Cotidianul, octombrie 1993 (Anul 3, nr. 231-256)

1993-10-01 / nr. 231

TIDIANUL VINERI • 1 OCTOMBRIE 1993 /fi OPINIA Democrația de la “suficient” la “foarte bine!” Costel Ionescu Drumul practicat de Putere spre democrație și statul de drept, ca și ireversibilitatea procesului de democratizare a țării, nu s-au putut constitui într-o certitudine fermă în funcție de care Adunarea Parlamentară de la Strasbourg să nu aibă nici un fel de dubii! Votul final favorabil primirii României în CE este motiv de satisfacție. Cum însă examenul trecut a primit doar nota de “suficient”, orice satisfacție care închide ochii în fața obligațiilor înscrise în amendamentele și subamendamentele ce însoțesc votul de primire devine aroganță în stare să oprime îngrijorarea ce are ca subiect prezentul și viitorul țării. 13 voturi pentru, 11 împotrivă, șapte abțineri! Cu doar două voturi în plus dar și cu nouă amendamente și trei subamendamente, Adunarea Parlamentară a admis România ca membru cu drepturi depline în CE. Cele 11 voturi împotrivă și cele șapte abțineri au exprimat dubii sau neîncredere datorită “greșelilor exercitării puterii în România”. Cele 13 voturi pentru au ținut seama, după un lung parcurs al cercetărilor privind îndeplinirea condițiilor severe de admitere în CE, de faptul că din interiorul acestui for există mai multe și mai bune condiții ca România să fie sprijinită pentru a avansa decisiv în direcția democratizării și a statului de drept. Nici o altă țară care a cerut admiterea în CE n-a avut des parcurs un drum atât de lung și nici n-a fost confruntata cu atâtea dubii exprimate cu privire la oportunitatea admiterii. Ce distanță între modul în care România a intrat, de pildă, în Societatea Națiunilor și cel de acum, privind primirea în CE! Ce distanță între cele două momente cu privire la credibilitatea față de apartenența României la democrația în spirit european în locul unui vot de înaltă satisfacție și onoare, unul de simplă încredere, și aceea condiționată de îndeplinirea nu doar a statutului, ci și a amendamentelor și sub amendamentelor! Severitatea manifestată privește, exclusiv, Puterea și nu poporul român! Țara are nevoie de Europa și nu conservatorii, mai mult sau mai puțin duri, ai Puterii, sau nostalgicii ce roiesc pe lângă ea. Aceștia sunt preocupați doar de imaginea propagandistică. Românii au nevoie de Europa pentru păstrarea ființei naționale, pentru apărarea spiritualității și existenței lor, pentru depășirea rămânerii în urmă datorată totalitarismului comunist, pentru sincronizarea politicii, culturii și civilizației cu tot ce înseamnă avansul vest-european. România are nevoie de Europa și aceasta, la rândul ei, de România, pentru a fi mai sigură în îndeplinirea dorinței privind spațiul comun de civilizație, de la Atlantic la Urali. Conferința de la Viena, din 8 octombrie, va încerca, probabil, să recupereze întârzierea în definirea unei politici europene coerente și conforme cu situația postcomunistă. De la o atare Conferință de interes european nu este de dorit ca România să lipsească. Se întrevede astfel ratificarea de către Comitetul Miniștrilor a propunerii Adunării Parlamentare de primire a României în CE, încă o dată istoria ne este favorabilă, chiar dacă într-un context în care Puterea a măsurat cu pașii jumătăților de măsură avansarea spre democrație și statul de drept. Favorabilul privește vocația reală a politicii democratice și în nici un fel ofensiva patriotardă și demagogia populiste. Primirea în CE deschide orizonturile de practicare a politicii românești în spirit european privind geografia sa fizică și spirituală. Mai mult decât condiția de a apela la Curtea de la Haga, privind încălcările drepturilor omului, votul de primire în acest înalt organism statuează drepturile dobândite și obligațiile ce trebuie să fie asumate. De la cetățeanul anonim, la Putere, întrebarea este: câte din acestea sunt deplin conștientizate într-o vreme a descurajării datorate anormalului instalat de degringolada crizelor morale și economice? Fără această conștientizare, cerând participarea la viața politică și socială a fiecăruia, nu putem ajunge la democrația și la statul de drept al doritului “foarte bine”! Când se va dezbate legea bunurilor naționalizate? Ordinea de zi a Senatului în ședința de ieri a fost “perturbată” doar de declarațiile grupurilor parlamentare în legătură cu primirea României în Consiliul Europei, fapt ce a prilejuit și dezbaterea unui scurt proiect de lege privind aderarea României la Statutul Consiliului Europei. Din intervențiile liderilor de grup parlamentar au ieșit în “evidență” remarcile lui C.V. Tudor (Partida Națională), care a cerut din nou ca membrii UDMR-ului să presteze un jurământ de credință față de România, cele ale reprezentantului PSM, care a considerat că dacă ne “spălam rufele în familie”, România n-ar mai fi intrat condiționat în Consiliul Europei. Liderul grupului majoritar, V.Văcaru, a ținut să remarce că data de 28 septembrie “vine după 27 septembrie, când am aniversat un an de la câștigarea alegerilor” și că stenograma ședinței de ieri a Senatului, conținând declarațiile tuturor grupurilor parlamentare în legătură cu votul pozitiv din Consiliul Europei, să fie tradusă și trimisă la Strasbourg. In continuare, s-a dezbătut raportul Comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență la Proiectul de Lege privind drepturile foștilor parlamentari cărora le-a încetat mandatul de senator sau deputat. Proiectul de Lege a fost aprobat. O ultimă chestiune oarecum importantă a fost continuarea dezbaterii Proiectului de Lege privind modificarea și completarea Legii nr. 85/92 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație, construite din fondul de stat și din alte fonduri ale unităților economice sau bugetare de stat. Probleme a ridicat art. 7, alin. 2 din lege, care arată că, “de asemenea, pot fi vândute la cerere titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut instituțiilor de stat, regiilor autonome și societăților cu capital de stat care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat. Vânzarea se face în condițiile Decretului Lege nr. 61/’90, completat cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură, din Decretul nr. 93/’77”. Dl senator Paul Popescu (PNȚCD) și-a motivat dezacordul cu acest articol și cu întreaga lege pe motiv că lezează dreptul la proprietate, drept înscris printre cele considerate ca respectate de România pentru accesul în Consiliul Europei. Dânsul a declarat că i se pare foarte suspectă “procedura de urgență” care încearcă să se aplice acestei legi, la numai 2 zile după ce plenul Senatului a hotărît, cam din aceleași motive, rezumarea ei la Comisie. Problema esențială, a mai susținut dânsul, este cea ridicată de dl senator Voicu Valentin Glodean, adică situația bunurilor naționalizate. Dezbaterile se vor relua săptămâna viitoare. Petru Ionescu i PAC cere revizuirea Constituției Ca urmare a primirii României ca membru cu drepturi depline în Consiliul Europei, PAC a lansat, la conferința de presă de ieri, o declarație în care se afirmă că: “Statutul țării noastre în CE nu este definitiv câștigat atâta timp cât tranziția spre pluralism, democrație și o economie de piață, nu este nici pe departe un fapt împlinit, în absența unei reale independențe a puterii juridice și în condițiile restaurației vechilor structuri comuniste”. Față de această situație și față de amendamentele adoptate de CE pentru admiterea României, PAC adresează tuturor forțelor politice interesate în reala democratizare a țării propunerea de revizuire, într-un termen foarte scurt, a Constituției. Liderii PAC au explicat că în conformitate cu art. 146 din Constituție deputații pot avea această inițiativă. Principalele articole, actualmente neprevăzute în Constituție, și solicitate de PAC se referă la separarea puterilor în stat, independența justiției și a mass-media. La conferința de presă au participat și reprezentanții Fundației Naționale a Revoluției din 1989 Timișoara, organizație membră a MOLD. Dl Pompiliu Alămurean a dat citire unui comunicat în care se solicită adevărul despre Revoluția din decembrie, măsuri pentru redresarea economiei, demascarea demnitarilor corupți. în plus, Fundația a pornit deja o acțiune de protest pașnic care se desfășoară în fața Prefecturii Timiș, încă din 15 septembrie 1993, pentru schimbarea actualului prefect de Timiș, fost colonel de Securitate. Anca Lăzărescu » I PAGINA 2 Dreptul cetățenilor la adevăruri neconjuncturale Nicolae Macovei E imposibil de admis din punct de vedere moral ca o societate să funcționeze fără dreptul cetățenilor la adevăr, fără o informație (oferită, nu numai de presă și de ziariști, ci de toate instituțiile fundamentale ori locale) corectă, competentă și, evident, adevărată. Numai pe această bază se poate avea acces la o viață socială și individuală normală și, mai ales, numai astfel nu se pot “bloca” mecanismele socio-economice specifice democrației. Și totuși, viața noastră a fost și este permanent “bântuită” de “adevăruri” conjuncturale, de “frânturi” de adevăr. “Adevărurile” Puterii actuale susțin doar interesele ei politice de grup, în pofida prețului uriaș și nemeritat plătit de națiunea română, prin alunecarea într-o sărăcie descurajantă și într-o degradare a economiei naționale asemănătoare unui “pârjol” barbar. Puterea actuală, formată din conservatori de stânga și naționaliști extremiști, pendulează între “informații” care neagă pur și simplu adevărul și “informații” care sunt favorabile doar mai marilor zilei: mai simplu spus, între demagogie și manipulare prin punerea în circulație a unor “adevăruri” care nu finalizează măsurile necesare caracteristice societăților democratice. Dacă ar fi să amintim numai “adevărurile” ce gravitează în jurul Revoluției din decembrie și a celor ce s-au sacrificat pentru libertate și pe care actuala Putere face tot ce-i stă la îndemână pentru a le păstra cât mai “misterioase”, și s-ar putea aduce grave acuze asupra modului cum își fac datoria instituțiile abilitate să promoveze adevărul, să-l apere, să-l impună. Ele procedează mai degrabă invers: ascund adevărul, înăbușă eforturile pentru aflarea acestuia, sfidează dreptul elementar al cetățenilor la adevăr. Acesta nu este un drept oarecare, ci este unul fără de care societatea și viața omului nou rămân lipsite de sens. Și ne mirăm că ne păstrăm cu “tenacitate” într-o stagnare absurdă și nemeritată! Națiunea română nu va ieși din sărăcia și stagnarea actuală, decât numai atunci când toate adevărurile, oricât de “incomode” ori “nemiloase” ar fi, nu vor scălda trupul societății, reactivând vigoarea morală a fiecărui cetățean dar, mai ales, asigurând funcționarea instituțiilor fundamentale pe baze sănătoase legale, pe încredere și solidaritate, pe competență și bună credință, pe munca tenace și creativitate. Aici se impune o precizare, având în vedere cât de lipsită de valoare a ajuns ideea de a munci, în fostul regim comunist. Adevărul despre muncă poate fi, de fapt, o minciună, și încă una nocivă. Poți munci până ți se face rău și tot sărac, tot marginalizat să fii. E o constatare de o banalitate ce nu necesită comentarii. Dacă munca nu este “încadrată” de inteligență și creație, de “marketing”, cădem în aceeași demagogie comunistă care Prezentată triumfalist în țară, acceptarea noastră în Consiliul Europei este, evident, o poliță în alb pe care Occidentul s-a hotărît, cam contre cveur să ne-o dea. Ceea ce a atârnat greu în talerul balanței a fost nu atât firava noastră democrație, criticată mai aspru sau mai părintește de vorbitori, nu respectarea drepturilor omului sau a minorităților, ci situația din întreg Estul. Comparată cu o Polonie în care comuniștii au majoritatea parlamentară - după ce ani de zile a fost bastionul rezistenței anticomuniste și după creditul moral și economic care i s-a acordat fără ezitare , cu o fostă Iugoslavie transformată în scena unor orori inimaginabile pentru acest sfârșit de veac și mai ales cu o Rusie în care conservatorii nu pot fi ținuți în frâu decât cu amenințarea voalată a armelor, România pare o oază de stabilitate. Mineriadele, conflictele etnice, mișcările de stradă sau neocomunismul actualei puteri își pierd semnificația în fața marilor probleme pe care le ridică celelalte țări estice. în plus, Consiliul Europei a decis probabil să schimbe strategia de marginalizare a României care nu a produs acele modificări structurale de esență atât de așteptate. Spaima vizavi de rapoarte și raportori fiind în ultimă instanță o armă cu care Puterea și-a ținut în șah adversarii politici. Lozinca: “Imaginea înainte de toate” a funcționat din plin în ultima perioadă de timp, punând căluș multor nemulțumiri. Nimeni însă nu va mai putea să afirme acum că Opoziția nu a avut ne-a marcat atâtea decenii economia națională, dar și viața personală. Omul “face” munca prin gândire și inteligență, prin randament și mai ales prin răsplata ei materială normală. Dar tot omul este făcut în primul rând din drepturi, la libertate și adevăr, la credință și cunoaștere, la fericire și dreptul, pur și simplu, de a avea în primul rând drepturi și după aceea obligații. Abia în acest context munca devine altceva decât o corvoadă. Noi nu trăim ca să muncim, ci trăim pentru că ne-a fost dat să ne bucurăm de viață și de frumusețea ei. Munca poate fi și un mijloc de a-l transforma pe om într-un automat. Este exact ceea ce a făcut dictatura comunistă. Este capabilă un imens merit în această primire, în primul rând pentru că impresia de democrație și ireversibilitate i se datorează ei și luptei pe care a dus-o permanent pentru menținerea statului de drept. Deși dezamăgitoare pe plan intern, poate și pentru că se așteaptă extrem de mult de la ea, nu putem totuși nega că ____ Opoziția, însăși existența ei, a contribuit enorm la avizul favorabil. Fără ea nici o forță din lume nu ar fi putut susține că în România există și cea mai vagă urmă de democrație sau de schimbare. Lucru de care a fost conștientă și Puterea, de aceea de la alegeri încoace, atacurile împotriva ei și-au pierdut din agresivitate, rămânând în plan general, de aceea membrii ei n-au mai fost denigrați și împroșcați cu noroi. E adevărat că și miza electorală a dispărut, dar înainte de orice, Opoziția a fost folositoare atunci când ne vizita Catherine Lalumière sau vreun alt membru al Consiliului Europei. Mă întreb cu oarecare curiozitate ce se va întâmpla însă de acum înainte. Pentru că este evident, Consiliul Europei nu va putea să se transforme într-un jandarm al respectării condițiilor sub care am fost admiși și nici într-o înaltă Poartă unde nemulțumiții să se ducă permanent cu jalba-n proțap. O supraveghere va exista, fără discuție, dar o dată câștigată ca șiactuala Putere, cu “strategia” ei demagogică să ofere omului o altă imagine asupra muncii decât a făcut-o regimul anterior? Răspunsul, din păcate, e nu. Forțele conservatoare de stânga și naționaliștii extremiști nu creează un cadru legal și social și pentru ca omul să-și valorifice potențialul său creator. Acest fapt explică într-o mare măsură stagnarea în care ne aflăm. Ele fac tot ceea ce le stă în putință ca muncitorii și țăranii, intelectualii ori tinerii, ba chiar ei înșiși, în calitatea de “reprezentanți” ai națiunii, să nu muncească creator, în spiritul și litera civilizației moderne. Disprețul la adresa adevărului, a competitivității și a actului de creație este poate una dintre cele mai grele în consecințe acuze ce se tatea de membru, numai încălcare flagrantă a statutului Consiliului poate duce la excludere. Anul care va urma va fi foarte interesant din punct de vedere al manevrelor Puterii și al reacțiilor acesteia vizavi de Opoziție. Funcție de acestea se vor putea decodifica adevăratele intenții ale regimului Iliescu: intrarea în Europa sau avantajele economice și viitorul palmares electoral. Și atitudinea față de presă va fi edificatoare,cvasilibertății de azi i se va putea pune ușor căluș printr-o lege a presei pe măsura intereselor de moment. Infirmarea sau confirmarea temerilor celor care susțineau că intrarea în Consiliul Europei nu echivalează cu intrarea de facto în Europa și că procesul democratic ar putea fi încetinit o dată scopul atins, rămâne o chestiune ce ține de viitor. Ce ține până la urmă, exclusiv de Putere . Pe de altă parte, se poate spune că la Strasbourg s-a cîștigat o bătălie, dar la Washington s-a pierdut războiul. Din păcate inamicul numărul unu al guvernanților rămâne în continuare economia. Iar dacă Europa nu a folosit în grila ei de apreciere,decît într-o mică măsură, aspectul mersului reformei, oamenii cu bani de peste ocean își desfac tăierile pungii în funcție de alte criterii, care nu exclud democrația, drepturile pot aduce actualelor “forțe” politice aflate la putere. Gravitatea situației în care trăim nu poate fi “cosmetizată” ori câte zâmbete și oricâtă demagogie, chiar intens “profesionalizată”, s-ar folosi. Oricum firul de ață de care atârnă Puterea deasupra noastră, “conducându-ne”, tot se va rupe o dată și abia atunci adevărul se va revărsa benefic asupra națiunii și a vieții fiecăruia dintre noi. Abia atunci se vor deschide larg porțile prezentului pentru ca România să-și ocupe locul pe care îl merită în Europa. Abia atunci mimica și omenia caracteristică poporului nostru, creativitatea și sârguința, bucuria vieții și normalitatea ei vor reintra în viața socială și individuală, omului sau coloratura politică din simplul motiv că acestea sunt legate intrinsec de dezvoltarea economică. Deși regimul Iliescu și-a dorit amarnic să treacă la capitolul “realizări” statutul de membru al Consiliului, totuși lipsa acestuia nu i-a periclitat nici un moment scaunul, pe cînd amânarea încheierii acordului cu FMI este o bombă cu efect întîrziat. Indiferent de cîte acorduri va încheia primul ministru la Moscova, de câte temenele și promisiuni i se vor face lui Elțîn,de cîte gaze naturale vom primi de la Răsărit, tot dolarii FMI- ului rămân baza, iar guvernanții nu-și pot permite sub nici un motiv să rateze împrumutul. Pentru că electoratul care i-a votat gândește ca femeia din emisiunea de la TV de acum două zile : “Să-mi bage Iliescu ulei și să-i dea slujbă lu’ bărbatu-meu așa cum a zis”. Iar uleiul, slujbele și câte și mai câte promise în campania electorală nu depind de primirea în Consiliul Europei, ci de banii FMI- ului. Iar dolarii nu vor veni fără ca Puterea să se decidă să îndeplinească a priori “amendamentele” impuse. Or, aici este nevoie de o decizie... politică, altfel, bye-bye FMI. Nu mai merge cu mici vicleșuguri și cosmetizări. Nu-i ca la alba-neagra.Iar la capitolul economie și decizie politică, Opoziția nu mai poate fi de nici un folos. Și nici Puterea nu va mai avea pe cine să dea vina, căci, din ....fericire electoratul și-a dat seama unde se află centrul de putere. Andreea Pora Hello Europa, bye-bye FMI Cronica politică Președinții Iliescu și Snegur, cu studii la Moscova și dragostea dintâi care nu se uită Conferința de presă de ieri a PUNR a reunit artileria grea: președintele partidului, Gh. Funar, vicepreședintele Senatului, I. Joarză, deputații V. Susan, V. Tabără și Horia Pop, secondați de părintele Roman. Principalul subiect a fost votul favorabil acordat României de parlamentarii Consiliului Europei, PUNR dând cu acest prilej un comunicat în care se apreciază că admiterea României în CE a fost “întârziată artificial”, iar amendamentele adoptate de Adunarea Parlamentară a CE fie “se regăsesc în legislația românească”, fie “sunt în curs de legiferare”, iar altele sunt “fără obiect”. în esență, PUNR nu este de acord cu amendamentele 3, 4, 5, 7 și 9 care fac referire la legi speciale privind minoritățile și învățământul religios în limbile acestora. Referindu-se la recomandarea ca România să semneze Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare, s-a apreciat că aceasta a fost semnată deocamdată doar de câteva “țărișoare”, printre care Germania, Spania, Austria, Danemarca și Ungaria și ar fi mai înțelept să așteptăm ca și alte țări să-și pună semnătura pe acest act, care este deocamdată în fază de protocol, urmând a fi ratificat la Conferința de la Viena din 8-9 octombrie. Dl V. Tabără a apreciat, referitor la amendamentul 5 care recomandă României să adere la Carta Europeană a autonomiei locale, că “ar fi o greșeală ca autonomia locală să fie confundată cu regionalizarea, care nu poate duce la unitatea Europei”. Deși s-a afirmat că unii parlamentari din CE, printre care și dl König, au dat dovadă fie de o “crasă necunoaștere a realităților românești”, fie de rea-voință, PUNR nu se va opune aderării României la CE, cu atât mai mult cu cât președintele Iliescu dorește să participe la Conferința de la Viena cu statut de egal între egali. Referindu-se la gestul președintelui Snegur de a semna acordul cu CSI, dl deputat Horia Pop a afirmat că “președintele Snegur și-a dat arama pe față”, iar dl Tabără a apreciat că este “un pas mic pentru refacerea Mamei Rusii”, domnia sa recunoscând că imperiul de la Est reprezintă pentru România un pericol mult mai mare decât Ungaria. în același context, primarul Clujului, dorind să pozeze în opozant, a spus că “atât președintele Snegur cât și președintele Iliescu și-au făcut studiile la Moscova și dragostea dintâi nu se uită”. Parlamentarii PUNR sunt de părere că Parlamentul nu va ratifica nici un tratat de prietenie cu Federația Rusă, dacă acesta nu va conține clauze privind Basarabia. Doina Doru Pentru aniversarea Zilei Naționale, la Alba Iulia Pentru sărbătorirea împlinirii a 75 de ani de la Marea Unire din 1918 care va avea loc la 1 decembrie 1993 la Alba Iulia, Guvernul a hotărît alocarea sumei de 316,690 milioane lei. Banii vor fi cheltuiți pentru realizarea de monumente de for public (precum statuile lui Iuliu Maniu și I.C. Brătianu) precum și pentru tipărituri și manifestări artistice. Din aceiași bani se va restructura ansamblul arhitectonic ortodox din Alba Iulia și alte obiective de cult. (AMPress) Pe lângă salariu, alte mii de lei lunar La solicitarea Guvernului, Camera Deputaților a adoptat ieri, în regie de urgență, proiectul de lege privind aderarea României la Statutul Consiliului Europei. Legea are valoare de mandat pentru delegația țării noastre ce urmează să semneze statutul CE, la ședința Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, din 4 octombrie. In continuare, deputații au reluat dezbaterile asupra proiectului de lege privind statutul deputaților și senatorilor. Art. 25 care prevede dreptul deputaților și senatorilor de a-și organiza birouri în circumscripțiile unde au fost aleși, a dat naștere unor controverse între reprezentanții PDSR și cei ai opoziției. Și asta, cu toate că dimineața, Biroul Permanent, împreună cu liderii grupurilor parlamentare și comisia de redactare a statutului au căzut de acord asupra unei formule de compromis în ceea ce privește finanțarea acestor birouri. Această formulă s-a concretizat într-un amendament redactat de comisie și care prevede ca deputaților și senatorilor să le fie alocată, pentru birourile parlamentare, o sumă forfetară din bugetul Camerelor, reprezentând 55% din indemnizația lunară brută a deputatului sau senatorului. O contrapropunere a făcut PL-1993 care a cerut ca suma alocată să reprezinte 100% din indemnizație. De Ilie Nica (PDSR) s-a declarat împotriva procentului propus de PL-1993, deoarece, a spus el, acest procent ar însemna o cheltuială suplimentară de aproape jumătate de miliard de lei și a propus, în schimb, ca procentul să fie redus la 30% din indemnizația lunară. Punctul de vedere al PL-1993 a fost susținut de reprezentanții PNȚCD și UDMR. Dl Vasile Lupu (PNȚCD) a solicitat ca cele trei amendamente al comisiei, al PDSR și al PL-1993 să fie votate prin vot secret, cu bile, procedură asupra căreia s-a și căzut de acord. Primul supus la vot a fost amendamentul comisiei, aceasta întrunind de altfel majoritatea voturilor: 133 de voturi pentru și 118 împotrivă. Prin urmare, în afara indemnizației lunare, a indemnizațiilor de ședință și a diurnei, parlamentarii vor mai primi lunar și o sumă de aproximativ 200 mii lei pentru activitățile din birourile parlamentare. (R.S.B.) Buldozerele împotriva istoriei Vartan Arachelian Ziua a doua a lucrărilor “Reuniunii consultative românității orientale” a fost domiaată de două teme care au suscitat un mare interes: în cursul dimineții s-au pus în dezbatere “Procesele de deznaționalizare” a teritoriilor românești de peste Prut. “Basarabia - Republica Moldova - ipostaze ale mutilării” a fost primul referat ținut de dna Elena Stupiur de la Institutul de Studii Sud-Est Europene, o lucrare care s-a remarcat prin bogăția ei documentară, dar și prin analiza făcută politicii imperialiste de deznaționalizare a românilor din această provincie tradițional românească. Apoi, dl Constantin Olaru, reprezentând Alianța Creștin-Democrată din Ucraina, a adus la cunoștința participanților la reuniune fapte grave care agresează ființa etnică a românilor din provinciile Bucovina de Nord și Basarabia de Sud, provincii trecute în jurisdicția Ucrainei de către Stalin. De altfel, aceste practici inadmisibile pentru standardele europene privind drepturile omului, ca și a minorităților naționale au fost probate prin teledocumentare. Materialele filmate ne-au arătat cum buldozerele încearcă să radă de pe teren vestigii ale continuității românești. Nici cimitirele nu sunt protejate în fața acțiunii demolatoare dusă de autorități împotriva patrimoniului românesc. După amiază, am urmărit cu real interes intervenția academicianului Ion Coteanu, ca și comunicările ținute de dl Vasile Barba din Germania (“Problema aromână azi”) și Hristu Cândroveanu (“Românii de peste hotare în pericol”). De altfel, acest avertisment am putea spune că ar fi fost unanim acceptat de către participanți ca motto al acestei reuniuni. Niciodată ca în aceste zile n-am avut mai acut sentimentul că trăim o ultimă șansă în care mai putem interveni pentru a stopa măcar continua eroziune la care a fost și este supusă insula de latinitate pe care românii o reprezintă în această parte a lumii: într-adevăr, tabloul ce ni se înfățișează și pe care aș fi bucuros să-l pot transmite telespectatorilor în emisiunea de vineri, 8 octombrie. “Mamă bună, mamă vitregă” e că cel ce a afirmat că geografia e o istorie în mișcare s-a referit neîndoios la soarta românității orientale.