Cotidianul, decembrie 1993 (Anul 3, nr. 283-306)

1993-12-04 / nr. 285

Vedeți în pagina 4 cadoul de la Moș Nicolae pentru moș Ion loan Luchian Mihalea nu a murit. loan Luchian Mihalea s-a născut la 15 decembrie 1951. A urmat studiile Conservatorului din București. El, cel care a fost copil orfan, și-a dorit să fie mereu în preajma tinerilor. Cu 20 de ani în urmă, în 1973, a creat grupul “Song”, un grup de tineri hărăziți pentru muzică, cărora le-a insuflat din spontaneitatea și sufletul său mereu tânăr, nealiniat unei mentalități de înregimentare pe plan artistic. La acea vreme, spectacolele “Song”-ului puneau în valoare pe fiecare membru al grupului, eludând astfel sistemul nivelator și rigidizat al spectacolelor de tip “Cântarea României”. Duminică, 28 noiembrie 1993, Ioan Luchian Mihalea a dirijat pentru ultima dată grupurile “Song” și “Mini-Song”, în­­tr-o repetiție pentru “Spectacolul de Adio” care urma să fie susținut la sala Radio, un spectacol în care și-a dorit ca toți cei alături de care a fost timp de 20 de ani să fie împreună cu “Mini-Song”-ul, cântând co­linde, într-un decor alb, cu flori albe în mâini, în timpul repetiției colindelor, Oanță - așa cum îi spuneau toți membrii “Song”­­ului - a rostit ceva neașteptat: “Inchipui­­ți-vă că aveți în fața voastră un Christ răstignit. Acela sunt eu”. Acest adio a venit însă mult prea curând, la numai 41 de ani. Dar, prin “Song”, sufletul său, continuă să dăinuie și, implicit, spectacolul continuă, spectacolul trebuie să continue. Sâmbătă, cel ce a fost Ioan Luchian Mihalea va fi depus la capela cimitirului Belu, iar duminică va avea loc înmormân­tarea. La Casa de cultură a studenților, aco­lo unde s-au ținut majoritatea repetițiilor, grupul “Song” vă”cânta dei astă dată în me­moria celui ce le-a fost dirijor, dar nu numai. Spectacolul “Song”-ului va conti­nua pe data de 15 decembrie a.c., zi în care loan Luchian Mihalea ar fi împlinit 42 de ani; de altfel, așa s-a și obișnuit­ ca fiecare ani­versare să și-o petreacă în mij­locul lor. Pentru el, toate aniversă­rile sale erau pe­treceri, adică pe drumul trecerii; acum va fi una din cele din urmă pe­treceri pe acest tărâm, avându-i din nou în preajmă pe toți cei de care-i ținea lumina crezului artistic. Prieteni de-ai lui loan Luchian Mihalea ne-au mărturisit­ Luminița Velciu: “Dacă și-ar fi închipuit că viața sa pământească se va sfârși, sunt sigură că ar fi dorit să fim veseli. A fost ca o lumânare ce ardea la ambele capete. Nu pot să cred ce s-a întâm­plat. Cred că s-a ascuns undeva - un joc stupid de-a v-ați ascunselea”. Nicu Costache (grupul T - inițial “Mini- Song”): “Ai fost primul om care­ ai avut încredere în noi. Dacă tu n-ai fi existat, nici noi nu am fi existat, îți datorăm tot”. Cristian Caragea (cvintetul “Song”): “Te așteptăm ca de obicei. Ești o parte din destinul meu. De aici înainte viața mea va fi cu totul alta”. Iordache Titel (cvintetul “Song”): “Ai fost omul care a reușit să aducă spiritele la unison și să le facă să vibreze continuu”. Alăturându-mă celor din “Song”, ne ru­găm, Oanță, ca Dumnezeu să te aibă în pa­ză. El singur fiind în măsură să judece asu­pra faptelor tale în care binele a precum­pănit, dar și asupra păcatelor pentru care îl rugăm, ca în nemărginita Sa bunătate, să-ți fie iertate! Raluca Barac-Melinte Tentativă eșuată de sinucidere Faptele. După ce a încercat să pună oarece ordine prin Ministerul Justiției, fostul ministru de Interne, dl Victor Babiuc, a încercat să-și pună capăt zilelor, în mod public, tocmai de ziua Marii Uniri. Metoda aleasă de sinucigaș (și considerată de analiștii politici drept absolut sigură) a fost aceea de a participa la Mitingul Convenției Democratice, ca reprezentant al PD(FSN). Circumstanțele tentativei. Pentru a fi sigur că nu eșuează, dl Babiuc s-a urcat la tribună, apoi, părându-i-se insuficient, a declarat că vrea la microfon, deși cole­gul nostru, dr. Bărbi, a încercat să-l țină. Blocarea tentativei (în spirit creștinesc). Plăcerea regaliștilor din Piața Revoluției de a priva “Evenimentul zilei” de o știre de senzație a prevalat asupra aceleia de a-l linșa pe sinucigașul cu opțiuni republicane, ai cărui colegi de opinie se găseau deja morți, la acea oră, de beți, pe caldarâmul Albei Iulia. Unde dai și unde crapă, în loc de a-și găsi obștescul și publicul sfârșit, domnului Babiuc i-a fost dat să suporte din partea mulțimii - după câteva fluierături politicoase de încurajare­­ o serie de urări de viață lungă, cum ar fi: “Jos Iliescu!” și “Regele și Patria!”. Final SF. Constatând că ai noștri nu-i sinucid, ex-ministrul de Interne s-a prins în Hora Unirii între doi regaliști înrăiți: un polițist de la Cotroceni, aflat în timpul său liber, și nepotul celui ce a scris versurile “Republică - măreață vatră”. POPA NAN i Faimoasa păpușă Barbie a fost expusă la Muzeul Figurilor de Ceară din Paris Moșu’ Nicolae ar face o bucurie imensă copiilor, aducându-le câte o păpușă Barbie, această minune care a înnebunit pur și simplu fetițele și chiar mamele din lumea întreagă. Anul acesta, Barbie Diamant îl vrăjește pe prietenul ei Ken cu ochii în care strălucesc bucăți de cristal veritabil. Dar nu numai ochii sunt minunați, ci și silueta ei, părul lung, blond, strălucitor pe care-l poți peria ore în șir. Din 1959, când a fost elaborată, și pâ­nă în prezent, milioane de copii au adorat această păpușă, toale­tele ei, mereu în pas cu moda; peste 100 de costume fac parte din garderoba ei și sunt­­ reînnoite în fiecare an.­­ La acestea se adaugă și­­ accesoriile: doi căluți diferiți, mobila și să nu uităm valijoara care se poate deschide și trans­forma în casa de vis a lui Barbie. Barbie poate face de toate, călărește, pescuiește, schiază, fa­ce gimnastică și este, pe rând, stewardesă, dan­satoare, astronaut și so­ră medicală. Inițial, pă­pușa Barbie a fost cre­ată pentru o fetiță, pe nume Barbara, de către mama ei, Ruth Handler, dar, ulterior, ea s-a transformat într-un ade­vărat fenomen, pentru că vânzările au ajuns la cifra de 600 milioane de păpuși în mai mult de 100 de țări. De aceea, nu este de mirare că multe alte firme au încercat să producă imitații ale ei. Dar nu există decât o sin­gură Barbie adevărată, cea produsă de fir­ma Mattel, în fotografie, Jill Barad, președintele companiei Mattel INC prezentând mo­delul de ceară a­ păpușii, la cea de a 35-a aniversare a lui Barbie, îmbrăcată într-o rochie semnată Christian Dior și coafată de Alexandre. Barbie va fi expusă la Mu­zeul Grevin din Paris. (Monica Popescu) 1 Columbienii așteaptă să apară un nou Escobar Se numea Pablo Escobar, avea 44 de ani, circa două miliarde de dolari și părea un om obișnuit când, la tribuna oficială, urmărea meciurile echipei favorite, Nacional Medellin. De fapt, a fost Regele Cocainei, care a ordonat uciderea a sute de oameni nevinovați. “Nu vrem să vorbim despre asta acum, dar îi voi ucide pe toți cei care l-au asasinat pe tatăl meu” - a fost declarația făcută cu o liniște uimitoare pentru un tânăr de 16 ani. Numai că băiatul care a făcut acest legământ nu este altul decât Juan Pablo Escobar Henno, fiul lui Pablo Escobar, supranumit Regele Cocainei, Nașul Cartelului din Medellin, un oraș situat la 256 km nord-vest de Bogota, capitala Columbiei, în noaptea de joi spre vineri, spun ofi­cialitățile. Serviciile Secrete au primit un tele­fon “anonim” în care se spunea că Escobar, căutat din iulie 1992, când a evadat dintr-o închisoare extrem de “sigură” din Columbia, se afla într-o casă din apropierea reședinței sale din Medellin. Agenții au înconjurat clădirea, fiind obligați să facă uz de armă împotriva lui Escobar, care încerca să fugă sub “acoperirea” rafalelor trase de locotenenții săi. “Acesta este sfârșitul unui om care a comis extrem de multe crime - a declarat generalul în rezervă Miguel Maza, șeful Serviciilor Secrete columbiene. Numai că lupta împotriva trafi­canților de droguri nu s-a sfârșit. Nu uitați de existența cartelului din Cali, unul dintre marile orașe columbiene. Și, mai ales, nu uitați războiul pentru supremație, care va începe în cadrul cartelului din Medellin”. Ca în orice organizație criminală, Pablo Escobar, un columbian “normal” de 44 de ani, conducea cartelul din Medellin cu o mână de fier - nu s-a sfiit să ordone distrugerea în aer a unui avion cu 107 persoane la bord - devenind poate cel mai puternic și bogat - averea fami­­liei Escobar, conform revistei “Forbes”, era estimată la 2,5 miliarde de dolari - traficant de cocaină din lume. Dispariția “suveranului” cocainei va conduce automat la apariția luptelor pentru putere, mai ales că principalii colaboratori ai lui Don Pablo au fost împușcați sau se află în închisoare, în ciuda imaginii de killer pe care i-au făcut-o autoritățile din întreaga lume, în Medellin, Pablo Escobar avea reputația unui “Robin Hood”. El oferea case, locuri de muncă și, mai ales, sponsoriza sportul rege, fotbalul. Echipa Nacional Medellin este și în prezent una dintre cele mai bune echipe ale continentu­lui sud-american. Și totuși se pune întrebarea: “A murit cu adevărat Escobar?”. Ținând cont de negocierile lui Escobar cu autoritățile, se poate pune problema uciderii mascate a aces­tuia pentru a intra într-un program special de pază împotriva grupului PEPES (Oamenii per­secutați de Escobar), responsabil de uciderea celor mai apropiați colaboratori ai Regelui Cocainei. „ Laura Staub Din iulie 1992, această fotografie se afla în toate posturile de poliție din lume. Era­­ imaginea celui mai căutat om din lume - Pablo Escobar, “suveranul” din Medellin Un reporter la Poarta Junglei (XVII) Cu taxă inversă - să plătească Rațiu! - de la Secretariatul milionarului nostru din Titicaca Beach Rezumatul numărului precedent - în care reporterul nostru, presat de un fapt cu totul extraordinar, își întrerupe relatarea despre magistralele realizări economice, sociale și culturale ale comunității romino­­titicacareze. Marele Zeu Blond, Titi de Los Ferentares, primește de undeva o invitație cu antet pentru a participa la la “Jocurile Nationale Alba-Neagra” de la Alba Iulia. în pofida implorărilor supușilor săi, Titicaca I-ul se înalță și la direcția punctului cardinal “Soarele- Răsare/ Iliescu-Apare”. După decolare, indienii închinători Marelui Zeu Blond căzură în depresie melancolică. Producția de statuete, figurându-l pe Titicaca I-ul, atinse creșterea zero. După un timp, sculptorii începură să cioplească în piatră o statuie imensă, care nu semăna cu nimic din ceea ce arta universală dăduse din ea până atunci. Exegeții sosiți la fața locului concluzionară că e vorba de o simplă sublimare artistică, la nivel de scoarță, a impulsului ancestral din subconștientul incașo-mayaș, transfocat în prezent prin modificări cromozomiale ale lanțului dezoxiribonucleic, cu degajare de freoni, inhibatori ai stratului de ozon. Numai nouă, ex­coloniștilor patagonezi, ni se părea că chestia aduce cu ceva între o cioară și un elicopter american de asalt, în urma reorientării artistice a băștinașilor, prospera SC “Rom-Titi-Caca” SA, furnizorul mondial nr. 1 de antichități toltece recent fabricate, dădu faliment. Caca­­dolarul, un fel de petro-dolar local, se prăbuși ca leul de acasă, secerat de liigoarea hiperinflației. Culmea ghinionului nostru fu aceea că indienii căzură într-un adevărat cult al statuii cioară-elicopter. Zeci de megaliți fură începuți de nehuliți, aducând mai mult sau mai puțin cu figura legendarului Titicaca I-ul. Cum, pe măsură ce creșteau statuile, creștea și foamea, ai noștri puseră hotărît mâna la cerșit, activitate lucrativă deosebit de rentabilă, având în vedere raportul profit/capital investit. Partea proastă e că le lipsea metroul și stațiile lui atât de primitoare, astfel că munca trebuia prestată sub cerul liber, pe lângă statuile lui Titicaca. Au pus la bătaie întregul arsenal metodologic și profesional al branșei, începând cu parkinsonul acut, până la repertoriul clasic “De n-ai o mamă”, “Hai mamă la internat”, “Ia mamă acceleratu’” și altele. Turiștii americani și japonezi, mult mai impresionabili decât onor publicul bucureștean, scoteau dosarul și-l puneau în mâna distinșilor acționari ai Societății de Cerșit SC “Metro-Milog Group” SA, înmatriculată în țară, cu sediul social la Piața Romană (ieșirea dinspre “Grădinița”). în același timp, grupuri de experți demonstrau invincibilitatea noastră la disciplina olimpică “White­ Black Game”, în paralel cu un discret, dar minuțios control preventiv al buzunarelor participanților-învățăcei. Labilitatea mea în astfel de operațiuni fu pe deplin compensată de cunoștințele mele de marchetism, fundal SC “Titicaca-Cucu-SRI” Ltd., firmă mixtă româno-titicacareză de import-export. Sfera ei de afaceri este alimentată de superstiția locală că indianul care mănâncă un cuc fript înainte să moară, devine sfânt. Combinația se bazează pe criza gravă de cuci de aici și pe excedentul din țară. Marfa este livrată “in vivo” - în lăzi de mitraliere și muniție, pe care scrie din tradiție “Biciclete" sau “Mașini de cusut cu picior” - de către partenerul meu din țară, un general trecut în rezervă de Lăsata Secului. Generalul zărește cucii de acasă, și așa prea deși, iar eu îi fac sfinți pe indieni, ceea ce mi se pare o afacere absolut onorabilă, alegându-ne­­ și cu câteva milioane de caca-dolari. (Vom urma) Semnează (în numele patronului dr. Bărbi). Grupul de secretare-animatoare al firmei SC “Titicaca-Cucu- SRI” Ltd. Putere de provincie și Opoziție de București “Marea Unire” a fost sărbătorită sepa­rat­ “Voievodatul” lui Mihai (și Viteazul și I-ul de România) - Alba Iulia­­ a fost murdărit de “mititeii” și lăturile Puterii, înconjurați de zece rânduri de ciomăgari ai poliției și ai “trupelor speciale” (dovadă a “simpatiei” de care Se “bucură” emanații noștri și a încrederii reciproce dintre Cotroceni și popor). La tribună - tribunii: Iliescu, Verdeț, Vadim, Gherman, Funar, Păunescu, Gavra, Filip (ungurul “na­turalizat”), Gionea (fost PNȚCD), Răducanu (“romul cel mare”) - CEPEx-ul “întinerit” și de consens in­ter-național, de geantă latină, hlizindu-se de la “perestroi­ka” națională la românii verzi (de vreme, de vremuri) și zgribuliți de emoția întâlnirii cu cei “dragi”. Ca de pildă, Iliescu cu Ro­man, primul făcându-i cu ochiul în amin­tirea “lu’ Coposu pe ‘90”, iar nostalgicul don Pedro, zâmbindu-se și legitimându-se la toți bodyguarzii guvernamentali, doar, doar îl lasă să treacă prin fața tribunei fără să-l băge la pușcărie. Numai badea Oliță, funerarul Caritasului, era trist că tancul lui, proprietate personală, n-a fost “dat în folo­sință” căscătorilor de ochi, la cheie. Așa că, de nervi și lăsat fără supraveghere, nea Oliță a început să-i zgâlțâie lui Stoica so­clul, a cioclit. Cam ăsta a fost portretul pen­tru familia cea mare, din patria cea mică. La București, lângă cuibul de cu(r)ci pe deasupra căruia nea Nicu a zburat irefu­tabil (deși toți îl îndemnau să fie rezonabil, jos!)­­ în locul în care s-a petrecut “Marea Unire” din decembrie 1989 și unde unii au rămas definitiv (și se pare că degeaba)­­ Opoziția parlamentară și extra (CD, PD­­FSN, PNL, AC) plus sindicatele și studenții, s-au reunit ca replică la adunătura de la Alba, în încercarea de a arăta contem­poranilor cam cum se sărbătoresc, la justa valoare a evenimentului și momentului, 75 de ani de la Unirea din 1918 și patru ani de la încercarea de desprindere de comunism. Domnii. Corneliu Coposu, Sergiu Cunescu, Vintilă Brătianu, Otto Weber, Victor Rebengiuc, Victor Babiuc, Marco Belu, Andrei Pippidi, Ticu Dumitrescu și alții, au vorbit despre o reală unitate a românilor și României, mai ales acum, când lipsurile materiale de tot felul, comu­niștii și sereiștii (bașca rușii) dansează în jurul nostru ca pieptănul în părul babei (vezi Alba Iulia ‘93). O absență­­ la Alba Iulia, totală, la București, parțială­­ și a MS Regelui Mihai I de România, “a unit” românii. Așa cum Basarabia și Bucovina de Nord zac în exilul rusesc (costumat parțial , la ucrainean), la Versoix prisosește o energie divin de omenească. Dar oare ce face, concret. Opoziția par­lamentară și extra, și noi toți, pentru prezența MS Regelui Mihai I de România, în România?! Voința personală ar trebui să fie una cu cea politică și cu orice altceva care ne-ar reda nouă înșine. Așa să ne ajute Dumnezeu! Petru Ionescu furnizează en gros direct din depozit o gamă variată de produse alimentare și de larg consum ^­­ destinate magazinelor de lux­­ (peste 350 articole) EXCLUSIV IMPORT C.E.E. Și S.U.A. Ofertă specială pentru produsele firmelor "ALPIA", "BRANDT", "5TOLLWERCK", "WESTMILCH", RAVENSBERGER", "HOMANN", inclusiv alimente dietetice destinate diabeticilor și noilor născuți furnizate de către "MEUTTA", Dr. ÖCTKER", "BAHLSEN" Comenzile se fac la magazinulMARRIOT,7 Bd. NICOLAE TITULESCU 93-105 TELEFON: 618 47 88

Next