Cronica, 1996 (Anul 31, nr. 1-24)
1996-01-01 / nr. 1-2
Cartea medicală urgențe gastroenterologie Prof. dr. Jan HURJUI Interesul cărții *) constă în primul sau și chirurgicale. Unele sunt dramatiând în aceea că fiind concepută ca un adreptar, ca un instrument de lucru reușește să fie utilă medicilor din specialitatea de gastroenterologie dar și medicilor altor specialități medicale, cât i studenților. Experiența Clinicii a III-a Medicale de la U.M.F. Cluj, coordonată zeci de ani ele de prof. dr. doc Dumitru Dumitrașcu, a devenit materialul faptic care a putut duce la un volum de Urgențe gastroenterologice, scris impreună cu iluștrii profesori Mircea Griggorescu și Oliviu Pascu, recunoscuți ca stare, așa cum rezultă și din foarte succintele date înscrise pe coperta ultimă a cărții. Volumul este structurat didactic, în mai multe părți (capitole), având pentru fiecare parte o scurtă prezentare a conținutului, pe aceeași pagină. Seria Medicina a Editurii Tehnice are ocazia, și prin tipărirea acestei cărți, să fie operată de o reușită impecabilă, datorată școlii de gastroenterologie de la Cluj. Argumentarea teoretică, bibliografică, este un punct în plus câtigat, neexistând, astfel, probleme de stringentă actualitate în domeniu fără ca ele să nu fi fost cuprinse în paginile acestei cărți. Abdomenul — Cutie a Pandorei — este frecvent motivul unor urgențe medicale ce și cu prognostic vital grav, altele mai puțin spectaculoase ca manifestare clinică pot evolua perfid la exitus. De aceea atenția față de manifestările digestive, de boală, implică mereu expectativa, chiar și după rezolvarea urgenței. Nu am spațiul necesar pentru a extinde demonstrația, dar, după modelul autorilor, voi spune că deși nu ne este străin tratamentul chirurgical, singurul tratament salvator în unele urgențe este recomandarea pentru o astfel de atitudine terapeutică. „Punctele de reper privind indicația și momentul intervenției“ rănim tot în sarcina gastroenterologului sau, oricum, el rămâne consilierul chirurgului de la un capăt la altul al rezolvării cazului. ..Sindromul esofagian“, cu multiplele sale probleme de diagnostic și terapeutice, prezentate pe etape, așa cum sunt structurate datele pentru toate urgențele propuse de-a lungul cărții, este considerat în contextul diagnosticului diferențial complex și dificil. Urgențele sunt numeroase și expunerea clară a noțiunior necesare ajută la înțelegerea mecanismelor care concură la producerea lor. In capitolul despre hemoragiile digestive superioare, pe lîngă datele clasice menționate, sunt aduse în prim plan și achizițiile recente teoretice. Penetrația ulceroasă — o problemă mixtă (medicală și/sau chirurgicală) , la fel ca și volvulusul gastric (tratat endoscopic uneori). Nu putem prelua, în această ordine de idei, decît fragmentar capitole și subcapitole. Este cert că meritele importante ale acestui mod de a aborda subiectele vor fi argumentul pe baza căruia cititorii vor recunoaște un stil. Capitole de graniță, urgențe cu dificultăți de diagnostic, legate de vîrsta bolnavilor, de bolile asociate, apar în succesiunea expunerii clar și precizat, ceea ce nu-i puțin lucru atunci cînd este vorba de interpretarea unor suferințe digestive. Este cazul sindroamelor ischemice intestinale a hemoragiilor digestive inferioare, a urgențelor hepato-biliare, a suferințelor pancreasului ș.a.m.d. Abdomenul acut reprezintă, așa cum se știe, urgența cea mai „chirurgicală“. Autorii precizează : „Subliniind caracterul medico-chirurgical, prin excelență, al abdomenului acut veritabil, s-a acordat o atenție maximă delimitării față de situațiile care îl simulează, generînd regretabile erori“. De aceea, presupun, acest capitol, al treilea, se încheie cu Sindromul Münchhausen. Volumul tratează în partea a patra, ultima, sub titlul : „Accidente ale procedurilor de diagnostic și tratament“,probleme mai mult decît incitante, cum ar fi : complicațiile endoscopiei digestive, complicațiile scleropatiei varicelor esofagiene, accidentele irigoscopiei... .Evident, este de avut în vedere că nivelul profesional la care este scrisă cartea face din toate aceste capitole și subcapitole veritabile prezentări academice, foarte docte și foarte folositoare. Suntem bucuroși să putem consemna un asemenea eveniment editorial. *) Dumitru Dumitrașcu, Mircea Grigorescu, Oliviu Pascu, Urgențe gastroenterologie, Editura Tehnică, București, Seria Medicină, 1995. ■ [UNK]и Ill [UNK]ll [UNK]llll hi 11 ....ни 11 I и iii............a Fascinația lecturii Despre semnalarea unui text inedit Nicolae BUSUIOC я»9ид>м [UNK]а [UNK]No1 I,a o posibilă și necesară continuare a Bibliografiei „AD- Xenopol. 1847—1920“, Buc, Ed- enciclopedică română/Ed. militară, 1973, 694, p, apărută sub semnătura cunoscutului istoriograf ieșean Al. Zub, se poate adăuga un studiu cu titlul „Istoricul A. D. Xenopol în viziunea lui T. T. Burada” al poetului Lucian Vasiliu, studiu apărut în volumul „Istoria ca lectură a lumii”, Iași, 1994, 712 p. Semnalez acest fapt în primul rînd datorită importanței descoperirii, i. arhiva Muzeului Literaturii Române din Iași, a unui manuscris care, după cercetările lui Lucian Vasiliu, pare să fi fost scris în 1917, cînd istoricul Xenopol împlinea 70 de ani. Textul inedit al lui T. T. Burada a fost încredințat tiparului și apărut în volumul amintit (volum dedicat profesorului Al. Zub la aniversarea vîrstei de 60 de ani) în ideea că „orice mărturie contemporană asupra unor personalități de primă importanță în istoria unui neam nu poate decît să contribuie la o mai aprofundată cunoaștere și înțelegere a unor caractere de excepție". Teodor T. Burada, născut in 1839, la Iași, este fiul marelui vornic T. Burada și poate fi considerat întemeietorul regulilor de studiu al folclorului ca disciplină științifică și istoriografie muzicală. Aici ne interesează însă un T. T. Burada cunoscător al vieții și operei marelui istoric A. D. Xenopol, autorul monumentalei „Istorii a românilor din Dacia Traiană”, din fericire pentru noi apărută pînă acum în patru ediții (ultima în 1985, cu prefața lui Al. Zub). El aruncă alte lumini sub care se văd mai bine unele trăsături și unele contribuții remarcabile ale lui Xenopol, cel despre care se spune că în întreaga sa viață a încercat să facă cunoscută lumii istoria românilor- In memoriam Destinul nu cruță pe nimeni , fiecăruia cum i-e sortit... » încă un OM, un distins cadru didactic ne-a părăsit , pentru totdeauna, profesorul Dumitru T. BURTEA (născut în Dragoslavele, la 26 oct. 1924. Student destoinic, silitor, al Filologiei clasice din București, a devenit, pe parcursul activității, un înflăcărat susținător și popularizator al limbilor clasice. A desfășurat o activitate, cu elan și dragoste, ani în șir, pînă cînd a fost 1 suspendat din funcție și trimis forțat în locuri vitrege, cu ani grei de detenție... îi întors, s-a consacrat idealurilor din tinerețe și a muncit cu zor, zi și noapte, la catedră și ca om de știință, contribuind astfel la ridicarea prestigiului de altă dată al limbilor clasice, — limbi care deja fuseseră marginalizate și aruncate peste bord (încă din 1948). Se îndrăgostise de lașul nostru patriarhal și puternic centru de înalt nivel cultural și științific, pe care-1 vizita 9 destul de des... Lua întotdeauna legătură cu latiniști de la Catedra de limbi clasice de la Facultatea de Litere а 8 a Universității „Al. I. CUZA“. Venea de fiecare dată cu ultimele noutăți de la București sau din străinătate. Noi îl stimam, îl admiram, căci firea lui calmă, pașnică și avîntată spre un orizont frumos, senin și luminos al limbilor clasice, pe care le iubea, le adora și le slujea cu pasiune, — căci — cum zicea el — „acestea au făcut educația generațiilor pînă în zilele noastre și nimeni, din cei care s-au adăpat din seva lor, n-a greșit“..., cuvinte de aleasă prețuire. Era un om de valoare, un profesor ce știa măsura și proporția în discuții, cu vederi largi și pe „linia promovării limbii latine în patria noastră și în lume ; avea o bogată experiență (peritus usa linguae latinae) și milita Я cu entuziasm „Ad promo vendam linguam latinam in patria nostra atque in toto orbe terrarum.. “. A fost un traducător de elită, a transpus în limba românească opere clasice grecești și latinești într-o ținută elegantă, fidelă originalului și cu multă pricepere în mînuirea frazelor, a expresiilor și a figurilor de stil, căutînd să redea conținutul într-o splendidă „aureolă a limbii române...". A știut să dea pondere cuvintelor latine și să le adapteze spiritului limbii noastre. A tradus opera FARSALIA a poetului LUCANUS în hexametri dactilici de-o frumusețe rară, care citită și scandată cu răbdare și tihnă produce asupra lectorului o încîntare și un farmec deosebit, chiar în zilele noastre. Neculai V. BARAN 2 Primim la redacție UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA“ IAȘI și FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA Către, Redacția revistei „CRONICA“. Prin prezenta respectuos vă aducem la cunoștință următoarele : în data de 11 noiembrie 1995, in sediul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași, a avut loc o convorbire academică, organizată la inițiativa I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. La această convorbire au fost invitați să participe domnul rector și domnii prorectori ai Universității Al. I. Cuza“, domnii decani și prodecani de la Facultățile de Litere, Filosofie, Chimie, Fizică, Istorie, precum și cadrele didactice de la aceste facultăți care predau cursuri și la Facultatea de Teologie Ortodoxă la secțiile : Teologie — Litere, Teologie — Asistență socială, Teologie — Patrimoniu cultural. Au participat, deasemeni, cadrele didactice ale Facultății gazdă. Tema convorbirii a fost : „Interdisciplinaritatea în cadrul Facultății de Teologie“. Evenimentul a fost consemnat și în revista „CRONICA“, nr. 22—23 (1426—1427), 15.XI — 15.XII. 1995, sub semnătura domnului Neculai V. BARAN, avînd ca titlu : De interdisciplinaritate omnium sectionum“. (caseta din mijloc). Pentru corecta informare a opiniei publice, vă rugăm să publicați în revista dumenavoastră următoarele observații : a) Intîlnirea a avut ca unic scop cunoașterea reciprocă și realizarea unei mai strinse colaborări între cadrele didactice de la Facultatea de Teologie și cele de la Facultățile cu care colaborăm, în vederea cooperării dintre disciplinele teologice și celelalte discipline care se predau în Facultatea de Teologie, la secțiile menționate mai sus. b) Tipul de lecție de limbă latină, prezentat în revistă, nu a făcut obiectul convorbirii academice, așa cum se afirmă. c) Intîlnirea nu a avut caracter politic, ori naționalist, ci pur didactic, de aceea nu s-a urmărit denigrarea nimănui (persoane sau partide politice). d) Cele afirmate în casetă aparțin, în exclusivitate, domnului Neculai V. Baran, dar neînsușite de asistență. e) Referitor la aplauze, nu trebuie uitat că ele nu reprezintă întotdeauna o recompensă pentru un efort intelectual ori artistic, ci, uneori, și un mijloc de a opri pe cineva care afirmă lucruri cu care asistența nu este de acord. 1) Un amplu reportaj despre intîlnirea amintită va apare în revista „Candela Moldovei", editată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Cu mulțumiri: Decan, Șef catedră, Pr. conf. dr. Petre SEMEN Pr. lect. Mihai VIZITIU Puncte de vedere Nevoia de integrare Toader BERLER Dacă vorbim despre nevoia de integrare în Uniunea Europeană, trebuie să recunoaștem că este un proces complex cu importanță semnificativă și cu cerința unui timp de acomodare și armonizare mondializat. Mondializarea integrării decurge din mutațiile strategice ce le-au generat și le generează orice și oricine pătrunde în aceste structuri, mutații care se manifestă în mai toate forțele economice care trec peste granițele continentului european. La noi în prezent mass-media vehiculează impresii contradictorii despre soarta țărilor ce bat la porțile Europei, informații care, slobozite din neștiință sau din rea credință, au darul de a deruta, de a semăna confuzii, incertitudini și uneori teamă și neîncredere. Se vîntură în principal ideea că integrarea noastră este frînată de probleme de natură economică, de nivelul de dezvoltare umană scăzută datorită dezvoltării economice pe principii extensive, de gradul scăzut de valorificare a materiilor prime, de prăbușirea catastrofală a nivelului productivității muncii, de scăderea calității muncii, de înăbușirea spiritului creator, toate la un joc fiind cauzate de singura preocupare, hrana zilnică. Este pe atit de fals, pe cît este de grav. Intrarea în Europa, unde de altfel ne aflăm dintotdeauna, mai bine zis „reintrarea“ trebuie făcută cu demnitate. Nu trebuie să ne punem problema dacă intrăm sau dacă suntem acceptați, sau dacă intrăm cu ce statut intrăm, ci trebuie să fim noi înșine convinși că intrăm ca un partener valabil cu perspective de a dezvolta și afirma identitatea economiei noastre naționale cu cea existentă deja în aceste structuri. că: Nu trebuie să acceptăm ideea că, davom intra, vom fi considerații ca o colonie românească aptă să ofere o piață de desfacere pentru produsele altora, parte din ele manufacturate cu materii prime și forță de muncă, românești. Dimensiunea economică ce se măsoară în momentele premergătoare deciziei de acceptare a integrării, fără îndoială este cel mai puternic argument, însă, nu trebuie neglijați și alți factori : sociali, educaționali, civilizatori, politici, culturali, morali, poziționali, care în mare majoritate sunt prezenți în spectrul general economico-social al României. A promova ideea existenței unui decalaj mare între latura economică și cea socială, educațională a dezvoltării umane și că ambele luate la un loc sunt cu mult sub nivelul european, înseamnă o chestiune de necredință față de nație, o autode rânrg în neputință și necivilizație.. Or, o parte din mass-media aceasta face. Cu atît mai grav, este faptul că și o parte din cei ce sunt puși să reprezinte interesele națiunii în diversele structuri interne și internaționale, duc aceeași munca de denigrare a realităților vieții românești. Spre aceștia să se abată rușinea, să se abată mînia celor ce i-au pus acolo, mila să se abată asupra lor și să le alunge vrorile dușmănoase ! Una este să prezinți relevanța unor reușite certe dar și a unor eșecuri tot atît de certe, a unor progrese evidente și a unor regrese pe aceeași măsură, și alta este prezentarea în culori sumbre a unei situații punctuale, izolate, care prin extrapolare poate duce la generalizare, la concluzii și etichetări nedrepte. Sigur că salubrizarea morală este dificilă și îndelungată. Dar a scoate în evidență cu tot dinadinsul aspectele cele ind urîte ale comportamentului uman, a admite cu bună știință „oiganizarea“ vieții sociale și a o scoate în față, a ridica la rang de principiu comportamentul suburban al unora, limbajul insalubru, adresarea necivică, toate acestea existente și în cele mai avansate țări într-ale civilizației, este un act de necinste, este o acuză adresată propriei identități. Trebuie să scoatem în evidență comportamentul civilizat, plăcut, cinstea, corectitudinea, tradițiile culturale, nivelul de dezvoltare economică (cel puțin decent), faptul că prin tot ceea ce facem existăm, și prin potențialul nostru creator putem să plasăm România modernă la granițele spirituale ale destinului european integrat. Dacă Moldova „cealaltă“ a intrat deja în Europa, să nu zicem că este mai înapoiată de surata sa mai mare, acolo glasurile care s-au ridicat, au fost „naționale“ și raționale, au fost glasuri doritoare de progres care au prezentat lumii fereastra din față prin care se poate privi în pozitivitatea interiorului. A fost și factorul politic zonal și mondial, care va acționa și în cazul nostru. cronica