Cotidianul, ianuarie 1995 (Anul 5, nr. 1-24)

1995-01-04 / nr. 1

TIDIANUL MIERCURI • 4 IANUARIE 1995 OPINIA “Cine dracu’ nu vrea adevărul?” Dracul însuși! Andrei Ionescu Și lumea și limba sunt astfel făcute încât, vrând-nevrând, gura păcătosului adevăr grăiește. Știind că adevărul iese până la urmă la lumină, cine nu trăiește în adevăr încearcă să-l ascundă ferindu-se înainte de toate de lumină, ca dracul de tămâie. Când însă elementele adevărului, în cazul nostru evenimentele din decembrie 1989, sunt de domeniul public și se află deci în lumină, atunci adevărul nu mai poate fi ascuns prin hulire. Cel mai abil mod de a-l “ascunde”, prin deruta pe care o produce, devine etalarea elementelor lui în perverse combinații mistificatoare. E un vechi truc al satanismului dintotdeauna, bazat pe nerușinare și tupeu, care a luat de preferință în epoca noastră forma pretins științifică a ateismului violent al doctrinei comuniste și a fost larg utilizat, cu “succesul” van și steril în esență, dar nu mai puțin redutabil pe moment, repurtat de diferitele ministere ale adevărului din sistemele totalitare. Când abia se încropea actuala nouă Putere pe fundalul revoltei anticomuniste, s-au evitat cu grijă formule compromise ca “organe de partid și de stat”, pentru că sunau “ca dracu”, iar în discuția, dezvăluită recent, pe care Corneliu Coposu a avut-o în ianuarie 1990 cu Ion Iliescu, în acel moment de întreținută confuzie și aparent amicale consultări politice pentru a intra în rândul țărilor democratice, actualului președinte al țării i s-a propus să intre în PNȚCD cu condiția să se lepede de Satana, adică de trecutul și ideile comuniste. Deși acest vechi truc al recuzitei comuniste este bine cunoscut, și prin aceasta ar fi putut părea prea compromis pentru a fi atât de repede reutilizat, s-a mizat pe eficiența lui îndelung verificată și care provine chiar din primitivismul său agresiv. Nu este totuși mai puțin stupefiant faptul că acest vechi truc a fost reluat fără nici o jenă de originala noastră Putere anacronică, care nu vrea să audă de colapsul comunismului și de iremediabilul său faliment moral, prin însăși persoana cea mai reprezentativă pentru ea, președintele țării, în recenta depoziție­­discurs de insolent răsfăț în fața Comisiei de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989. în acest context, la numai cinci ani de la sacrificiul tinerilor pentru eliberarea țării de dictatura comunistă, discursul justificator al pretinsului emanat sau propulsat, care se laudă că a avut curajul și, chipurile, căderea de a ieși în față, prin “merite” deosebite, de disident notoriu și de virtual lider “cunoscut” și “simpatizat”, și care, vezi Doamne, și-a asumat atunci mari răspunderi și riscuri, “sacrificându-se” astăzi pentru noi în fruntea țării, devine, prin ignorarea voită a dimensiunii anticomuniste a Revoluției, un act de crasă imora­litate, ba chiar de profanare. Nu este prima dată când se în­cearcă discreditarea celor care au avut curajul să iasă pe străzile din perimetrul central al Capitalei pe 21, dar niciodată această discreditare nu s-a făcut atât de direct și de brutal, cu o ase­menea aroganță și virulență satanică a răului care intimidează binele, încercând să-l umilească și să-l subjuge. Numai astfel, prin agresivitatea politicii de forță, a politicii faptului împlinit, se explică gesticulanta prepotență impudică a acestui fals martor, care a reușit să intimideze comisia și să înlocuiască viclean măr­turisirea cu un discurs propagandistic deșănțat, prin fascinația malefică exercitată de acel nelipsit spirit al răului, care își găsește mereu noi întruchipări și poate lua fraudulos chiar înfățișarea binelui, care răstălmăcește fără scrupule și care profanează valorile ascunzându-i tocmai pe cei buni, pe cei care rezistă la atacul intimidării, de răstălmăcire, de încrâncenare și necinste. Să nu ne lăsăm pradă confuziei și să deosebim cu grijă binele de rău, mai ales atunci când adevărul este hulit. Starea de alertă este metoda adevărului. “Cine dracul nu vrea adevărul?”, întreba retoric, pentru a obține mult doritul consens, falsul martor. Răspunsul nu poate fi decât­­ unul singur: dracul însuși.__________________________ ­Dumneavoastră intre Bați,­­S[pi invităm, )Ei rasp­undi 2H.01.63 211.01.64 București 100.2. FM STEREO Mm suntem aici pentru ca dumneavoastră si fiți pretutindeni. compania de publicitate M­OD-EST^ BIROURI IM«­ m ? ht­mi. <rt VI. *p, ?>, Tel/Fax $?r. 25 imm 32 n f m, mtm 45 Răzbunarea postcomunistului Ion Iliescu Triumful eșecului practicii politice postrevoluționare asupra victoriei teoriei “democrației sociale” origi­nale se transmite “natural” de la un an la altul, de la vechile speranțe pierdute în 1994 la noile speranțe deșarte de îndreptare a situației puse în anul 1995. Degeaba ne dăm cu capul de pereți: regimul Ion Iliescu, regim al reformării activiștilor PCR și al securiștilor torționari (recunos­cut și acum de Ion Iliescu a fi singurele “forțe sănătoase” ale socie­tății românești) în funcții “de partid și de stat”, într-o continuitate comu­nistă a deturnării istoriei, a prins deja curajul nebunului, având o adevărată strategie, un program al ignorării realităților, pregătit în amănunt să dea cu tifla nemulțumiților majori­tari: cui nu-i convine, nu are decât să se plângă lui Dumnezeu din ceruri! Deși... După cum a strigat, cu obiș­nuita neobrăzare prezidențială, în direct la televiziunea centrală, chiar pe 22 Decembrie 1994, spurcând ziua recâștigării libertății și demni­tății la români, de ce să nu vă convi­nă? In definitiv, n-ați vrut democra­ție capitalistă, economie sălbatică de piață, multipartitism de formă și libertate de expresie bună de pedep­sit conform unui nou Cod Penal? Să vă fie clar, a strigat din pieptu­l de aramă în microfoanele Televiziunii acum Ion Iliescu: “Azi n-avem nevo­ie de nihilisme și lamentări, să lăsăm plângăceala și să ne mobilizăm”! Să ne mobilizăm, tovarăși postceaușiști! Ce contează că până și de Sfintele Sărbători de iarnă de bucurat s-au bucurat, cățărați în caleștile neocomuniste, aurite, ale nesimțirii naționale, doar o seamă de profitori ai Revoluției din Decembrie 1989, foști și actuali politruci de toată mâna, care au compromis pentru muritorul de rând orice viitor demn­­ câtă vreme pentru ei, puter­nici ai zilei, “dulăi cu stea roșie în frunte”, prosperitatea nu este dată unui întreg “popor de căței”, ci doar aleșilor săi. Desigur, “poporul” având, astfel, obligația să se împace cu soarta ingrată, de muritor de rând, sărac, și să trăiască la “nivel înalt”, bogat cu duhul, doar prin propriii Liviu loan Stoiciu “reprezentanți”, că așa e de când lumea, este preferabil să rămâi “sărac dar curat” decât să accezi la putere și să te lași corupt, să te murdărești, îmbogățit pe nedrept! Ce naiba, “poporul” trebuie să se sacri­fice și să perpetueze fibra morală. Fibră morală ce vine numai în casa celui îngenuncheat de nevoi, “din popor”... Vai de capul nostru! “Numai prin noi înșine” să ne acceptăm poziția de sclavi ai unei clase conducătoare stăpânitoare, “de partid și de stat” de joasă speță, submediocră, de comuniști cu pielea schimbată, clasă conducătoare legiti­mată “prin alegeri libere” de naivi­tatea unui popor adus cu bună știință la sapă de lemn, popor trezit tot mai îndatorat guvernanților de doi bani, care îl pradă la drumul mare, fie că e el, cel din popor, simplu “lefegiu” sau “buticar”. Statul continuând să fie primul bișnițar și speculant, hoț și cămătar al țării... Personal, sunt din ce în ce mai uimit de puterea guvernanților lui Ion Iliescu, care efectiv tiranizează România de cinci ani, neîntrerupt, cu o lipsă de scrupule fără precedent, cu măsuri antidemocratice, “anticetățe­­nești”, într-o țară în care, de altfel, președintele Ion Iliescu taie și spânzură fără să fie tras la răspun­dere, și în care inclusiv miniștrii sunt feriți de “pedepsele dreptului penal” atunci când încalcă legile! Nu e un secret - anume legile responsabilității demnitarului “de partid și de stat” și ale funcționarului public, să mă refer aici numai la ele, nu sunt votate în Parlament, fiind amânate de cinci ani, să poată să fie perpetuate abuzurile, corupția fățișă, fărăde­legea celor de la putere­­ sub oblă­duirea părintească a președintelui Ion Iliescu! Cronicizarea pecinginei ilegalităților “mafiei acoperite” (politicul acoperă economicul și invers, la mijloc derulându-se sume imense de bani murdari până și pentru­­“ungerea” simplului traficant de influență) la cel mai înalt nivel paralizează, pe zi ce trece, întregul organism democratic de control al statului de drept, anticorpii sunt de mult depășiți de evenimente, nici un “medicament clasic” nu mai are efect - răul nu mai poate fi tăiat din rădăcină decât prin măsuri extreme de sângerare colectivă, periculoase, “de reacție primitivă”? Să ne ferească Dumnezeu de radicalizarea societății civile, societate civilă dezamăgită profund, efectiv exaspe­rată de involuția politică româ­nească. .. Brațele puse cu bravadă pe piept azi de Ion Iliescu, cu o seninătate bolnavă, “că altceva nu se putea face în ultimii cinci ani”, deși e adevărat că “se puteau evita o serie de lucruri care au avut efecte catastrofale”, sunt deja semnul distinctiv al abandonării definitive a României în brațele noii mafii politice, a comuniștilor refor­mați, ce este dispusă să întindă coar­da până să se rupă, membrii ei având să acumuleze în acest timp destulă “putere materială” să nu se sperie de frica neasigurării personale a zilei de mâine­­ “după noi potopul”... Faptul că azi, fără să clipească, Ion Hiescu, rânjind, recunoaște, cu un cinism ieșit din comun, că primii săi miniș­tri, Petre Roman și Th. Stolojan, cu Cabinetele lor, au­ fost incompetenți, “nepricepuți”, ignoranți, veleitari, “fără simțul măsurii”, corupți, care au dus România de râpă, care nu înseamnă și că, de fapt, cu bună știință, azi în fruntea Guvernului e menținut de Ion Iliescu, împotriva voinței poporului, după doi ani de dezastru (în primul rând exprimat în nivelul de viață al muritorului de rând), o unealtă a Diavolului? Unealtă (N. Văcăroiu) care să răspundă la comanda resentimen­telor comunistului convins, refor­­mat-perestroikist, ale lui Ion Iliescu față de poporul român majoritar anti­comunist, ce a strigat “Jos cu comu­niștii!” la Revoluție și care continuă și azi să creadă în virtuțile democrației europene necomuniste! Menținând guvernanți care să-l aducă pe român la sapă de lemn, Ion Iliescu nu face decât să se răzbune, plin de “ură proletară”, conștient, pe poporul român, popor prin firea sa, net anticomunist... Securitatea și-a schimbat... părul SRI, USLA, precum și cele­lalte unități militare ce derivă din formațiunile specializate în oprimarea populației se zbat, în van, să-l facă pe cetățeanul de rând să creadă că nu mai au nici o misiune politică, în zadar oficialitățile ni le arată depunând coroane și jerbe de flori la monumentele revoluționarilor - pentru că noi ni-i reamintim pe bine-hrăniții ustași bătându-i ca pe niște vite pe greviștii foamei din Piața Universității. în zadar Televiziunea ni-i arată mărșăluind voinicește pe sub Arcul de Triumf­­ pentru că noi îi simțim urmărindu-ne convor­birile intime și amușinându-ne pașii. în zadar “Lupul­ cel­­mare” declară înaltelor foruri ale țării că nu ar fi mâncat usturoi­­ pentru că noi simțim de departe duhoarea știută, ce străbate chiar prin ecranele televizoarelor. Ne apucă, așa, o apărătoare angoasă când ne reamintim zicătoarea populară: “Lupul își schimbă părul, da’ năravul ba!”. “Lupul in fabula” Replica dată încă dinaintea secolului nostru de către Publius Terentius Afer (“Lupul în fabulă” - “Adelfi”, act IV, sc. 1) s-a transpus în zicala “Vorbești de lup și lupul la ușă”. Pentru că oricum ai face, oricum te-ai învârti, în Bucureștii noștri dai la tot pasul de SRI. Asta, deoarece încă din vremea vechii dictaturi, Securitatea se extinsese la maximum în Capitală. Sute de case naționalizate (adică furate) au fost puse la dispoziția acestei instituții malefice. Fără nici o limită, fără nici un discernământ, în ciuda tuturor cifrelor avansate de oficialități specializate în minciună­­ prin care se trâmbițează o scădere majoră a personalului fostei Securități, nici o casă, nici un spațiu nu a fost cedat Primăriei pentru redistribuire. Ai crede că au rămas spații goale. Ei, aș! Numai în careul format de străzile Toamnei - Paciurea - Luca Stroici - Viitor, zeci și zeci de case naționalizate stau la dispoziția trupelor USLA pentru încazarmare și antrenament. Ca ele sunt alte zeci și sute de case în toate sectoarele Bucureștilor. Pentru care motiv asemenea spații aflate în buricul Capitalei și având destinația de locuințe nu sunt cedate familiilor tinere dornice de a-și întemeia un cămin? Oare trupele USLA nu se pot antrena în pădurile Andronache sau Râioasa, din jurul Capitalei? Lupul moralist Expresia din fabula cu același titlu a lui Grigore Alexandrescu se întâlnește mai ales sub forma: “Lup în piele de oaie”, ea aplicându-se acelora care - aidoma lupului din fabulă - îi condamnă pe alții pentru fapte pe care ei înșiși nu pregetă să le săvârșească. Or, vechea Securitate (faptul nu mai trebuie demonstrat) era obedi­entă față de serviciile secrete ale “Marii noastre prietene de la Răsărit". Obediență care ne-a costat pe mulți dintre noi libertatea, defor­­mându-ne (în rău, bineînțeles) cursul vieții și despre care nu avem­­ semnale să fi fost eradicată. Serviciile secrete (faptul este de notorietate publică) practică atât corupția, cât și șantajul ce izvorăște din ea pentru a ține sub control persoanele în cauză. Nu avem cunoștință cum se împacă lupta împotriva corupției la nivel înalt (în care doar SRI dispune de mijloacele necesare de depistare) cu utilizarea profesională (adică subterană) a subiecților prinși cu “mâța în sac”. Serviciile secrete (faptul e plauzi­bil) nu se vor limita niciodată la sumele prevăzute în bugetul statu­lui. Ele vor acționa din umbră - folosind informații de natură confi­dențială - pentru a-și spori pe căi obscure veniturile pe care, desigur, le vor folosi necontrolat. Orice văcar pus staroste peste lupi nu va reuși să stăpânească fenomenul. Ca urmare, sute de foste case conspira­tive ale Securității s-au transformat în tot atâtea societăți “particulare”, ce pompează spre SRI venituri necontrolabile. Oaia care nu poate să-și ducă blana, s-o mănânce lupul Un fapt trecut practic neobservat s-a petrecut în urmă cu circa doi ani, stârnind oarece păreri contro­versate. Parlamentul României, pus în fața situației de a numi un nou șef al Serviciului de Informații, a întărit în post pe fostul său director gene­ral. Faptul în sine nu surprinde în actuala conjunctură. A surprins însă susținerea aceluiași candidat și de către opoziție. Dl Virgil Măgu­­reanu, cel care suprimase cu brutali­tate manifestația maraton din Piața Universității prin aducerea la Bucu­rești a minerilor care se năpustiseră să distrugă și sediul PNȚCD, a fost reconfirmat pe post și de către parlamentarii... PNȚCD, pe motivul că ar fi posibil să vină cine­va și mai rău. Motivația, puerilă în sine, nu ar fi exclus să fi fost suge­rată de securiști infiltrați. Rămân ciudate deconspirările periodice ale unor membri de vârf ai partidelor istorice cu prilejul unor decizii importante, cum ar fi fost elabo­rarea noii Constituții, conducerea campaniei de alegeri, cercetarea evenimentelor din decembrie etc. Lupii îmbrăcați în blană de oaie pot trece pe la casierie după ce și-au făcut... “datoria”! Silviu N. Dragomir COfu­MWIM PCIlTRU DOI VOI­TARE K­tDUSTRIAlA fl PiflADCIARA Bloc din str. Ing. Radu Cristian, în care a funcționat unul din apartamentele conspirative Securității. Firma de astăzi nu are semnificația de... codificare! Gheorghe Funar și... “Republica” roșie insta Faimos prin patriotismul său caragialesc, primarul Clujului, dl Gheorghe Funar confirmă pentru a pai șapta oară că este permanent față cu reacțiunea. Deoarece în ultima vreme n-a mai reușit să pună mâna pe scrisori pierdute de către UDMR ori să descopere vreun complot cât de mic, domnia sa a declarat război concetățenilor săi regaliști. Astfel, pe un bloc din centrul orașului se află instalată singura reclamă lumi­noasă din oraș. Ea se intitu­­ ată la Cluj lează, simplu, “Republica”. Și bineînțeles, cele nouă caractere ce o compun au culoarea roșie. în mod normal, orice firmă serioasă nu risipește inutil fonduri pentru reclama unui produs care deja este bine vândut și a cucerit majoritatea pieței. Dar monarhiștii clujeni probabil că nu știu aceste lucruri de vreme ce Primăria le amintește, meschin, prin “Republica” instaurată la Cluj. Cristian Răuțu Respingerea moțiunii de cenzură introduse de Opoziție împotriva Cabinetului Văcăroiu a generat o stare de ușurare în toate ministerele. în perioada premergătoare votu­lui din Parlament se luase în calcul și posibilitatea căderii Guvernului și a formării unui nou Cabinet, cu participarea Opoziției. Pe holurile minis­terelor se făceau pronosticuri în privința posibililor titulari de portofolii, iar reprezentanții PSM și PRM, introduși în diverse structuri guvernamen­tale, își căutau eventuale alte posturi călduțe. Menținerea Guvernului Văcăroiu a reînnoit însă speranțele. Miniștrii și ceilalți conducători au udat victoria cu șampanie, s-au îndopat cu fursecuri, braț la braț cu subordonații, și apoi mulți dintre ei au plecat liniștiți în concediu. (AMPress) \ “Anul 1995 va trebui să aducă o limpezire a apelor în cadrul întregii Opoziții” “Ca om al Opoziției, aș dori ca în anul 1995 să asistăm la o limpezire a apelor în cadrul întregii Opoziții și în special a Convenției Democratice din România. La ora actuală, există în rândul Opoziției câteva diferențe care au o influență negativă asupra opiniei publice. Prin această limpezire a apelor înțeleg întărirea colaborării între toate partidele din opoziție, precum și punerea la punct a situației din fiecare formațiune politică, pentru pregătirea temeinică a viitoarei bătălii electorale. Personal, consider că alegerile se vor desfășura în 1996, ș­i nu în acest an, cum se vehiculează mult în ultimul timp”, a declarat agenției AMPress dl Ion Diaconescu, prim-vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat. 1 ! PAGINA 2 Dl Dumitru Iuga se va implica în viața politică Referindu-se la proiectele sale pentru anul 1995, dl Dumitru Iuga, președintele Sindicatului Liber din Radioteleviziunea Română,­­a declarat agenției AMPress: “în primul rând, doresc să încheiem acțiunea de instalare a noilor consilii de administrație în Radiodifuziune și Televiziune, pentru ca lucrurile să se așeze în normalitate. După aceasta va urma partea a doua a programului meu, implicarea în viața politică. Noutăți despre această implicare voi da la momentul oportun”. Ion Iliescu își întărește controlul asupra magistraților Conform unor surse apropiate Palatului Cotroceni, numirea dlui Gheorghe Uglean ca președinte al Curții Supreme de Justiție a fost o adevărată “surpriză” pentru magis­trați. Pe lista trimisă Președinției de către Consiliul Superior al Magis­traturii, dl Uglean figura la poziția a doua. La sugestiile consilierului prezidențial cu probleme juridice, dl Nicolae Popa i s-au schimbat “prio­ritățile”. în plus, dl Uglean este cunoscut ca fiind prieten cu Antonie Iorgovan, “părintele” Constituției din 1991, și apropiat al președintelui Iliescu, împreună cu care a semnat, sub vechiul regim, un volum. Prin noua num­ire la cârma Curții Su­preme de Justiție, președintele Iliescu își consolidează influența în cadrul celei de-a “treia puteri”, afirmă surse din cadrul Ministerului Justiției. (AMPress) , 27 martie cu zece parlamentari basarabeni... Senatul României a primit recent din partea senatorului PNȚCD Vasile Vetișanu propunerea ca în data de 27 martie a.c., cu ocazia ședinței solemne ocazionate de aniversarea unirii Basarabiei cu România, zece parlamentari din Republica Moldova să fie prezenți la București. (AMPress)

Next