Cotidianul, decembrie 1992 (Anul 2, nr. 245-267)

1992-12-02 / nr. 245

[B' O zi na­țională încremenită în vechi tipare După șase luni, nu știu ce drepturi am Interviu cu dna Florentza Greywald Democrația dă drepturi egale tuturor Din păcate, Ziua Națională a României a fost să fie sărbătorită, la Alba Iulia, separat de Putere și de Opoziție, în Sala Mare a Unirii, vicepreședintele Camerei, dl Ion Rațiu, prezent în dublă calitate, de reprezentant oficial al Parlamentului și de lider al PNȚCD, a ținut următorul discurs: Au venit în căruțe, trăsuri, în mașini, din când în când­ au venit călare și pe jos. Mai ales pe jos. Mii, zeci de mii de oameni în mișcare. Din toate părțile Ardealului. Trenuri speciale, pline până la refuz, soseau din jumătate în jumătate de oră și vărsau o imensă mulțime în gară. Mulți erau în straie naționale și marea lor majoritate purtau panglici sau cocarde tricolore. Vremea era proastă. Cer tuciuriu, zi mohorâtă. S’au adăpostit pe unde au putut. Mulți au stat în aer liber, pe marele platou din Alba Iulia, toată noaptea, ca să fie prezenți și ei la Ziua cea mare. Iată imaginea Marii Adunări Naționale care a înfăptuit, aici, în Alba Iulia, Unirea suflării românești la 1 Decembrie 1918. Venită după Unirea Basarabiei și a Bucovinei la Patria Mamă, ziua de 1 Decembrie reprezintă Unirea cea Mare, Unirea tuturor românilor. Alegerea acestei zile de Constituanta de după Revoluție drept Ziua noastră Națio­nală este cu adevărat inspirată. 1 Decembrie reprezintă împlinirea năzuințelor și aspirațiilor poporului român de pretutindeni. Dar această realizare a visului milenar românesc nu este și nu poate să fie în detrimen­tul celorlalte națiuni ce trăiesc pe pământul României. Scumpa noastră țară este patria tuturor fiilor ei, indiferent de etnia lor. Ospitalitatea, generozitatea tradițională, omenia poporului român asigură drepturi absolut egale tuturor cetățenilor țării, iar Constituția țării le garantează. Lealitatea membrilor Uniunii Demo­crate a Maghiarilor din România față de statul român a fost neechivoc, declarată în Camera Deputaților de dl deputat Borbély Erö, în­ 1990, atunci când ziua de 1 Decembrie a fost decretată Zi Națională. Adevărat bun augur pentru viitor. In acest spirit, trebuie să mergem înainte. Vocile tot mai insistente care vorbesc de o autonomie culturală, de Din Alba Iulia Lucian Gheorghiu transmite Nici în ajunul marii noastre Sărbători Naționale și nici chiar în ziua aniversară, 1 Decembrie, Alba Iulia nu a mai avut imaginea orașului asediat de acum doi ani. O oarecare animație s-a observat abia începînd cu orele 7.30, cînd cîteva autocare, purtînd numere de înmatriculare de Mureș, Arad, Cluj și Hunedoara s-au debarcat în Capitala Unirii pe cei care au ținut să aniverseze această zi în locul înfăptuirii mărețului act istoric. Dacă în urmă cu doi ani și chiar în 1991 cei de la “Vatra Românească” au încercat să acapareze aniversarea, de această dată și-au trimis ca soli doar vreo două duzini de elevi de la școlile generale din Luduș. Cu toate că Președintele țării nu a onorat cu participarea la manifestările de la Alba Iulia, practic, programul a fost conceput tot de la Cotroceni. Deși toate cheltuielile au fost suportate de Primăria locală­ (peste 5 milioane lei), Bucureștiul achitîndu-se finan­ciar doar cu promisiuni, “regia” a aparținut “cabinetului nr. 1”. Din această cauză s-a ajuns ca, de fapt, Ziua Națională a României să fie sărbătorită separat de Putere și de Opoziție. (continuare în pagina 2) drepturi comunitare sau colective, de autoadministrare pentru etnia maghiară din România nu pot să ducă la nimic bun. “Calea adminis­trării pe baza principiului autonomiei comunitare”, cerută în Declarația Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, în Declarația lor, dată la Cluj, la 25 octombrie a.c., nu e o cale, e o fundătură. Drumul drept, larg deschis, care asigură drepturi egale tuturor cetățenilor, nu numai teoretic, la nivel de țară, ci și practic, localnic, până la cea mai mică unitate adminis­trativă, este descentralizarea. Ca, prin descentralizare, democrația autentică este asigurată. Prin descentralizare, majoritatea cetățenilor intră în depli­nătatea drepturilor lor de a se autogu­verna, de a-și decide ei, singuri, felul în care-și croiesc și trăiesc viața. Doamnelor și domnilor, iubiți frați și surori, sărbătorim astăzi, pentru a treia oară, ziua de 1 Decembrie, drept Zi Națională. In 1918, ungurii din Transilvania au boicotat marea noastră adunare, care a decretat Unirea. Astăzi, ei o sărbătoresc alături de noi. Reprezen­tantul lor autorizat este aici cu noi. Să înțelegem, însă, îngrijorarea lor. E dreptul lor să-și mențină și să-și dez­volte identitatea lor etnică. Să-i în­curajăm s’o facă. Pe cât mergem spre democrație, pe atât reușim mai bine să ne asigurăm nouă, românilor, lor, ungurilor și celorlaltor minorități ce trăiesc pe pământ românesc, condiții tot mai bune pentru propășirea și realizarea aspirațiilor fiecăruia dintre noi. Fie ca Dumnezeul nostru, al tutu­ror și al fiecăruia în parte, să ne călăuzească și să ne apere împotriva răului și exceselor dinlăuntrul nostru, înainte de toate, și să ne ajute să înfăptuim, pe acest străvechi pământ al României, adevărata Mare Unire. Ca să simțim cu toții că este țara noastră a tuturor. Țară frumoasă, țară bogată, țară pe care cu toții o iubim și o servim­­ indiferent dacă ne cheamă Ioan, Janos sau Johann... Așa ne vom simți egali în fața viitorului pe care trebuie să-l construim împreună, pentru noi, pentru copiii noștri și pentru copiii copiilor noștri, încrederea mea într-un viitor mai bin e totală. Drumul spre democrație e încă plin de obstacole. Să nu precupețim nici un efort. Să mergem înainte. Victoria finală va fi a noastră. Trăiască România! Ion Rațiu Rece­siunea noastră cea de toate zilele Cum învață istoria copiii noștri (II) Mitter­rand vrea să schimbe Constituția Riscă rușii să confunde democrația cu anarhia? Irina Negrea Mitul conspirației și zvonul, ambele unelte de căpătîi ale comu­nismului, continuă să-și facă de cap, și astăzi, în Rusia, chiar dacă țara nu se mai cheamă “sovietică”, iar Curtea Constituțională de la Moscova îndrăznește să aprobe, în cele din urmă, decretul lui Elțîn, de scoatere în afara legii a PCUS și a PC rus. Confruntarea politică la scenă deschisă, dintre Elțîn și supor­terii reformei, pe de o parte, și forțele conservatoare și extremiste dure, pe de altă parte, a făcut ca în zilele premergătoare celui de-al VI-lea Congres al Deputaților Poporului tensiunea socială și politică în Rusia să atingă apogeul. Locuitorii Moscovei au “văzut”, rînd pe find, spectrul unei lovituri de stat iminente, perspectiva sumbră a reîntoarcerii la dictatură sau primej­dia unor cumplite conflicte­ și tulburări sociale. Indiferent cine era purtătorul acestor știri amenințătoare - vreo oficialitate guvernamentală de vîrf, vreun lider parlamentar, vreun membru al unui partid de opoziție sau, pur și simplu, vreun rus, mujic oarecare­­, mesajul rămînea identic: forțe obscure uneltesc pentru a lua puterea și a instaura dictatura în Rusia. Pînă și Boris Elțîn a adoptat același ton încărcat de fatalitate și rele prevestiri, plîngîndu-se în fața englezilor, la începutul lui noiem­brie, că opoziția de dreapta plănuiește să-i răstoarne Guvernul, împingînd Rusia înapoi, spre trecu­tul de suferință. Mai e nevoie să pomenim faptul că opoziția incrimi­nată este cea care îl acuză pe Elțîn că aspiră la tronul de dictator, prin intenția de a dizolva­ corpurile legiuitoare și de a guverna prin decret?! Cert este faptul că, într-o țară cu viziuni imperiale vechi de peste 500 de ani, în care istoria s-a plămădit din autocrație, astfel de rumori și amenințări au o rezonanță profundă în opinia publică, confrun­tată, poate pentru prima oară, cu “democrația”, pe care riscă să o perceapă și să o deprindă, ca pe “anarhie”, în clipa de față, speranța multora (incluzîndu-i aici chiar și pe ameri­cani, ca să nu mai vorbim de occi­dentalii mai apropiați) se agață de Boris Nikolaievici Elțin, care, chiar dacă este mai populist decît Regele Soare, poate intra în locul acestuia în faimoasa sintagmă “Statul este Elțîn”. Conținînd indiscutabil peisajul politic rus, și nu numai, indiferent dacă acest­ lucru a fost negativ sau pozitiv, se poate afirma, fără exagerare, că tot ceea ce face Elțîn, fade și­­ rațiunea (rusă, evident). Rusia, spunea încîntat Ghenadi Barbul­s, principalul strateg politic al lui Elțîn, a devenit “prisma prin care trece dorința universală pentru o schimbare glo­bală”. Necazul este, însă, că după un an de la prăbușirea Uniunii Sovietice, Rusia nu dispune încă de instituțiile politice adecvate, capa­bile să asigure prin ele însele perpe­tuarea unei restructurări radicale și, mai ales, ireversibile. “Majoritatea rușilor nu are încredere în Parlament sau în Guvern, ci în persoana Președintelui”, declara Barbulis. “De-a lungul unei prefaceri de o asemenea amploare, acest tip de personificare a puterii poate fi pozi­tivă, dar totodată și periculoasă...”. Ocupînd din mai 1990 funcția de Președinte al Sovietului Suprem, după un an și o lună, Elțin a devenit primul Președinte din istoria Rusiei, ales prin vot popular; în octombrie 1991, și-a asumat pentru cîteva luni chiar și funcția de premier. Ironia este însă că, la aproape un an de la înlăturarea lui Gorbaciov, actualul Președinte al Federației Ruse se confruntă cu aceeași problemă care l-a necăjit anterior și pe rivalul său, ultimul Președinte sovietic: cel puțin la prima vedere, are mai multă autoritate pe hîrtie, decît în practică. Rusia are nevoie urgent de o nouă Constituție, dar proiectul a rămas suspendat în disputa nesoluționată încă dintre Elțîn și Parlament, cu privire la tipul structurii statale ce ar urma să fie adoptat. Elțîn dorește un Președinte puternic, care să aibă mînă liberă în organizarea noilor structuri guvernamentale și în numirea miniștrilor. Parlamentul, în schimb, se opune acestui punct de vedere prezidențial, avînd intenția de a institui puterea de control parla­mentară asupra Guvernului și a membrilor lui, transformîndu-l pe șeful statului într-o simplă figură reprezentativă, pe care suporterii lui Elțîn o asemuiesc Reginei Angliei. (continuare în pagina 8) La Cluj-Napoca, una dintre acțiunile care urmau să marcheze Ziua Națională a României a fost reinstalarea unei plăci comemora­tive pe soclul statuii lui Matei Corvin, din Piața Libertății. Monumentul ecvestru, care îl înfățișează pe Matei Corvin într-o poziție maiestuoasă, a fost dezvelit în anul 1902 și este opera arhitec­tului Janos Fadrusz. Pe soclul statuii sunt înscrise cuvintele “Mathias Rex”. Noua placă a fost instalată din ordinul primarului Gh. Funar și conține un citat din N. Iorga: “Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, cînd încerca să învingă Moldova nebiruită”. Acțiunea de instalare a plăcii, care a avut loc luni, 30 noiembrie, a provocat acțiuni de protest din partea unui număr mare de cetățeni, români și maghiari. Iată derularea evenimentelor, în ordine cronologică: în jurul orei 12.00, și-a făcut Horațiu Hanganu apariția un grup de muncitori, care au descărcat din camioneta cu nr. 31-CJ-853 placa și materialele de construcții. Au început lucrările la soclul statuii, în cîteva minute au apărut șase găuri. Deși a fost anunțată în prealabil, populația își manifesta consternarea. Ora 14.00. Un grup de 50 de tineri maghiari formează un lanț viu în jurul statuii, împiedicînd muncitorii să continue instalarea plăcii. Numărul tinerilor din jurul statuii crește rapid. Ora 14.15. în piață se găsesc mai multe sute de persoane, care își manifestă deschis ostilitatea față de această acțiune a Primăriei, apreci­ată ca provocatoare. Ora 15.00. își fac apariția primele forțe de ordine conduse de comandantul Poliției municipiului Cluj-Napoca, de locotenent- colo­nel Virgil Ardeleanu. Polițiștii sînt întîmpinați de manifestanți cu aplauze. Comandantul Poliției solicită un dialog cu reprezentanții manifestanților, fiind convins că este vorba de o acțiune organizată. Iată ce declară unul dintre mani­festanți: “Este vorba de o acțiune spontană. Acum sîntem într-o așteptare. Ne preocupă soarta pe care o va avea monumentul, acesta fiind un simbol al Clujului, unul dintre puținele simboluri comune ale conviețuirii româno-maghiare. Statuia face parte din sistemul de protecție al UNESCO și, prin instalarea acestei plăci, Clujul nu va avea mai multă pîine, dar tensi­unile interetnice se vor mări”. Alte declarații ale celor prezenți: “Sîntem martorii unei provocări”, “ziua nu merită să fie murdărită”. în încheierea dialogului, dl loco­­tentent-colonel Virgil Ardeleanul, comandantul Poliției, a ținut să precizeze: “Vă asigurăm că vom menține ordinea cu orice risc, dar dorim să se rămînă într-un complex comportamental civi­lizat”. Ora 15.30. Sosește un autobuz cu jandarmi. Mulțimea scandează: “Armata e cu noi” și aplaudă. Este înlăturat lanțul viu din jurul statuii, locul tinerilor maghiari fiind luat de trupele de jandarmi. La ora 15.45, sînt montate panouri meta­lice în jurul statuii, formîndu-se o “baricadă”, menită să protejeze pe muncitorii care vor instala placa. Ora 16.00, începe instalarea plăcii. Mulțimea - care a ajuns între timp la aproximativ 2.000 de oameni - scandează: “Jos primarul comunist”, “Ăsta e Funar”, “Haide die Funar, să te punem sus pe cal”. Apar altercații între manifestanți și polițiști. Unul dintre polițiști - Popa Alexandru - a fost lovit cu o piatră în fată. (continuare în pagina 2) Haide die Funar, sa te punem sus pe cal­ ea ce se gîndea oare Președintele Elțîn în timpul lucrărilor Congresului­ deschis, ieri ? La renunțări și compromisuri, sau la păstrarea unei atitudini consecvente ? Deși Primăria Moscovei a interzis orice manifestație de stradă, ieri, un grup de nostalgici comuniști au pichetat Kremlinul, unde deputații poporului s-au întrunit în prima zi a Congresului Economia de piață prin întreprinderile mici Sala “Diplomat” a hotelului Athenée Palace a găzduit, ieri, recepția oferită de Universitatea din Washington, Universitatea de Stat din Washington, Departamentul de Comerț al Statelor Unite și Fundația Soros pentru o Societate Deschisă, care au finanțat și pregătit conferința - semi­nar: “Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii prin cooperare balcanică”, ce va avea loc în perioada 1-4 decembrie, în stațiunea Timișul de Sus. Din cuvintele rostite de dl Tom Wincek (University of Washington), E.S. dl ambasador al SUA în România, dl John R. Davis jr., și de dl Theodor Nicolaescu, director general pentru întreprinderile mici și­­mijlocii din cadrul Agenției Naționale pentru Privatizare, a reieșit că motorul unei economii de piață îl reprezintă aceste întreprinderi, care trebuie susținute în dezvoltarea lor. Agenția Națională pentru Privatizare a inițiat, din anul 1991, acest program de cooperare pentru întreprinderile mici și mijlocii din Balcani. Din lipsa fondurilor necesare, nu s-a reușit întrunirea celor interesați, din țările respective, în cadrul unei conferințe care să stabilească posibilitățile de contacte și colaborare reciprocă. La conferință vor participa invitați din țările balcanice, Moldova și Polonia. Lucrările se vor desfășura pe diferite domenii: economice și financiar-bancare. Totodată, se dorește și înființarea unui centru­ de coope­rare balcanică, permanent, la București și a încă două: unul la Atena și altul la Istanbul. Rep. Dnii Tom Wincek, Theodor Nicolaescu și E.S. dl ambasador al SUA John R. Davis jr. Separatiștii nistreni participă la Congres O delegație a autoproclamatei republici nistrene, întrunind opt persoane, a dat curs invitației de a participa la Congresul 7 al deputaților din Rusia, care și-a început, ieri, lucrările la Mos­cova, înainte de plecarea de­legației. Ilia Milman, deputat în sovietul orășenesc Tighina și membru al consiliului munci­toresc al Uniunii colectivelor de muncă, a declarat că nu așteaptă nimic senzațional de la desfă­șurarea Congresului. “Vom fi, în schimb, martori ai unei polemici aprinse”, a arătat Ilia Milman. Membrul delegației republicii neconstituționale și-a exprimat îndoiala în privința unei even­tuale moțiuni de neîncredere exprimate președintelui Elțîn. El a estimat că se va menține la putere și premierul Egor Gaidar, “deși se va produce cu siguranță o modificare a cursului guvernu­lui”. Ilia Milman a evitat orice comentariu referitor la intenția deputaților din regiunile Celea­­binsk, Novosibirsk și Sahalin de a include în ordinea de zi a Congresului chestiunea cu privire la recunoașterea de către Rusia a independenței autoproclamatei republici nistrene. “Vom trăi și vom vedea”, a spus Ilia Milman. BASA Press A fost anul patimilor... 2 decembrie (Sf. Prooroc Avacum, Sf. Mc. Meropi) 1224 - Prima atestare documentară a Orăștiei. 1849 - Se constituie, la Paris, Asociația română pentru conducerea emigrației, de către Ion Ghica, N. Bălcescu, Gh. Magheru și C. A. Rosetti. 1861 - Pusă în fața unui fapt împlinit, Sublima Poartă admite unirea administrativă și politică a Principatelor Unite. 1889 - Moare scriitorul Ion Creangă (n. 1837), cel mai important reprezentant al curentului poporan, membru al cercului “Junimea”. 1935- S-a născut poetul Nicolae Labiș (m. 1956). 1950 - Moare pianistul și compozitorul Dinu Lipatti (n. 1917). Silviu Dragomir Bojdeuca lui Creangă din Țicău

Next