Cotidianul, iunie 1994 (Anul 4, nr. 126-151)

1994-06-11 / nr. 135

După lupte seculare, care l-au costat ceva dolari, se pare că, în sfârșit, Sly și-a refăcut viitorul... alături de Janice Dickinson și de proaspăta lor fiică, Savanah Deși au mai rămas 6 zile până la asasinarea președintelui Unde-i pistoalele și pumnalele? Vorbesc și eu ca tot omul de pe stradă, consumator de Coca Cola, Privat rece, evenimente bizare și tot ceea ce este cotidi­an, citind în “EVENIMENTUL ZILEI” din 8 iunie despre lansarea la Magazinul Muzica a discului lui Valeriu Sterian (ca să nu mai vorbim de compania de sunet) inti­tulat chiar “Evenimentul zilei... și altele”. Despre acest act artistic numai lucruri de bine (nici nu se putea altfel), mai puțin despre Televiziunea Română (ce aveți cu ea?) care le-a cam încurcat și le-a descurcat până la sfârșit pe toate. Nu sunt purtător de cuvânt al nimănui și nici nu-mi place să fiu, dar aflu cu stupoare din articolul Creolei Zamfirache de la ziarul sus-amintit și însoțit doar de o poză “incertă” 6/9, cum că piesele “Reportaj”, “în al nouălea cer” , “Constatare” (un viol cât o viață) și “Altă scrisoare deschisă” ar fi, nici mai mult, nici mai puțin, inspirate de articolele apărute în Ev.7. Dacă în pri­vința piesei “în al nouălea cer” lucrurile sunt “absolut” clare, mă întreb dacă nu cumva s-au omis și piesele “Ploaia” și “Amintire cu haiduci”. Nu de alta, dar îmi imaginez cum ar arăta o ceată haiducească în redacția Ev.Z., întrebându-l pe cine știu ei: “Unde-s pistoalele/Unde-s pumnale­­le/Caii și flintele haiducilor?”. Apoi, autoarea articolului ne infor­mează, în final, cum că piesele “Reportaj” și “Măi...” au fost primite de cei prezenți cu reală încântare, mai ales datorită me­sajelor “sale” (ale cui?) antiguvernamen­tale, de mi s-au tăiat picioarele. Atât o fi înțeles ea??? Propun o reascultare, poate... Păi în cazul în care este așa, după câte îl cunosc eu pe Valeriu Sterian, dacă avea ceva de transmis sus-incriminatului, acesta s-ar fi adresat Guvernului cu “măi, dom­nule Guvern” sau primului ministru cu “măi, domnule Văcăroiule” (nu măi, văcăroilor), ceea ce este cu totul altceva, îmi amintesc din școală că ni se spunea cum că I.L. Caragiale ar fi “înfierat regimul burghezo-moșieresc”, ceea ce este cam același lucru cu a spune că Valeriu Sterian a produs piese antiguvernamentale. Lucrurile mie mi se par mult mai serioase și acest “antiguvernamental” este o dovadă de superficialitate. Și apoi, dacă din punct de vedere al științei trăim totuși epoca lui Jules Verne, dați-mi voie să cred că politica noastră rămâne în epoca lui Caragiale. Dacă, însă, cumva gândul vă duce la Pristanda, Tipătescu, Farfuridi și Brân­­zovenescu, este treaba dumneavoastră, a auditorilor, și dacă îi numim altfel, în asta nu este nimic antiguvernamental. Nu-i nimic anormal să ne întrebăm până când ne va fi rău. Până când, tovarăși,­ și... de... ce ? Sorin Minghiat Mrs. Doubtfire este supărat și nu va mai juca în Batman Robin Williams este foarte furios da­torită faptului că producătorii pârtii a treia a filmului Batman au renunțat la serviciile sale. El ar fi trebuit să-l interpreteze pe duș­manul Omului Liliac (Michael Keaton), Riddler. “Totul era pregătit când deodată acești producători și-au schimbat decizia. Astfel eu am rămas fără angajament” - a declarat actorul, foarte nemulțumit mai ales de faptul că întregul său program i-a fost “dat peste cap”. Jim Carrey (care a jucat în “Ace Ventura”) va fi mai mult ca sigur in­­locuitorul său. Ucenicul lui Batman, Robin, își va găsi în sfârșit locul alături de maestrul său, în această a treia serie a filmului, denu­mită “Batman Forever” (până acum el a apărut numai în benzile desenate și în dese­nele animate cu Omul-Liliac) și va fi inter­pretat de Will Smith, un tânăr actor de culoare. El a jucat în serialul de televiziune “Prince of Bel-Air” și a cochetat chiar și cu rap-ul. (Mihu Ceacu) El trebuie să-i spună “te iubesc” în fiecare zi Conform unui recent sondaj de opinie realizat în Franța, părerile sunt împărțite după cum urmează: Cum arată bărbatul ideal 62% îl văd onorându-le arta gastro­nomică; 74% îl văd făcându-le surpriza de a le invita la restaurant; 42% cred că dacă le-ar lăsa să iasă singure seara cu un pri­eten sau o prietenă; 87% spun că le face să râdă; 49% îl văd coborînd din mașină pen­tru a le deschide portiera; 37% consideră că trebuie să fie tot timpul pus la patru ace; 27% sunt considerate de “el” ca cele mai frumoase; 58% și-l imaginează spunându-le “te iubesc” în fiecare zi; 59% afirmă că le sărută în mijlocul străzii; 44% fac din fidelitate criteriul de bază în alegerea bărbatului ideal; 30% găsesc că bărbatul ideal este cel care citește o carte pe zi. Care este poziția soțului 21% dintre franțuzoaice consideră că soțul lor nu e frumos; 4% dintre femeile măritate recunosc că nu-și mai iubesc cu adevărat bărbații; 16% dintre cele măritate nu mai dau dovadă de prea multă stimă față de soții lor; 17% ar vrea să-și schimbe partenerii; 23% își iubesc încă bărbatul “cu pasiune” după 20 de ani de mariaj, dar 41% se mulțumesc să-l iubească “cu afec­țiune”; 79% nu doresc ca bărbatul viselor lor să semene cu tatăl lor; 34% se con­sideră dezamăgite de partener după căsă­torie; 89% s-ar căsători cu același bărbat dacă ar putea să-și ia viața de la început. Infidelități 11% recunosc că au fost deja infidele (numai 11 %?); 4% ar prefera ca soțul sa se înșele mai degrabă cu un bărbat decât cu o femeie; 92% din cele care și-au înșelat deja soțul afirmă că au făcut-o nu din curiozitate, ci din dragoste. Căsătorite sau ne... 28,3% dintre franțuzoaice sunt celi­batare; 2% cred că nu e necesar să fii căsătorită pentru a avea o viață împlinită; 77% afirmă că singure se simt fericite. Adaptare după “L’Événement” de Aridra Bărbuică Janice Dickinson si fericirea 3lui Stallone Oricât ar părea de curios, Rodin este cel de-al doilea nume al copilu­lui care nu a fost să fie un mini- Rambo, ci o fetiță. Cel de-al doilea nume al micuței Savannah se trage de la o recentă apariție a lui Stallone și anume, pe coperta revistei “Vanity Fair”, în postura “Gândi­torului” sculptorului francez Rodin. După o serie de triste experiențe avute cu fostele sale soții, triste printre altele și prin sumele pe care Sly a trebuit să le cedeze, Silvester Stallone pare să-și fi aflat, în fine, fericirea. La două­ săptămâni de la nașterea fiicei sale, s-a instalat cu noua sa familie într-o luxoasă Honeymoon-Suite, ocupând două etaje în hotelul “Maifair House” din Coconut­ Grove, Miami. încântată, o angajată a hotelului spunea: “Un tată tare mândru”. Dar cine este mama? Janice Dickinson s-a născut la 15 februarie, la New York. La cei 39 de ani ai săi, Janice are o carieră îndelungată la activ, ca top-foto­­model, fotograf, cântăreață de mu­zică pop și actriță. La 16 ani a câștigat un concurs, iar după numai doi ani era solicitată de fotografi ca Irving Penn, Arthur Elgort sau Guy Boudin, fiind cover-girl la “Vogue”, “Harper’s Bazaar”, “Cosmopolitan”. După cum a și declarat revistei “MAX”: “I’ve done them all”. La 27 de ani, Janice începe să fotografieze autoportrete erotice, iar apoi, la 28 de ani, pășește pe o terra incognita, apucându-se de muzică. După numai 12 luni urmează un nou experiment - actoria. Debutează în “Exposed”, alături de Nastassja Kinski și Rudolf Nureev. Aparițiile sale, în luna a opta, pe copertele unor reviste nu a fost decât un alt element de excentricitate al carierei lui Jankce. Reacția publicului ameri­can nu a fost neapărat pozitivă. “Cred că această atitudine puritană nu se va schimba niciodată”, ne spune Janice, care ar prefera să trăiască în Europa. Cam greu cu un american convins ca Stallone, în orice caz, “nu mi-aș dori decât să ne căsătorim anul acesta”. Traducere și adaptare după “MAX” de Cristian Butuman O poziție pe săptămâna Reeves este a 500-a reîncarnare a lui Buddha Pudrat cu aur, bronzat de soarele Himalaiei, prințul privește pe fereastră, închis în palatul său, visează la lumea de afară, la frumusețea ei, la plăcerile dragostei. Tot ce va descoperi din lume va fi urîțenia, boala, moartea. El va deveni Buddha. Bernando Bertolucci, cel care a uimit publicul cu “Ultimul tango la Paris”, l-a lansat pe Keanu Reeves în “Micul Buddha”. Iar Keanu, sub ochiul inchizito­rial al camerei de filmat, chiar este cea de a 500-a reîncarnare a lui Buddha. Reeves este un tip straniu. Nu îi place să dea interviuri. Se întrempe uneori pentru a-și căuta cuvintele, izbucnește în râs, pare timid. Nesigur. Iubește muzica rock, sub­stanțele chimice și Castelul Marmont. în hawaian, Keanu înseamnă “Briza răcoroasă deasupra munților”. El este de origine parte hawaiană, parte americană, parte germană, parte... “M-am născut la Beirut, apoi am emigrat în Australia. Mama era designer de modă. Am două surori. Despre tata n-am nici cea mai vagă idee cu ce se ocupă. Am crescut fără tată”. Keanu Reeves a fost un vagabond. S-a făcut remarcat în filmul “My own Private Idaho” de Gus Van Sant, apoi a traversat secolele pentru a deveni un vampir în “Dracula” lui F.F. Coppola. “Am frecven­tat câteva școli în Toronto. La 16 ani am jucat într-un serial TV canadian, intitulat «Hanging In». A fost pur și simplu o întâmplare. Am acceptat rolul pentru că aveam nevoie­­ de bani de buzunar”. Apoi, a urmat America. In California, Keanu a fost instructor de surf, un veritabil băiat al pla­jei. “Atunci am decis că vreau să devin actor. Nu mi se părea ceva dificil”, în primul său film, “Youngblood” (1986), interpreta un jucător de hochei ușor înapoiat mintal. “In epoca aceea, eram un singuratic convins și apatic. Visam să devin un al doilea Cary Grant”. Și Cary Grant a făcut roluri de compoziție - “Alice în Țara minunilor” - dar este greu să ți-l imaginezi ca Buddha. în 1987, Keanu și-a cumpărat o mașină și a pornit-o spre Hollywood. Aici și-a găsit un impresar care i-a găsit un rol într-un film TV, un fel de remake după “Rocky”. Un an mai târ­ziu, în sfârșit, șansa i-a surâs lui Keanu: “Mi s-a propus să joc în «River’s Edge», în regia lui Tim Hunter”. Era vorba despre povestea reală a unei tinere asasinată prin strangulare, iar Keanu interpreta pe pri­etenul asasinului, cel care îl deconspiră polițiștilor. Keanu, adolescentul cu aer exotic, a fost perfect în “River’s Edge, iar filmul a avut succes­ în “Legături pericu­loase”, regia Stephen Frears. Reeves este profesor de muzică, impecabilă apariție în redingotă, cu parfum de secol XVIII. Suntem în 1988, iar cariera lui ia o turnură curioasă. Hollywood-ul se trezește parcă dintr-o cură de dezintoxicare și filmele devin mult mai interesante. Filmografia lui Keanu este elocventă în­ acest sens: “The Night Before”, “Perma­nent Record”, “The Prince of Pennsylva­nia”, “Tune in Tomorrow”... El este pe rând un tânăr sinucigaș, un student, un puști neînțeles de tatăl său... în ’90, el împlinise 24 de ani. Au urmat alte roluri, iar cota lui la box-office a­ crescut constant. Cu ochii ușor migdalați, tenul purtând ur­mele unei vechi acnee, gura un pic prea mare, Keanu este unul dintre favoriții pu­blicului american și nu numai: “Ador motocicletele adevărate, pe Dostoievski și pe Stephen Hawking. Filosofia mea în viață este: rămâi liniștit, omule!”. Adaptare după “Vogue” Keanu Reeves și Kanika Panday în filmul “Micul Buddha” Mai bine nu țineți cură de slăbire! 1­i V-ați întrebat vreodată care sunt consecințele unei cure prelungite de slăbire? Există persoane care suferă de anorexie, dar ignoră lucrul acesta. Poate chiar dvs. sau prietena dvs. sunteți în această situație. Să urmărim câteva din trăsăturile caracteristice ale unei persoane care suferă întâmplător de anorexie. Deci, vom încerca, mai în glumă, mai în serios, să alcătuim un mic portret sincer și neretușat, bazat pe studierea câtorva cazuri ale unor persoane care suferă de anorexie, dar refuză să recunoască acest lucru. (Ați putea fi chiar dvs., fără să știți!) Cum trăiește o persoană care are tendința de anorexie? Persoana respectivă optează necondiționat pentru un mod de viață auster, ascetic. Pretutindeni, vede,doar tentații... Evită invitațiile, petrecerile în fa­milie. Nu, nu-i place să meargă la restaurant! Când nu are încotro și este constrânsă să “guste” ceva, începe cu o salată, ia un aperitiv și termină cu o țigară, în loc de desert. Are frigiderul în permanență gol (cu excepția unei mici bucățele de brânză, rătăcită într-un ungher obscur). Nu stă niciodată la masă, ciugulește câte ceva, din mers. Preferă, bineînțeles, alimentele hipocalorice - legumele verzi și, foarte rar, peștele. Dacă mănâncă ceva, mestecă de 32 de ori... Declară că adoră să gătească... doar pentru alții. Vorbește mult despre hrană. Detestă alimentele grase și, bineînțeles, nu-i suportă pe cei grași. Simte o repulsie constantă pentru femeile gravide. Nu-și dorește copii. Este o persoană nervoasă, cerebrală, superactivă. Face intens gimnas­tică aerobică sau la sală. Lasă impresia că este mereu “la patru ace”. Exagerează și în acest sens. Sau, când are crize pe această temă, se îmbracă neglijent, cu dorința de a epata prin excentricitate și originalitate. Este o persoană docilă, care muncește mult. Lasă impresia unui “obiect ascultător, bine pus la punct”. Este obsedat de ideea că deține adevărul suprem în tot ceea ce face (și, în special, la capitolele “dietetică” și “frumusețe”). Are un aer demn de superioritate și, ce-i drept, îi disprețuiește pe cei din jur. De obicei, nu are umor. Are o figură plângăreață și plictisită - îi place să se plângă și să se văicărească tot timpul. Neagă ener­gic faptul că ține cură de slăbire. Cornelia Voica 4­1k14

Next