Cotidianul, noiembrie 1998 (Anul 8, nr. 151-175)

1998-11-25 / nr. 171

I miercuri, 25 noiembrie 1998 evenimente în top „International Herald Tribune“. România, doar un potențial succes Din noiembrie 1996, când președintele Constantinescu și aliații săi reformiști i-au eliminat pe foștii comuniști de la putere, România a devenit țara est-europeană cu cel mai mare potențial de succes. Până acum însă a rămas doar atât­­ ceva potențial, comentează „International Herald Tribune". Ajutat de un larg sprijin popular, primul premier propus de Constantinescu, Victor Ciorbea, s-a grăbit anul trecut să reducă inflația, să stabi­lizeze economia, să voteze in Parlament un buget de austeritate și să accelereze privatizarea. La început, i-au mers toate. Țara a început să atragă investitorii străini, făcând loc speranțelor că românii se vor alătura cehilor, polonezilor, ungurilor și tutu­ror celorlalți în avangarda reformei. De atunci, prea puține s-au întâmplat. Ciondănelile cu privire la reformă, politica fiscală și privatizarea au devenit ceva curent în cadrul guvernului chiar și după venirea, la cârma sa, a lui Radu Vasile. Intre timp, Produsul Național Brut se află în scădere, urmând, potrivit previziunilor pentru acest an, să se micșoreze cu 4,5%. Inflația este de aproape 65%, deficitul de cont curent este 6,5 din PIB, iar deficitul bugetar de 4,5%. Rezerva valutară nu poate acoperi decât importurile pe două luni și, cifrându-se la circa 2 miliarde de dolari, nu va putea asigura plata datoriei externe a României pentru anul viitor. Banca Centrală cheltuiește săptămânal aproape 35 de milioane de dolari pentru a susține leul, exporturile slabe erodând și mai mult rezervele, în timp ce rata dobânzii reale - care este de 25% - sporește povara datoriei, suprimând investițiile. Unica speranță: un împrumut FMI Economiștii afirmă că unica speranță a României este un împrumut al FMI care să o ajute să-și onoreze plățile aferente dobânzii datoriei externe. Dar realizările acestei țări în dome­niul reformei au nemulțumit într­­atât FMI încât, după eliberarea din luna mai a ultimei tranșe de împrumut, contractul nu a mai fost reînnoit, 420 milioane de do­lari rămânând nefolosiți. Au existat, totuși, unele semne că privatizarea merge înainte. Renault SA din Franța a fost desemnat drept cel mai probabil proprietar al Uzinelor Dacia, iar controlul companiei telefonice RomTelecom a fost preluat, prin cumpărare, de firma greacă de stat OTE. Cu o rată a șomajului de 8,7% și cu o iarnă care se anunță friguroasă, mulți se tem că și entuziasmul românilor - al căror salariu mediu reprezintă echivalentul a 149 dolari­­ va scoate, în sfârșit, aburi și aceștia vor ieși pe străzi dacă reforma nu începe să dea roade. „Magyar Nemzet“. Greva opoziției a căpătat proporții îngrijorătoare Opoziția de la București a declanșat o puternică ofensivă împotriva coaliției guvernamen­tale, măcinată și ea de contra­dicții interne, comentează „Ma­gyar Nemzet". „Greva" opoziției a căpătat proporții îngrijorătoa­re: reprezentanții PDSR și cei ai PUNR au anunțat că părăsesc cele două Camere ale Parla­mentului pe timp nelimitat și că nu se întorc decât atunci când se va stabili data alegerilor anticipate. în lupta pentru recâș­­tigarea puterii, opoziția încear­că, înainte de toate, să întoarcă populația împotriva Guvernului Radu Vasile. în acest timp, în PNȚCD și PD se desfășoară grave lupte inter­ne. Fostul premier Victor Cior­bea a declarat că PNȚCD poate recâștiga sprijinul adepților săi doar în cazul în care iese de la guvernare. Numai că, potrivit lui Ion Diaconescu și lui Radu Vasile, acest lucru este inadmi­sibil, căci el înseamnă automat predarea puterii acelor forțe ce se joacă cu destinul țării. Nici PD nu stă mai bine. For­mațiunea condusă de Petre Roman i-a exclus din rândurile sale pe fostul ministru de Exter­ne Adrian Severin și pe deputa­tul Adrian Vilău, fapt ce a con­dus la pierderea sprijinului se­natorului Octavian Știreanu, care a demisionat. CV Tudor îl condamnă pe Constantinescu la închisoare pe viață Mai mult, Corneliu Vadim Tu­dor - devenit, în opinia ziarului „Magyar Nemzet", tot mai popular în ultima vreme­ - a anunțat „un program de guvernare" și a afir­mat printre altele că, după ce va ajunge la putere îl va condamna pe președintele Emil Constanti­nescu la închisoare pe viață pen­tru înaltă trădare. în plus, CV Tu­dor a declarat că va­ intenta lideri­lor UDMR un proces de tipul celui de la Nürnberg, va naționaliza in­vestițiile făcute cu capital ungar și va confisca averea acumulată în România de cei din Ungaria, mai spune „Magyar Nemzet". „Magyar Hírlap“: PNȚCD este în pragul sciziunii Cele două forțe guvernamen­tale din România au cunoscut în ultimul timp excluderi și dezba­teri aprinse, remarcă și „Magyar Mir ap­­­ir­ea­­ț a din 23 noiem­brie. Dem­ocrații conduși de Pe­­­tru s.Gomah?IU.­pier­dut doi depu­­­tați, Adrian Severin și Adrian Vi­­­lău, și un senator, în persoana lui Octavian Știreanu. Motivele oficiale invocate au fost criticile publice aduse de aceștia­ par­tidului. Se știe însă, comentează „Magyar Hírlap“, că Petre Ro­man se temea de multă vreme ca puterea să nu-i fie periclitată de Severin. Pe de altă parte, PNȚCD a ajuns în pragul unei sciziuni, gruparea conservatoare, condu­să de fostul premier Victor Cior­bea criticând vehement Cabine­tul și conducerea partidului. în opinia acestui grup, PNȚCD nu este pregătit pentru preluarea puterii, nu dispune de o strate­gie necesară unei guvernări de 'Coaliții,1 Țeforma' este' blocată, nemarturm­irea crește. De aceea, "conserv­ato'rii 'tdr"-elabborarea unei strategii care si a unui pro­gram politic modern, respectiv convocarea unui congres extra­ordinar al PNȚCD, „Deutsche Welle“. Obosit și supărat, Constantinescu s-a cătrănit pe Occident Interviul,acordat de președin­tele Emil Constantinescu publi­cației „Die Presse“ din Austria este comentat pe larg de postul Deutsche Welle, în opinia căruia spusele liderului de la București, copleșit de resentimente, nu pot fi luate în seamă decât prin pris­ma umoristică. Comentariul por­nește de la faptul că șeful statu­lui român și-a permis să facă o­­ serie de declarați „rigeros in­ a exacte”fbdmai Uinuia dintre Cele­­ mai citite ziare de limbă germa­nă. Acesta apare într-o țară ce deține acum președinția UE și, după cum susține și Constanti­nescu, știe cel mai bine din Oc­cident situația țărilor din estul Europei. De aceea, interviul res­pectiv aduce mari deservicii Ro­mâniei, întrucât va fi citit de mulți oameni politici influenți și, nu în ultimul rând, de potențialii și ac­tualii investitori. Deutsche Welle subliniază că, prin răspunsurile sale, Con­stantinescu și-a exprimat indi­rect iritarea față de așa-zisa in­diferență și neînțelegere a reali­tăților din România de către Oc­cident, fapt care, în opinia sa, este cauza situației de criză din țară, iar nu „aspectele tot mai grotești" ale­ felului în care func­­­­ționează coaliția­ de­ guvernă­mânt. Lenin. Constantinescu afirmă că românii nu au cerut ni­mic forurilor euro-atlantice, care, din păcate, nici nu au oferit ni­mic. Și aceasta, în pofida faptu­lui că Bucureștiul și-a afirmat sus și tare dorința de a adera la UE și NATO, structuri din partea cărora, deși nu există răspun­suri definitiv pozitive, a primit asigurări de viitor. Mai mult, președintele român critică mecanismul investițiilor occidentale, responsabil, în opi­­nia sa, de actualul handicap al țării în comparație cu alte state. Poziție pe care, ironic, paliul german o califică drept „probabil sinceră, dar total nejustificabilă când e vorba de un­ politician democrat". Ca urmare, Deu­tsche Welle consideră necesar să-i explice liderului rontrâh că organizațiile financiare interna­ționale au reacționat sever la ceea ce se întâmplă­,în­ România pornind de la evoluția politică și economică de aici, iar nu.’din altă parte. „Faptul că doar inves­titorii turci sau greci ar înțelege stabilitatea politică din România, iar restul lumii, inclusiv atâția ro­mâni, dimpotrivă este o afirma­ție umoristică, dacă nu scan­daloasă", comentează postul german. Referitor la importanța pe care Emil Constantinescu o dă axei Poloni­a-Ucraina-România, Deutsche Welle subliniază că afir­mația potrivit căreia cei 120­ de mi­lioane de români, ucraineni și­ po­lonezi ar fi devenit astfel cetățeni ai unei zone stabile - atribut multt mai important decât ratingurile in­ter­­naționale - este hilară. „Acuzațiile inflamate, se­­miermetice", „afirmațiile pripite" și „generalizările bizare" ale președintelui român sunt expli­cabile1'pentru Deutsche­ Welle, potrivit'-i căruia „ctichinul'-tran­­stantinescu'este ob­ b§itT&mpă­­rat, are destule motive și chiar circumstanțe atenuante". Sar­castic, spre sfârșitul comenta­riului se afirmă că președintele „este unul dintre cei mai ocu­pați și dezamăgiți cetățeni români, cu siguranță. A muncit mult în ultimii ani, și multe dintre speranțele sale nu au fost împlinite". Dar asta nu îi iartă cu nimic declarațiile tipice­­ unui cetățean oarecare supărat pe statul planetar. „International Herald Tribune“ avertizează: Cu o iarnă care se anunță friguroasă, mulți se tem că entuziasmul românilor va scoate aburi, și aceștia vor ieși în stradă . 5 * Presa internațională urmărește îndeaproape evoluția României Prin noul Statut al Corpului Diplomatic și Consular, Diplomații români vor avea voie să facă politică Rămâne interzisă implicarea în activități lucrative, dar se impun reguli stricte pentru cei care lucrează acoperit Ministerul Afacerilor Externe a definitivat noul Statut al Corpului Diplo­mtic și Consular, care va intra în vigoare după ce Parlamentul îl va vota sub forma unei legi organice. Î prezent, regulile care guvernează serviciul diplomatic românesc sunt stipulate de vechiul Statut al Corpului Diplomatic, în fapt o hotărâre de guvern adoptată în 1990. Noul statut are 115 articole, iar la redactarea lui s-a pornit de la convingerea că vechiul document era depășit din două motive. Mai întâi, există părerea că vechiul statut este caduc odată cu intrarea în vigoare a Constituției, care precizează că statutul funcțio­narului public se stabilește prin lege oraganică. Dar Legea privind Statutul funcționarului public nu îl include pe diplomat, așa că revizuirea statutului vechi se impune cu necesitate. In al doilea rând, statutul elaborat la începutul lui 1990 era credincios vechilor ierarhii și organizări ale diplomaței. Chiar și în perioada comunistă, diplomata română a rămas credincioasă sistemului francez, care, după 1950, a început să piardă teren în favoarea celui anglo saxon. Fie că ne place sau nu, Ministerul de Externe român trebuie să aibă un statut pentru secolul următor, dar este dificil să ai o instituțe organizată pe cu totul alte principii decât cele pe care este clădit statul pe care aceasta îl reprezintă. O Opt ani în care a domnit arbitrariul Așa se face că proiectul pen­tru Statutul Corpului Diplomatic și Consular a trebuit să încerce să rezolve marile probleme ale diplomației românești în limitele cadrului legislativ din România, întrebările care se pun sunt: Pot diplomații să facă politică? Are voie un funcționar diplomatic să se implice în afaceri? Cât de re­pede poate promova un diplo­mat? Cât de drastice trebuie să fie sancțiunile aplicate celor care se abat de la regulile de disci­plină ale Ministerului de Externe? Momentul în care s-a început redactarea Statutului MAE adu­nase deja abateri grave de la disciplina și cutuma diplomati­că, sancționate conform vechilor prevederi. Singurul­ organism abilitat să propună sancțiuni pentru personalul MAE era și ră­mâne Consiliul de Onoare. Intitu­lat pompos și reflectând mânia unui „conclav" care înfierează nesupunerea, Consiliul își por­nea analizele de la instrucțiunile pe care un diplomat trebuie să le respecte și maxima pedeap­să care se putea aplica era cea a rechemării de la post dacă făptașul lucra în străinătate. Până acum, Consiliul a „judecat" nu­mai abateri „tehnice", niciodată însă nu s-a atins de luările de po­ziție ale diplomaților care aveau alte opinii politice decât cele ale guvernului. Practica de dinainte și de după 1996 arăta că cei care fac un alt fel de politică decât cea a guvernului sunt marginalizați. Nici vorbă de ședințe ale Consiliu­lui de Onoare care să judece oportunitatea unor sancțiuni­ în privința salariaților MAE care au afaceri, cu toate că și vechiul statut interzicea acest lucru, singurul deznodământ al acest situații a fost lăsat timp de opt ani de zile pe mâna Procuraturii. Vocea ministrului - vocea stăpânului Noul Statut nu interzice drep­tul diplomatului de a face parte dintr-un partid politic. Există însă, la Capitolul V, care se ocu­pă de obligațiile diplomaților, o prevedere care cere ca „în înde­plinirea atribuțiilor sale de serviciu, diplomatul să se abțină de la manifestarea opțiunilor politice și sindicale. Aceste opțiuni nu vor influența ac­tivitatea curentă, iar neîndeplini­­rea acestor cerințe va atrage sancțiuni". Sancțiunea este de­cisă de Consiliul de Onoare, care ascultă toate părțile impli­cate, redactează un raport și propune o sancțiune ministrului de Externe. Ministrul este cel ca­re ia o hotărâre în funcție de pro­punerea făcută de Consiliu. Pre­vederile noului Statut nu se aplică retroactiv, dar, pe viitor, cazuri ca acela al ambasadorului Smaranda Enache, de la Helsin­ki, care s-a pronunțat pentru în­ființarea Universității în limba maghiară, vor fi analizate de Consiliul de Onoare, iar ministrul este cel care hotărăște atât opor­tunitatea sancțiunii, cât și natura ei. Noul Statut se aplică numai diplomaților de Carieră, nu și demnitarilor, adică ministrului de Externe și secretarilor de stat. Această prevedere consfințește­însă politizarea MAE, deoarece ministrul este numit de un partid politic și, cel puțin în prezent, secretarii de stat au acceptul partidelor din coaliție. Conform acestei prevederi, ministrul de Externe nu va mai putea revoca un secretar de stat numit tot de el, pe motiv că face parte dintr­­un partid politic, așa cum s-a întâmplat vara trecută. Afaceri private și afaceri interne Statutul care va intra în vigoa­re interzice diplomaților să des­fășoare activități lucrative. „Di­plomații nu pot deține alte funcții în regim public sau privat, ex­ceptând funcțiile didactice sau cele din domeniul cercetării. Ei nu pot desfășura activități lucra­tive care au legătură­­ cu funcția lor. Diplomații nu pot fi manda­tari ai unor persoane". Prevede­rea nu se răsfrânge însă și asu­pra familiilor. Una dintre problemele reale ale personalului diplomatic este promovarea în gradele diplo­matice. Statutul stipulează că gradele diplomatice se acordă prin examen, iar diplomatul se va prezenta la concurs o dată la doi ani. Gradele diplomatice nu mai pot fi acordate în regim excepțional, iar rezultatele exa­menului de grad nu pot fi anulate decât în instanță. Noul statut scoate din ierarhia diplo­matică gradul de ministru plenipotențiar; în ceea ce privește acorda­rea gradelor diplomatice pentru persoanele care nu lucrează în MAE, statutul prevede că „per­soanele care sunt detașate în MAE primesc, prin ordin al mi­nistrului, gradul diplomatic strict corespunzător funcției pe care o îndeplinesc în centrală sau în exterior. Gradul diplomatic este dat numai pentru perioada trans­ferului­. în această categorie in­tră persoanele din alte instituții sau ministere a căror prezență în centrala MAE sau în serviciul exterior este cerută în anu­me circumstanțe. Pedeapsa maximă: desfacerea contractului de muncă Statutul mai prevede și înăs­prirea sancțiunilor pentru fap­tele grave. Potrivit vechilor re­glementări, pedeapsa maximă aplicată abaterilor era rechema­rea de la post, iar făptașul, după un stagiu în centrală,­ pu­­­tea să plece din nou. Acum, cea mai gravă pedeapsă va fi re­chemarea, dacă este cazul, și desfacerea contractului de muncă,­ dublată de decăderea din calitatea de membru al Corpului Diplomatic. în cazul în care instanța penală condamnă un diplomat, ministrul de Externe va proceda la desfa­cerea contractului de muncă al condamnatului în ziua în care primește copia sentinței jude­cătorești definitive. Irina ZIDARU e I I )

Next