Cronica, 1971 (Anul 6, nr. 1-53)

1971-01-02 / nr. 1

SAPTAMINAL PoitIC-SOCIAL-CULTURAL • ANUL VI • Mr. 1 (256) • SÎMBATA 2­1 1971 • 12 PAGINI 1 LEU MIRABIA SĂMÎN­D Virtuțile Ideilor bune sunt iscat de un sol istoric. Ele nu se pot manifesta in sine:i numai printr-o priză mijlocitoare, purgatoriu inten care constituie o nouă naștere a lor. Ideile au, dacă sunt bune, stara germinativă a seminței. Dacă un vînt metafizic scoartă peste con­diția sterpă a stricii, a inadecvării real, ele se usucă, rămin sterile, nu fac floare și rod. E o nevoie intimă, pentru ideea adevărată, ca ea să scufunde în ființa faptelor, împlîntîndu-se adinc. Teoria adevărată, fără descinderi în praxis, rămîne de o valoare pur eidetică, atempori, și fără putință. Realmente, teoria devine adevărată că este expresie, dacă se naște dintr-un sol istoric. M. a formulat oda­tă un asemenea grad-expresie. Din ,>n­tribu­ții la criti­ca filozofiei helegiene a dreptului introducie)" aflăm că „teoria devine o forță materială "ndată ce cuprin­de masele". Teoria parcurge, analog procesul infinitei renașteri a săminței. Ea dobîndește eprietățile mișcă­rii transformatoare, revoluționare,numai dacă „se pierde" pe sine in masa care se dtă la conștiință. Dar, această „pierdere" constituie mutație a ei, ca forță materială. Numai prin sudura necesară a tezei cu materia­lul, idealul viețuiește propriu-zis, iui astfel solul își preface virtuțile, un rezultat multipl și elevat. lizează Raportul concret istoric dintre iol și material rea­particularizarea teoreticului practicului in modul de impulsionare a unei curți și societăți de către o idee adevărată in multidemeonarea ideii prin in­sușirea ei de către o cultură. Pentru ca materialismul istoric sievină, in istoria umanității, ceea ce este — o mirabiliamînță — a fost nevoie de un timp, de o maturizare,î­n coacere și de o trecere a lui, ca teorie, prin exatnul materialității istoriei, prin pluralitatea diversă a edițiilor. Această scufundare în matea vie, această irrere­­ a nervura realității devenită conștientă, a dus o raționalizare, la o adevărată umanizare a locurilor impurilor și oa­menilor. Pentru ca omul să se Înalțe la et Ce-i este pro­priu, la conștiință, a trebuit ca istoria isă și să se de­­mitifice, relevîndu-și materialitatea fridă, în stare să-și genereze și în același timp, să-și sușească rațiu­nea dezvoltării eficace. Odată cu apariția materialismului dectic și isto­ric, cosmosul Înlătură haosul, legile oblve se aprind la lumina conștiinței, acțiunea materia a claselor so­ciale își capătă, în chip real, sensul,­­ umanizarea omului este posibilă și devine actuală dintr-o sinteză eliberatoare concretă. Este o răzbatere unversală care se impune necesar, insă fiorul ei de autentă viață îi aduc popoare­i, incit felul in care ideea se­­ intră in ființa lor simțitoare, cugetătoare și în acțiuni perpetuă, îm­plinește o valabilitate originară dar c; se verifică numai istoric. Societatea și cultura noastră au îm­pinat fluxul logic al gîndirii marxiste cu zone de po­lțjanitate ma­terială și spirituală specific circumscrise de istorie, cu factori de realitate care învederează vunțierea lucidă a pămîntului cel bun la puterile imanentele săminței. Universalul este o existență mijlocită , particular ; universalul este o valoare, particularul -o necesitate nemediată. Realitățile concret-istorice ale Românii din a doua jumătate a secolului trecut, au generat glasă munci­toare accentuat receptivă la acțiunile intenționate ale proletariatului și la contactul intim cu inș c­asicii fi­lozofiei marxiste. Aceasta a însemnat,­mpotrivă, un cîștig al organizării luptei și o elevare ideogică și po­litică utit a clasei muncitoare, cit și a g­enilor gân­­dirii materialiste și sociale la noi. Se debilă o cul­tură în care surprindem ascendența pregată a ideilor comunismului științific și in care se naște se maturi­zează, pe fondul unei tradiții umaniste și m­aterialiste, un torent de creații substanțiale în spiritul noii viziuni, științifice despre lume. Legată intim de procesul internaționali sintezei care, la începutul secolului nostru, va p­uce efectiv victoria, realizarea dictaturii reale a prolorialului in istoria luptei omenești, societatea românenă va isca ea însăși acea sinteză, care li va condițn­a întreaga evoluție ulterioră, înfăptuirea unității ist­ori­­a teoriei științifice universa­e a proletariatului cu tactica de luptă concretă a clasei muncitoare de la nou crearea Partidului Comunist Român. A înțelege, materialist istoric, istoria altor sinteze care au revoluționat lumea și au impus vioria rațiu­nii împotriva mitologiilor și iraționalului, a­nțelege is­toria unei culturi și a unui popor, prin adevratele sale mutații in timp. Înseamnă a lega prezentul , trecutul și viitorul, aspirațiile de secole cu cele car­­e înfăp­tuiesc, prin prisma și pe temeiul unei perspetive știin­­țifice valorificatoare și valorizante. Căci zeit­area vie a unui popor, care i-a născut pe Eminescu, Cinla, Ma­­iorescu, Gherea, dar și acel munte de eroi de­­ Plevna, de la 1907 sau de la 1933, devine, inevitabil, sinteză T. GHIDEAU (continuare în pagin­­a „Fără­ asemănare-n lume, Românie, ți-i făptura. Zbori cu noi spre-nalte locuri, Mai presus de piscul schivnic. Ca vulturii cu-a lor ciocuri Străpungi vîntul cel protivnic. Lași în urmă orice piedici, Doborînd viclene smulgeri, Iar de nouri de te­ mpiedici Le dai foc cînd ochi-ți fulgeri". George LESNEA desen de George Dorofenco Л CROCHIU' Ce toamnă curge pe rîul acela cu pești­­ suveici multicolore trăgînd lumina după ele și invadează pînza apei sub care chipul meu s-a aruncat Tu țeși fără prihană pînza tu ești robită ție, tu nu lași să te privească ochiul înnecat și cînd ți se termină firul tu pui în țesătură frunze dar vine un cutremur prin copaci și curge pe fiul acela o toamnă ca un cimp de maci. V.........­..... J PETRE ANDREI INTELECTUAL ANTIFASCIST La 4 septembrie 1940 regele Carol al II-lea este silit, sub amenințarea unui pronunciamento condus de generalul Ion Antonescu, să renunțe la toate prerogativele pe care și le atribuiesc prin Constitu­ția din februarie 1938. Dictatura regală lua, astfel sfîrșit. După numai două zile, regelui i se impune abdicarea, iar zece zile mai tîrziu este proclamat ,statul național-legionar", avîndu-l în frunte pe generalul Antonescu și cu un guvern de prepon­­derență gardistă. In viața internă a țării nu a existat compartiment, oricît de obscur, în aparatul de stat în care să nu fi pătruns legionarii. Delictele numite jaf și asasinat au fost blazoanele care au însoțit guvernarea le­gionară în cele cinci luni de tristă amintire. De alte bestialități s-au făcut vinovați atît conducătorii cit și membrii de rînd­­ întreaga suflare românească a fost surprinsă și dezgustată de valul de sînge care s-a abătut asupra țării. Fondul intern al guvernării legionare se conjuga cu o înrăutățire accentuată a situației externe, de acele împrejurări de convulsiuni internaționale, des­fășurate pe fundalul ascuțirii contradicțiilor impe­rialiste, pacea, libertății­ democratice, securitatea României erau tot mai mult subminate de către forțele hitleriste și prohitleriste, fasciste, net anti­populare. Intre intelectualitatea românească prezentă în fron­­tul antifascist, intelectualii comuniști s-au situat în prima linie, ca membri ai celei mai clarvăzătoare forțe de conducere și de organizare a maselor pen­tru apărarea drepturilor și libertăților democratice, a independenței patriei. Alți intelectuali, membri ai Partidului social-democrat și ai Partidului socia­­list­ unitar, s-au întîlnit cu intelectualii comuniști pe platforme comune și în acțiuni concrete anti­fasciste. Odată cu creșterea pericolului fascist, in­telectuali, oameni politici cu vederi general demo­cratice, democrat-burgheze, au devenit mai activi, participînd la acțiuni antifasciste, pentru apărarea păcii, a libertăților democratice. Fără a se ridica la înțelegerea necesității de grupare a tuturor forțelor antifasciste într-un front comun organizat, o altă categorie de intelectuali, intelectuali lucrzi (unii dintre aceștia fiind politi­cieni ai partidelor burghezo-moșierești), au înțeles primejdia reprezentată de Germania hitleristă și agentura sa legionară din România pentru soarta țării. N. Iorga, P. Andrei, V. Madgearu, V. Iamandi ș. a., s-au situat pe poziții antihitleriste și antifas­ciste, alăturîndu-se puternicului curent ce antrena o mare parte a intelectualității din România pentru salvgardarea patriei și stăvilirea ofensivei fascismu­lui. Mulți din ei au plătit cu viața, cutezanța de a se împotrivi curentelor de extremă dreaptă, fas­cismului. Asasinii morali și fizici ai lui I. Gh. Duca, Armand Călinescu, atentatorii la viața rectorului ieșean Traian Bratu, erau reprezentanți ai acestei mișcări de extremă dreaptă. Moartea sociologului și fostului demnitar politic, profesorul Petre Andrei, avea să deschidă lungul cortegiu al asasinatelor înfăptuite de legionari în lunile de mare tragism de la sfîrșitul lui 1940 și Începutul lui 1941. STELIAN NEAGOE (continuare în pag. 11-a

Next