Cotidianul, decembrie 1998 (Anul 8, nr. 176-198)

1998-12-04 / nr. 177

Șa «"*"«« ““ mr~ începând de astăzi: ITW l­QT - o pagina in­imba engleza pent Cotidianul Director ION CRISTOIU Anul VIII, numărul 177 (2222), vineri, 4 decembrie 1998, 24 pagini, două ediții, 1800 lei Cotidianul ediție de w­eek-e­nd în 24 de pag­ini Adresă pe Internet: www.cotidianul.ro pagina 12 15L banca populara romana Tp OTfutacum& la. zau a SfUIAUMfsiL IB. BAÎ Certificat de Economii Emisiune aniversară a DOBAN­DA: / S 0^ COMISION I­V 70 ZERO TERMEN: 12 luni Ediîa Ion Cristoiu O nouă dovadă a iresponsabilității politicianismului dîmbovițean C­analul de televiziune CNN a difuzat pe parcursul zilei de 30 no­iembrie 1998 la emisiunea „Newsstand“ un reportaj menit a demonstra că Ira­kul și-ar fi încălcat angaja­mentele internaționale prin achiziționarea de echipa­ment sofisticat pentru ghi­darea rachetelor sale balis­tice. Pînă aici nimic nou sub soare. După ce Saddam Hussein le-a tras din nou clapa, făcîndu-i să-și amba­leze avioanele degeaba, printr-o acceptare de ultim moment a reluării inspecții­lor ONU, acceptare trans­misă nu lui Bill Clinton, ci secretarului general al ONU, pentru a sublinia că Bagdadul nu ascultă de par­tenerul de traduce al Moni­­căi, ci de Națiunile Unite, singura instituție chemată să gestioneze democratic lumea, americanii și-au fă­cut o obsesie din a demons­tra că dictatorul irakian e un pericol planetar, care trebuie eliminat nu numai politic dar și fizic. Normal, în aceste condiții, ca postul lui Ted Turner, recunoscut în toate dicționarele dedica­te serviciilor secrete drept unul din instrumentele de manipulare a milioanelor de telespectatori pentru reali­zarea unor interese ale SUA, să mai lanseze o nouă bombă de presă, menită a demonstra că omul din te­nebre nu se astîmpără. Nimic nou nici în ce privește autorul dez­văluirii de senzație. Scott Ritter, povestitorul din re­portajul CNN, fost șef al grupului de cercetare din misiunea UNSCOM, a fost dovedit de irakieni, în fața secretarului ONU, ca spion israelian. Drept urmare, domnul inspector, încurcat cu o româncă din UNSCOM, a fost obligat să-și facă baga­jele. Explicabilă ura sa pa­ranoică față de Saddam Hu­ssein, care l-a lăsat, printre altele, și fără dulcețurile o­­ferite de româncuța noastră. N­imic nou sub soare nici în ce privește misiunea în cadrul căreia s-a difuzat reportajul. News­stand a devenit celebră prin difuzarea, în august 1998, a unui material care s-a dove­dit o gogoașă gazetărească atît de mare încît CNN-ul și-a cerut scuze pe post pen­tru difuzarea sa, iar condu­cerea instituției a luat­ mă­suri drastice împotriva rea­lizatorilor emisiunii. Nu e de mirare că Newsstand și-a pierdut enorm credibilita­tea, dezvăluirile sale fiind primite de presa americană cu surîsuri ironice. N­outatea reportajului din 30 noiembrie 1998 e dată de dezvăluirea că piesele de care avea ne­voie Saddam Hussein pen­tru ca rachetele sale să lo­vească orașe din alte țări, aflate la mare distanță de Bagdad, au fost procurate, în 1995, de la o societate de stat din România. Ziarele de pe malurile Dîmboviței care au relatat pe larg despre emisiunea CNN au susținut că aceasta a acuzat Româ­nia de a fi încălcat embar­goul impus de ONU Iraku­lui. Bieții noștri condeieri, a căror peniță s-a transformat de mult în scărpinătoare a părților moi ale puterii! Ei și-au dovedit încă o dată analfabetismul. Gravitatea acuzației aduse de emisiune nu constă în denunțarea că România a încălcat embar­goul, ci în dezvăluirea că Bucureștiul a putut pune la dispoziția Irakului ceea ce orice altă capitală din lume ar fi refuzat, sisteme sofis­ticate de ghidare a rache­telor prin care Saddam Hu­ssein dobîndește posibilita­tea nu de a-și apăra terito­riul național, ci de a-și pune în aplicare ambițiile de a fi teroristul planetar numărul unu. In aceste condiții, emi­siunea de la CNN se consti­tuie într-una din cele mai cumplite lovituri date ima­ginii românilor în lume. Mi­lioane de telespectatori de pe mapamond - și așa convinși, tot prin osîrdia presei inter­naționale - că sîntem un neam de hoți de buzunare, un popor care ne-am ucis conducătorul de sărbătoa­rea Crăciunului, au tras rapid concluzia că sîntem și un neam de criminali. Pen­tru că una e să încâlci em­bargoul împotriva Iugos­laviei,1­ăfim postrol unui popr ca să nu moară de frig pe timp de iarnă, și asta e să-i oferi, fie și contra cost, unui descreierat armele în stare să-și trimită încărcăturile nucleare sau chimice asu­pra unor oameni nevinovați din alte țări ale lumii. Și acest cadou otrăvit a fost făcut poporului român toc­mai în zilele cînd acesta își sărbătorea realizarea pe cale pașnică, prin voință sufletească, în urmă cu opt decenii, a Marii Uniri! A fost o întîmplare? Firește că nu. Nu împărtășesc tezele paranoice ale complotului internațional împotriva Ro­mâniei. Văzînd însă că și după noiembrie 1996, cînd cei acuzați a fi neocomu­­niști, naționaliști-extre­­miști, au plecat de la putere, lăsînd locul democraților lui Emil Constantinescu, în­crâncenarea presei interna­ționale împotriva țării noas­tre nu numai că n-a încetat, dar, dimpotrivă, a devenit mai rea, mai agresivă, mai amplă, încep să intru la bănuieli. Că există o campanie clară de terfelire nu a regimului Constantinescu, nu a noii puteri, ci a româ­nilor ca neam, nu mă miră. Interesele marilor puteri față de o țară ca a noastră, etern subiect de tîrg­ și pra­dă, n-au fost totdeauna din­tre cele mai cinstite. Ceea ce m-a mirat a fost reacția gu­vernanților de la București la lovitura dată imaginii noastre în lume prin contro­versatul reportaj de la CNN. Deși e limpede că noi nu putem fabrica astfel de instrumente sofisticate, deși irakienii au dezmințit cu ve­hemență, deși presa de pes­te Ocean n-a dat prea mare atenție dezvăluirilor lui Scott Ritter, deși înseși ofi­cialitățile americane au manifestat prudență, cîțiva politicieni ai puterii, în frunte cu acest Mălai mare al staff-ului prezidențial, pe numele lui Dorin Marian, s­­au grăbit să confirme auten­ticitatea celor dezvăluite în reportaj. Mai grav, în decla­rațiile lor tembele am simțit o uriașă, sufocantă bucurie. (continuare în pagina 4) BO.U. *■ Analiza Oxford Analytica pentru Banca Mondială constituie Cel mai dur rechizitoriu la adresa prestației lui Emil Constantinescu Președintele a eșuat în lupta împotriva corupției • Numele său este legat de afacerea Bell, afacerea Țigareta și de decorarea unui torționar stalinist • Șeful statului îi atacă sistematic pe jurnaliști • AC și PNȚCD nu îi vor mai sprijini • Emil Constantinescu l-a sprijinit fățiș pe aliatul său Sorin Dimitriu • Constantinescu este tot mai preocupat să-și asigure un nou mandat prezidențial pagina 2 Victor Ciorbea, pe cale să câștige bătălia din PNȚCD pagina 4 P­h­v* Presa occidentală dă dreptate „Cotidianului“ Parada de 1 Decembrie - expresia grandomaniei Puterii Presa internațională a receptat parada militară organizată de la București drept expresia unei vanități păguboase a autorităților române. Cotidianul german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ apre­ciază că nici raidurile drapelelor, nici acordurile marșurilor militare și nici zborul la joasă altitudine al avioanelor nu au putut ascunde grava stare de spirit a populației, afectată de criza economică și politică. Publicația germană mai scoate în evidență un alt element simptomatic pentru înclinațiile gigantomane de care politicienii de la București nu s-au putut dezbătu. Construirea unei imense catedrale în inima capitalei, în pofida vremurilor de austeritate. La rândul său, postul de radio „Europa Liberă“ comentează: „O țară cu atâtea probleme economice și sociale, aflată într-o criză politică și morală explozivă, și-a înscenat o paradă de zile mari nu numai costisitoare, dar și inutilă. România nu se află în fața unei confruntări militare cu un stat ostil, ci este amenințată de propriile ei nereușite interne“. Criza nu se sperie de zgomotul de șenile, conchide „Europa Liberă", pagina 9 Deși primul transport n-a ajuns încă în România Viagra este cerută insistent de sexagenari Din cauza prețului, farmaciștii au rezerve că pastila va fi bine vândută Spre disperarea sexagenarilor, Viagra nu este încă de găsit în far­macii. Deși cu trei săptămâni în urmă reprezentanții firmei producătoare i,Pfizer" anunțau că la 1 decembrie pilula albastră va putea fi cumpărată din farmaciile românești, pe bază de prescripție medicală, acestea nu au primit încă nici oferta cu produsul Viagra. Din partea statului român nu mai există nici o opreliște în privința comercializării Viagrei, firma produ­cătoare a primit și licența de import, iar Ministerul Sănătății aprobă vânzarea pe baza certificatului de înregistrare. Singura problemă este că pastila nu a ajuns încă în depozite. „Clienții ne solicită Viagra. Sunt în general per­soane în vârstă, care vor să cumpere efectiv și chiar întrebă dacă medica­mentul este compensat“,afirmă o farmacistă de la Colțea. Deși acceptă că este un medicament bine venit, farmaciștii au rezerve în a afirma că este pe măsura pungii românului. „Am înțeles că se va vinde pe folii cu 4 tablete, afirmă aceeași farma­cistă. Asta înseamnă că dai dintr-un foc 600.000 de lei. La început nu vom comanda decât un stoc de probă, ca să vedem cum se vinde". Iuliana DANILIUC Sare și piper Dezastru în centrul Capitalei Ieri noapte, la ora 3.30, în Bd. Dacia nr. 33 (zona Piața Romană), o explozie deosebit de puternică a instalației de gaz metan, a ucis două persoane, a năruit un imobil și a lăsat pe drumuri 46 de persoane. Pe parcursul a opt ore, pompierii, apăra­rea civilă și poliția, s-au străduit să stingă incendiul, să salveze supraviețuitorii și să recupereze victimele. Autoritățile cheamă pe toți cetățenii la o atenție sportă în exploatarea instalațiilor de gaz metan pe timpul iernii, pentru a nu mai fi posibilă repetarea unei asemenea nenorociri. pagina 3 Sărbători triste la români Greve generale spontane pentru achitarea salariilor pagina 5 Cultură Shakespeare n-a fost Shakespeare pagina 8 Externe Frații Lebed în ofensivă Fotbal Lista lui Copos pagina 10 pagina 11 ffl BANCOREX BANCA PENTRU MILENIUL TREI Grija Puterii pentru informarea populației se reflectă în statistici Costul tipăririi ziarelor - locul 1 în topul scumpirilor din ultimii doi ani De aproape opt ori mai mulți bani sunt necesari pentru această activitate Potrivit datelor Comisie Naționale pentru Statistică, în perioada scursă de la alegerile din 1996, cele mai mari creșteri de prețuri nu au avut loc la energie, la mâncare sau la transport ci la „tipărirea ziarelor“. Tariful acestei activități s-a majorat de numai puțin de 7,87 ori, devansând creșterea prețului echipamentelor de condiționare a aerului (7,37 de ori) și cel al extracției gazelor naturale (6,39 ori). Precizăm că media creșterii prețurilor în aceeași perioadă a fost de 3,39 ori. Astfel, tipărirea ziarelor s-a scumpit în termeni reali cu 132%, ceea ce se reflectă în buzunarele cititorilor. Pentru comparație, fabricarea produselor de panificație s-a scumpit cu doar 3%, cea a uleiului cu 5%, iar celelate activități de tipărire s-au ieftinit cu 3%. Dan CRISTIAN După 1989, societatea ro­mânească a devenit extrem de difuză. Nici vorbă să avem de-a face cu diversitatea fi­rească a unei democrații func­ționale. Suntem încă foarte de­parte, dar nu mult prea depar­te, de ceea ce am de­clamat cu patos că vom instaura în Ro­mânia. Am ieșit din vâltoarea celui mai imprevizibil an al a­­cestui secol pe ușa care nu trebuia și de aceea nimic din ceea ce a urmat nu poate constitui premisele ce s-ar cuveni construite pen­tru generația următoare. Suntem oare încă o entitate în adevăratul sens al cuvântu­lui? Dar am fost vreodată cu adevărat? Eu cred că nu. A­­cum, se poate constata, ne-a mai rămas în comun una dintre componentele liantului nece­sar consolidării unei societăți compacte. Mișcarea brownia­nă în care ne-am lăsat antre­nați după 1989 - dar pe care noi am declanșat-o, unii con­știent, alții din inocență - ne-a adus în pragul disoluției a ceea ce nu s-a închegat, se vede, nici după două mii de ani. Purgatoriul prin care am trecut în ultima jumătate de secol ar fi trebuit să ne întărească, însă la noi a avut efectul in­vers. Ne scufundăm. Chiar și atunci când încercăm, sporadic, să ne revenim, totul se năruie. Parcă mer­gem cu spatele înainte. Și, firesc, ne împiedicăm la fie­care pas. Am ajuns să trăim o imensă confuzie. Ne imaginăm împli­niri și ne prăbușim în nepăsa­re. O imensă iluzie a împlinirii a fost chiar și acel [UNK] Decembrie '89. De atunci, ne îmbătăm cu apă chioară. (continuare în pagina 5) Doru Braid România confuziilor k3h

Next