Cotidianul, martie 1994 (Anul 4, nr. 49-75)

1994-03-01 / nr. 49

TIDIANUL IviAin 11 « I IviA4n I it- law MARȚI • 1 MARTIE 1994 r ^vTiriri. Direcția: tot înapoi! Nicolae Macovei Trăim într-o criză generalizată. De sistem. De cultură și sens. Datorită forțelor conservatoare de stânga și naționalist-extremiste, ce împing țara spre o “civilizație”, să zicem, gen China Populară. Oricum, de tip asiatic, oriental, specifică țărilor în curs de dezvoltare. Puterea nu acceptă regulile capitalismului occidental. Singurul tip de organizare socială capabil să aducă bunăstarea dorită de toți dar și rigoarea libertății la care mai puțin sunt dispuși să se supună. Puterea refuză concurența și scara valo­rilor bazată pe competență. Refuză utilizarea cunoașterii și științei ca mijloc de producție. Menține România în sărăcie și subdezvoltare pentru a manevra ușor statul și funcția acestuia de “stăpân” al vieții cetățeanului. Astfel, națiunea română poate căpăta sau recăpăta, mai exact spus, o “vie” coloratură de stânga. Socialistă. Fostă comunistă. Viața reintrând într-o “logică” exclusivistă: stăpân sau slugă, străin sau autohton, sărac sau bogat etc. Dispar nuanțele, elementele intermediare, noncon­­formismul, libertatea de a gândi creator, altfel. Și de a te organiza după interese specifice, opuse, de obicei, celor generale, colectiviste, inerțiale. Dispare sensul și voința de autoperfecționare individuală și socială. Desigur, în sărăcie și foamete, poate apărea revolta. Ceea ce este pe cale să se petreacă și la noi. Dar cei ce au frecventat școala structurilor de putere comunistă nu se sperie. Sunt experți. Chiar în instabilitate socială și arbitrariu. Nu se poate nega capacitatea dictaturii comu­niste de a “manevra” viețile oamenilor și treburile publice în direcția pe care o dorea. Deceniu după deceniu. Cu o “știință” ce a întrecut orice precedent istoric. Și acum “specialiștii” repliați s-au pus pe treabă, în acest sens. Puterea acționează de fapt într-o direcție “recomandată” unei mari arii geografice. Și în fiecare țară conform speci­ficului local. Și capacității opoziției de a se... opune. Desigur, nimeni nu spune că nu a murit comunismul. Numai că el, se pare, reprezenta doar partea “străluci­toare”, vizibilă a istoriei. Pe dedesubtul comunismului foșgăia și foșgăie cel mai vast imperialism istoric. Capabil să “unifice” lumea. Să creeze cu adevărat un “om nou” și o “nouă organizare socială”. Specifică mentalităților țărilor în curs de dezvoltare. Unde omul e pierdut și, în același timp, copleșit de “mase” și puterea statului. De istorie. De tradiții. De inerție. Omul care doar se supune. Omul iluzie, oricât de feroce ar fi. Furnică. Omul care nu contează, într-o lume care nu contează. Chiar în lumea iluziei totale, cosmice. Din acest punct de vedere, comu­nismul rusesc nu a reprezentat decât “haina” modernă a structurilor sociale opuse civilizației occidentale și omului liber european, creativității și științei ca mijloc de producție. Prin respingerea capitalismului ori prin acceptarea lui formală se păstrează esența trecutului. Posibilitatea “normală” a omului de a nu fi­ liber, într-un stat aparent de drept, între statul occidental și cel în curs de dezvoltare. România este astfel smulsă încă o dată din specificul valorilor civilizațiilor europene. Și a propriei istorii milenare. Dacă nu e liber cetățeanul în sufletul și conștiința lui și nu poate acționa în societate ca ființă liberă, totul e formal. Și dacă nu i se “dau” legile scrise și nescrise prin care statul și instituțiile acestuia să se pună în slujba libertății ființei individuale, totul e, de asemenea, formal; încercările actuale de “reașezare” a vieții politice nu au sens decât aflate sub semnul dimensiunilor sociale a responsabilității individuale, dar și a frumuseții demne a libertății și creativității. A bucuriei de a fi om. Și a voinței majorității de a trăi într-un stat care să respecte viața cetățeanului și să-i ofere șansa realizării lui ca om, nu ca furnică. Ca om liber. Și repede. Până nu ne “îneacă”, cine știe cum, trecutul. Forța cinică a imperialismului renăscut. Poate și prin pasivitatea noastră. Ori prin “colaborarea” cu socialismul. Fost comunist. Transformat astăzi în ură față de capitalism și economia de piață, în fond, confruntarea dintre sărăcie și inerție socială și civilizația cetățeanului liber performant, occidental. O frumoasă cruce în locul stelei bolșevice! Staicu Oprișescu Un fost deținut politic îmi povestea cândva că în înfricoșătoarea fortăreață de la Aiud erau doi gardieni care se deosebeau de ceilalți prin cru­zime și bestialitate. Dar aceas­ta nu era ceva surprinzător­, deoarece asemenea exemplare se găseau prin toate închisorile regimurilor comuniste. Da, numai că aceștia se mai deose­beau de ceilalți și prin faptul că timpul liber și-l foloseau cu pioasa îndeletnicire de a picta icoane pe sticlă! Icoane cu sfinți și îngerași la care să te tot închini cu smerenie! Am considerat aceasta nu ca o ciudățenie, ci ca o obișnuită inconsecvență de comporta­ment întâlnită destul de des la oameni din categoria celor doi, care de bunăvoie se fac torționari sau călăi­ în articolul intitulat “Comu­nismul în seama lui Dum­nezeu”, publicat în “România liberă” din 18 februarie 1994, dl B. Burileanu scrie tot despre un fost gardian de la Aiud care, spre deosebire de cei doi, a rămas până la bătrânețe un înverșunat ateu și, cum era de așteptat, nu regretă nimic. Ba mai mult, odioasele lui fapte le trece în seama lui Dumnezeu, în care nu crede, dar nici nu exclude existența lui; în acest caz, îl consideră singurul răspunzător de apariția comu­nismului cu ororile sale. Cu toate acestea, s-a îngrijit să aibă la viitorul său mormânt o cruce monumentală de marmură și motivează aceasta prin faptul că se conformează modei timpului! Aceste triste istorisiri m-au făcut să-mi aduc aminte de încă una asemănătoare, care cred că ar merita să fie asoci­ată cu cele două și să fie făcute cunoscute publicului. în cimitirul Reînvierea din București, imediat în spatele Capelei, pe partea dreaptă, se află un mormânt pe lângă care am trecut deseori și care­, până la Revoluție, se deosebea de toate celelalte prin aceea că, în loc de cruce creștinească, avea steaua bolșevică din bronz, montată pe placa de marmură. Și, ca o sfidare la adresa celor ce-și aveau morții îngropați aici, creștinește, a scris pe placa lui de marmură, cu mândrie prole­tară, că a fost luptător pentru triumful socialismului în România. Oamenii, simțindu-se ofensați de această dez­gustătoare îngâmfare, n-au rezistat provocării și, de mai multe ori, am văzut steaua smulsă de la locul ei, dar nu pentru mult timp. Cineva avea mereu grijă să fie pusă la loc. Numele eroului comunist îngropat acolo se poate vedea și astăzi, săpat in placa de marmură pe care citim: Eftimie Iliescu. Nu știm dacă există vreo legătură de familie sau de rudenie cu persoane impor­tante ce poartă același nume, dar ce știm sigur este că de când dl Ion Iliescu merge la ceremonii religioase și se afișează cu luminarea aprinsă în mână, a apărut și pe mormântul comunistului E.I. din Cimitirul Reînvierea o frumoasă cruce în locul stelei bolșevice! Dacă așa-i moda, comuniștii, chiar morți și tot se conformează. I PAGINA 2 Declarația PDSR - epistolă conj­uncturală sau document programatic? în articolul publicat ieri sub titlul “Divorț comunist sau ruptură ideo­logică” m-am referit la Declarația PDSR din 22 februarie 1994, luând în considerare doar identitatea explicită a documentului: cea de răspuns oficial la scrisoarea deschisă adresată de conducerea PRM președintelui Ion Iliescu. Ar fi însă o greșeală să reducem Declarația PDSR la dimensiunea sa conjunctural-epistolară. Dacă partidele din Convenția Democratică s-au hotărît să înceapă “discuții exploratorii” cu partidul de guvernământ, textul documentului merită o lectură atentă și o analiză serioasă. El oferă o serie de el­emente care pot fi reținute și exploatate în cadrul dialogului Putere-Opoziție. Din această perspectivă, lectura Declarației PDSR relevă unele opțiuni de principiu, expuse pentru prima dată clar și programatic. Le vom enumera, respectând cronologia inserării lor în textul Declarației: 1. abandonarea demagogiei electorale și a populismului; 2. analiza crizelor, proceselor și tendințelor din societatea ro­mânească pornind de la cauze, ceea ce ar presupune reevaluarea moștenirii ceaușiste, spulberarea imaginii cosmetice și nostalgice a unei țări fără datorii, cu rezerve valutare importante, cu o industrie Gabriela Stoica modernă și puternică, cu CAP-uri prospere, cu o ierarhie managerială bazată pe competență profesională și selecție valorică; procesul comunis­mului trebuie adus la zi și nu canto­nat în granițele bolșevismului, pentru a face posibilă reabilitarea naționa­­lism-ceaușismului; 3. soluția ieșirii din “suma de crize” cu care se confruntă România depinde de manifestarea voinței politice de schimbare în acord cu “contextul lumii reale” și nu prin raportarea la o “lume utopică” (a treia cale comunisto-capitalistă este astfel negată!) sau prin întoarcerea la trecut; 4. dialogul politic presupune respectarea unor condiții obligatorii: prezumția de bună credință a partenerului, respectul legii și al drepturilor, confruntare pe bază de­ argumente și dovezi, folosirea unui limbaj civilizat; 5. recunoașterea și respectarea gradului de reprezentativitate elec­torală, nici un partid nu-și poate permite să vorbească “în numele întregului popor”; 6. patriotismul nu constituie “monopolul unui partid politic” și afirmarea sa “nu înseamnă a izola România de lumea modernă” sau “a ne face dușmani în toate direcțiile, în țară sau în afara ei”; a fi patriot înseamnă a înțelege și a proteja interesele țării în contextul lumii moderne; 7. recunoașterea faptului că dis­cursul “demagogic, populist, xeno­fob, antisemit” (deci, discursul de tip național-comunist) a creat României “o imagine defavorabilă în exterior și mari greutăți în conectarea noastră la lumea modernă”; 8. reconsiderarea rolului Opoziției într-un sistem democratic pluralist; ce formațiuni politice au reprezentat Opoziția distructivă; 9. recunoașterea diferențelor de mentalitate și asumarea răspunderii confruntării cu ideologiile reacționare, nocive pentru țară; 10. incitarea la violență sau recurgerea la violență nu se poate justifica. Nu e greu de observat că toate principiile invocate de Declarația PDSR au fost constant și flagrant încălcate tocmai de cei care, astăzi, se erijează în promotori ai democrației. Un­­ calendar al contraexemplelor adunate pe traseul celor patru ani postceaușiști există însă în memoria noastră. Sperăm ca partidele, din Convenția Democratică, care vor demara în această săptămână dialogul cu PDSR, să nu-I uite Legea arendei - prilej de dezacord între parlamentari Săptămâna trecută, Camera Deputaților și Senatul s-au reunit în ședință comună pentru a dezbate,­­printre altele, textele în divergență la Proiectul de Lege al arendei. După ce s-au certat mai multe ore pe marginea articolului privind dreptul fostelor AGROMEC-uri de a lua în arendă terenuri (soluție respinsă de Cameră, dar adoptată de Senat)­, ședința a fost suspendată, fără a se fi ajuns la un costsens, încercând să blocheze un posibil vot favorabil al deputaților (mai mulți ca număr decât senatorii), un domn senator a cerut că adoptarea articolului respectiv să se facă cu votul majorității parlamentarilor (deci cu majoritate absolută). Ideea nu a fost acceptată, rămânând la latitudinea compartimentului tehnic legislativ să se pronunțe asupra procedurii ce trebuie urmată la viitoarea ședință comună, când se va repune în discuție Proiectul Legii arendei. Acesta a răspuns printr-o notă adresată ieri Biroului Permanent al Camerei Deputaților, în care se precizează că fiecare arti­col din lege aflat în divergență trebuie votat în regim de lege organică, adică cu majoritate abso­luta, în cazul în care nu se mai acceptă rediscutarea și revotarea articolului respectiv în ședință comună, întreaga lege cade. Având în vedere că miercuri după-amiază vom avea o nouă ședință comună, cele două Birouri Permanente au decis să aibă­ înainte o ședință cu liderii grupurilor parlamentare și cu președinții comisiilor de agricultură și juridice, pentru a se găsi o soluție de compromis, astfel încât legea să fie totuși adoptată. (R.S.B.) Bursa de valori va fi instituție publică . Ieri, deputații au continuat dezbaterea Proiectului de Lege privind valorile mobiliare și bursele de valori. Deși în proiectul inițial, conceput de BNR, Bursa de valori urma să se înființeze ca o societate pe acțiuni, deputații au decis prin vot ca aceasta să fie instituție publică. Argumentul principal al comisiei economice în favoarea acestei soluții a fost că societățile pe acțiuni au ca scop obținerea de profit și maximizarea acestuia, în timp ce bursele de valori nu pot urmări un asemenea obiectiv, scopul lor fiind doar medierea tranzacțiilor financiare. în final legea a fost votată cu 205 voturi pentru, singurii care au votat împotrivă fiind reprezentații PL ’93 (R.S.B.) Președintele Iliescu afirmă că se distanțează de C.V. Tudor La conferința județeană a PDSR Dolj, desfășurată sâmbătă 26 februarie a.c., senatorul Gheorghe Ionescu, președintele filialei, a făcut o sinteză a întâlnirii de săptămâna trecută a parlamentarilor PDSR cu președintele Iliescu. S-a afirmat că, față de recomandările Consiliului Europei, care arată că există rezerve față de partidele extremiste PUNR, PRM și PSM, Ion Iliescu a sugerat ca în guvernarea PDSR, membrii acestor partide să fie introduși mascat, sub formă de independenți sau membri ai partidului de guvernământ. Președintele a mai declarat că distanțarea sa față de Vadim Tudor este irevocabilă și că acesta va fi lăsat pradă Justiției, unde are sute de dosare pe rol. Se studiază posibilitatea ridicării imunității parlamentare a lui Vadim Tudor. Deși președintele a afirmat că “PSM rămâne aliatul nostru în continuare”.. Adrian Păunescu a fost avertizat că va avea aceeași soartă cu Vadim, dacă va continua campania sa. (AMPress) Fenomen îngrijorător de deplasare spre stânga în PDSR Surse din staff-ul Partidului Democrației Sociale din România au declarat că această formațiune politică dorește ca “PUNR-ul să-i stea aproape”: în legătură cu formarea unui viitor guvern de coaliție, sursele citate afirmă că sunt posibile toate formulele de negociere, inclusiv revenirea la vechea formulă. în acest caz, sprijinul PRM-ului ar urma să fie dat în situațiile care convin acestui partid. Aceleași surse afirmă că în PDSR există un îngrijorător fenomen de deplasare a unor parlamentari către PRM și PSM, aceștia sprijinind cele două formațiuni extremiste în atacul lor împotriva grupului “Un Viitor pentru România”,­care întrunește reformatorii din PDSR. (AMPress) Teoria “bubulilor” îl contaminează și pe dl Iorgovan într-un articol din ultimul număr al revistei “Ordinea” (nr.7, 25 februarie -3 martie 1994) intitulat “Criza morală și morala crizei”, dl Antonie Iorgovan, judecător la Curtea Constituțională ia atitudine împotriva aprecierilor din ultimul tim­p, în special a celor care consideră că regenerarea morală a României va veni după un sfert, dacă nu o jumătate de secol. Preluând teza “bubulilor” din lucrările fostului ofițer de securitate Pavel Corut, dl Antonie Iorgovan face trimiteri indirecte la unele declarații ale lui Silviu Brucan, referitoare la redresarea economică-politică și socială a României. Judecătoril afirma: “Eu fac o distincție între cauzele naturale ale crizei morale, care trebuie discutate și «cauzele fabricate», care țin de manevrele «bubulilor», și trebuie parate”. întregul articol se vrea un răspuns, în special la acuzele aduse românilor de către “bubuli”, privind criza morală care grevează în prezent societatea românească. (AMPress) Dl Raymond Luca, deputat PL ‘93, i-a adresat dlui Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților, o scrisoare privind intervenția sa în plenul Camerei, la dezbaterea Memorandumului, în intervenția sa, dl Luca acuza modul defectuos de traducere a unui text important din Memorandum. Textul tradus și transmis Parlamentului suna astfel: “... o sporire a impozitu­lui pentru profitul reinvestit”, în timp ce traducerea corectă era: “... și o întărire a scutirii de taxe (impozit) pe profitul reinvestit”. Ceea ce, să recunoaștem, este cu totul altceva. (R.S.B., A.L.) Avertisment începând din dimineața zilei de 28 februarie, între orele 8.30 - 10.30, un pichet de protest al Sindicatului Liber din RTVR se află zilnic la baza pantei care duce spre clădirea Camerei Deputaților (intersecția str. Bibescu Vodă cu Aleea Parlamentului).­­ Scopul acestei acțiuni de protest este de a determina pe aleșii poporului din Dealul Mitropoliei să finalizeze Legea privind organi­zarea și funcționarea Societăților Române de Radiodifuziune și Televiziune. Sindicatul Liber atrage atenția factorilor politici responsabili pentru situația de criză prin care trece Radioteleviziunea Română că ignorarea acestei forme de protest, mai mult decât civilizate, va obliga conducerea sindicatului să radicalizeze formele de protest, având în vedere importanța deosebită pe care o prezintă acest act legislativ pentru democrati­zarea vieții social-politice din România. Dumitru Iuga Respectând o veche tradiție românească, conducerea PNȚCD a oferit doamnelor și domnișoarelor ziariste pre­zente la conferința de presă a partidului câte un mărțișor și un buchet de ghiocei. (A.L.) Prezență “ofilită” și glas stins Ultima ședință din luna februarie a Senatului a debutat cu declarații pe marginea activității Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989. Astfel, în urma solicitării acestei comisii, de a­ se amâna prezentarea unui raport asupra cercetărilor întreprinse și deci, a ne spune cât de cât ce s-a întâmplat în Decembrie ‘89, reprezentanții tuturor grupurilor parlamentare și-au exprimat poziția față de această situație, majoritatea fiind de acord că “nu avem încotro și trebuie să acordăm am­ânarea cerută”. Cum termenul până la care comisia era mandatată legal de Parlament - 31 decembrie 1993 - a trecut, s-a pus și problema ca plenul Senatului să acorde prelun­girea comisiei ,sau nu prin vot Vasile Văcaru (PDSR) a făcut aluzie la faptul că președintele co­misiei, dl V. Gabrielescu nu prea are cum să se ocupe de comisie din moment ce stă mai mult la Strasbourg. Dnii Ioan Coja (PDAR),­Emil Tocaci (PAC), Sergiu Nicolaescu (PDSR) și V. Sălăgean (PUNR) au subliniat pierderea pe care a suferit-o comisia prin demisia senatorului Sabin Ivan. Dl Sălăgean a propus ca noul termen de prezentare a raportului să fie data de 31 martie 1994, dar plenu­l Senatului a votat cu 76 de voturi pentru­ data de 1 iunie 1994. Trecându-se la capitolul “între­bări și interpelări adresate Guver­nului”, s-a remarcat prezența “ofi­­lită” și glasul stins al senatorului V.C. Tudor care, privind cu teamă către grupul său parlamentar în permanentă micșorare și în deza­cord cu “șeful”, a îndrăznit totuși să condamne inițiativa creării unui “miniparlament” de către comuni­tatea maghiară din România,ba chiar (văzând că nu-i înjură nimeni cu glas tare) Vadim s-a aventurat din nou în a semnala noi tulburări sociale în Ardeal în jur de U martie. Răspunzând întrebării senatoru­lui Popescu-Necșești, reprezentan­tul MÎ a declarat, în legătura cu arestarea ziaristului Nicolae Andre de la ziarul “Conflict” din Craiova că totul s-a petrecut legal, confom art. 238 din Codul Penal. Făcându se aluzie de către dl Popescu Necșești la cazul Vadim Tudor reprezentantul MI a evitat să răspundă, deoarece în Senat se așteaptă adoptarea unui amenda­ment la Regulament, prin care să se poată ridica pe timp de 15 zile imunitatea parlamentarilor pentru a fi cercetați, în cazul în care sun implicați în scandaluri publice. Ieri seară, la sediul Senatulu membrii PUNR s-au întâlnit pentru a hotărî ce vor face, deoarece astăzi, 1 martie, expiră “ultimatu­mul” adresat PDSR în ceea ce privește problema guvernării (Petru Ionescu) PNȚCD nu va sprijini un guvern PDSR minoritar Dl Corneliu Coposu a ținut să facă ieri o importantă precizare, și anume că PNȚCD nu va sprijini nicide­cum un guvern minoritar PDSR; în schimb, PNȚCD va susține orice inițiativă guvernamentală menită să promoveze reforma și să întărească instituțiile demo­cratice ale statului, împotrivindu-se cu vehemență oricăror măsuri legislative de tip comunist; în această ordine de idei, parlam­entarii PNȚCD se văd obligați să semnaleze anumite abuzuri pe care PDSR și Guvernul încearcă să le facă pentru a bloca inițiativele legislative ale Opoziției. Astfel, dl Mircea Ciumara a atras atenția că “responsabilitatea pentru inexistența Legii finanțelor publice locale îi revine în exclusivi­tate Guvernului­’, care tergiversează prin diferite metode dezbaterea Proiectului de Lege depus în Cameră de către Opoziție încă de acum un an. O situație asemănătoare a semnalat și deputatul Vasili Lupu, referitor la proiectul de modificare a Legii 18 depus de PNȚCD la Cameră, din toamna lui 199^. Deși există în țară peste 270.000 de reclamații legate de abuzurile la aplicarea Legii fondului funciar PDSR a mărit în mod ilegal numărul membrilo Comisiei pentru agricultură a Parlamentului, pentru a-și asigura majoritatea și pentru a bloca inițiative țărănistă. Concluzia dlui Lupu a fost asemănătoare cu cea a dlui Ciumara: “Totala răspundere pentru dezas­trul din agricultură revine Guvernului și PDSR” (Anca Lăzărescu) Protest PNL Biroul Permanent Central al Partidului Național Liberal a luat act cu surprindere de utilizarea de către Televiziunea Română, la emisiunea “Actualități” de pe 24 februarie a.c., ora 23,30, a numelui partidului nostru, în legătură cu o conferință de presă a dlui Radu Câmpeanu, și protestează energic contra acestui fapt. Am mai solicitat Televiziunii Române și presei, la 5 februarie 1994, să nu mai asocieze numele Partidului Național Liberal cu cel al dlui Radu Câmpeanu. Reamintim că dl Radu Câmpeanu nu mai este președinte al partidului nostru de la 28 februarie 1993, iar de la 22 februarie 1994 nu mai este nici membru al Partidului Național Liberal. Cerem Televiziunii Române ca, în spiritul dreptului la replică și pentru informarea corectă a tele­spectatorilor, să facă public protes­tul partidului nostru. Biroul Permanent Central al PNL Președinte, Mircea Ionescu-Quintus S-a decis reînființarea Partidului Republican Printr-un comunicat primit la redacție ni se semnalează reînființarea prin decizie PMB a Partidului Republican. Acesta este constituit din ramura fostului PR care nu a acceptat fuziunea cu FDSN, păstrând aceea­ siglă și orientare politică. PR a trecut la reorganizarea partidului, alegân­du-și o conducere interimară. PR dispune în prezent de 106 filiale și 12 nuclee în 36 de județe ale țării. Dintre cei aleși pe listele acestui partid alegerile locale din 1992, au optat pentru a rămâne fideli PR 233 consilier comunali, 23 consilieri orășenești, 17 consilieri municipali, 14 consilier județeni, 25 primari și 21 viceprimari, reprezentând, în ansamblu, ma mult de jumătate din totalul celor aleși în 1992. PR își păstrează orientare politică de centru dreapta și va promova doctrina politică a liberalismulu social, acționând în viitor ca un partid de opoziție constructivă față d actuala putere, cu opțiune declarat republicană. (A.L.) PSM nu vrea să fie dat la o parte După retragerea de la negocieri și în condițiile în care termenul scadenței (1 martie) a sosit fără nici un rezultat, PSM își mai manifestă totuși dorința de a relua dialogul nu numai cu partidul de guvernământ, ci și cu celelalte partide parlamentare. Pe de altă parte, liderii socialiști consideră că PSM nu are motive să sprijine un even­tual guvern (PDSR-CD) “predominant pe soluții liberale”, iar despre soluțiile creștin­­democrate “se mai poate discuta, având în vedere că sunt expuse din ce în ce mai la stânga”. O eventuală revenire peste noapte a PUNR ar fi susținută de PSM cu două condiții: PSM să fie “convins” de înțelegerea la care va ajunge PUNR în urma ședinței de ieri (28 februarie) și dacă PUNR se sprijină pe o anumită majoritate parla­mentară. (Monica Popescu)

Next