Cronica, 1970 (Anul 5, nr. 1-52)
1970-05-23 / nr. 21
Proletari din toate țările, uniți'-vâlI SĂPTĂMÎNAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL * ANUL V ® NR. 21 (224) e SÎMBATĂ 23 V »70 ® 12 PAGINI 1 LEU ION GANJU : .Interior* TABLETA DE SEARĂ ■.. .Și s-a tăcut seară, și s-a tăcut dimineață, și din umbrele amurgurilor, spre înnoptare, s-au eștit tainele descoperite poetului I din razele piezișe ale soarelui de amiază s-au împletit fulgerele răzvrătirii și ale mîniei împotriva celor care întinează visele și strivesc speranțele. .. .Și s-a făcut seară iar, și iar s-a făcut dimineață și din tainele deslușite și depănate în lumina lină a apusurilor și din învolburările de minte ale zilelor au prins viață, an de an, poemele argheziene, pamfletul, tableta, romanul. Toate — răsfrîngeri ale acestei naturi duale — au ieșit la iveală ai impetuozitate de flacără, pînă cînd Cocă, a tras Cocă, Implacabilul planeta jocului din urmă. Dacă ciocul încovoiat al păsării destinului nu s-ar fi aplecat chiar atunci asupra bilețelului ce ascundea taina ultimă, Tudor Arghezi ar fi Împlinit ieri 90 de ani ! Oricît am privi de lucid, înțelegînd procesele firești ale vieții și ale morții, oricît am recunoaște că opera sa e perfect rotunjită și că, finind seama de spiritul neadormit al poetului — un volum în plus, o serie de tablete în plus, nu ar fi schimbat în esență peisajul de ansamblu al creației argheziene, regretele dispariției, chiar la o virstă atît de glorioasă, nu pot fi încă reținute. Pentru că, lăsînd la o parte satisfacțiile curiozității pe care o stîrnește longevitatea, să recunoaștem că Arghezi ne lipsește, azi. Ne lipsește uneori autoritatea, ne lipsește de cele mai multe ori ingenuitatea, după cum ne lipsește curajul afirmațiilor, al adjectivelor și Interjecțiilor lui . Multe ат [UNK] [UNK]Н deșarte, multe cutezanțe artistice fără acoperire și-ar afia mai repede și mai ușor, poate, meritata stare de imponderabilitate, dacă verbul arghezian și-ar exercita încă atributele . Pentru că Arghezi, poetul ceasurilor de seară, a fost ca și Eminescu, un scriitor profund angajat în zbaterile și luptele prezentului. Așa l-a descris și prietenul nedezmințit al tinereții și maturității sale. Gala Galaction : „Arghezi e o natură de războinic. Arghezi a pornit totdeauna în slujba ideilor, a convingerilor... cu elanul nemuritorului erou al lui Cervantes. Arghezi e un răzvrătit și un justițiar". Poetul a intrat în eternitate și cu acest gest al justițiarului, iar poezia sa, în straturile ei cele mai adinei, conjugă meditația și acțiunea, viziunea universalității, dar și a cadrelor existenței specifice poporului care l-a zămislit. Din nestematele luminii și ale umbrei, ale zilelor și nopților, ale pămîntului, ale văzduhului, ale munților și apelor, meșterul, sullind de-asupra, a durat un nou firmament gîndirii și sensibilității românești, mai întîi, dar care rămîne gîndire și sensibilitate pur și simplu. Din ființa pămînteană a poetului a mai rămas doar atîta CRONICA (Continuare ta pag. a 2-a) ROMANIA IN CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL Participarea la circuitul economic mondial constituie o necesitate obiectivă pentru orice stat, mare sau mic. In condițiile amplei revoluții științifice și tehnice contemporane, asimilarea rapidă a noilor cuceriri ale științei și tehnicii presupune atît intensificarea eforturilor proprii în sfera producției și cercetării, cît și angajarea tot mai amplă în diviziunea internațională a muncii. De aceea pe piața mondială se manifestă viguros tendința spre universalizarea schimburilor. Ca expresie concludentă a dezvoltării schimburilor economice internaționale, se constată triplarea, în ultimii 15 ani, a volumului comerțului internațional, performanță fără precedent în istoria schimburilor mondiale . Conducerea de partid și de stat din țara noastră, ținînd seama de tendințele care se manifestă în economia mondială și de propriile noastre nevoi, promovează o politică de extindere a relațiilor sale economice cu toate țările, indiferent de orînduirea lor socială, pe baza principiilor fundamentale ale relațiilor dintre statele suverane. „Sîntem conștienți — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — că pentru a asigura progresul tot mai rapid al țării și pentru a ține pasul cu cerințele tehnicii mondiale, cu cuceririle științei contemporane, trebuie să lărgim și să dezvoltăm continuu cooperarea și colaborarea internațională" ’). Economia mondială, analizată ca un sistem complex de relații între economiile naționale ale diferitelor țări, cunoaște în perioada de după al doilea război mondial noi caracteristici. Acestea sînt generate de existența în lume a două sisteme economice mondiale diferite, de destrămarea sistemului colonial al imperialismului și afirmarea tot mai pronunțată în relațiile internaționale a tinerelor state independente, de desfășurarea revoluției științifice și tehnice și de alte procese social-economice specifice contemporaneității. Diviziunea mondială a muncii se manifestă, în condițiile social-economice ale perioadei postbelice, sub forma diviziunii internaționale socialiste a muncii și a diviziunii internaționale capitaliste a muncii. Diviziunea internațională socialistă a muncii și diviziunea internațională capitalistă a muncii nu sînt două componente separate, ci numai două forme de manifestare ale diviziunii mondiale a muncii, în condiții sociale diferite. Intrucît piața mondială are un caracter unic, cele două forme de manifestare a diviziunii mondiale a muncii se influențează reciproc , țările socialiste și țările capitaliste dezvoltă între ele relații comerciale și de cooperare economică și tehnică științifică. Diviziunea mondială a muncii nu a eliminat, decît pentru o parte a economiei mondiale, trăsăturile definitorii ale orînduirii capitaliste și n-a luat decît în măsură limitată pe cele ale orînduirii socialiste. Ea îmbracă forma social-economică atît a diviziunii internaționale capitaliste a muncii — pentru relațiile dintre țările cu sistem social-economic capitalist — cît și a diviziunii internaționale socialiste a muncii — pentru relațiile dintre țările cu sistem social-economic socialist. Caracteristica dominantă a diviziunii internaționale capitaliste a muncii, este împărțirea lumii în țări industriale dezvoltate și țări slab dezvoltate din punct de vedere economic. Diviziunea internațională socialistă a muncii oferă condiții pentru eliminarea împărțirii lumii în țări industriale dezvoltate și țări agrare rămase în urmă. Punînd la baza relațiilor dintre ele principiile respectării suveranității și independenței naționale, egalității în drepturi, întrajutorării și avantajului reciproc, țările sistemului mondial socialist își dezvoltă armonios și multilateral economiile lor naționale. Țările socialiste realizează între ele un nou tip de relații internaționale, care nu sînt compatibile cu subjugarea și exploatarea unei țări de către alta. Colaborarea economică realizată cu toate țările socialiste ocupă un loc central în ansamblul relațiilor economice externe ale României. Pornind de la realitatea istorică din vremea sa și de la previziunea științifică potrivit căreia deosebirile naționale între popoare și state „vor dăinui încă foarte multă vreme, chiar și după înfăptuirea dictaturii proletariatului, pe scară mondială" 2), V. I. Lenin manifesta o preocupare deosebită pentru problemele statornicirii între statele și popoarele socialiste a unor relații „care să fie bazate pe încredere deplină, pe conștiința clară a unității frățești, pe un consimțămînt cu totul liber"3). Punînd la baza politicii sale externe aceste teze leniniste, țara noastră dezvoltă relații economice cu toate țările socialiste, respectînd principiile de colaborare care promovează atît interesele naționale cît și cele internaționale. Considerînd planul unic de dezvoltare a economiei naționale ca un instrument al exercitării suveranității noastre de stat, ca un atribut inalienabil al acesteia, țara noastră dezvoltă o serie de forme concrete de colaborare economică și tehnico-științifică. Comerțul exterior al României socialiste cu celelalte țări din sistemul mondial socialist cunoaște o creștere continuă a volumului său comparativ cu nivelul anului 1950, acesta deținînd ponderea principală în comerțul nostru exterior, — 55 la sută — fapt ce demonstrează capacitatea țărilor socialiste de a contribui reciproc la dezvoltarea economiilor lor naționale. Experiența a dovedit că rezultate bune sînt obținute in relațiile comerciale dintre țările socialiste atunci cînd se folosește metoda de coordonare a planurilor naționale de dezvoltare a economiilor lor și, decurgînd de aici, coordonarea principalelor cercetări științifice și tehnice, precum și specializarea și cooperarea în producție a unor tipuri și grupe de produse. Se stimulează schimburile reciproce, folosindu-se mai activ relațiile valutar-financiare și a creditului internațional. Prin consultări și analize bilaterale și multilaterale, în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, se preconizează soluții reciproc avantajoase pentru lărgirea diviziunii internaționale socialiste a muncii, urmînd ca acestea să fie luate în considerare ca posibilități la definitivarea planului de 5 ani și de perspectivă al fiecărei țări socialiste. In acest sens, se orientează și preocupările din programul de coordonare a planurilor pe perioada 1971—1975, cum ar fi cele referitoare la dezvoltarea bazei de combustibil și energie, asigurarea necesarului de materii prime pentru industria siderurgică, dezvoltarea producției unor mașini de înaltă productivitate și a maselor plastice etc., edificarea unor obiective care prezintă interes reciproc, tipodimensionarea o serie de mașini și unelte etc. Hotărîrile adoptate în sesiunea specială a C.A.E.R. din luna aprilie 1969 deschid noi posibilități de adîncire și perfecționare a relațiilor economice și cooperării în producție pe temeiurile precizate în Raportul la Congresul al X-lea al P.C.R. și anume că : „Perfecționarea cooperării nu se bazează pe crearea de organisme supranaționale, nu trebuie să afecteze în nici un fel planurile economice naționale, independența unităților economice din fiecare țară"4). LĂRGIREA PIEȚII MONDIALE DE MĂRFURI întemeiată pe principiul general al respectării suveranității,, egalității în drepturi și avantajelor reciproce, pe liberul con Conf. univ. C. NICUUCIOIU (continuare în pag. a 11-a)