Cotidianul, februarie 1993 (Anul 3, nr. 25-48)

1993-02-01 / nr. 25

Iliescu a făcut-o de paie! Florin Gabriel Mărculescu Nu încape îndoială că în spatele, pînă mai ieri, necunoscutului procuror Miclescu se proiectează umbra tutelară a autocratului Ion Iliescu. Altminteri nu se poate explica insolența Procuraturii de a o implica pe doamna Doina Cornea în cercetări provocate de Răzvan Theodorescu, proaspătul laureat al premi­ului Herder. Substratul politic al acțiunii sale în ochi, sfidează logica, agresează bunul­ simț și ne obligă să cîntărim lucrurile prin prisma nebuniilor dictate de spaimă. Citația trimisă doamnei Doina Cornea coincide în timp cu demersurile pe care România pare a se fi decis să le între­prindă pentru a convinge fețele subțiri că merită să fie primită în saloanele Europei. Spun “pare”, pentru­­ că, între ceea ce se afirmă și ceea ce se face nu există nici o trăsătură de unire, iar rea­litățile demo­lează sistematic declarațiile. Este la mintea coco­șului că integrarea europeană ar accelera ritmul dezagregării structurilor comuniste ținute în viață cu prețul atîtor eforturi după Revoluția din Decembrie ‘89. Speriată de această perspectivă, Puterea urmărește în fapt izolarea țării de Occident, scoaterea ei, prin neagra sărăcie, din priza libertății și democrației. Mizeria fizică accentuează frica și dependența, dizolvă sentimentul neatîrnării și capacitatea individului de a se opune arbitrariului. împrejurările îl obligă pe Iliescu să-și camufleze convin­gerile marxist-leniniste. Dar pentru cît timp? Revenirea în prim-plan a ciulucu­rilor ceaușismului este încărcată de profunde semnificații și nu se poate susține că ea ar fi semnul unei deschideri reale a României spre Occident. Mimînd gesturile democrației, Iliescu întreține prin lovituri abil plasate reacțiile adverse ale unei lumi pe care o urăște din instinct. Acuzînd-o pe doamna Cornea, el știe că va obține efectele unei noi mineriade. Și exact asta îi trebuie pentru a amîna sine d­e mariajul nostru european. Totodată, știe că eșecurile neroadei sale guvernări trebuie puse în cîrca unei opoziții la a cărei calomniere și discreditare nu a renunțat nici o clipă. Din totdeauna eșecurile co­munismului au fost explicate prin “tălpile” puse de dușmani dinlăuntrul sau dinafara țării. Erorile la vîrf sunt, fără excepție, judecate postum. Protejată de o Moscovă încă suficient de puternică, fie și numai prin arsenalul nuclear de care dispune, camarila dîmbovițeană a trecut la atac, dezlănțuind trivialele mecanisme ale unei răfuieli îndelung comprimate. Momentul este de o gravitate ieșită din comun. Prin Doamna Doina Cornea în fața justiției sunt aduse valorile adevărului și purității morale pe care domnia sa le întrupează cu strălucire, înclin să cred că Iliescu și-a lepădat masca înainte de vreme și, în pur jargon prezidențial, a făcut-o de oaie. Teverac săptămînal Editorialul noului director general al TVR (prescurtat: Teverac) n-a fost decît o descusută predică pe tema demnității și mîndriei naționale, împănată cu întristătoare exemple de abandon tere­stru. Intelectuali­ și demnitari care se băteau pe cîte un crac de pantalon, alți intelectuali (desigur, o anumită parte) care se vînd pentru o sută de dolari, fete care iau calea pierzaniei prin bordelurile Levantului, zahăr infestat adus de peste mări și țări în dauna celui autohton, ignorat prin depozite și tot așa, din u­na în alta, pe nesimțite, s-a ajuns - fatali­tate­ - la bădica Traian, cel care prin noi, românii, a spus temeliile ingratei Europe de astăzi, înălțătoare, cutremurătoare și întru totul dătătoare de fiori, pilde rostite, măi fraților, cu dramatice pauze și ochi rătăciți la propriu. Virtuțile moralei creștine n-au fost pomenite, numele bunului Dumnezeu n-a fost invocat, de unde trag încheierea că orgo­liosul pedagog național împărtășește fără să clipească liber-cugetătorismul cotro­­cenist, adaptat, precum s-a văzut și auzit, exigențelor “României mari". Poate că n-ar fi rău ca cel de-al treilea baci al micilor noastre ecrane să ne explice cum se împacă demnitatea domniei sale cu o­ funcție pe care a obținut-o cu anasina, înainte ca pravilele să fi lămurit cine are dreptul sâ-l înscăuneze și cît de întinse sau, dimpotrivă, cît de limitate îi sunt puterile. O va face probabil cu prilejul proximu­lui Teverac. Pînă atunci, stima noastră și mîndria: Careva și Țăcălia! (FGM). O nouă mineriadă fără petrol n-ar fi război Consiliul de Securitate cere Ucrainei să nu mai livreze petrol Serbiei Când am declarat la Washington, la 16 octombrie 1992, că traficul pe Dunăre intră în Iugoslavia, nesocotind embargoul, o anumită presă românească­­ ușor de ghicit care­­ m’a făcut trădător de țară!! De fapt, am servit țara. Guvernul român a declarat că România e hotărâtă să aplice embargoul și Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a adoptat o nouă rezoluție cerând, explicit, țărilor riverane să utilizeze toate mijloacele la dispoziția lor ca să oprească acest trafic ilegal. Mai există vreo îndoială, astăzi, cum stau lucrurile? Săptămâna trecută am pledat la Londra că vrem să aplicăm embargoul, dar că nu dispunem de mij­loacele tehnice necesare pentru a îm­piedica aprovizionarea Serbiei cu pro­duse petroliere și, dacă am utiliza un act de forță, am risca un dezastru eco­logic, poate chiar distrugerea Deltei. Mi s’a răspuns că suntem îndrituiți și că putem s’o facem! Ca să eliminăm orice umbră asupra corectitudinii noastre, trebuie să in­sistăm ca Națiunile Unite să ia toate măsurile pentru ca încărcarea cu pro­duse petroliere să nu mai aibă loc în Ucraina și, dacă totuși aceasta se face, aceste convoaie să fie oprite prin impli­carea directă și neechivocă a Occidentului. Orice încercare de a repeta acest șantaj asupra României de către cei , care introduc produse petroliere pe Dunăre în Iugoslavia trebuie respinsă categoric, iar comunitatea interna­țională are responsabilitatea morală de a nu lăsa întreaga povară pe umerii României, prevenind repetarea unor situații similare. Fără petrol, un război modern nu poate continua! Ion Rațiu - Sîmbătă, Radio România Actualități difuza o senzațională declarație a Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, care arunca pisica în curțile vecinilor, implicînd că încărcarea cu petrol s-a produs pe Dunăre, că “în perioada noiembrie 1992-ianuarie 1993, s-a fixat trecerea prin sectorul Dunării, pe teritoriul Ucrainei, a cinci remorchere sub pavilion iugoslav, cu caravane de 30 de barje­ tanc cu produse petroliere. Verificarea a arătat că barjele au fost încărcate cu produse petroliere din tanchete pe apele Dunării, în același timp, este stabilit clar că produsele petroliere au fost încărcate de companii și instituții ale Rusiei, Bulgariei, Greciei, Ciprului și Turciei, cu intenția expedierii acestora în Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația și ex-Cehoslovacia. Conform aceleiași surse, numitele transporturi nu au fost executate de nave sub pavilion ucrainean, care, din punct de vedere formal juridic, își declară lipsa de orice îndeclinare de la standardele internaționale stabilite de Consiliul de Securitate al ONU”. • Teheran - Agenția IRNA transmite că Ambasada României din Teheran a respins, sîmbătă, 30 ianuarie a.c., acuzația conform căreia România a încălcat embargoul instituit în Serbia și Muntenegru. Reprezentanții români la Teheran au declarat că Guvernul României­ respectă rezoluțiile Națiunilor Unite, în ciuda încercărilor navelor sîrbești de a sparge embargoul.­­ Consiliul de Securitate al ONU a cerut Guvernului Ucrainei să înceteze livrările de petrol de pe teritoriul său în Serbia. Postul de televiziune Ostankino a anunțat că unele barje iugoslave au ajuns deja la țărmurile Ucrainei, în ciuda embargoului instituit de ONU. Consiliul de Securitate a anunțat că România și Bulgaria, în calitate de state dunărene, trebuie să ia măsurile necesare pentru împiedicarea acestor livrări. • Biroul de presă al Ministerului de Interne a difuzat, ieri, un comunicat în care se arată: “Azi noapte (sîmbătă spre duminică - n.red.), împingătorul iugoslav “Bihac”, împreună cu cinci barje, încărcate cu produse petroliere, a solicitat Dispeceratului Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier 2 ecluzarea convoiului spre amonte. Întrucît controlorii de trafic nu au autorizat operațiunea, comandantul navei a ancorat convoiul la circa 30 de metri de poarta ecluzei, împiedicînd astfel accesul altor nave. Deși s-a solicitat insistent comandantului să părăsească locul respectiv, acesta a refuzat, afirmînd că nu pune în mișcare convoiul decît pentru a intra în ecluză, în jurul orei 2.40, la cererea organelor vamale, a Căpităniei Portului și a Poliției de frontieră, comandantul navei a prezentat acestora documentele de însoțire a mărfii și lista echipajului. Din documente a rezultat (...) că transportul cuprinde 30401 de benzină și 27001 de păcură, articole interzise de embargoul Consiliului de Securitate. Datorită măsurilor ferme luate de unitățile Ministerului de Interne, împreună cu autoritățile portuare și vamale, în jurul orei 16.45, a început manevra de deblocare a ecluzei, convoiul retrăgîndu-se la circa 1 km în aval, în locul de acostare amenajat pentru navele care așteaptă, în mod obișnuit, operațiunile de ecluzare”. Există pericolul ca tentativa de forțare a ecluzelor românești de către navele sub pavilion iugoslav să se repete în zilele următoare și, totodată, acela ca în zona ecluzelor, comandanții convoaielor iugoslave să deverseze în Dunăre încărcătura petrolieră și chiar să îi dea foc. . Ministru de Stat al Afacerilor Externe al Marii Britanii, care a declarat că “România este în dreptul ei să abordeze vasul și să-l aresteze. Marea Britanie va da tot sprijinul său acestei acțiuni”. “Noi facem totul în măsura posibilităților și dotării noastre”, a declarat dl gen. mr. Dumitru Luca, comandantul Trupelor de Grăniceri(în stînga jos). Grănicerii și marinarii din imagini stau mărturie De veghe, România și Bulgaria au eșuat în intențiile lor de a opri și cel de-al cincilea convoi de barje transportînd combustibil pe Dunăre spre Serbia. Vineri, 29 ianuarie a.c., toate “drumurile” au dus la Calafat. De la declanșarea Războiului de Independență din 1877,acest mic port la Dunăre nu s-a mai aflat în centrul atenției, ca în acest final de ianuarie. O adevărată artilerie grea a presei românești și străine a ținut să fie prezentă pentru a la Calafat asista la modul în care acționează autoritățile grănicerești pentru a opri convoaiele sîrbești în înaintarea lor spre porturile proprii. Calafatul reprezenta ultimul punct de interceptare al vaselor care au încălcat embargoul. Mediile de informare au anunțat că aici se aflau concentrate importante forțe navale și aeriene ale unităților de grăniceri, un adevărat stat major al trupelor de profila­ bilităților și dotării noastre, îi vom intercep­ta, le vom adresa semnale luminoase și prin portavoce le vom cere să acosteze la țărm. Vom face totul în conformitate cu instrucțiunile Consiliului de Securitate și cu prevederile legale românești”, întrebat dacă se va ajunge la deschiderea focului, dl general a afirmat: “Nu accept deschiderea focului asupra echipajelor.Ar însemna o agresiune împotriva Iugoslaviei. S-ar ajunge în pierderi de vieți omenești, la catastrofe ecologice. Deschiderea focului ar echivala cu o declarație de război”. L-am întrebat pe șeful Trupelor de Grăniceri cum ar acționa autoritățile sîrbești în cazul în care noi, românii, am fi cei care am încălca embargoul, dacă am fi noi în situația de acum a sîrbilor. Nu am primit nici un răspuns. Tot de la dl general Luca am aflat că modul de acțiune împotriva convoaielor este același în fiecare port dunărean româ­nesc, Calafatul reprezentând ultimul “punct de control” pe Dunăre. Totuși, de la unul din subordonații domniei sale am aflat că între Galați și Brăila se putea realiza o intimidare și chiar o stopare a lor, printr-un baraj solid cu barje românești. Deși “alarma” era anunțată pentru orele 2.30 noaptea, am fost prezenți in corpore cu o oră înainte la Căpitănia portului. Aici, atmosfera era calmă, destinsă. Timp de două ore, animația a fost întreținută de “scenariile” ziariștilor. La 3.30 s-a anunțat intrarea în zonă a convoiului Kaimakalan și implicit îmbar­carea. Au pornit “în larg”, vedetele “50” și “89”, șalupa “NC 28” și remorcherul Orăștie. Pe vedeta “50” numărul ziariștilor îl întrecea cu mult pe cel al personalului navigabil. Operațiunile propriu-zise au constat în întîmpinarea convoiului la 1 km în aval de Calafat și însoțirea lui pe o distanță de 2 km, timp în care s-au transmis semnale luminoase și printr-o portavoce s-a cerut politicos căpitanului sîrb să acosteze. Navele românești nu s-au apropiat la mai mult de 30-40 m de “obiectiv”, limitîndu-se la o simplă “escortare”. De la punctul de comandă de pe Kaimakalan, nu s-a primit nici un răspuns, toate ferestrele cabinelor avînd perdelele trase și luminile stinse. Convoiul își urma imperturbabil traseul în amonte, de parcă ar fi fost singur pe luciul apei. Frigul și ninsoarea violentă nu i-a incomodat de loc pe marinari și grănicieri și nici chiar ziariștii nu s-au plîns de condițiile vitrege de vreme. Am remarcat că reprezentanții mass-media erau mult mai pătrunși de importanța momentului și parcă ar fi vrut să aibă un rol activ în operații. (continuare în pagina 3) Vineri, 29 ianuarie a.c., la ora 19.00, echipa de reporteri a “Cotidianului” a ajuns în localitate. Primul drum l-am făcut la Căpitănia portului. Dl căpitan Radu ne-a informat că după miezul nopții urmau să apară în zonă, la o distanță mică de timp, convoaiele “Kaimakalan” și “Kumanovo”. Cu 14 ore înainte, prin zonă trecuse convoiul “Velebit”, cel de-al treilea din șirul de convoaie care nu se­ supuseseră somațiilor autorităților pe traseu și care ancorase liniștit la Prahova. Nu am remar­cat o stare de agitație deosebită la Căpitănia portului, activitatea fiind evident una de rutină. în jurul orei 21.30, ziariștii prezenți au fost convocați la Comandamentul Trupelor de grăniceri, unde dl general maior Dumitru Luca , comandantul pe țară al Trupelor de Grăniceri, a susținut o conferință de presă. Ne-au fost prezentate evenimentele din ultimele 24 de ore și modul în­ care au acționat grănicerii. Celor prezenți le-au fost explicate măsurile care se vor lua împotriva celor două convoaie semnalate, specificul și dificultățile operațiunilor. “Vom trimite spre inter­ceptare două vedete militare, șalupa Căpităniei și un remorcher”. “Acțiunile vor avea un mare grad de periculozitate, deoarece în această noapte vor fi condiții de vizibilitate redusă(...). Există pericolul de abordaj și ciocniri(...). Oamenii sunt la capătul puterii, nu au dormit de trei nopți(...). Navele noastre sunt inferioare, din punct de vedere al puterii, celor sîrbești sau rusești(...). Noi facem totul în măsura posi- Visul de aur al celor mai mari campioni Orașul australian Melbourne a fost timp de două săptămîni capitala sportului mondial. Și asta pentru că acolo s-au întrecut tenismenii lumii cei mai buni dintre cei buni în ceea ce se numește Australian Open Tennis Championships, adică primul Mare Turneu, care împreună cu Marile Turnee din Franța (Roland Garros), Anglia (Wimbledon) și Statele Unite (Flushing Meadow) înseamnă visul de aur al celor mai mari campioni. Iar dacă cele patru sunt cîștigate în același an, restul înseamnă nemurire, imortalitate numită “The Grand Slam”. Australian Open din acest an și-a desemnat candidații pentru Marele Slam. Ei sunt, de­ fapt, primii jucători din lume - numerele 1, feminin și masculin, din clasa­mentele internaționale ale tenisului. Numele lor reprezintă deja gîndul de victorie al fiecărui jucător de tenis, deoarece în fața fileului, la un anumit moment, toți jucătorii lumii par a fi egali. Astfel, în cartea nescrisă a nemuririi sportive a anului 1993 stă scris chiar de la început Monica Seles și Jim Courier. Amănunte despre cele două întreceri astrale de la Melbourne, în pagina patru. Jim Courier Monica Seles

Next