Cronica, 1968 (Anul 3, nr. 1-52)

1968-01-06 / nr. 1

CRONICA ÎN ACTUALITATE TELEGRAME La apariția numărului o sută al revistei „Cronica“, Comitetul re­gional Iași al Partidului Comunist Român felicită călduros întregul colectiv de redacție al tinerei publicații ieșene. In cei doi ani de apariție, „Cronica“ și-a adus o importantă contribuție la nobila operă de răspîndire în mase a cuvîntului partidului, dezbătînd cu pasiune și competență variate probleme ale actualității, continuînd — în cli­matul spiritual al Iașului întinerit — tradiția publicisticii moldovene. Pe temeiul succeselor repurtate, „Cronica“ va milita și în viitor pentru îmbogățirea vieții spirituale a Iașului, a tuturor forțelor crea­toare, pentru evidențierea și formarea în jurul revistei a tinerelor talente și afirmarea lor în contextul culturii naționale. Dorim „Cronicii“ noi și statornice succese. COMITETUL REGIONAL IAȘI AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Apariția numărului 100 al revistei CRONICA este un prilej de sincere bucurii pentru toți iubitorii de cultură din țara noastră. Cu un sentiment de satisfacție colegială am urmărit evoluția tinerei pu­blicații ieșene, contribuția acesteia la promovarea unei literaturi de calitate, la întreținerea unui climat intelectual viu, teren prielnic afirmării tot mai puternice a spiritualității poporului nostru. La apariția numărului 100, Gazeta literară adresează revistei Cronica, întregului colectiv redacțional, un călduros salut, cele mai bune urări de noi succese în serviciul literaturii, artei și culturii românești. „GAZETA LITERARĂ“ Cu prilejul apariției celui de al 100-lea număr, felicităm din toata inima Cronica ieșeană, prezență remarcabilă în peisajul publicisticii noastre. „LUCEAFĂRUL“ Cu prilejul apariției nr. 100 al revistei CRONICA, colectivul redac­țional al Vieții românești vă­urează noi succese în activitatea dv. redac­țională care continuă, în Iașul nou, tradiția literară, culturală, a fostei capitale a Moldovei. „VIAȚA ROMÂNEASCĂ“ Redactorii revistei „Ramuri“, cititori fervenți ai „Cronicii“, salută cu căldură apariția nr. 100 al săptămânalului ieșean, Harnicului și inspiratului colectiv de redacție cît mai multe izbînzi în nobilele sale strădanii. „RAMURI“ La apariția numărului 100 al revistei pe care o editați cu lăuda­bilă pasiune și dragoste pentru înflorirea continuă a culturii noastre socialiste, vă felicităm din inimă și vă trimitem un salut colegial, do­­rindu-vă succese neîntrerupte în activitatea dvs. viitoare. „IAȘUL LITERAR“ Numărul 100 al Cronicii constituie un eveniment nu numai pentru redacția săptămînalului politic, social, cultural ieșean, ci și pentru celelalte publicații din acest străvechi centru al culturii, unde tînăra revistă își aduce contribuția la continuarea tradiției exemplare a publicisticii noastre, la ridicarea ei la nivelul cerințelor actuale. Este o aniversare ce înmănuchiază în jurul revistei gândurile tu­turor cititorilor, care văd în paginile ei o oglindă vie a activității creatoare din Moldova și din întreaga țară, o tribună a culturii înaintate ce se făurește în patria noastră sub conducerea înțeleaptă a partidului. Cu sentimente de aleasă prețuire și dragoste, colectivul redacțional al ziarului „Flacăra Iașului“ adresează, cu ocazia acestei­ sărbătoriri, sincere felicitări colectivului revistei „Cronica“ și-i urează succese tot mai mari în activitatea de viitor. „FLACĂRA IAȘULUI“ Cu prilejul apariției numărului 100 al revistei CRONICA, colectivul de redacție al ATENEULUI felicită cu căldură entuziastă echipa de scriitori, publiciști, oameni de știință și cultură, care reînvie, în pagi­nile săptămînalului ieșean, bogatele tradiții umaniste și cărturărești ale scrisului moldovenesc. Cele 100 de apariții ale tinerei publicații social-culturale au redi­­mensionat profilul complex care nu a încetat să definească gîndirea și sensibilitatea creatoare a literaturii și publicisticii de pe aceste me­leaguri de străveche cultură moldovenească. Prin profunzimea și competența cu care colectivul CRONICII ilustrează variate domenii, ca beletristica, critica și teoria literară, filozofia, științele, anchetele sociologice și altele, revista ieșeană și-a cîștigat un binemeritat prestigiu, dovedindu-se o tribună de elevată ținută ideologică și artistică, pentru promovarea marilor idealuri ale contemporaneității. însuflețită de aceleași aspirații, revista ATENEU urează publi­cației ieșene noi succese în nobila sa activitate închinată înfloririi culturii noastre socialiste. „ATENEU“ Stimați colegi de redacție, vă felicităm călduros pentru inima, in­teligența și forța creatoare sădită număr de număr în revista noastră timp de 100 de săptămîni. Prin CRONICA, Iașul și Moldova ne-au devenit și mai apropiate. Vă dorim aceeași rodnică activitate și pe viitor. „TRIBUNA“ TELEGRAME — 1­2 De curînd, academicianului Iorgu Iordan i s-a decernat, la Iași, titlul de Doctor Hono­ris Causa al Universității „Al. I.Cuza“. Folosind acest prilej, ne-am adresat eminentului om de știință, ale cărui lucrări și a cărui prezență activă la di­verse congrese internaționale s-au constituit drept contri­buții la cunoașterea și apre­cierea lingvisticii românești pe toate meridianele globului, solicitîndu-i prezentul interviu. Academicianul Iorgu Iordan, director al Institutului de lin­gvistică din București și deți­nător și al distincției de Do­ctor Honoris Causa al Univer­sităților Montepellier și Hum­boldt a binevoit să răspundă la întrebarea noastră, refe­ritoare la actualele orientări în lingvistică, începînd prin a preciza : Lingvistica actuală se ca­racterizează printr-o mare bo­găție de preocupări. Este vor­ba de lingvistica, nu numai românească, ci mondială. A­­ceastă bogăție se datorește și unui progres inevitabil, ca, de alt­fel, și în celelalte discipli­ne știintifice. Se datorește, în același timp, și apariției unor concepții și metode noi, cele mai multe necunoscute înainte de primul război mon­dial, deși își au izvorul în lu­crări anterioare. Punctul de plecare al celor mai multe noutăți din domeniul lingvis­ticii îl constituie, fie direct, ceea ce se produce în majo­ritatea cazurilor, fie indi­rect, doctrina lui Ferdinand Saussure, cunoscutul lingvist elvețian care a publicat foar­te puțin în timpul vieții sale și care a ajuns să fie cunos­cut, mai ales in ce privește aspectele teoretice de lingvis­tică generală ale lui, după moarte. Curentele și metodele noi care au punctul de plecare­ în concepția lui Saussure poartă numele de structuralism și a­­ceasta din cauză că lingviștii care se practică văd în limbă o structură, adică un fel de construcție asemănătoare, în linii mari, cu o construcție materială — să-i zicem — un edificiu, în care totul se ține : fiecare element este legat strîns de celelalte elemente și soarta fiecăruia depinde de soarta celorlalte. Altfel spus, elementele care constituie limba se condiționează reci­proc. Din acest punct de ve­dere, se poate spune că struc­turalismul conține ideea mar­xistă a interdependenței ele­mentelor constitutive ale u­­nui fenomen.­­ Structuralismul, în sens filozofic ? — Nu. Ca metodă, Structu­ralismul mai presupune și ideea de sistem, care nu e o noutate. E adevărat că tot Saussure, adică un lingvist, oarecum modern, a insistat mult asupra faptului că limba este un sistem de semne, în­să ideea în sine, de fapt con­statarea că limba alcătuiește un sistem, exista și înainte de Saussure. Datorită lui s-a a­­juns la definirea sistemului și a efectelor lui în existența limbajului uman. In sensul că modificările care se produc în structura unei limbi au carac­ter sistematic. Nu se produc la întîmplare. Sînt determina­te tocmai de legătura str­insă dintre elementele alcătuitoare ale limbii. — Structuralismul, ca me­todă, este prezent numai în lingvistică ? — Structuralismul a înce­put, în vremea din urmă, să se extindă și în studiile de critică literară. Aici nu sînt academicianului IORGU IORDAN i s-a conferit titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA al Universității din Iași în măsură să spun ceva mai apropiat de realitate, de ade­văr, din cauză că nu urmă­resc problema. Dar în critica noastră, după modelul unei a­­numite critici apusene, începe să se vorbească, din ce în ce mai mult, despre structura o­­perei literare. Sigur că opera literară este și ea o structu­­ră, cum este și limba, prin ur­mare poate fi și ea studiată. Dintr-o polemică, despre care am luat cunoștință numai printr-un articol împotriva structuralismului literar, arti­col al cărui autor este Adrian Marino, am dedus că structuraliștii literari înțeleg să analizeze foarte adine și subtil opera literară, așa cum analizează structuraliștii lim­bai. La lingviști, metoda aceas­ta este suficientă, pentru că duce la cunoașterea mai pro­fundă,­!n esența ei, a limbii. Și scopul** lingvisticii, n­e structuralistă, n­e tradițională (cum se spune despre lingvis­tica veche, care continuă nu existe) este—nu?— cunoașterea obiectului studiat, adică a limbii. Atît ! In domeniul cri­ticii literare, aici mă refer la ce spunea Adrian Marino — și eu cred că are drep­tate, — nu-i de ajuns să cu­noaștem structura operei li­terare, cum este ea alcătuită. Opera literară se deosebește de limbă prin faptul că tre­buie să îndeplinească anumi­te condiții de ordin artistic. Ceea ce nu există în cazul limbii. Deși limba contribuie la ceea ce se numea, într-o vreme, măiestrie artistică. Critica, spune Adrian Marino, trebuie să facă și aprecieri, să emită judecăți de valoare. (continuare în pag. a 10-a) I. Friduș Pseudo-bilanț Rubrica a cărui oaspete sînt săptămînă de săptămînă împlinește și ea un număr apreciabil de apariții. In fiecare luni dimineață, telefonul „Cronicii" sună sus, la „lașul literar" — o voce care nu poate fi decît a unui secretar general de redacție îmi amintește impacientată că ora 9 a trecut oarecum — și astfel ziua de luni a devenit de mult un binecuvîntat prilej de conversații prietenești și justificări reci­proce. A ține o rubrică de sport într-o revistă cu larg profil, înseamnă foarte multe lucruri. Pentru rude înseamnă că semnatarul este, incontestabil, o prezență fără de care săptămînile n-ar mai putea trece. Pentru persoanele serioase — o dovadă că semnatarul e neserios. Pentru unii microbiști — o ocazie unică de a da un leu pe o săptămînă în speranța că în chenarul din josul paginii a doua vor mai găsi descrisă o dată faza din, să zicem, minutul 82. Pentru redactorii publicațiilor de specialitate — un argument în plus în favoarea monopolului lor în discernerea fenomenului sportiv și un ușor zîmbet de superioritate agățat într-un colț al buzelor, același zîmbet cu care, probabil, sînt priviți figuranții de către interpretul lui Hamlet. In fine, pentru unii confrați — o bucurie săptămînală care îi asigură că stilul lor nu poate fi egalat. Ar mai fi de amintit reacția sportivilor înșiși față de o astfel de rubrică. Asupra acestui lucru mi-e ceva mai greu să mă pronunț, pentru că sportivii văd altfel pro­blema și decît rudele și decît redactorii și decît microbiștii și decît confrații. Ei sînt pe rînd adulații, renegații, încîntătorii, îngrozitorii, personalitățile sau nimicurile. Ce oare și-ar mai putea dori pentru a se putea considera fericiți ? Sincer vorbind (și aș vrea să văd cum aș putea fi contrazis) cred că satisfacția cea mai reală de pe urma casetelor sportive din săptămînale o simt antrenorii fede­rali în special și federațiile în general. Nici o altă idilă nu se dovedește mai trai­nică decît cea care se consumă constant și palpitant între aceste două părți. Ceva mă face să bănuiesc că dacă un cronicar ar fi amenințat de înec, primul care s-ar arunca în apă cu intenții salvatoare ar fi un antrenor federal. Asta e convingerea mea și peste ea nu pot trece. Uneori simt o jenă necuprinsă în faptul că n-am studii fotbalistice așa cum au toți specialiștii. Nu mi-ar strica desigur o diplomă — așa cum, fără îndoială are X, Y sau Z — care să-mi ateste competența, măcar în materie de fotbal. In tot cazul, pînă săptămînă viitoare nu se poate spune nimic precis asupra acestei chestiuni. Andl Andrieș

Next