Cotidianul, decembrie 1999 (Anul 9, nr. 2526-2551)

1999-12-01 / nr. 2526

2 Cotidianul a­u mai rămas 30 de zile până în anul 2000 Profețiile mileniului 9 este numai o lună, omenirea schimbă prefixul. Intrarea în anul 2000 găsește umani­tatea la fel de fragilă pe plan afectiv și la fel de frământată de angoase existențiale, în acest plan al afectului colectiv,, dezvoltarea fără precedent a tehnicii și invențiile ca­re au revoluționat întreaga societate nu reușesc să producă mari schim­bări. Și acum, în apropierea mi­leniului trei, oamenii sunt la fel de înspăimântați de venirea sfârșitului lumii ca și în anul 1000. E firesc deci ca în acești ani extrem de fră­mântați, profeții și falșii profeți să-și găsească lesne susținători fideli sau măcar doritori de a-i asculta. Simpli farsori sau oameni cu adevărat inspirați, profeții au existat în toate timpurile. Unele prorociri s-au con­firmat în totalitate, altele au fost in­firmate de realitate, dar toate, într-o mai mică sau mai mare măsură, i­au influențat pe oamenii care le-au auzit. Profețiile au influențat istoria lumii și sfârșitul acestui mileniu nu face excepție. Iată de ce vă pre­zentăm unele dintre cele mai intere­sante profeții ale mileniului. Unele sunt simple bazaconii, altele însă par a puna pecetea unor mesaje venite din alte lumi. Cert este însă că nici cel mai sceptic dintre noi nu poate rămâne netulburat în fața viziunilor despre viitorul omenirii. Specialistul în tarot Alejandro Jodorowski susține că profețiile celebrului prezicător sunt ambigue Michel de Nostradame, cu­­noscut marelui public ca Nostra­damus, s-a născut în 1503, la Saint Remy-de-Provence, într-o familie­­ de origine iudaică. El a făcut studii de medicină la Montpellier. De altfel a și practi­cat această profesie, deși a de­venit cunoscut lumii prin talentul său de astrolog: în tinerețe, a dus o viață nomadă, rămânând foarte rar mai mult de doi ani în același loc, în tot acest timp a dobândit o faimă de vindecător, care știe foarte bine să foloseas­că leacuri fabricate din plante, întâlnirea sa cu vocația de vizio­nar se produce, cel mai proba­bil, la abația d'Orval în 1542. Acolo, Nostradamus descoperă un volum: „Carte de profeții compusă de Dieudonne Noel Olivarius, doctor în medicină, chirurg și astrolog“. Probabil că de aici începe pasiunea lui Nostradamus pentru încercarea de a tălmăci viitorul. Pentru că profețiile sale sunt bine cunos­cute, ne vom mărgini la a vă pre­zenta un interviu cu Alejandro Jodorowsky asupra profețiilor lui Nostradamus, așa cum apare el în săptămânalul franțuzesc „L’Evenement". Dumneavoastră, care sunteți un cunoscător al simbolurilor și Tarotului, ce vă inspiră acest interes manifestat peste tot pentru opera lui Nostradamus? Nostradamus este cu totul de neînțeles, total ambiguu și plin de simboluri. Așadar, este apli­cabil oricărei realități. Dacă el vorbește de un vultur, atunci o casă regală care are ca însemn heraldic asemenea păsăre poate să justifice una din pro­fețiile sale. Dar, dacă este vorba de un atac al vulturilor asupra unui oraș, atunci toată lumea va zice: el a prezis. Vulturul, ca mai toate simbolurile, are mii de semnificații. Tarotul funcțio­nează pe același principiu. Acest lucru nu este însă o predicție asupra lucrurilor care­ se vor întâmpla, așa cum am crezut atunci când a început să mă intereseze problema. Este un test psihologic, care vorbeș­te numai despre trecut și pre­zent. Și Tarotul este profund am­biguu: într-o carte de Tarot poți vedea orice mesaj. Nu există un mesaj clar, în acest caz, vă puteți imagina o știință fundamentată pe opera lui Nostradamus? îmi pot imgina. Cunosc oa­meni care lucrează pentru a sta­bili o corespodență între Nostra­damus și Tarat. Pentru ei merge. Eu nu sunt de părere că Taratul este superior altor arte de pre­dicție, cum ar fi Yijing sau astro­logia. Problema o reprezintă practicianul care poate să aspire să se desăvârșească, să ajungă la un soi de sfințenie. Pentru că privim toate profețiile din același unghi? Cele mai interesante profeții, cele ale lui Ezechia, din B­iblie, de exemplu, sunt considerate poezie pură, suprarealistă. Sunt manifestări ale inconștientului, foarte frumoase în sine. Dar numeroase profeții sunt extrem de negative și ele îi pot preocu­pa extrem de serios pe oameni. După ce Jung și-a publicat opera, nu mai putem nega astăzi existența unui inconștient colectiv. Un inconștient care poate crea, spre exemplu, apa­­riții pe cer, halucinații colective. Este foarte puternic. Pe de altă parte, prin studii psihologice, cât care poate fi modificată rea­litatea de gândurile care sunt proiectate? Profețiile, chiar dacă sunt ridicole, afectează incon­știentul colectiv. Așadar, atenție la efectele incontrolabile. A pre­vedea sfârșitul lumii este un act de agresiune asupra lumii. Putem, reacționând, să eli­minăm efectul unei profeții negative? Da. Trebuie să contra-profe­­țim. Specia umană este o specie proiectivă, bolile sale, nebuniile sale sunt proiectate asupra lumii. Oamenii care fac profeții asupra sfârșitului lumii fac pro­feții asupra propriei morți. Nostradamus - un profet contestat Alejandro Jodorowski contestă capacitatea lui Nostradamus de a „vedea“ viitorul Nostradamus cercetând astrele Edgar Cayce. Atlantida va țâșni la suprafață din adâncurile apelor Edgar Cayce este considerat cel mai mare profet american al secolului XX. Cayce era fiul unui fermier din Kentucky. S-a născut în secolul trecut și a murit în anul 1945. Până aici, nimic neobișnu­it. Totuși, Cayce se distinge prin ceva: el intra când avea chef în transă și dicta mii de pagini, răs­punzând celor care îl consultau, indiferent de subiect. El susținea nici­ mai mult, nici mai puțin de­cât că are acces la memoria în­tregului Univers, unde sunt în­scrise toate informațiile despre trecut, precum și informații des­pre viitor. Filosofia sa a inspirat, în mod direct sau indirect, toate mișcările spirituale New Age. în genere, profețiile lui Cayce asu­pra viitorului umanității sunt pe­simiste. Pentru sfârșitul acestui secol, Edgar Cayce promite scufundarea în adâncurile ocea­nului a Marii Britanii și a Japoni­ P­rofeții din Biblie, de la Isaia și până la Ioan și a sa tulburătoare Apo­­calipsă, pe lângă influența pe care au avut-o pe plan reli­gios, au creat și un gen literar: profeția.Până acum, acest gen literar a produs milioane de texte în toate timpurile. Și astăzi, când omenirea se pre­gătește să treacă pragul mile­niului III, prorocirile au locul lor în biblioteci și librării. Din acest noian de viziuni apoca­liptice am selectat doar câ­teva, pe unele dintre cele mai nebunești și îngrijorătoare, ei, dispariția de pe fața pămân­tului a orașelor New York, Los Angeles și San Francisco, pre­cum și faptul că Atlantida va țâș­ni la suprafață din adâncurile co­ceanului. Profețiile lui Cayce sunt într-adevăr îngrozitoare, dar tot el găsește remediul: oa­menii pot evita răul dacă se roagă cu eficiență. Sfântul Cesaire. Crinul va înflori din nou în Franța . Sfântul Cesaire a fost epis­cop în Arles în secolul al VI-lea. Pentru un lung răstimp a fost considerat un profet, dar ulterior s-a ajuns la concluzia că proro­cirile care-i erau atribuite repre­zintă niște falsuri. Cele treizeci și trei de versete despre care este vorba au fost descoperite într-un manuscris în anul 1853. Ele evocau venirea unui rege salva­tor care, după un șir de dezastre cumplite, avea să facă Floarea de Crin să reînflorească în Franța. Sfântul Malachie. Ioan Paul al II-lea este penultimul Papă Sfântul Malachie, un episcop irlandez din secolul al Xll-lea, este autorul unei celebre pro­feții, „profeția papilor, care dă fiecărui Papă din viitor un supra­nume alegoric în latină, supra­nume ce are legătură cu faptele acelui Suveran Pontiff originea geografică sau numele de familie. Problema este că aceste texte au fost descoperite patru secole după moartea Sfântului Malachie, mai precis în anul 1590. Autorul acestei descope­riri a fost un călugăr benedictin pe numele său Arnold de Wyoh­. Evident, supranumele tuturor papilor care păstoriseră Biserica Catolică între momentul în care Sfântul Malachie și-a scris pro­feția și anul în care manuscrisul a fost descoperit părea extrem de bine ales. După moartea Papei Urban al Vll-lea,­lucrurile se schimbă însă. Coresponden­ța între supranumele date de Sfântul Malachie și calitățile sau viciile Suveranilor Pontifi pare cam trasă de păr. Oricum, tre­buie însă reținut că această pro­feție spune­ că actualul Papă Ioan Paul al II-lea este penulti­mul Papă înainte de sfârșitul lumii. Criswell: „Apocalipsa va avea loc pe 18 august“ Criswell (1907-1982), ghicitor californian mediatizat cu insis­tență în America, este astăzi mai cunoscut cinefililor decât amato­rilor de științe oculte. Apropiat al lui Ed Wood, Criswell a apărut în deschiderea filmului „Plan­t from Outer Space“, în smocking și purtând o pelerină ca a lui Dra­­cula. Criswell a spus următoa­rele cuvinte: „Toată lumea ar vrea să cunoască viitorul, pentru că, în fond, acesta este locul în care vom trăi mâine“. Criswell și-a în­credințat fidelii că nu are nici o iluzie în ceea ce privește realita­­­­tea puterilor sale; în ultima sa carte, apărută în 1969, Criswell a dat o dată precisă pentru un mare cataclism mondial: 18 sau 19 august 1999. El și-a explicat această predicție prin faptul că avea să se producă „o mare După Jean Dixon, „rușii au fost primii pe lună“ Jean Dixon a intrat în istoria profețiilor prin faptul că ar fi prezis în 1956 că John Fitz­gerald Kennedy va fi asasinat. Realitatea este însă puțin dife­rită: în 1956 ea a prezis efectiv că un democrat va fi ales în 1960, dar că va muri, probabil a­­sasinaț, însă, câțiva ani mai târ­ziu, chiar înainte de alegeri, ui­tând de profeția sa anterioară, ea a profețit că JF Kennedy nu va fi ales. Jean Dixon a prorocit de o manieră generală asupra tuturor evenimentelor importan­te. Ea a prevăzut­­ astfel, fără succes , că rușii vor ajunge pe Lună înaintea americanilor. Rea­litatea i-a infirmat însă spusele și în acest caz. Profețiile cele mai nebunești Edgar Cayce, alături de soția sa cruce“, toate planetele fiind re­partizate în cruce pe cer. miercuri, 1 decembrie 1999 Tulburătoarele mărturii ale Apocalipsei după Ioan despre lumea de dincolo ua dintre cele mai cum­plite profeții ale crești­nismului este Apoca­lipsa după Ioan. Acest text prevestește sfârșitul lumii și a fost folosit în numeroase îm­prejurări ca argument pentru a fixa cu certitudine o dată fixă a distrugerii lumii. Pen­tru a nu cădea și noi în păca­tul sectelor milenariste, care tălmăcesc în mod aberant această profeție, ne vom rezu­ma să vă prezentăm în cele ce urmează pasajele cele mai îngrijorătoare ale Apocalipsei după Ioan. „După aceste lucruri, m-am uitat și iată, o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbi­țe și care vorbea cu mine mi-a zis: «Suie-te aici și-ți voi arăta lucrurile care trebuie să aibă loc după aceasta». Numaidecât am fost în Duh. Și iată, un scaun de domnie era pus și pe scaunul de domnie stătea Cineva. Și cel ce stătea pe el avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu; și scaunul de dom­nie era înconjurat cu un curcu­beu ca o piatră de smarald la vedere. Și în jurul scaunului de dom­nie erau douăzeci și patru de scaune de domnie și pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci și patru de bătrâni. Îm­brăcați în haine albe, și pe ca­pete aveau cununi de aur. Din scaunul de domnie ie­șeau fulgere, glasuri și tunete, înaintea scaunului de domnie ardeau șapte făclii de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Și înaintea scaunului de domnie era un fel de mare sticlă, asemenea cu cristalul; în mijlo­cul scaunului de domnie și îm­prejurul scaunului de domnie erau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie semă­na cu un leu; a doua făptură vie semăna cu un vițel; a treia făptu­ră vie avea fața ca de om; și a patra făptură vie semăna cu un vultur care zboară. Fiecare din aceste făpturi vii avea câte șase aripi și erau pli­ne cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ziceau fără încetare: «Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, care era, care este, care vine!» Când aceste făpturi vii adu­ceau slavă, cinste și mulțumire Celui care stă pe scaunul de domnie și care este viu în vecii vecilor. Cei douăzeci și patru de bă­trâni cădeau înaintea Celui care stătea pe scaunul de domnie și se închinau Celui care este viu în vecii vecilor și își aruncau cu­nunile înaintea scaunului de domnie, zicând: «Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, pentru că Tu ai creat toate și prin voia Ta stau în ființă și au fost create». . Și am văzut în mâna dreaptă a Celui care stătea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe di­năuntru și pe dinafară, pecetlui­tă cu șapte peceți. Și am văzut un înger puter­nic, vestind cu glas tare: «Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?» Și nimeni, nici în cer, ni­ci pe pământ, nici sub pământ, nu pu­tea să deschidă cartea, nici să se uite la ea. Și am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite la ea. Și unul din bătrâni mi-a zis: «Nu plânge­ lată, Leul din se­minția lui Iuda. Rădăcina lui Da­vid, a biruit că să deschidă car­tea și cele șapte peceți ale ei». Și în­ mijlocul scaunului de domnie și a celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui care­ stă­tea pe scaunul de domnie. Când a luat cartea, cele pa­tru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat jos înaintea Mielului, având fiecare câte o harpă și o potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugă­ciunile sfinților. Și ei cântau o cântare nouă, zicând: «Vrednic ești Tu să iei cartea să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice popor și din orice neam. Ai făcut din ei o împărăție de preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărați pe pământ». M-am uitat și, în jurul scau­nului de domnie, în jurul făpturi­lor vii și în jurul bătrânilor, am au­zit glasul multor îngeri; și numă­rul lor era zeci de mii de zeci de mii și mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: «Vred­nic este Mielul, care a fost înjun­ghiat, să primească putere, bo­găție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă și binecuvântare!» Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și pe tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zi­când: A­celui care stă pe scaunul de domnie și a Mielului să fie binecuvântare, cinste, sla­vă și stăpânire în vecii vecilor!» Și cele patru făpturi vii zi­ceau: «Amin!» Și bătrânii s-au aruncat jos și s-au închinat. Și am văzut când Mielul a rupt una din cele șapte peceți și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un gals ca de tunet: «Vino!» M-am uitat și iată un cal alb. Cel care stătea pe el avea un arc și i s-a dat o cunună, și a pornit biruitor și ca să biruiască. Și când a rupt a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: «Vino!» Și a ieșit un alt cal, un cal roșu. Cel care stătea pe el a pri­mit puterea să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se înjun­ghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare. Și când a rupt pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie, zicând: «Vino!» M-am uitat și iată un cal negru. Cel care stătea pe el avea în mână un cântar. Și în mijlocul celor patru făp­turi vii, am auzit ca un glas care zicea: «O măsură de grâu pen­tru un dinar! Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!»

Next