Cotidianul, iunie 1999 (Anul 9, nr. 324-349)

1999-06-11 / nr. 333

Președintele Comisiei SIE, despre achitarea lui Pacepa: „Am absolvit de vina un spion al CIA" interviu în pagina 2 ^Zi de zile Adevăratul gust al fructelor ! Cotidianul « Director ION CRISTOIU Anul IX, numărul 333 (2378), vineri, 11 iunie 1999, 24 pagini, două ediții, 2000 lei ediție de week-end în 24 de pagini Adresă pe Internet: www.cotidianul.ro arctic Intr-adevăr practic: Editorial Ion Cristoiu Suspecta nemulțumire a lui Constantin Ticu Dumitrescu Cu 244 de voturi pentru și doar 13 împotrivă, Camera Deputaților a votat ieri Legea privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Ținînd cont că proiectul a trecut deja de Senat, putem considera legea ca și adoptată. E drept, mai rămîne Comisia de mediere, date fiind unele diferențe dintre variantele adoptate de cele două Camere, votul Camerei Deputaților și Senatului la acest Raport. Totuși, cum există deja o voință atît a puterii, cît și a opoziției de a scăpa de coșmarul pe care l-a constituit, timp de aproape doi ani, discuția despre dosarele Securității, nu cred că baterea legii în cure va mai avea nevoie de prea mult timp. Din cîte se știe, inițiatorul și susținătorul acestei legi e senatorul Constantin Ticu Dumitrescu. Domnia sa și-a făcut un scop al vieții din adoptarea documentului. Dacă ne-am apuca să calculăm energia consumată de distinsul senator pentru a-și vedea visul împlinit, am constata că nici Lenin n-a depus atîta strădanie pentru a instaura puterea sovietelor ci de luptat Constantin Ticu Dumitrescu pentru deconspirarea fostei Securități. Practic, n-a existat zi lăsată de la Dumnezeu în care senatorul să nu întreprindă ceva pentru adoptarea Legii, domnia sa atingînd la un moment dat stadiul unei paranoii. Orice nuanțare la textul avansat de domnia sa, orice încercare a parlamentarilor de a se ocupa și de alte legi mult mai importante pentru această țară decît cea menită a concretiza idealul crîncen urmărit de Ticu Dumitrescu, a fost rapid suspectată și denunțată de distinsul senator ca aparținînd unei conspirații puse la cale nu numai de către dușmanii săi declarați, securiștii, dar și de către amicii săi politici: liderii țărăniști, șefii SRI și SIE, ba chiar și președintele Emil Constantinescu. Mulți jurnaliști și politicieni de bun simț și-au dat seama că obsesiva concentrare a atenției celor de la putere pe chestiunea cine și pe cine a turnat la Securitate în urmă cu decenii e nu numai o imensă prostie, dar și o subtilă diversiune. România de azi are prea multe probleme politice și economice de a căror rezolvare depinde, poate, supraviețuirea ca națiune, pentru a risipi atîta energie politică și jurnalistică pentru ca să poată afla, grație accesului la propriul dosar, care l-a turnat la Securitate. Totuși, puțini au îndrăznit să-l tragă de mînecă pe domnul senator, fost deținător al Medaliei Muncii în întrecerea socialistă, că, deși necesară, adoptarea legii nu trebuie transformată într-un moment crucial pentru România, dat fiind că deconspirarea fostei Securități nu va micșora cu un leu prețul pîinii, nici nu va opri continua prăbușire a economiei naționale și fatala destrămare a autorității statului de drept. Cei ce-au gîndit astfel n-au avut curajul să se exprime public de teama gurii cît o șură a lui Ticu Dumitrescu. Domnul senator, care nu și-a început crîncena campanie cum era normal - adică prin a declara dacă domnia sa a fost sau nu informator al Securității - te și taxa imediat, în presă sau la televiziune, că urmărești prin asta să-ți ascunzi propriul trecut de securist sau de turnător. Deși n-am suferit de acest complex, dat fiind că, și de-aș fi fost securist sau informator al Securității, puțin mi-ar fi păsat de acuzațiile domnului senator, convins că acum, la zece ani de la prăbușirea comunismului, e total lipsit de importanță ce au făcut și ce-au dres unii în anii comunismului. Cunosc prea multe cazuri de tipi care se împopoțonează cu postura de disident de pe vremea lui Ceaușescu pentru a se putea manifesta azi, ca jurnaliști și scriitori, drept niște lichele desăvîrșite. Cum la fel știu mulți oameni care au aparținut fie aparatului de partid, fie Securității înainte de 1989, dar care s-au dovedit, după prăbușirea comunismului, mai cinstiți și chiar mai democrați decît mulți dintre cei ce și-au făcut din trecutul de luptător anticomunist un soi de imunitate în jefuirea avuției naționale, în comportamentul de tip bolșevic, în atitudinea de slugi ale puternicilor postdecembriști ai zilei. N-am luat atitudine față de bolnăvicioasa agitație a lui Ticu Dumitrescu, deoarece, înțelegător al firii unora, am pus-o pe seama unei idei fixe a ilustrului personaj, într-o povestire de a lui Hayek apare un pacient al tunui ospiciu, bîntuit de ideea fixă că nu e om, ci Dicționar enciclopedic. Comportamentul lui Constantin Ticu Dumitrescu de la inițierea pînă la adoptarea legii mi-a amintit de acest personal. In timp ce prețurile creșteau galopant, în timp ce întreprinderile românești erau vîndute pe nimic, în timp ce sute de mii de oameni rămîneau șomeri, în timp ce România se comporta ca o prostituată a NATO, chtamai senatorul, ales și plătit de cetățeni pentru a rezolva în primul rînd problemele vieții lor cotidiene, nu mai vedea altceva în fața ochilor decît dosarele larg deschise ale fostei Securități. E și asta o idee fixă, ca și a personajului ce se credea drept Dicționar enciclopedic și se comporta ca atare. Sub acest semn am urmărit cu un anume surîs bătălia pe viață și pe moarte a lui Constantin Ticu Dumitrescu pentru Legea privind deconspirarea fostei Securități. Acest surîs mi-a dispărut ieri cînd am aflat că domnul senator nu și-a găsit împăcarea sufletească nici după ce Legea a fost adoptată. Imediat după aceasta, domnia sa și-a anunțat hotărîrea de a lupta pînă la ultima picătură de sînge pentru ca, la mediere, forma votată de Camera Deputaților să fie modificată. Ce a făcut ca domnul Constantin Ticu Dumitrescu să nu fie fericit, deși legea vieții sale a trecut, în fine, și de Camera Deputaților? O întîmplare petrecută miercuri, 9 iunie, la ultima zi de dezbatere a legii. Un domn edemerist, pe numele lui Marton Arpad, a propus un amendament potrivit caruia pe lista persoanelor ale căror dosare pot fi făcute publice trebuie să fie incluși și lucrătorii SRI și diplomații. Las la o parte faptul că susținătorul acestui amendament e un deputat aparținînd UDMR, organizație numărînd unii membri a căror fidelitate față de unitatea statului român ridică serioase semne de întrebare. Și dacă ar fi fost vorba de un deputat român, propunerea mi s-ar fi părut la fel de primejdioasă. (urmare în pagina 4) i Prin agresiunea militară împotriva Iugoslaviei, soldată cu ruperea provinciei Kosovo de restul Serbiei Tratatul de la Trianon a fost călcat în picioare KFOR este de astăzi stăpână peste Kosovo . Deși acordul de pace acceptat de Belgrad prevede rămânerea provinciei separatiste în cadrul Serbiei, oficialitățile sârbe nu mai au nici o autoritate în provincie . Avangarda britanică din cadrul forței internaționale de pace intră astăzi în Kosovo . NATO a suspendat oficial bombardamentele împotriva Iugoslaviei. Ieri soară, era așteptată o rezoluție ONU privind desfășurarea trupelor internaționale în provincie . Gherilele UCK - frustrate de pacea dintre Belgrad și Alianță pagina 3 „Demonstrația Kosovo“ s-a încheiat. Urmează „demonstrația Transilvania?“ Nemeth Zsolt citează în Occident declarația » intelectualilor români care „cer autonomie pentru minoritatea maghiară“ Secretarul de stat în MAE ungar cere sprijin pentru autonomie în Transilvania pagina 3 Serbia de după Tratatul de la Trianon (marcată pe hartă cu linie roșie) și ce a mai rămas din ea după intervenția militară a NATO (linia verde) Mircea Sandu: „Hagi ar trebui să primească Steaua României“ în cadrul festivității de decernare a cupei și a diplomei de excelență lui Gică Hagi din partea ministrului Tineretului și Sportului, Crin Antonescu, eveniment ce a avut loc ieri, la hotelul „Sport", din Complexul „Lia Manoliu", Mircea Sandu a propus ca Hagi să primească din partea președintelui țării „Steaua României“, cea mai înaltă distincție, avându-se în vedere întreaga sa activitate sportivă. Cu această ocazie, Federația Română de Fotbal a făcut cadou conducătorilor MTS, din partea echipei naționale, câte o minge cu semnăturile tricolorilor, în timp ce selecționerul Victor Pițurcă și-a exprimat dorința ca Hagi să mai fie premiat pentru meritele sale și peste 4-5 ani, atunci când ar trebui să se retragă de la națională. Ana Maria FLORIAN Adrian Sârbu face miliarde din speranța cetățenilor de a se îmbogăți Mecanismul acestei afaceri, în pagina 7 Sare și piper Participarea României la reconstrucția Iugoslaviei - o iluzie Proiectele românești de participare la reconstrucția balcanică se vor dovedi simple iluzii dacă în această acțiune nu vor fi atrase societățile iugoslave, în prezent subcapitalizate, a arătat Milan Petrovici, corespondentul pentru România al ziarului „Politika“. El a temperat astfel entuziasmul grupului de acțiune alcătuit special în acest scop din peste 100 de asociații și organizații neguvernamentale. Acest grup de acțiune speră ca la București să fie amplasat comandamentul central al întregii activități. Milan Petrovici subliniază faptul că în pole-position este Grecia, singura țară membră NATO foarte iubită în Iugoslavia. Ziaristul iugoslav a mai precizat că, din cauza sprijinirii acțiunilor NATO, românii nu mai sunt iubiți în țara vecină. Astfel, potrivit opiniei publice din Serbia, este cazul să nu ne facem prea multe iluzii în legătură cu realizarea peste noapte a unor venituri substanțiale. Tiberiu PAPAHAGI Oamenii de afaceri din România au creat un grup de acțiune pentru reconstrucția balcanică, sperând să obțină o parte din imensele sume puse în joc. Amănunte în pagina 7 Politic Coaliția a ajuns pe catafalc și cu lumânare la cap pagina 4 Social Șoferii vor să treacă din nou la blocarea drumurilor pagina 5 Mass-media Tabloidele britanice folosesc ziaristele de alcov pagina 8 Externe Premierul rus îi amenință pe deputați cu alegeri anticipate pagina 11 Potrivit unui raport al Ministerului Mediului Litoralul poluat sistematic sub ochii autorităților locale Nisipul plajei marine este furat pentru construcții Un control al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a constatat că de pe plajele de la Vama Veche și Eforie se scot, în mod ilegal, cantități mari de nisip pentru diverse scopuri locale, distrugându-se astfel aceste zone și creând pericolul eroziunii accelerate a acestora în urma acțiunii valurilor mării. La Vama Veche au fost luați de pe plajă peste o mie de metri cubi de nisip, producându-se gropi imense, una dintre ele sub nivelul mării. La Eforie, plaja a fost deteriorată prin luarea unui volum de aproximativ 1.200 metri cubi de nisip, cea mai mare dintre gropi fiind, de asemenea, sub nivelul mării, existând pericolul infiltrării apei de mare și inundării drumului național Constanța-Mangalia. în plus, litoralul românesc a devenit insalubru pentru că nu au fost curățate de grămezile de deșeuri aduse de valurile mării sau lăsate de turiști în anii trecuți De asemenea, s-a constat că apa mării din zona plajei de la 2 Mai este poluată grav, din cauza deversărilor de ape uzate, printr-o conductă aeriană ce coboară pe deasupra falezei de la unitatea militară a Marinei de Coastă aparținând Ministerului Apărării Naționale. Aceeași situație se regăsește și în stațiunile Venus, Costinești, Eforie și Mamaia, unde apele uzate neepurate sunt deversate în mare în apropierea plajelor, producându-se nu numai un foarte mare disconfort, ci și pericolul unor îmbolnăviri. Cătălin ZAVARA *** De pe margine Doru Bruia „Gelatina“ (XIV) înainte de a-mi acorda privilegiul lecturării articolului meu de astăzi, păstrați, vă rog, un moment de reculegere. Săptămâna trecută, la numai 68 de ani, a plecat spre Sfinți Emmerich Schäffer, cel pe care l-am considerat, fără exagerare, cel mai german dintre români și cel mai român dintre germani. Cunoscut mai mult datorită prodigioasei sale cariere teatrale, Emmerich Scheffer s-a dezvăluit celor ce i-au fost apropiați și ca un om cu o desăvârșită noblețe sufletească, un spirit profund, dedicat în viața sa pământească numai Binelui și Frumosului. A trăit printre noi așa cum a plecat, modest și cu discreție. A iubit oamenii așa cum sunt și le-a dat tot, fără să le ceară nimic în schimb. Acum, la momentul vremelnicei despărțiri, îi mulțumesc bunului meu prieten pentru tot ce ne-a dat și îl asigur că voi continua lupta pe care, cândva, am început-o împreună. Așează-i, Doamne, sufletul printre cei Drepți! Auf Wiedersehen... La revedere, Imml! Nu întâmplător am introdus acest memento sub titlul celui de-al 14-lea episod despre ,Gelatina“ cu ochi albaștri. Dacă aș fi întrerupt „serialul“, prietenul meu Immi, așa cum l-am cunoscut, m-ar fi admonestat și mi-ar fi spus: „Nu întrerupe «bătrâne», nu-i lăsa nici un moment! Să vadă «băieții» că nu au reușit să ne adoarmă chiar pe toți... Poate se trezesc odată și românii!“. Mă conformez spiritului său și, iată, voi scrie și astăzi despre Răul care continuă să ne facă atâta rău. (continuare în pagina 5)