Cotidianul, noiembrie 1999 (Anul 9, nr. 2500-2525)

1999-11-01 / nr. 2500

2 Cotidianul evenimente în top luni, 1 noiembrie 1999 1 Speculând slăbiciunile puterii de la București, catalogată drept incapabilă, liderii de opinie unguri contraatacă „Magyar Kisebbség“ • România nu-și va putea rezolva problemele decât dacă se federalizează Molnár Gusztáv. „Particularitățile care apropie Ardealul de Occident pot fi consolidate prin federalizarea României sau prin introducerea devoluției de tip scoțian. Politologul Molnár Gusztáv, născut în județul Bihor, absol­vent în 1971 al Facultății de isto­­rie-filozofie a Universității Babeș Bolyai din Cluj, redactor la Edi­tura Kriterion din București până în 1987, a părăsit România în 1989 stabilindu-se în Ungaria, în prezent este șeful grupului de cercetări geopolitice al Institutu­lui pentru Europa Centrală, în ul­timii ani domia sa și-a îndreptat atenția spre geopolitică, regio­nalism, federalism, teorii ale de­voluției. în acest spirit a scris mai multe studii cu privire la Transilvania. Revista clujeană de limbă maghiară „Magyar Kisebbség" nr 2-3/1999 publică un nou stu­diu semnat de Molnár Gusztáv și intitulat „încă o dată despre problema Transilvania“. Publi­căm fragmente mai semnifica­tive din aceasta: „Particularitățile manifestate deopotrivă în cul­tura politicii și muncii cu rădăcini în Europa Centrală istorică și care apropie Ardealul de Occi­dent pot fi consolidate prin fe­deralizarea României sau prin introducerea devoluției de tip scoțian... De tot ceea ce Româ­nia nu a fost și nici în viitor nu va­­ putea fi capabilă «un stat națio­nal unitar și indivizibil» va putea fi realizat de o Românie radical descentralizată... Criticii mei ro­mâni au primit cu mare interes și cu o toleranță surprinzătoare ideea de bază a primului meu studiu... De la preluarea puterii în noiembrie 1996 de către pre­ședintele provenit din rândurile guvernului de centru dreapta și al celui mai mare partid de gu­vernământ posibilitățile politice ale țării s-au redus sensibil... Ra­portul Comisiei de la Bruxelles al Uniunii Europene publicat în oc­tombrie 1998 subliniază rezul­tatele obținute în ultimul timp de către Bulgaria în economie și în domeniul financiar, în timp ce în cazul României accentuează stoparea reformei, înrăutățirea situației economice". „Noua putere a eșuat“ „Atât situația generală din România, cât și consecințele politice deosebit de îngrijorătoa­re din punct de vedere al mino­rității maghiare - care vor sur­veni cu mare probabilitate după alegerile viitoare - necesită răs­punsuri la două întrebări funda­mentale. 1) Care este explicația faptu­lui că... această coaliție de par­tid nu a îndeplinit speranțele pu­se în ea? 2) După oprirea bruscă a noului proces de modernizare, care durează de 150 de ani, va mai exista în România «proble­ma transilvană» și dacă da, care vor fi consecințele politice și culturale ale acesteia? ...Elita politică, după prelua­rea puterii de către noua coali­ție, se angajase ca printr-o poli­tică mai consecventă a reformei să restabilească o continuitate istorică în ceea ce privește tradi­țiile occidentale ale țării și să creeze condițiile economice și juridice pentru­ aderarea la structurile occidentale, dar a eșuat... Nu se poate contesta faptul că noul guvern a luat câteva măsuri importante, dar este caracteristic că a fost nevoit să recurgă în permanență la așa-numitele ordonanțe gu­vernamentale de urgență care nu sunt tocmai democratice. Elita politică română ajunsă la putere nu a fost capabilă nici măcar în rândurile sale, să ajungă la consens în ceea ce privește cea mai importantă pro­blemă. Ideea «statului național unitar, autoritar, asupritor, în­chis, sever centralizat» cu rădă­cini în secolul al XIX-lea, impusă și după 1918, este considerată tabu și în prezent. Partidul Na­țional Țărănesc, pentru a nu­ ră­mâne în urma principalei sale rivale de odinioară și a actualei aliate, Partidul Național Liberal, se arată și azi ca un adept de neclintit al statului unitar și centralizat. CDR se distinge prin incapacitatea sa .Situația actuală nu este lip­sită de dramatism. Dacă­ despre așa-numita elită nomenclaturistă grupată în jurul fostului partid de guvernământ se poate afirma că doar a mimat europenismul, Convenția Democrată anticomu­nistă se distinge doar prin inca­pacitatea sa. Ciudățenia situației din Ro­mânia - situație lipsită de pers­pectivă - provine din faptul, că între societatea civilă în curs de formare și ansamblul vieții po­litice și de stat se cască o pră­pastie din ce în ce mai mare... Elita nu poate corespunde aș­teptărilor societății. De fapt în România nici nu există partidein înțelesul real al cuvântului. ...Se pare că din cauza caracterului anor­ganic din punct de ve­dere structural al siste­mului instituțional politic în România se poate alege doar între rău și mai rău. ...România este o țară tipic dezechilibrată, numai că acest fapt a fost timp îndelungat aco­perit de incredibila capacitate de acomodare a românilor. ...Acomodarea exagerată la statul cetralizat «creator al na­țiunii și al societății»­ precum și la comunismul național se pare că a stins din elita politică română capacitatea de acomodare po­zitivă la cerințele civilizației oc­cidentale. Poate că nimic nu do­vedește mai bine acest lucru ca modul de tratare a cerințelor mi­norității maghiare cu privire la drepturile sale de a-și folosi limba maternă și de a avea o universitate independentă. în prezent întrebarea este ce consecințe tragem din impasul în care se află politica română actuală, care, pune la grea încer­care și ansamblul relațiilor unga­­ro-române, în ce direcție încer­căm să ne îndreptăm. ...între 2002-2006, prin calita­tea Ungariei de membru al Uniu­nii Europene, frontiera ungaro­­română va deveni frontieră geo­politică , cu valoare deplină cu toate consecințele ce decurg din acest fapt". Sorin Mitu, autorul controversatului manual de istorie, e adept al federalizării ....Sorin Mitu îmi împărtășeș­te părerile și în ceea ce privește trecutul Ardealului și nu vede ni­mic de reproșat nici cu privire la devoluție, («dacă în devoluție este inclusă și o autonomie ar­deleană de tip sicilian sau cata­lan sau chiar bavarez, în ceea ce mă privește nu am nimic îm­potrivă. Să fie!»), numai că apreciază că «în lipsa bazei co­respunzătoare» aceasta «nu este posibilă» în România. Mitu este de părere că din moștenirea europeană centrală a Ardealului nu a mai rămas nimic în zilele noastre și din acest motiv «România, care tră­iește într-o sărăcie generală, unitară și națională, nu mai are ce să federalizeze». Argumentele lui Mitu sunt grave. Este un fapt istoric că ideea Ardealului autonom a fost abandonată încă din secolul al XIX-lea, întâi­ de maghiari, apoi de români... întrucât Ardealul, la nivel de geografie simbolică română, este reprezentat și retroactiv ca parte inseparabilă a României, a «Țărilor române», s-a creat o Românie imaginară absolut omogenă care este in­compatibilă cu ideea și practica federalismului sau chiar a de­voluției, însă în istorie și în politică nu există lucruri definitive. Dacă tradițiile autonomiste s-au putut schimba și situația actuală din Ardeal, care pare fără ieșire, se­ poate schimba". Există „transilvanism“ politic suficient pentru federalizare „...întrebarea este dacă în Ar­deal se poate crea acel «transil­vanism politic» care ar putea deveni o bază solidă pentru o mișcare politică prin care să se urmărească realizarea autono­miei politice a Ardealului în inte­riorul României? Rezultatele alegerilor de până acum și datele celui mai nou sondaj de opinie sprijină ideea conform căreia există o deosebire evidentă între Ardeal și celelalte părți ale României, însă, deosebirea formală nu do­vedește nimic dacă reiese că partidele pe care ardelenii le-au ajutat să obțină victoria nu vor reprezenta o deosebire calitati­vă față de partidele tradițional etatiste și naționaliste... Aș dori să răspund întrebării dacă se poate crea în Ardeal o voință politică coerentă care, fără extremisme, dar cu fermita­tea cuvenită, s-ar exprima pen­tru organizarea unui referendum regional în favoarea autonomiei politice. Marea parte a țărănimii din Regat a fost ruptă de modul vie­ții încă arhaic doar de brutalita­tea comunismului care a schim­bat-o atât la orașe, cât și la sate într-o masă fără identitate. .Iden­titatea națională a acestei pături a fost hotărâtă de lozincile unui naționalism etatist și manipula­tor. Acesta este mediul social asupra căruia are efect modul de a vorbi al stângii naționale care se extinde de la demago­­gia nebună a lui C. Tudor până la autoritarismul blând al lui Me­­leșcanu și în care acțiunile radi­cale ale stângii creează ecouri considerabile. A zis foarte bine analistul politic Ralu Filip într-o convorbire difuzată de postul de Radio BBC că în România exis­tă, de fapt, două populații cu două mentalități total diferite care se raportează la politică în mod diferit. Una simpatizează cu Vadim, cu acțiunile în forță ale minerilor și este săracă, cea­laltă acceptă ideea modernizării țării, chiar și în cazul în care su­­­­feră daune materiale. Nu se poate ști care din aceste două tabere se află în majoritate în România de azi. Sunt de acord cu această idee. Aș avea de făcut doar o singură mențiune. Nu știm care din tabere este majoritară în țară, dar știm că în Regat este majoritară cea dintâi, iar în Ar­deal cea de a doua. Și mai exis­tă ceva de care putem fi siguri: dacă din această nehotărâre is­torică română nu ne putem eli­bera la nivel de țară, se poate în­cerca această separare la nivel regional". Cine este „Magyar Kisebbség“ Nu știu dacă și ce ecouri va declanșa acest nou studiu al lui Molnár Gusztáv, însă aș dori să supun atenției câteva reacții ale unor personalități de limbă ma­ghiară din România. La primul studiu al politologului Molnár Gusztáv cu privire la „problema transilvană", răspunsuri publica­te de revista „Magyar Kisebb­ség". Dar mai întâi, câteva cuvinte despre revista de mai sus: „Ma­­ gyar Kisebbség" - aceasta este o publicație de limbă maghiară care apare la Cluj cu o periodi­citate de două-trei numere anual, în corpul redacțional al revistei, care se ocupă în exclu­sivitate de problemele minorității maghiare, întâlnim nume cunos­cute din viața politică, științifică și culturală a maghiarilor din Ro­mânia și de aiurea, cum ar fi Toro T. Tibor, președintele Blo­ cului Reformist din cadrul UDMR, Duray Miklós, președin­ tele de onoare al Partidului Coa­liției Maghiare din Slovacia, Mol­­ nár Gusztáv (Budapesta), Szocs Geza. Revista este editată cu sprijinul Societății Ardelene din Uniunea Mondială a Maghiarilor, editor­ responsabil fiind chiar președintele acestei societăți, Patrubány Miklós, și sponsori­zată de Fundația Illyés. Până la emiterea unor păreri cu privire la ultimul studiu al lui Molnár Gusz­táv merită să menționez frag­mente din ecourile declanșate de ampla analiză a „problemei trasilvane" efectuată de politolo­gul Molnár. Unul dintre cei care analizează „problema transilva­nă din punct de vedere ma­ghiar" este Borbély Imre, care afirmă între altele: „Invazia și dominația romană de 160 de ani, precum și invaziile bar­bare care au urmat i-au măturat pe daci de pe teritoriul Ardealului... Înainte de venirea ma­ghiarilor, Ardealul se afla sub suveranitatea avară, francă, apoi bul­gară... In secolul al XII- lea, regii maghiari colo­nizează în Ardeal sași. După invazia tătară, în Ardeal, în paralel cu noi colonizări germane apa­re și etnosul român. Et­­nogeneza română este controversată". După ce subliniază că „mi­grarea lentă a românilor spre nord atinge Ardealul în secolul al Xlll-lea", Borbély Imre mai afirmă: „Dacă acceptăm ca ipo­teză de lucru premisa reprezen­tată de Molnár Gusztáv în stu­diul său, conform căreia proble­ma Ardealului este problema ro­mână, atunci la această proble­­mă sunt posibile următoarele răspunsuri: secesiunea Ardealu­lui; federalizarea României, în cadrul României, Ardealul, o en­titate politică separată; fărâmița­rea Ardealului între alte provin­cii; devoluție - statut separat pentru teritoriul Ardealului; stat național unitar centralizat, Ardeal independent și Partiumul „reanexat“ Ungariei In disputa româno-maghiară cu privire la Ardeal sunt posibi­le, în principiu, următoarele so­luții: împărțirea între cele două țări a teritoriului controversat, conform proporției grupurilor et­nice (prin schimb de populație); soluția secesiunii (crearea unui Ardeal independent și reanexa­­rea Partiumului la țara-mamă); includerea structurală a colec­tivităților naționale maghiare în «națiunea politică» ungară fără modificarea frontierelor (o «con­federație» maghiară care să treacă peste hotare în interiorul paradigmei Europei integrate); transpunerea în viață a formelor de autonomie care să garanteze autoguvernarea colectivității na­ționale maghiare; statut separat pentru întregul teritoriu al Ardea­lului și în interiorul acestuia auto­guvernarea teritoriilor în care maghiarii trăiesc în bloc com­pact (modelul Tirolului de Sud); românizarea lentă (acest proces este acum în curs de desfășu­rare); transfer organizat de po­pulație care să țină pasul cu scăderea efectivului maghiarimii din țara-mamă; izgonirea ma­ghiarilor sau lichidarea acestora (după modelul iugoslav al «ethnic cleansing»)". „România nu are șansa de a se lega de structurile NATO si UE“ După ce am trecut fulger prin ideile lui Borbély Imre, la care ar fi bine să revenim cu alt prilej, să vedem, preț de câteva fraze, și câteva din părerile lui Fabian Ernő din Covasha, concretizate în articolul intitulat „Observații la problema transilvană". „Proble­ma transilvană, autodetermina­rea, trebuiau clarificate în zilele cotiturii din 1989... Răspunderea incontestabilă a reprezentări politice a maghiarimii este de a sublinia în fața politicienilor mâni și a întregii lumi ideile sale cu privire la Ardeal și la soarta maghiarimii din Ardeal. Trebuie să se decidă dacă acceptăm­­ inacceptabilul, existența în așa­­numita enclavă și vegetarea în disperare sau insistăm pentru aspirațiile noastre la autonomie, aspirații euroconforme și persis­tări pentru cucerirea drepturilor maghiarimii din Ardeal la auto­guvernare". " i Dar în ultimul său studiu inti­tulat: „încă o dată despre pro­blema transilvană", publicat în numărul 2­3/ 1999 al revistei „Magyar Kisebbség", Molnár Gusztáv trece în revistă și câ­­­teva afirmații ale unor politici români la primul său stu­­„Este suficient să aruncăm o privire asupra declarațiilor unor­ «foști» cu privire la transfor­marea Ardealului «în zona u­mună de suveranitate și gug­oare româno-maghiară» Mircea Pașcu, fost secret, stat în Ministerul Apărării­ Nați­nale), la necesitatea introd din nou a «metodelor secționiste» (Mircea Coșea, fi Ministru al Finanțelor), la­­ pro­vocarea reprezntată de devo­luția instituțională care du­ federalizarea statelor nați apoi la dispariția aces (Adrian Năstase, fost preș­ al Camerei Deputaților), s­cernământul politicienilor ponsabili, care nu pot tri vederea pericolele pot fi care ne pândesc» (Ghe. Ținea, fost Ministru al Apărăi Nu pot încheia fără a nu câteva din declarațiile mai cente ale lui Molnár Gusztáv câte cotidianelor de limba­­ghiară din România, într-un in­terviu acordat cotidianului clu­jean „Szabadság", politolo ardelean afirmă că „și în UDMR este sesizabilă o mie, spre direcția «transilvai Aceasta nu este reîncăl vechiului transilvanism,­­­ ți a unei politici regionale v­ie în viața publică maghiară Ardeal. Este meritul Blocului A­formist că a pus această pro­blemă". în „Szatmári Friss Újság Molnár Gusztáv nu uită să re­marce că „România rămâne" o zonă cenușie în sfera de inte­rese a Uniunii Europene și a NATO, fără șanse de a se lega­ de aceste structuri". Și, în fine Molnár Gusztáv, care este^ și autorul Declarației de la Cluj, afirmă în cotidianul bucureștean­­ „Romániái Magyar Szo", după . lucrările Univerității de vară etc . la Tușnad, la care a fost prezent, că „există doar două alternative: statul național rigid, centralizat, și federalizarea totală. Există însă și forme de tranziție, una dintre acestea fiind devoluția“.. Sorin PETRESCU prd . menț« cad" A Viktor Orban câștigă tot mai mult teren în Ardeal fni­u-Millvnm. *1« ?3CS­ kfUliz.'h­i Alb&htt • >. Crainofcț.» W'f jf >­■• v Șatîn­­i*vo' Deocamdată, harta rămâne așa, întrebarea este până când?

Next