Cronica, 1992 (Anul 27, nr. 1-24)

1992-01-01 / nr. 1

sondaj de opinie „Voi vota F.S.N.-ul, ca și acum doi ani. Oricare ar fi fost în locul lui nu ar fi pu­tut face mai mult. Au mai greșit, dar de vrut binele, ne vor binele“. (Muncitor, 41 ani). „Nu mai votez nici să mă pice cu ceară cineva, m-am fript o dată, mi ajunge, să voteze cine se pricepe“. (Func­ționar, 35 ani). „Nu știu, dom’le, încă nu m-am hotărît, dar cred că merg pe mina liberalilor“. (Taximetrist, 30 ani). „Am ales o dată și nu mai dau înapoi , tot cu feseneul“. (Țăran, 47 ani). „Probabil că voi vota cu Partidul Alianței Civice, care sper că va coaliza cu P.N.Ț.col.-ul și liberalii, căci numai o opoziție unită va putea învinge. P.A.C.-ul­ știe cel mai bine ce vrea și e ho­târît, plus că are foarte mulți oameni capabili, care vor ști să guverneze bine". (Student, 22 ani). „Nu știu, încă nu m-am gindit la asta“. (Gestionară, 33 ani). „Cu Partidul România Ma­re, ca să ne scape de un­guri, c-or ști ei cum să vor­bească cu rău­". (Vatman, 29 ani). „Desigur voi vota pentru feseneu. In doi ani cit a stat la putere nu se putea să re­zolve toate treburile, le mai trebuie timp, totul deodată nu se poate face“. (Factor poștal, 42 ani). „Cu P.U.N.R., e partidul care vrea să ne asigure uni­tatea, să ne aducă înapoi toate teritoriile răpite în mod barbar“. (Pensionar, 71 ani). „Voi vota feseneul, fiindcă am încredere în el“. (Zugrav, 39 ani). „Votul meu va fi pentru P.N.Ț.c.d., un partid care nu a făcut compromisuri, un par­tid cu coloană vertebrală dreaptă. Apoi sper de la a­­cesta un proces al comunis­mului, stirpirea corupției și incompetenței de la toate ni­velele. Păstrîndu-și tradiția sa, sper că va înțelege și pe țărani (eu sînt fiu de țăran), această clasă profund nedrep­tățită dintotdeauna“. (Profe­sor, 34 ani). „La următoarele alegeri voi vota tot feseneul, aștept foar­te multe de la acest partid cu care vor vota foarte mulți“. (Muncitor, 26 ani). „Cu Partidul Alianței Ci­vice, deși se pare că va avea un electorat relativ mic“. (P­uncționar, 39 ani). „Nu mă interesează poli­tica. Atîția se bat și se scui­pă în timp ce cartoful e 70 kila, că mi se face silă de politică. Cu vorbăriile nu trecem noi iarna“. (învăță­toare, 40 ani). „Cu Partidul Agrar, Dom­nul Surdu va ști să ridice nivelul de trai. O agricultură puternică ne poate scoate din impas“.­­Ce importanță are profesiunea și vîrsta ?, mi s-a replicat). „P.N.L. ul. Fiindcă se con­duce după principii sănătoa­se, care asigură democratiza­rea societății și un mecanism financiar eficient. Cred că va putea duce o politică de salvare“. (Student, 24 ani). „Tot cu feseneul, să nu ui­tăm cine a fost în primele zile ale revoluției acolo unde era focul mai mare“. (Meca­nic, 51 ani). „P.N.Ț.c.d. ului. Și părinții meu au fost țărăniști, și bu­nicii, sînt urmașul unei ade­vărate tradiții în familie. Dar nu numai acest fapt mă de­termină la a-i susține în vi­itoarea campanie electorală, ci și faptul că am încredere în platforma program, iar, mai important, că am încre­dere că o vor duce la capăt, își vor împlini promisiunile". (Profesor, 45 ani). „Voi vota cu cei care sînt acum majoritari în parlament. Dacă ceilalți i-au împiedicat să facă exact ceea ce vor, a­­ceasta nu înseamnă că nu sînt buni. Opoziția a împedi­cat apariția la multe legi bune, de aceea totul a mers atît de greu pînă acum, deși totuși ceva s-a făcut, nimic de spus“. (Administrator, 4­7 ani). „Multă lume îi înjură, îi blesteamă și nu înțeleg de ce. Poate au și ei partea lor de dreptate. Dar degeaba i înjură, că alții mai buni nu avem ! Și nu-s chiar așa vi­novați, că legi bune au dat, dar merg prost că toți trag ca clinii să-și împartă pă­­mînturile și să ia de unde n-au avut. E multă hoție sub ei și n-au de unde să știe, și-s prea mulți sa-i prindă pe toți odată, da’ cu timpu... Așa că eu votez cu ei, cu cei de la feșene". (Țăran, 51 ani). „Cu liberalii zic eu c­e să votez. Data trecută am votat cu feseneu’ și uite unde am ajuns, e mai rău ca pe vre­mea știm noi cui. Poate n-o să fie nici ăștia mai breji, cine știe... Toți caută să-și tragă foloasele , da de votat trebuie să votăm, că dacă nu votez eu, nu votezi ,mneata, nici ăla, nici ăla, atunci nu votează­­ nimeni. Și unde a­jungem ?“. (Strungar, 43 ani). „Păi să­i numărăm pe de­gete , feseneul a dat chix, că eu de rușine m-aș fi ascuns dacă eram în locul lor, libe­ralii îl au pe Câmpeanu, ca­­re-i al naibii de parșiv și cine știe ce afaceri învîrte, țărăniștii îl au pe Rațiu ca­re habar n­are ce-i cu țăra­nul nostru și-i vorbește cu papionul sub gît, iar Coposu ș o fi țicnit în pușcării... Ce-a mai rămas ? Barbu spurcă in stînga și în dreapta, ar fi în stare să ne spurce și pe noi de la teren, Ceontea îi dă tare cu ungurii de parcă asta ne-ar durea pe noi cel mai tare, iar ăștia din Alianța Civică... ar fi făcînd ei po­litică, dar parcă-s ascunși, că-s prea deștepți să spună pe șleau tot ce gindesc. Așa că zău că nu știu cu cine ai voia. Aștept campania aia să văd care nu-și dă în petec". (Șofer, 32 ani). „Cu U.D.M.R.-ul, căci sînt maghiar". (Inginer, 27 ani). „Am să votez liberalii, tre­buie înlocuiți cei care-s acum lă conducere. Au făcut cîteva lucruri bune, dar mai multe­ rele. Trăim tot mai rău ,și ne lipsesc de toate, iar ce se găsește, e scump, ce mai cumperi cu un salariu care­­ iei acum ?“. (Muncitoare, 49 ani) „Cu feseneul am votat, cu feseneul merg în continuare , să așteptăm, să avem răbda­re, că le vor face pe toate bune. Am răbdat 45 de ani, nu mai putem răbda cîțiva ani pînă refacem economia (Vatman, 44 ani). „Nu mai aștept nimic de la politică, totul merge prost în țara asta, totul se cum­pără , și onoarea, și cinstea, și locul de muncă, pînă și p­ostia se cumpără, prostia e la mare preț. Totul se cum­pără în afară de bani. Po­litica, e o mare afacere pe spinarea poporului. Sînt să­tul pînă-n gît de politică și acum aș vrea o bucată de pîine“. (Șomer, 28 ani). „Cu­ Partidul Romilor, cu­,ți noștri, ne trebuie și nouă ci­neva care să se-ngrijească ele noi, cineva care să ne țină partea acolo sus“. (Șomer, 21 ani). „Poate cu liberalii, poate cu țărăniștii, mai aștept să văd ce se întîmplă“. (Elevă, 18 ani). „Aș dori să am ocazia sa votez o coaliție a opoziției, ar fi cel mai bun lucru care­­ ar putea face. Lăsînd orgo­liile deoparte, meschinăriile mărunte, interesele strict spe­cifice și să se unească cred că ar învinge. Deci sper sa votez o coaliție“. (Student,­­­­ ani). „Cu ecologiștii, așa e cel mai bine. Ecologiștii nu se bagă în afaceri murdare, și au un scop clar, nu fac po­litică de dragul politicii sau de dragul banilor, fac poli­tică pentru natură, pentru ca să trăiești mai mult, să res­piri mai ușor”. (Forjor, 52 ani).­­ „Nu știu cu cine. Văd eu atunci”. (Studentă, 23 ani). Dan LUNGU Cărui partid veți acorda votul dumneavoastră ? Decizie morală și pluralism politic Spre sfîrșitul anului abia încheiat, „disputa“ Iliescu — Roman sau viceversa, intervențiile contra și pro ale senatorului V. Văcaru și a­l deputatului M. Enache — curioasă divizare pe camere (evident parla­mentare) — erau pe punctul de a absorbi întreaga scenă politică ca și cind eșichierul politic ar fi fost dominat de un partid unic aflat în pra­gul fracționării. Dacă acest conflict nu este instrument (pentru a folosi un termen la modă) și este real, atunci motivele de îngrijorare sînt ne­­­­venite și locul lor va fi luat de satisfacția de a rezulta două sau nu multe fracțiuni sau chiar partide cu strategii și linii politice mult ma­i clare, mai nuanțate. Ceea ce s-a încercat a nu se prezenta, ca pe o tra­gedie nu este decît o necesară delimitare între tendințele care animă în momentul de față Frontul. Totodată ni se va dezvălui cît de puternică este fracțiunea legată structural de comunism cît de sinte­ă a fost „con­vertirea“ la idealurile social democrației precum și cine va prelua „plat­forma“ electorali­ din mai ’90. Cei doi ani de pluralism politic ne-au oferit numeroase dovezi de originalitate dintre ele detașindu-se susținerea succesivă de opinii con­tradictorii: încercarea­­ de a ți face o glorie din propriile renegări, pune­rea accentului pe elemente conjuncturale de politică socială în locul preocupărilor reale pentru transformări econ­mice profunde. Pentru a păst­a un electorat cîștigat prin măsuri economice și sociale populiste, pentru a asigura legitimitatea puterii dobîndite în decembrie ’89 nu s-a explicat că îndreptarea spre economia de piață este absolut necesară și că ea presupune inevitabile dificultăți. Prăbușirea comunismului, nu înseamnă, și sfîrșitul istoriei conflictuale Afirmația că P.C.R. s-a ci­titn­t in afara procesului revoluționar din de­cembrie ’89 nu înseamnă și dispariția deodată a urmărilor nefastei sale domnii, întrucit comunismul nu este reformabil, societatea care ii ur­mează și care este radical diferită în toate aspectele ei, trebuie să se debaraseze de toate structurile și mentalitățile comuniste, dar nu aș cum a făcut o guvernul Roman. Un întreg aparat birocratic dublat de un imens activ de partid nu pot să se pună eficient în slujba unor noi idei cu totul străine ideologiei în care au fost formați și în care au crezut. Se cere o schimbare radicală a stilului de a­­ face politică, întrucit s-au acumulat numeroase semne de întrebare asupra perspectivelor pro­cesului de democratizare, a evoluției spre statul de drept, spre economia de piață. Campaniile electorale din acest an trebuie să fie pentru fie­care forță politică nu ocazia unei lupte oarbe pentru putere, ci prilejul unor precizări și atitudini fără echivoc față de marile probleme ale na­țiunii. Claritatea platformelor politice și a campaniilor electorale pot con­stitui pasul hotârîtor în ruperea definitivă cu trecutul comunist. Vitali­tatea unei democrații presupune și reformularea în termeni politici a tensiunilor și conflictelor indicînd și posibilitățile de evoluție viabilă. Cind partidele și oamenii politici nu ajung să formuleze un adevărat discurs politic, ci deviază spre demagogie, este momentul să fim neli­niștiți ! Să speram că vor prima argumentele și convingerile nu ati­tudinile și opiniile de circumstanță, acestea din urmă putînd garanta doar persistența în eroare. Bogdan Mihai MANDACHIE Din greșeală in greșeală, spre victoria finală Un sondaj de opinie merită a fi citit fie și numai din simplă curiozitate. Afli ce mai gin­desc cei din jur într-o problemă sau alta. De pildă : cu ce partid vor vota și de ce. Mai ales ultimul aspect fiind foarte interesant : de ce ? Prin urmare, să urmărim și noi de ce o anume parte a electoratului continuă să fie încă atașată F.S.N.-ului. Pentru că ar avea merite strălucite în guvernare ? Nici vorbă ! Situația economică în general e mai mult decît jalnică „Pariul“ cu agricultura a fost pierdut în mod lamentabil. Povestea cu înflorirea tu­rismului a ajuns în paragină. Iar industria nici măcar cu tango-ul lui Lenin („un pas înainte, doi pași înapoi“) nu poate să țină pasul ! Toată economia e într-un blocaj financiar pentru a cărui rezolvare n-ar ajunge nici bugetul țării pe următorii doi ani. Cît despre privatizare, doar vorbe... După doi ani de așa-zisă reformă economică, practic n-a fost privatizată nici o întreprindere. Abia pentru anul 1992 sînt pre­văzute... cam 30 de unități ! O picătură de ploaie într-un deșert. Restul întreprinderilor... peste 4—5 ani, cînd se vor ruina de tot. Va­loarea lor va fi atît de mică încît acel pro­cent de 30 la sută preconizat ca acțiuni pentru populație nu va mai însemna decît un biet mă­runțiș de buzunar. Iar în aceste condiții, întrebat asupra inten­țiilor lui de viitor, omul răspunde că, întrucît a început cu F.S.N.-ul, va continua cu F.S.N.-ul, chiar dacă s-au făcut atîtea greșeli. Vorba unui proverb din vremea vechiului comunism, vala­bil și în noile condiții ale democrației noastre „originale”" : Din greșeală în greșeală, spre vic­toria finală ! Vasile CONSTANTINESCU 2 România in cabina ele votare Am sărit, mai dragă, dintr-un an în altul, fără mari honuri sau com­plexe. Am lăsat în spate un imperiu destrămat, o Europă în curs de unificare, o Americă în recesiune și o Românie falimentară cu o no­menklatura în plină ascensiune economică. Ascensiune ce, cu onor, va continua în anul in care ne aflăm, chiar mult mai abitir și fără scrupule, se înțelege. Privatizarea rămîne tot un vis îndepărtat, cel puțin pentru marea masă a populației hăituită ,și înspăimântată de explozia prețurilor și per­spectiva șomajului iminent. Singurul strat al populației mulțumit de vria economică națională îl formează vechii profitori ai defunctului regim, nomenklaturiștii, secu­­riștii, „bișnițarii“ și toți oamenii lor, ce au reușit să-și păstreze și con­solideze și totodată să-și transforme, înaltele poziții politice, cu priori­tate, în solide poziții economice, cu o perspectivă tot mai rară, ținînd cont de mersul reformei feseniste. Inflația generalizată, în ciuda con­vertibilității limitate a leului, n-a afectat decît populația deja sărăcită căreia i s-a refuzat dreptul la șanse egale privind privatizarea, da­că s ar fi aplicat varianta Cojocaru sau Friedman. în agricultură, primirea titlurilor de proprietate este o veritabilă fata morgana pentru bieții ță­rani, aduși la disperare de perspectiva sosirii primăverii și lucrărilor agricole aferente, lucrări pe care încă n-au siguranța și nici speranța că vor afla pe ce terenuri au dreptul legalizat a le executa. Peste tot, vechile structuri nu cedează păstrîndu-și cu acerbie pri­vilegiile. Puțin probabil că alegerile locale din februarie vor reuși a disloca pe vechii și actualii profitori. Au reușit a se consolida în cei doi ani și cu experiența politică și versatilitatea binecunoscută, vor ști a se orienta, pliindu-se pe cerințele populiste ale momentului. Țara este în mina mafiei nomenklaturisto-securiste, lacomă de a se înavuți și transforma dintr-o camarilă de extremă stînga într-o oligarhie de extremă dreapta a unui capitalism anacronic de tip latino-american, fapt care va duce la interminabile convulsii sociale și instabilități po­litice. Totul avînd la bază lăcomia, dorința de a-și păstra fotoliile și privilegiile, lipsa de atașament pentru propriul popor a „tagmei jăfui­­torilor“. * Reușita lor are temei în ignoranța politică a populației și în men­ținerea, cel puțin pînă în prezent, a tuturor pîrghiilor economice, poli­tice și sociale, în propriile mîini, în măsura în care, mai ales de către opoziție, se va reuși conștien­tizarea votanților și determinarea lor de a gîndi, nu numai pe moment ci și în perspectivă asupra consecințelor locului unde vor pune ștampila le buletinul de vot, vom putea crede, dacă alegerile nu vor fi măsluite, în putința spulberării mafiei neocomuniste. Cabina de votare sperăm a nu deveni un mormînt al generațiilor ce vor veni. С. M. SPIRIDON cronica

Next