Cotidianul, decembrie 1991 (Anul 1, nr. 164)

1991-12-30 / nr. 164

I HDIAN­UL » 30 DECEMBRIE 1991 OPINIA Decembrie cenușiu Paul Lăzărescu Se încheie cel de-al treilea decembrie de la bucuria de o clipă a eliberării noastre din preajma Crăciunului ‘89.0 bucurie dramatică, clădită pe jertfa a peste o mie de tineri nevinovați. După doi ani, trăim un decembrie cenușiu, mai trist, mai sărac și mai lipsit de speranță ca oricînd. Un popor întreg, amărit și înșelat, aștepta, mai presus de orice, la a doua aniversare a Revoluției, momentul de adevăr care să ne arate, în sfîrșit, care au fost călăii și care au fost victimele ulti­milor 45 de ani, cine a tras și cine a ordonat să se tragă în copii și în tineri, din 17 pînă în 27 decembrie 1989. Dar nu ne-a fost dat să aflăm adevărul nici acum. Sintagma-cheie a acestui sumbru decembrie a rămas, în continuare, “cunoașterea adevărului”, clamată mai mult ca oricînd în primul rînd de luptătorii revoluției și de familiile martirilor căzuți, dar nu numai de ei, pe stradă și în Parlament, la televiziune și în presă Recent inaugurat, postul Societății pentru Organizarea unei Televiziuni Independente (SOTI), care ne-a promis a fi glasul adevărului, ne-a făcut în ajunul Crăciunului surpriza difuzării unui interviu cu Regele Mihai, realizat recent de doamna Marilena Rotari, la Versoix. Interviul a cuprins, printre altele, episodul încă insuficient cunoscut de mulți români, acela al șantajului exercitat de Gheorghiu-Dej și Petru Groza asupra Suveranului pentru a-i forța “abdicarea”. I s-a prezentat Regelui alter­nativa uciderii a o mie de studenți - aflați în stare de arest - în cazul în care ar fi refuzat soluția propusă a “abdicării”. Sechestrat în Palatul Elisabeta - garda regală fusese înlocuită de ostași, aparținînd Diviziei Tudor Vladimirescu, instruiți și îndoctrinați în URSS -Regele Mihai, sub presiunea amenințărilor și a șantajului, a trebuit să cedeze, sacrificîndu-și tronul, pentru a salva viața celor o mie de studenți. Cel care semnează aceste rînduri este unul dintre studenții care urmau să fie jertfiți în cazul în care Regele Mihai ar fi respins soluția “abdicării”. Cuvintele Regelui Mihai mi-au readus în minte acel decembrie al anului 1947 cînd, student fiind, mă găseam arestat în subsolurile Ministerului de Interne (devenit ulterior Sediul CC al PCR), într-o perioadă de anchetă dură. In ziua de 30 decembrie, în culoarele întunecoase ale arestului, situat chiar în Piața Palatului Regal, au pătruns vuietele mulțimii. Era “adunarea populară spontană” a abolirii monarhiei și a instaurării republicii comu­niste. Nu înțelegeam ce se petrece, iar la vîrsta de atunci - aveam 22 de ani - mi-ar fi fost greu să realizez că moartea planase asupra mea și asupra colegilor mei, în acea zi sumbră și nefastă de 30 decembrie. N-am știut atunci nimic și n-am aflat multă vreme că viața celor o mie de studenți, printre care mă găseam și eu, s-a datorat jertfei și înțelepciunii Regelui Mihai. Ascultînd acum fraza sa simplă și directă, limpede și curată, reiterînd sine ira et studio tragedia propriei vieți și a unui întreg popor, nu-mi pot opri o întrebare, oare­cum ar reacționa, astăzi, dl Ion Diescu, dacă ar fi pus în fața unei asemenea cumplite alternative, între viața a o mie de tineri și sceptrul prezidențial? O întrebare retorică, desigur. Pînă nu vom cunoaște vinovații pentru moartea sutelor de tineri jertfiți după 22 decembrie doar cu scopul de a legitima o putere autoinstalată și de a menține un sistem impus de comu­niști prin șantaj și crime, pînă atunci nu vom afla răspuns la această întrebare. Pentru a ne apăra credința în dreptate - Pentru a ne manifesta recunoștința, respectul și solidaritatea față de cei care au fost loviți în lupta de eliberare a țării de sub tirania agresorului securist­­comunist - Ca semn de contestație intransi­gentă față de tentativa Mafiei Inchizitoriale de a se menține la putere.­­ Pentru a semnala condiția noastră de prizonieri ai unui monstruos abuz politic, siliți să ne supunem unei “legalități” instaurate prin înșelăciune.­­ Dorind să se știe că nu putem și nu vrem să-i iertăm pe cei ce ne-au supus îndelungatului regim de înrobire, umilință și degradare.­­ Pentru a semnala că refuzul “noilor” autorități de a pedepsi pe responsabilii criminalului experiment comunist are efect contrar celui scontat (amnezie, resemnare, pace cu călăul), întărindu-ne mînia și setea de dreptate. .­­ Pentru a respinge diversiunea “vinovăției generale” care încearcă să estompeze artificial contradicția fundamentală dintre clica oprimantă și masa oprimată.­­ Manifestîndu-ne rușinea, dezamăgirea și compasiunea produse de reacția unei importante părți a populației, care nu a rezistat enormei intoxicări morale la care a fost expusă și ura (da, ura!) față de cei ce au adus-o în această stare.­­ Pentru a ne delimita ferm de ati­tudinea acelor organizații și persoane care acceptă înlocuirea Revoluției cu o “Reformă”.­­ Pentru a semnala trădarea ideii de revoluție pe care o implică compro­misurile cu Puterea Reacționară, care nu fac decît să-i ofere acesteia adăpos­tul unei false legitimități. - In semn de revoltă, dezgust și DISPERARE față de spectacolul politic actual. - Semna­nd că din acest moment nu ne mai reprezentăm decît pe noi înșine și nu mai sîntem reprezentați decît de noi înșine.­­ Pentru a ne apăra credința în Bine, Adevăr și Dreptate de tentația descu­rajării și a depăși deziluzia ineficacității eforturilor noastre de propagandă pen­tru emancipare, luciditate, fermitate, coerență, solidaritate și angajare.­­ Pentru a denunța statutul de conștiințe exilate din viața politică a țării, la care ne-au adus abuzurile pu­terii, ambiguitățile opoziției și con­secvența declarațiilor precedente (vezi comunicatele noastre din presă), Asociația “Dialog Piatra Neamț” își reorientează activitatea curentă (con­damnată la sterilitate și chiar nocivitate în climatul actual) către o GREVĂ DE AȘTEPTARE A NORMALIZĂRII Vlb‘1­11 POLITICE. Greva va fi mar­cată prin adunări și comunicate și printr-o ștafetă a protestului prin foame. 31 de membri ai asociației și-au împărțit zilele lunii și se vor înlocui, prin rotație, nelimitat E puțin și ineficace...! Sperăm că nu vom mai avea nevoie de refugiul sim­bolurilor în ziua în care­­ REVOLUȚIA VA ÎNVINGE, NU COMUNISMUL! Declarație adoptată de Adunarea generală comemorativă a Asociației “Dialog Piatra Neamț” din 16-21 decembrie 1991 Meandrele adevărului Nu știu dacă am ieșit din infernul informațional în care ne-au vîrît pro­gramele TV cu ocazia comemorării (aniversării) a doi ani de la eveni­mentele (revoluția) din decembrie 1989. De fapt, nu știu nici ce a fost, în ultimul timp, la Televiziunea română, lipsă de abilitate profesio­nală sau o nouă diversiune a puterii pentru a înnoda și mai bine mințile alegătorilor?! Singura certitudine pe care o am în această privință este că, săptămîna trecută, luni seara, adevărul, care la Televiziune este ghidat prin cotloanele labirintului nostru existențial, ieșind aleatoriu la lumină, după o probabilistică pe care o știu doar cei ce manipulează cuplul R.Theodorescu - Em. Valeriu, a stăpînit, pentru o jumătate de oră, micul ecran. De unde se vede că în cea mai mare măsură adevărul se află la îndemîna realizatorilor de emisi­uni. Dar pentru asta trebuie profe­sionalism și caracter. Emisiunea doamnei Ștefana Bratu, “Meandrele omeniei”, a fost și din acest punct de vedere pilduitoare. Pornind de la o situație-limită (inun­dațiile din vară care au distrus o mare parte a unor sate băcăoane), realiza­toarea, sesizată de un grup de țărani Vartan Arachelian despre o sumă de nereguli comise în distribuirea fondurilor pentru despăgubiri (în valoare de peste un miliard de lei) nu și-a propus să ia locul Gărzii Financiare, cum se întîmplă pe la emisiunile economice sau la Actualități cu cîte un reporter ambițios, gata să îmblînzească mintenas capitalismul sălbatec ce este dezlănțuit asupra noastră, nici n-a vrut să fie o dirigintă zaharisită care vine să ne țină o lecție despre milosîrdia românească, ci doar să fie un om la fel cu noi care ni se confe­sează, după o serie de interviuri exce­lent conduse, despre tristețea lumii căreia îi aparținem. Intr-adevăr, peisajul rămas în urma cataclismului este ucigător. Alături de vetrele satelor devastate, din care n-a rămas piatră pe piatră, trecerea stihiilor despoaie sufletele supraviețuitorilor și ni le înfățișe­ază pustiite de valo­rile tradiționale: mila creștinească, solidaritatea comunității, demnitatea, chiar și în sărăcie, a țăranului. “Meandrele omeniei” ne desco­peră mecanisme psihologice mortifi­cate de un îndelung exercițiu al unei societăți care a început prin agresarea omeniei și a sfîrșit prin a face să rodească semințele satanice: lenea, minciuna, cerșetoria “Sărăcia, spune reportera, naște meschinărie!” Poate nu întotdeauna, ne grăbim să corectăm această apreciere globală, dar tare ne temem că sărăcia țăranu­lui în regimul comunist a fost însoțită și de o involuție morală extrem de gravă: “Ne mai dați ceva, sau ne mulțumim cu ce-am furat?!” In această întrebare ingenuă cu aparențe de anecdotă, se află esența “coin­teresării” socialiste, care a dus la devalorizarea preceptelor creștine atît de eficiente cîndva în satul românesc. Pornind să cerceteze de ce o sumă atît de mare de bani (rezultată în mare măsură din donații particulare dintre care se detașează dania minerilor din Valea Jiului) a fost mărul discordiei în aceste sate uitate de Dumnezeu, doamna Ștefana Bratu descoperă un peisaj uman pustiit de cataclismul care a fost adus la noi de tancurile comuniste. Dar dacă știm cauza dezastrului material și moral în care trăim, avem și remediul ieșirii la un liman? Ancheta, firește, nu ne dă un răspuns cu atît mai mult cu cît sărăcirea și mai abuzivă pe care o trăim s-ar putea să mărească deșertul din sufletele noastre. Munca, s-a spus, e leacul cel mai eficace împotriva sărăciei și a viciilor. In vechiul regim acest adagiu a fost de nenumărate ori repetat, dar fără nici un folos. Era un adevăr ce se rătăcea în meandrele unei lumi închipuite de minciună și ură. Va fi și soarta adevărului din excelenta și tulburătoarea anchetă a colegei noas­tre? Poate, dacă puterea nu se va lepăda, așa cum se cere la orice botez creștinesc, de satana... Desen de C. Veluda Un Congres asupra Diasporei Evreiești din România Marin Bucur De curînd a avut loc la Universitatea Tel Aviv, sub auspiciile Diaspora Research Institute, condus de dl profesor Shlomo Simonsohn și cu sprijinul generos al d-lui Abraham Goldstein-Goren, primul congres internațional consacrat istoriei evreilor în România. Bucurîndu-se de prezența unor prea bine cunoscute personalități din SUA, Europa Occidentală, precum și a unor spe­cialiști notorii din cadrul Institutului de Istorie “N. Iorga”, al Institutului de Studii Sud-Est Europene, al Institutului “G. Călinescu”, al Centrului de Istorie al Comunității Evreiești din București și bineînțeles de prezența specialiștilor de la Universitatea din Ierusalim și de la Universitatea gazdă, organizatorii reuniunii au programat o adevărată panoramă istorică a evreilor de-a lun­gul secolelor pe pămîntul românesc, sub formă de comunicări și a unei mese rotunde animate de istoricul Liviu Rotman. Zecile de comunicări, de înalt nivel academic, urmate de discuții, au scos la lumină pagini inedite din istoria conviețuirii dintre populația evreiască și români, formele de continuitate ale comunității, contribuția comunității la dezvoltarea culturii și civilizației române, participarea ei la formarea structurilor statului român modern. S-a demonstrat că o istorie a evreilor din România nu poate fi făcută și înțeleasă decît în contextul și com­plexul istoriei naționale a românilor, existînd timp de secole o interferență de destin istoric și de viață. Congresul a afirmat o dată în plus nevoia de conlucrare între popoarele noastre, regăsind în Israel, atmosfera unei vechi și autentice prietenii . TALON PARTICIPARE TOP 50 TOP CONTACT Ediția L 1. Scorpions - Wind Of Change 2. Joey B Ellis - Go For It 3. Bryan Adams -1 Do It For You 4. Mylene Farmer - Désenchantée 5. R.E.M. - Losing My Religion 6. Enigma - Sadness Part. I 7-8. Stevie B - Because I Love You 7-8. Timmy T - One More Try 9. C & C Music Factory - Gonna Make You Sweat 10. Dana Dawson - Romantic World 11. The Farm - All Together Now 12. Queen - Inrtvendo 13. BG the Prince Of Rap - This Beat Is Hot 14. Roxette - Joyride 15. Beverly Kraven - Promise Me 16. Seal - Crazy 17. Jesus Loves You - Bow Down Mister <, 18. Pet Shop Boys - How Can You Expect 19. P.M. Dawn - Set Adrift On Memory Bliss 20. Army Of Lovers - Obsession 21. Depeche Mode -Dangeros 22. DR Alban - No Coke 23. OMD - Sailling On The Seven Seas 24. Zucchero & Paul Young - Senza Una Donna 25. Erasure - Love To Hate You 26. Simple Minds - Let There Be Love 27. Gipsy Kings • Baila Me 28. Maroka - Love... Thy Will Be Done 29. Heavy D & The Boyz - Now That We Found Love 30. Chesney Hawkes - The One And Only Zîmbetul cel mai larg luminează toate ungherele presei Pavel Perfil In prag de an nou electoral, dom­nul președinte Diescu a răspuns unei suite de invitații, lansate de cîteva ziare și de televiziunea răzvano-vale­riana. La sărbătorirea cotidianului “Liberatea”, TVR ne-a oferit cel mai frumos zîmbet prezidențial. Cît tot ecranul, dacă vă aduceți bine aminte. Era o frumoasă recompensă, oferită domnului Ion Diescu, pentru refuzul unor revoluționari de a primi medali­ile, sau de a da mină cu președintele ales. Mai mult, zîmbetul de zile mari de la “Libertatea” venea la cîteva ore după interpelarea zgomotoasă din Parlament, făcută de Dumitru Dincă și de alți autori ai baricadei din ziua de 21 decembrie 1989. Una caldă, una rece! TVR ni le-a oferit pe amîndouă, după principiul că fața are ambele picioare egale, mai ales stîngul. Dar a venit și sărbătorirea telerevoluției. Invitat de onoare: președintele fostelor FSN, CFSN și CPUN. Am închis sonorul, ca să înțeleg mai bine zîmbetele și ges­turile din capul țării. Zîmbete - aproape o duzină. Gesturi sacadate - așișderea. Și mi-am­ adus aminte de strigătele manifestanților din seara zilei de 12 ianuarie 1990: “Nu mai da din mînă! Nu mai da din mină!” Pentru că prea semănau cu gesturile Împușcatului, mort în primul nostru Crăciun liber. De curînd, sărbătoare și la “Curierul național”, la un an de la apariție. S-au acordat și premii unor oameni politici și publiciști de va­loare. Sub privirea zîmbitoare, bine­cunoscută a președintelui țării. Din acest moment, Radio-Actualități încurcă borcanele. Duminică, 29 decembrie, la ora 7,40-7,45 iau cu­vi tul Liviu Radu și L V. Săndules­­cu. Se anunță apoi că va vorbi domnul Comeliu Coposu. Așa de unde? Din difuzor se prelinge vocea domnului președinte Diescu, ce ne oferă o mică lecție de gazetărie și sumare sfaturi pentru bunii ziariști. Pentru domnul Coposu n-a mai fost loc. Așa s-a terminat sărbătorirea “Curierului”, la Radio. La Televiziune s-a cuvîntat și mai puțin. Numai că acolo, nu-i așa?, imaginea vorbește. In coadă de pește. Terminologia juridică și limbajul de lemn membru al acestui prestigios for științific (preocupat în prezent de gramatica limbii române) care ignoră că adjectivul “lucrativ” înseamnă “care aduce cîștig” (mate­rial­). Am știut totdeauna că legile sînt “abrogate” (expres sau implicit), printr-o nouă reglementare, diferită, a obiectului lor. Am obosit însă de cînd nu mai aud vorbindu-se decît de “abolirea” legilor, chiar atunci cînd “desfiinnțarea” lor intervine printr-un act normativ. Pe vremea cînd Facultatea de drept era o mare facultate în această țară, ni se spunea că legile “prevăd” sau “dispun”. Aflăm astăzi zilnic, cu nedumerire, că ele “stipulează” în loc să dispună. Cei care au învățat drept roman, de la profesori care cunoșteau această disciplină de bază în pregătirea unui jurist, știu că ter­menul “stipulație” este rezervat con­tractelor și că înseamnă “clauză enunțată într-un contract” (în dreptul roman printr-o încercare și răspuns, în contractul “litteris” - verbal). Cum în ultimul timp s-a dat o mare publicitate unor hotărîri judecătorești, demult așteptate (dar altfel) am fost bombardați de “ver­dictele” pronunțate de instanțele judecătorești. Cum “verdictul” reprezintă răspunsul dat de juriști la întrebările președintelui Curții cu juri, cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatului, iar în România Curtea cu juri a fost desființată înainte de război, odată cu ea au dispărut și ver­dictele! Au rămas însă hotărîrile judecătorești care, în funcție de gradul de jurisdicție, sînt “sentințe” sau “decizii”. Voi mai adăuga doar, că adjec­tivul “flagrant”, folosit tot mai mult solitar, reclamă un substantiv (fla­grant delict), iar atît de îndrăgitul ter­men de “negociere”, de care limba­jul comun este suprasaturat, nu tre­buie încetățenit și în textele de lege, unde “acordul părților” este suficient. Dacă este adevărat că s-a păstrat, trebuie să recunoaștem că limbajul de lemn s-a și îmbogățit. Mai ales în domeniul juridic, mai puțin frecven­tat în trecut și obiect al unei atenții deosebite în “statul de drept”. M-am resemnat de mult, încă din “epoca de aur”, să aud vorbindu-se de “prevederile” legii. In așa măsură, încît am început să am ezitări înainte de a pune accentul pe a treia silabă! Yolanda Eminescu Aberațile terminologice din ce în ce mai frecvente, la Televiziune, în Parlament, în unele ziare și chiar în limbajul oficial, au devenit însă insu­portabile. Mai ales pentru că inven­tivitatea semidoctă în acest domeniu pare nelimitată. Am aflat astfel cu stupoare că Academia Română este o instituție “lucrativă”. Formula aparține unui O casă pentru Andrei Șerban Ascultîndu-l pe Andrei Șerban, deunăzi, în cadrul unui interviu după succesul mondial al Teatrului Național la festivalul din Brazilia, m-a trăznit vestea că nu poate lucra în țară din lipsă de locuință. Singura condiție pentru a-și relua postul de director al Teatrului Național este să aibă o locuință pentru familie. Nu pretinde nici cecuri în dolari, nici fonduri de protocol, ci o casă pentru a-și adăposti familia. Ne întrebăm cu stupefacție cum de­ a fost posibil ca dl ministru al Culturii, trecut și prezent, să nu intervină la primar și la prim-ministru, pentru a i se repartiza un apartament din fondul de rezervă al statului, din puzderia de vile și apartamente eliberate după Revoluție. Este jenant că dl Diescu a promis și nu și-a respectat cuvîntul. Un asemenea gest l-ar fi onorat! Vrem să-l întrebăm pe dl Ludovic Spiess dacă în cariera sa de cîntăreț a mai auzit ca un mare actor, cîntăreț, regizor din vreo țară civilizată să nu poată activa în țara sa natală din lipsă de locuință? Am crezut că dl Roman, cultivat cum este, a dat un telefon și, personal, s-a ocupat de stabilirea în țară a acestui regizor, cu care s-ar mîndri orice țară de pe glob. D-le Spiess, nu ca ministru, ci ca unul care ați slujit cultura noastră, spălați această rușine! Dați-i o casă cu chirie colegului d-voastră de la Teatrul Național și invitați-i să vină cît mai repede acasă. Rep à Doliu pentru presa literară - un dar al Puterii Decizia, în disperare financiară, a redacțiilor tuturor publicațiilor culturale ale Uniunii Scriitorilor de a-și înceta apariția, deci o autosuprimare a întregii noastre prese literare de prestigiu și tradiție, echivalează cu un act de înge­nunchere a culturii de către puterea politică, de înjosire națională din partea guvernanților și de cinism și aroganță din partea unei administrații necalificate pen­tru gestiunea vieții spirituale a unui popor. Studiez de o viață istoria presei românești și mă mîndresc că o cunosc pe toate fețele și pe toată durata, dar n-am mai întîlnit niciodată un asemenea moment Revistele și ziarele, particulare, de partid, fundații etc. apăreau și mureau de moarte naturală, dar niciodată nimeni în România nu s-a prins că oficialitatea presează cu cenzura economică asupra presei libere și independente. Regimul fesenist s-a umplut de rușine și și-a săpat în analele culturii naționale însemnele de doliu. Subvenționarea presei literare i se pare o povară, cum i se părea și dictaturii ceaușiste. Puterea subvenționează rețeaua ei de propagandă, revistele ei cul­turale de cancelarie fesenistă, o viitoare maculatură care se va atașa maculaturii lăsate de sinistrele colecții ale presei dic­taturii. încetarea apariției revistelor li­terare ale Uniunii Scriitorilor este actul barbar al unui moment din prelungirea agoniei postcomuniste. Aici nu e vorba de o instituție neagreată de comuniștii de la Cotroceni și din guvern, ci de o insultătoare sfidare a culturii noastre. Viața Românească. România literară nu reprezintă nici pe Mircea Dinescu, nici pe N. Manolescu, ci pe noi toți, spiritul și potențialul creator al acestui popor. Faptul este echivalent cu o suprimare ofi­cială Cultura este pedepsită pentru dem­nitatea și fermitatea ei în fața Puterii Fără revistele sale. Uniunea Scriitorilor își încetează propriu-zis existența M. B. _____ITV S Ondre lunii 30 decembrie, Qffdb 23» programul 2. 0 M.S. Regele Mihai I acordă un interviu triniiion­iii grec­i a­i SOTI, Marilena Rotaru. (în reluare) . “Am ale» Piața PNȚCD face apel la ideea de unitate a opoziției Viața politică din țara noastră se caracterizează în prezent printr-o aprigă luptă între vechile structuri ale defunctului Partid Comunist, care nu vor să-și piardă privilegiile, și forțele înnoitoare care vor să instaureze definitiv democrația în această țară și să elimine, odată cu structurile lve, și mentalitatea totalitară. Lupta forțelor înnoitoare se desfășoară însă în condiții extrem de grele, datorate atît gradului redus de orientare politică a electoratului român, cît și fărimițării extraordinare a forțelor politice actuale. Intr-un număr foarte mare de formațiuni care creează confuzie în rîndul alegătorilor și fac astfel jocul puterii. Față de această situație, pornind de la faptul că în prezent obiectivul politic principal constă în înfrîngerea acestor structuri vechi, plasînd dife­rențele programatice dintre diversele partide pe un plan secundar. Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat a militat cu hotărîre, încă din primăvara anului 1990, pentru con­stituirea unui front comun al forțelor cu adevărat democratice din această țară. Din păcate, cu toate eforturile noastre, acest deziderat nu a putut fi realizat cu ocazia alegerilor legisla­tive din mai 1990. In prezent, după cum vă este cunoscut, acest obiectiv s-a înfăptuit constituindu-se pentru alegerile locale din 9 februarie 1992 CON­VENȚIA DEMOCRATICĂ cu par­ticiparea celor mai semnificative forțe din opoziție, avînd semnul elec­toral comun CHEIA. Pentru ca această alianță a forțelor de opoziție să fie eficientă, să poată duce la eliminarea structurilor comu­niste din administrația locală, cerem tuturor organizațiilor Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, județene și locale, să țină seama de următoarele recomandări: 1.­­ Să se mobilizeze toate forțele în vederea depunerii în toate localitățile din țară a listelor de can­didați ai CONVENȚIEI DEMO­CRATICE pentru primari și con­silieri. De asemenea, vor fi întocmite și comunicate la centru listele dele­gaților în comisiile electorale și secțiile de votare. Ar fi un lucru extrem de grav dacă ar rămîne localități din țară în care opoziția n-ar fi reprezentată la aceste alegeri. 2.­­ In vederea aplanării unor dife­rende ce în mod inerent vor apărea cu această ocazie între diversele formațiuni componente ale Convenției Democratice, conducerea partidului nostru, care a fost promo­torul acțiunii de unitate a forțelor de opoziție, cere tuturor organizațiilor sale teritoriale să dea dovadă de cel mai desăvîrșit spirit de înțelegere, mergînd pînă acolo încît să cedeze din drepturile ce se cuvin partidului nostru, cu scopul de a realiza pre­tutindeni listele comune de candidați. Criteriul principal în stabilirea acestor liste să fie valoarea personală a candidaților și nu formațiunea din care fac parte. 3.­­ Chiar și în localitățile unde Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat este singura forță de opoziție care dispune de o organizație, și probabil că vor fi multe în această situație, se vor depune listele în numele CON­VENȚIEI DEMOCRATICE cu semnul CHEIA, chiar dacă alte formațiuni nu vor respecta această regulă și vor depune liste în nume propriu. Prin aceasta vrem să marcăm atașamentul partidului nostru la ideea de unitate a opoziției și să eliminăm confuzia care s-ar crea în masa elec­toratului. Ne exprimăm convingerea că pri­etenii noștri vor înțelege rațiunea care ne îndeamnă să facem aceste recomandări și că ele vor fi urmate întocmai. Conducerea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat t O altă categorie a greșelilor invo­luntare de machetare se datorează sufi­cienței cu care unii machetatori abor­dează domenii cu care nu sînt îndejuns de familiarizați, refuzînd o minimă, dar obligatorie, documentare. La 1 august 1927 a apărut seria “Gnlantenarul Independenței" la care patru dintre valori (25 B, 1 L, 7,50 L și 10 L) au stema țării greșit desenată de machetatorul G. Chirovici, anume prin hașurarea cadranelor 2 și 4 din scu­tul mic, în locul cadranelor 1 și 3 - așa cum ar fi fost corect și cum bine s-a desenat scutul la valorile de 50 B, 4 L, 4,50 L și 6 L. In aceeași serie, valoarea de 4, 50 L a apărut machetată greșit drept “450L” (probabil două coli), fapt sesizat imediat și rectificat în restul tira­jului. După cum se pace, această marcă poștală, veritabilă “varietate”, ar fi tre­buit să poarte un număr separat, neîndeplinind statutul de “eroare”, așa cum în mod greșit a fost trecută în ca­taloage. La 9 mai 1941 a apărut seria “Fundația Carol I’la care, fiind urgent necesară realizarea unui portret al Regelui Mihai I orientat spre dreapta, s-a luat un timbru mai vechi în care portretul regelui era machetat spre stînga și s-a reprodus în negativ. Machetatorul nu și-a dat seama că prin acest procedeu M.S. va apărea cu cărarea “pe dreapta”, ceea ce constituie o greșeală de reprezentare, în aceeași perioadă circulînd concomitent două timbre în care suveranul era reprezentat în două moduri diferite. La 1 martie 1945 a fost emisă seria “Pentru ardeleni” la care macheta­­toarea Ioana B­asarab a ilustrat valoarea de 4, 50 L cu Cetatea de Baltă, iar în medalion portretul lui Ioan Inocențiu Micu (Clain) prezentat drept Samuil Micu (1745-1806). De altfel se pare că nici nu ne-a rămas o imagine icono­grafică a istoricului și lingvistului S. Micu. Remarc­ăm că în 1943 apăruse deja o marcă cu același portret atribuit în mod corect episcopului S. Micu (1692-1768). Ambele cataloage (1974 și 1984) conțin greșeli cu privire la acest portret La 25 iunie 1956 s-a emis seria “O sută de ani de la nașterea sculptorului Ion Georgescu”, formată dintr-o sin­gură valoare în care machetatorul­­ Dumitrana ne prezintă pe artistul oma­gial încadrat de două statui, din care una este o realizare a sculptorului ... Wladimir Hegel. Doar sculptura din stînga (reprezentînd pe Gheorghe Lazăr) este opera lui Ion Georgescu, "în timp ce aceea din dreapta care ar vrea să reprezinte pe Gh. Asachi (așa cum greșit apare în CMPR ‘74), ne redă monumentul lui Vasile Alecsandri aflat tot la Iași, dar operă a lui W.Hegel La 20 septembrie 1976 în seria “Vînătoarea” machetatoral E. Palade ne prezintă valoarea de 3,60 L ca redind unuis pe care-l explici­tează ca “Felix Linx” în loc de Felix lynx, așa cum ar fi fost corect. O avea acest ani­mal întipărit permanent pe față rîsul, dar “Felix” (= fericit) ar fi doar dacă ar locui într-un palat. La 29 decembrie 1979 a apărut seria “Expoziția internațională a transpor­turilor, Hamburg” la care colita nu reprezintă “locomotiva Diesel de 4.000 CP”, așa cum este în mod greșit spe­cificat pe marcă. In anul 1990 a apărut seria “Revoluția română din Decembrie 1989” în care este reprezentat steagul românesc fără decupajul stemei, procedeu aplicat dealtfel în toate localitățile și cunoscut de întreaga lume în afara machetatoru­­hui Mihai Mănescu. In încheiere, pentru ca tinerii filateliști să se convingă că Poșta Română doar excelează în acest tip de greșeli, dar nu deține monopolul lor, amintim seria din SUA în care pe una din mărci Cristofor Columb (complet ras) privește țărmurile noului continent, în timp ce pe marca poștală următoare este machetat la debarcare (după o sin­gură zi) purtând o impresionantă barbă ce ar fi fost imposibil să-i crească peste noapte. Silviu Dragos Titi POSTA ROMANA fe* 3.60

Next