Cotidianul, august 1994 (Anul 4, nr. 178-204)

1994-08-01 / nr. 178

Ray Charles, James Brown, Paul Young vor cânta la \ “Cerbul de aur” 1994? Surse din Televiziunea națională (“robingo”-ul Horia Brenciu și alții) au afirmat că se află în stadii avansate tratativele cu celebrii Ray Charles, James Brown (ambii fiind considerați regi neîncoronați ai stilului “soul music”) și Paul Young pentru a susține recitaluri la festi­valul internațional “Cerbul de Aur”, ce se va desfășura la sfârșitul aces­tei veri la Brașov. Dacă contractele vor fi semnate, s-ar putea să asistăm - cel puțin la secțiunea “recitaluri” - la cea mai tare ediție a festivalului. Tot la “capitolul” vedete de “24 de carate” se mai vehi­culează și numele unei alte celebrități, Boy George (el a mai cântat în România, la festivalul “București ’92”), și a grupului “Culture Club”. Vom reveni cu amănunte. (Lucian Gheorghiu) Conține gratuit suplimentul Ce vă aia grija? Lui Iliescu i-a fost extirpat PDAR- ul. Operația a reușit, iar bolnavul își petrece convalescența în păpușoi, dar se simte ca-n­cer, după propria depoziție. între timp, dl Năstase e cu picioarele pe pământ, pe cernoziom, și-a cam luat-o pe arătură de-a lăsat surdu fără glas (bașca partid), dând de zor cu Forumul agricol în stânga și-n dreapta după țărani. Sfârșitul lui Cup­tor a găsit PDSR-ul în plină campanie agricolă, încercând să facă cunoștință cu cei ce l-au votat acum patru ani, acum doi ani și tot așa. Grija bruscă a PDAR-ului pentru “țăranul român” - care a lovit PDSR-ul în moalele CAP- ului - a confirmat rapoartele SRI-ului privitoare la “recolta” pe anul în curs, plină de spioni și străini și pe care republicanul părinte de la Cotroceni i-a crescut la sânul prezidențial (bașca cel v­­ifreclean și cel moldovean) și la o oră de vârf. Sala la Forum era plină de țărani în costum, cravată și cu ochelari, care-și notau atent tot ce citeau vorbitorii și doar pe ici, pe colo, mai făcea notă discordantă câte unul în ițari și suman (negru!?), relicve ale trecutu­lui “de tristă amintire”, ipocrit. Azi nu avem nimic de ascuns, lupta de clasă se poartă pe față, democratic, pașnic, fără ură, dar și fără adversar, doar cu partenerii care s-au plictisit de bine și care la o adică pot fi cooptați (nu cumpărați, nu șantajați, ca-n varianta de “privatizare” a PUNR) în Consiliul Agriculturii, ca dl Victor Neagu. Unde mai pui că unul dintre liderii PDAR pe București, (de la SeRe?!) a demisionat ca urmare a “politicii aventuriste a conducerii PDAR”, care a părăsit alianța cu “pâinea și cuțitul” țării, pentru “mămăliga de pe gard”. Iar organizația PD-FSN Pitești a trecut cu tot cu sediu la PDSR. Bună “recoltă” pentru dl Năstase, ăsta da forum,t­n păcăleala Crans-Montana, unde a împietrit Iliescu cel tare de rinichi. Toate bune și frumoase (de­ fete de la țară), numai țăranii și părerile lor au cam lipsit de la forum și din toată campania, deși la ei acasă, în fața tele­vizorului, “au luat la cunoștință de beleaua agricultorilor-șefi”, cum se exprima o țărancă ce la 70 și ceva de ani muncește zi-lumină de bucurie că a primit pământul înapoi și care, la toate­­ nedumeririle și agitațiile Forumului de zi pe micul ecran, la preocuparea dlui T Năstase, a aruncat cu o întrebare retorică, (citând involuntar răspunsul liderului înflăcărat Adrian Păunescu, la întrebarea unui ziarist care se interesa, la sfârșitul forumului PSM, de proiectele sale de viitor, ca om politic): - Ce vă aia grija?! Petru Ionescu Asasinarea generalului Elices este punctul unu din planul destabilizator Ca urmare a aruncării în aer a unui auto­mobil capcană în Piața Ramales din centrul Madridului a fost ucis generalul Francisco Veguillas Elices. O dată cu el și-au pierdut viața șoferul și unul dintre bodyguarzii săi. Alte zece persoane aflate în preajma auto­mobilului în care se afla generalul Elices au fost rănite. Trei dintre ele sunt în stare gravă. Generalul, care făcea parte din armata de uscat a Spaniei, deținea funcția de director general pentru politica de apărare în cadrul guvernului spaniol. Explozia a provocat mari pagube în centrul Madridului, avariind mai multe clădiri și incendiind opt autoturisme. Atentatul a produs panică printre madrileni. Teroriștii n-au organizat acest atentat întâmplător. Ei au vizat persoana generalu­lui Elices: explozia s-a produs exact în momentul în care mașina în care se afla înaltul demnitar trecea prin dreptul auto­mobilului capcană; în urma acestui atentat, comentatorii spanioli au avansat ipoteza că organizațiile teroriste din Spania au pus la punct un plan mai amplu de destabilizare a regimului. Asasinarea generalului ar fi primul punct din cadrul acestui plan. (C. T. D) Atentatul din centrul Madridului, în urma căruia și-au pierdut viața trei persoane iar alte zece au fost rănite, a fost pus la cale de mișcarea separatistă bască ETA, a afirmat un purtător de cuvânt al Poliției madrilene A început scandalul vânzării certificatelor de proprietate într-un interviu televizat, dl Adrian Severin a anunțat că persoane din conducerea PDSR cumpără de zor certificate de proprietate. Deși Guvernul a anunțat că în noua variantă a programului de privatizare valoarea certificatelor va scădea, dl Severin îi aver­tizează pe deținătorii de certificate că dl Bebe Ivanovici, unul dintre fruntașii partidului de guvernământ, cumpără en-gros certificate. Potrivit dlui Severin, asemenea achiziții fac și anumite societăți care au susținut campania electorală a PDSR. Sfatul pe care vicepreședintele Partidului Democrat l-a adresat micilor deținători de certificate e ca aceștia să le păstreze. După părerea sa, așa-zisa depreciere a certificatelor reprezintă o manevră a Guvernului, prin care se urmărește ca grosul acestor certificate să încapă în mâinile acoliților partidului de guvernământ. (C.T.) Și filipinezii au prins gustul răpirilor. Narciso Napat, un muncitor din Manila, cel cu cămașă roșie în imagine, s-a înarmat cu un cuțit și l-a sechestrat pe Marc Anthony Libron, un copil de 11 ani. Poliția l-a capturat pe teroristul amator, eliberându-l nevătămat pe micul Marc Antoniu. i In spatele luărilor de ostatici din Cecenia se află aceiași criminali Toate cele trei acte teroriste care au avut loc în ultimele trei luni, la Mineralnîie Vodî au fost pregătite după același scenariu, afirmă specialiștii ruși. De fiecare dată teroriștii sunt mascați, au arme, capturează autobuze de cursă, cer sume mari în valută și elicoptere, cu care încearcă să decoleze de pe aeroportul acestei localități. De aceea, nu este exclusă coordonarea lor dintr-un singur loc. Teroriștii deferiți până acum Justiției au confirmat această ipoteză în declarațiile lor făcute în cursul anchetelor. Se pare că organizatorii actelor teroriste care au loc pe marele aeroport din Caucaz se ascund pe terito­riul Republicii Cecenia. (Rompres) Pornografia face ravagii în România lui Hiescu Prof. dr. Virgiliu Radulian a susținut o conferință de presă incitantă și cu o declarată țintă morală. După doi ani de intervenții pe cale legală și un proces pierdut contra publicațiilor care susțin că fac “educația sexuală” a tinerilor, dar de fapt se abat de la deontologia profesiunii, prin articole și titluri care au un efect nociv asupra minorilor, președintele Comitetului Național UNICEF a cerut sprijinul susținut și activ al presei. Prof. Radulian și-a justificat poziția prin rolul UNICEF de a veghea și la starea morală a copiilor. Unele publicații exaltă sexul, fac propaganda perversiunilor, crimelor, violurilor, drogurilor. Reproduc câteva titluri, extrase din publicațiile incrimi­nate, cu scuzele profesorului Radulian și ale mele: “Multe, cât mai multe violuri!”, “Suge și fugi!”, “O gură minunată pentru amor oral”, “Mărturii de curvă bătrână”, “Limba care-mi desfată clitorisul”, “Cum poate-i­ salvată prosti­tuția?”, “Viol în biserică”. Profesorul, referindu-se la publicațiile “Prostituția”, “Bordel”, “Crimă și viol”, “Delict”, “Dracula” și multe altele, le-a numit “SIDA morală”. Ele se vând la chioșcurile din unele școli, în orice caz se găsesc întotdeauna în apropierea lor. La vârsta la care orice,­ zboară se mănâncă, când curiozitatea se aprinde din te miri­ce, copilului și tânărului neformat i se servesc informații care-1 conduc către desfrâu și iubirea comer­cializată. Ministerul Public, Procurorul General, dl Vasile Manea Drăgulin, prin adresa din 16.02.1994, răspunde Comitetului National UNICEF: “Deși scopul declarat al acestor reviste este acela de a contribui la educația sexuală a tinerilor, s-a constatat că în realitate marea majoritate a materialelor publicate (articole și fotografii) făceau apologia perversiunilor sexuale, a prostituției și proxenetismului, mergând până la publi­carea unor anunțuri și adrese ale unor persoane ce-și dezvăluiau tendințele și practicile sexuale în scopul racolării amatorilor, mai ales dintre tinerii aflați în momente de dezorientare și stres”. Și cu toată această solidă motivare a Parchetului, procesul intentat de UNICEF este pierdut la Tribunalul sectorului 3, după 11 amânări, care au durat peste un an. Profesorul Radulian face cuvenita distincție între libertatea cuvântului și incitarea la degradarea ființei umane printr-o periculoasă folosință a libertății cuvântului. Domnia sa a dat informații culese din aceleași publicații: adrese la care se închiriază cu ora băieți pentru prostituție, invitații pentru fete ca să-și exploateze rentabil trupul prin călătorii în străinătate. La această conferință de presă am primit un dosar al tuturor demersurilor întreprinse pentru stoparea apologiei fenomenului pornografic. La adresa 144 din 19.05.1993, Biroul Permanent al Camerei Deputaților nu a răspuns nici până astăzi. La fel de “receptiv” a fost și Petre Ninosu, fostul ministru al Justiției. Actualul ministru al Justiției a primit și dânsul o lungă scrisoare în același sens, ca urmare a îngrijorării exprimate de autorități, educatori și părinți, reprezen­tanți ai Bisericii, care cer măsuri ener­gice pentru stoparea incitării la violență în rândurile minorilor. (continuare în pagina 5) Carmen Dumitrescu Trei dintre cei patru teroriști care i-au luat ostatici pe cei 41 de călători aflați într-un autobuz de pe aeroportul din Mineralnîie Vodî au fost uciși de forțele de ordine, iar cel de-al patrulea a fost capturat. Teroriștii au apucat însă să arunce o grenadă în interiorul elicopterului în care i-au îmbarcat pe ostatici. De ce a fost demis cunoscutul director al Teatrului Odeon, Alexandru Dabija? In clipa în care a fost acceptată demisia dlui Andrei Șerban de la direcția Naționalului (demisie stăruitor provo­cată de cei ce în cazul său nu se încumetau, totuși, la o demitere) trebuia să înțelegem că joaca de-a libertatea, de-a neînregimentarea s-a încheiat (și) în viața teatrală. Acesta era semnul că orice este posibil, că restaurația, re­venirea (și în formă, nu numai în fond) la vechile structuri vor fi “înfăptuite neabătut”. Ceea ce s-a și­ petrecut, acțiu­nea fiind în prezent încheiată cu succes. Putem considera că ultima trăsătură de condei pentru încununarea operei este datată 29 iulie 1994 și constă în demiterea dlui Ale­xandru Dabija din funcția de director al Teatrului Odeon. Adresa poartă semnătură dlui Mircea Micu, consilier șef al Inspectoratului pentru Cultură al Municipiului București și sună astfel: “Având în vedere adresa Ministerului Culturii nr. 755 din 28.07.1994 privind eliberarea din funcția de director la Teatrul «Odeon» a dlui Alexandru Dabija și numirea în această funcție a dlui Mărăscu Theodor Nicolae, regizor artistic, în conformitate cu prevederile Hotăririi de Guvern nr. 281/1993 dispune­ articolul 1. Cu data de 29 iulie 1994 se eliberează din funcția de director la Teatrul «Odeon» dl Alexandru Dabija, din lipsă de apti­tudini manageriale și a situației extrem de dificile din cadrul teatrului, rămânând în continuare în aceeași instituție pe funcția de bază (...)”. Demiterea este însoțită de o altă adresă în care se precizează: “Luni, 1 august 1994, urmează să vă prezentați la Teatrul «Odeon» - Majestic, împreună cu membrii Consiliului de adminis­trație, la ora 13.00, în vederea predării gestiunii și actelor ce le dețineți”. Grabă mare, nimic de spus. Ceea ce nu se spune în adrese este faptul că dl Dabija era un director care înțelegea să-și asume această respon­sabilitate, care propunea un program estetic și făcuse din “Odeon” teatrul cel mai viu, mai deschis experimentului, cooperărilor artistice din (să spunem doar) București. Domnia sa se împotrivea deschis, prin atitudini oficiale și nu suspinând prin cafenele, tutelei Ministerului Culturii și oricărei alte tutele. Existând în ultima perioadă tensiuni în teatru, datorate nepotrivirii de vederi între cei doi directori (adjunct: Florin Zamfirescu), dl Dabija a cerut înlocuirea acestuia, cerere respinsă de Inspectoratul pentru Cultură, dar acceptată verbal de directorul Direcției Teatre din Minister, dl Virgil Ogășanu, care după ce s-a declarat întru totul de acord cu poziția dlui Dabija, a promis clarificarea situației. Din adresa Inspectoratului rezultă că Ministerul a și clarificat-o (prin adresa nr. 755/28.07.1994), în sens invers celor afirmate. Pe 29 iulie, într-o convorbire tele­fonică, dl Micu l-a întrebat pe Al. Dabija: “Am spus, dar în urma dialogului de la Minister am hotărît să renunț la această soluție și să aștept să fiu demis”. “Nu vei aștepta mult”, l-a asigurat dl consilier-șef Micu și trebuie să recunoaștem că s-a ținut de cuvânt. Peste o oră, hârtia de demitere era la teatru. De altfel, explicația o dăduse în aceeași convorbire: “Ai mizat greșit și ai pierdut”. Miza “greșită” era refuzul de a accepta centralismul democratic a carui “celulă de bază” rămâne Consiliul Culturii și Educației Socialiste, chiar dacă acum se numește Ministerul Culturii. Vom reveni cu informații asupra Teatrului Odeon în numerele viitoare ale ziarului nostru. Cristina Dumitrescu

Next