Curentul, iulie 1932 (Anul 5, nr. 1586-1615)
1932-07-01 / nr. 1586
ANUS. V Ko. PAGINI cm Pravila scandalului şi a risipei O delegaţie de necăjiţi din Băile Herculane s’a prezentat la Ministerul Sănătăţii pentru a se plânge de scandalul iscat prin numirea doctorului Crăciunescu, mare handralău politic, satrap în staţiunea lor climaterică şi termală E curios că un guvern zis de alegeri ca acesta, împarte recompense politice. Este şi mai curioscă, ministerul sănătăţii se mulţumeşte să patroneze „acţiunea” unui ora care prin simpla apariţie la Herculane, a atras asupra persoanei sale cinci gloanţe de revolver, din fericire eşuate. Ministerul l’ar destitui pe Crăciunescu, „dar n’are destule probe” ! Ministerului nu-i ajunge demonstraţia celor cinci cartuşe, trase strâmb, de unul dintre cei urmăriţi de furia Crăciunescului căftănit mai mare peste argaţi şi băeşi. Nu-i ajunge valul de indignare care, în aceste vremuri de sărăcie, a mânat pe drumuri o delegaţie a comunei la Bucureşti. Vrea probe, fiindcă dumnealui se teme de a comite o ilegalitate, chiar când este evidentă greşala făcută, cu numirea doctorului Crăciunescu într’un post de vice-rege cu harapnicul la brâu. Nu râdeţi, că nu e numai de râs-Este vorba, în realitate de un capitol de risipă a banului public. Prin funcţiunea sa, d-rul Crăciunescu, ca director al băilor primeşte de la Ministerul Sănătăţii un salariu, care cu accesorii, se apropie de douăzeci mii lei lunar- E cel mai rentabil post, dacă ne gândim ca timp de nouă luni din an amicul e în concediu. Poate că ministerul nu ştie că un funcţionar public este legat de o condică de prezenţă la serviciu. Nu ştie, implicit, că d. Crăciunescu utilizează calitatea sa publică în folosul practicei sale medicale particulare, şi că nu e niciodată în birourile administraţiei băilor. Poate că ministerul nu ştie că la Băile Herculane s-a făcut o expropriere de teren ,în favoarea doctorului Crăciunescu, chiar la rădăcina „Izvorului termal de ochi“, şi că astăzi acest izvor e în curtea numitului, cu toate că exproprierea e in conflict cu legile în vigoare. Poate Ca iiinisierul im ştie HiCt de contractul cu Statul încheiat de Crăciunescu, prin care acesta plăteşte Statului cincisprezece mii lei anual pentru apartamentul ce ocupă în hotelul Ferdinand, al ministerului Sănătăţii, când ar putea prea bine să locuiască în vila sa proprie, închiriată cu preţuri fabuloase bolnavilor. Poate că ministerul nu ştie că miluitul lui a închis cu două lacăte o stradă publică, în Băile Herculane, pentru a o rezerva exclusiv pacienţilor săi, terorizaţi de calitatea sa oficială. Nu ştie ! Vrea probe ! Totuşi vom întreba ministerul dacă este legal ca doctorul Crăciunescu să rămână în plinătatea atribuţiunilor sale, în timp ce se anchetează asupra „atentatului” comisia contra delicatei sale persoane ! Nimic nu poate justifica rasbunarea unui dement, dar asta nu scuteşte de la deranjul unei cercetări serioase pe Crăciunescu Normal, atentatorul va fi adus în faţa justiţiei, care-şî va bizui acuzarea pe actele încheiate prin depoziţii pline de rezervă, şi în prezenţa directorului administrativ care întâmplător este tot d. Crăciunescu. _ ^ Păi aşa merge, şefule .Admit că nu toţi dintre cei interogaţi s’au sfiit să spună adevărul. Cei mai mulţi însă, în faţa atotputerniciei doctorului, au spus numai crâmpeie de adevăr, ceea ce nu e tot una, ori au preferit să nu ştie nimic. Un criminal, e oricum un criminal, dar până la pronunţarea sentinţei de condamnare, nimeni nu-i poate ştirbi dreptul de a-şi organiza apărarea Pe de altă parte, anchetatorului i s-a răpit posibilitatea de a verifica datele prime ale crimei şi mobilul ei real. El nu şi-a putut da seama cât de odioşi sau de simpatici populaţiei sunt împricinaţii Capitolul acesta mi se pare extrem de delicat, dar în Penal trebue lămurită precis nuanţa crimei. Nu termini uşor cu un om, declarându-l nebun. Or, tocmai aceasta se subînţelege din sufocarea voită a acestui atentat, care pune intr’o lumină urâtă organele năclăite în politică, ale Ministerului Sănătăţii Atâta vreme cât opera Justiţiei nu este pregătită în condiţiuni ireproşabile de antisepsie şi desinfecţie politică, totul ni se pare suspect şi e de datoria noastră, slujitori ai opiniei publice, să denunţăm acest scandal. In modul cel mai legitim ne putem întreba : care e interesul cel mare pentru care doctorul Crăciunescu e menţinut în atribuţiunile sale administrative, în timp ce harnicii procurori ai Justiţiei au datoria de a portretiza perfect două atitudini morale ? Este măcar acest exponent al ştiinţei lui Hippocrat, un om fără antecedente de natură să nască îndoeli? Trebue cercetat dacă este. Trebue redeschis dosarul anchetei din 7 Maiu 1931, când parlamentarii Severinului au determinat o anchetă împotriva d-lui dr. Crăciunescu. Trebue căutat la parchet, dosarul unei chestiuni mai vechi privitor la sinuciderea cu luminal, a d-nei Tereza Bădescu, la 2 Februarie 1930. Trebue întrebat un martor preţios, d- g-ral Mihăescu, asupra cauzelor unui incident din 1921. Aşa, domnule ministru. Fără suspendarea acestui funcţionar, se înlesneşte prigoana, nedreptatea şi scandalul public. Romulus Diaciu Citiți în pag. 7ai Pe urmele inundațiilor din țară ton. „Circul subt apă“ Ca şi matchurile de football de la Belgrad pentru Cupa balcanică, p• marele nostru derby electoral se desfăşoară sub harapniele grindinei, ele trăsnetelor şi ah neajanilor, mai familiarizaţi însă cu mentalitatea baletnică decât ambasadorii noştri sportivi, concurenţii partidelor rezistă eroic la prăpădul inundaţiunilor. In măsura în care le imobilizează arte, mobilele şi incursiunile de propagandă, devastările potopului înlesnesc candidaţilor cele mai splendide experienţe de exasperare a durerilor poşteşti, şi de fluturare a promisiunilor demagogice* Sub carapacea unui cer plumburiu, printre leşurile vitelor înecate şi în mijlocul bocetelor scrâşnite de pribegii gospodăriilor pustiite, eloquenţa triburilor de răspântie Îşi descoperă noui resurse de convingere şi terenuri mai grase de cultură. Ca providenţiala asistenţă a norilor şi a puhoaielor, — odată cu prefacerea lanurilor în iazuri, — sufletul desnădăjduit al Neamului românesc s’a transformat într’un admirabil cernoziom, accesibil celor mai monstruoase seminţe şi germinărilor celor mai neprevăzute, când ogorul i s'a schimbat in baltă dela o săptămână la alta, cum să nu creadă bietul ţăran în făgăduielile scamatorului care descinde in sat pentru a-i făgădui marea cu sarea?... Marama de doliu întinsă ca un imens giulgiu dela un capăt la celalalt al ţării, peste capetele năucite ale sinistraţilor, ocroteşte superb acrobaţiile saltimbancilor politici, specializaţi în impresariatul lacrimilor şi in exploatarea durerilor. Se năruie în mlaştină şi dărâmătură Bârladul, — oraş de îndătinată cultură şi de veche tradiţie românească... Torentele apelor invadează uliţele Tecuciului, — se afundă sub nămolul potopitor străvechea Tighină, şi Bacăul flagelat mai an de văpăile incendiului, şi roşii încărunţiţi in sfiala nobleţei moldoveneştiPlesnesc pretutindeni catapetesmele târgurilor, lespezile se prăvălesc peste duşumele şi cărămizile se rostogolesc in fluviile uliţelor. Şi în acest cernit decor de apocalips, inceând sub răgetele lor imensa simfonie a suspinelor de jale, clovnii partidelor îşi continuă hidoasete lor ţopăieli pe funia electorală, bălăcind cu voluptate prin băltoacele pregătite să găsduiască mâine şi sângele scrutinului suveran. Plâng moşnegii, bocesc nevestele, se jelesc pruncii şi suspină desculţi gospodarii în faţa vetrelor pustiite de potop, pe prispele caselor devastate, candidaţii continuă să se producă plini de exuberanţă, profitând de desnădejdea gloatelor şi de pribegia cirezilor. Sub privirile unui norod până la brâu prizonier al puhoaielor, fruntaşii politicii româneşti se joacă de la „circul subt apă"... Ion Dimitrescu — Cică lefurile se plătesc numai pe prezent. Pe viitor se va vedea... — Și pe trecut ? — Pe trecut... s’a văzut! Pluteşte în văzduh ceva apăsător, care înăbuşă respiraţia dreptei judecăţi şi înlesneşte circulaţia ideilor false. Nimeni nu poate socoti mulţimea capabilă de a înţelege că nu ..vremurile sunt sub om ci bietul om sub vremuri” cum se rostea cronicarul cu profunda lui înţelepciune; şi oricât s’ar trudi cineva, n’ar putea să-l convingă pt muncitorul „şomer” că reactivarea uzinelor nu este in funcţie de voinţa unui om, ci de legi economice ai căror ritm nu poate fî modificat de nimeni. ;»••• Nu v» isbuni nimeni să definească alte cauzalităţi, fiindcă mulţimea plasticeazâ într’o persoană minţiclicitatea cauzelor râului de care suferă. Şi aici stă greutatea de a apăra regimul monarhic de freamătul şoaptelor ce, din ceaţa impreciziilor, încep să definească unele silabe, fireşte, încă disparate, dar nu mai puţin semnificative.De altfel, şoapta este doar o patrulă activă şi laşă a acelei păvă- Uri de rătăcită voinţă populară, ce se poate încorda la un moment dat protivnîc tuturor socotelilor făcuta pe baza cuminţeniei naive a poporului Ceiace mi s a părut foarte ciudat este că întotdeauna clasa politică, aşa zisă conducătoare a unei ţări şi-a îngăduit toate fanteziile, toate abuzurile, toate îndrăsnelile, — ades cu o vădită culoare anarhică, — numai fiindcă se sprijinea pe credinţa puterii de amortizare a bunului simţ popular. Altfel, dacă ar socoti şi eventualitatea unei furioase porniri a mulţimiloratât de savant sgândărite de agitatorii electorali), chiar politica ar fi mult mai prudentă. Fiindcă există insă nn bun simţ popular, acel cuminte instinct al ordine!, bravii fruntaşi ai ţării îşi pot îngădui o neruşinată lipsă de bun simţ. Evident, bunul simţ popular este grav ameninţat în aceste vremuri amarnice, şi instinctul ordinei, — la muncitorii fără lucru prinşi în ghiarele sinistre ale mizeriei, — sa clatină, grav anemiat in prelungită suferinţă a foametei. Or, tocmai în aceste momente de îngrijitoare ridicare a temperaturii, clasa conducătoare şi presupus politică socoteşte potrivit să se joace puţin şi .de-a republica’ Nu mult, fiindcă îşi dau prea bine seama că, după primul pas făcut, nimeni n’ar putea opri alunecarea Statului în fundul prăpastiei unde stăpâneşte anarhia, ci puţintel, — exact atât cât este necesar spre a curma unele greşeli, şi spre a infimida Pe Rege. Şi dacă tonul „îndreptării” este grai agresiv, dacă se fac comentarii aşa de grave ca fond, dacă imprudenta apariţie a Regelui în balcon cu prilejul manifestaţiei de Duminică a partidului naţional-ţărănist este socotită ,,actul insolit al Coroanei este fără precedent în analele vieţii noastre de Stat". — asta nu înseamnă altceva decât o notă de bravadă, firească unui temperaament de militar cum este mareşalul Avetrescu. De fapt, toate partidele din opoziţie gândesc la fel, iar singularizarea mareşalului Averescu este doar în formă nu şi în fondul gândirii. Avem deci, — în aceste vremuri grele, irizate de suflul rece al primejdiilor viitoare, — un început de luptă între partide şi Coroană- Oricât ar îi de compromise în faţa acestei ţări partidele, din lupta. a.Aceasta de surpare a regimului monarhic, ele vor isbuti să clatine pe Rege, să mobilizeze împotriva Suveranului amărăciunea ţării străbătută de durerile unei profunde crize economice. Această ispravă o vor face, vor isbuti să adauge necazurilor obşteşti şi febra republicană. ..Coroana în serviciul partidului naţional”, deci o renegare totală a funcţiei monarhului, de cumpânitor al oscilaţiilor de opinie a ţării, de judecător imparţial ce nu vede interesul restrâns al nici unui partid, ci este stăpânit de Interesele permanente ale naţiei. Se poate o acuzaţie mai gravă, cu consecinţi mai bogate în dezastre decât această surpare a prestigiului monarhic?.. Da, a fost o greşală, prezenţa în balcon a Regelui în momentul când defilau legiunile electorale ale unui partid, dar comentariile făcute acestei erori de tact constituesc o deşănţată propagandă împotriva regimului monarhic.Desprind acest fragment din „Indreptarea”: ,Nu putem şti ce a văzut Regele Carol II în cetele cari au defilat Duminică pe dinaintea Sa; dar istoria ştie că Regele Franţei care a salutat mulţimea din balconul Palatului dela Versailles a întrezărit crepusculul monarhiei”. Pentru cine ştie să citească, această evocare istorică nu are decât un singur sens: prefaţarea republicei Nu ne îndoim că fiecare partid, dacă s’ar fi găsit la guvernar fi făcut o epileptică risipă de gesturi menite să traducă fidelitatea cea mai entuziastă faţă de monarhie; in opoziţi©, îşi simte pieptul bdîuUH luJ SuSpaáív * vpuí/liCwíiC* Povestea este veche; inedită este numai publicitatea suspinelor înăbuşite de odinioară. Dar naţionalţărăniştii, — astăzi atât de pasionaţi ai monarhiei, — nu mârâiau erî porniri republicane? întrebarea nu priveşte acest flux şi reflux al fidelităţilor monarhice, — priveşte numai problema rezistenţii bunului simţ popular, continuu asaltat de mânia celor rămaşi în opoziţie. Jocul acesta este primejdios; și dacă într’adevăr axa disciplină monarhice s’ar frânge, îşi închipue oare cineva că republica burgheză ar fi altceva decât un scurt interimat ce-ar pregăti regimul comunist? Domnii cari tot fac apel la istorie uită că ruptura echilibrului monarhic înseamnă ridicarea stăvilarului şi liber curs puhoiului patimelor populare, năvălind devastatoare, risipind toată rânduiala Statului, dislocând unitatea naţională strâns legată de forţa de unitate a monarhiei. Pentru violenţii comentatori ai unui fapt divers, luat ca pretext pentru a ataca însuşî regimul monarhic, — recomandăm o mai serioasă cercetare a istoriei, atât de inutil bogată în avertismente- Să nu se piardă din vedere, că bunul simţ popular este anemiat ca un muncitor „şomeur”. Pamfil Şeicaru mm Fluxul şi refluxul fidelităţilor monarhice Note de drum aspecte la viata turci de M. G. SALARI NEANU In reportagiul anterior, vorbeam cinstită în rânduri, de fiecare din de politică. Şi reproduceam unele declaraţii. Intr’adevăr, în Turcia republicană a lui Gazi Mustafa Kemal, nicăiri, pe străzi, la cafenele, prin cluburi, la tren şi prin saloanele vapoarelor, nu auzi discuţii asupra acestui articol. Se vorbeşte orice, afară de politică. Ceva mai mult. Gazetele nu au opinii. S-a luat măsura cutare. O redau sub formă informativă. E bună ? E rea ? Treaba acelora cari au luat-o. Massa o înregistrează şi se conformează. Cine cunoaşte Turcia de el, rămâne uimit. Tembelismul, caracteristic orientalului, huzurea prin cafenele. Din zori de zi şi până târziu noaptea, sorbind cafeaua ieftină, grup, nu se discuta decât politic. Era un nărav luat deja greci, de a pune ţara la cale, la cafenea. Şi discuţiile, de câte ori nu degenera în dispute şi apoi, în părueli ! Câtă vorbărie sterilă ! Exact ca la noi. Căci ce valoare avea opinia publică sub absolutismul lui Hamid. Acum, de taifas tot se mai stă. Dar oamenii îşi comunică, unul altuia, năcazul şi-şi trasează proecte pentru ziua de mâine. Viaţa e atât de grea !.. Finanţa statului nu e tocmai In floare. Visteria nu geme de avut. Cu toate acestea, funcţionarii publici sunt plătiţi la zi. Cum şi ce fel ? Financiarii noştri ar putea cere relaţii. Eă aplicat şi In Turcia o curbă de Sacrificiu asupra salariului funcţionăresc. A fost mai chibzuită ca la noi însă. S a lăsat un minimum de existenţă, nu de mizerie ca la noi. Impozitul pe salariu a atins cota de 27 la sută. Ceea ce a rămas funcţionarului e dat la timp, în o fi tocmai ameninţat cu spănzurătoarea infractorul la prohibiţia măcinării politice. In tot cazul e pasibil de pedeapsă grea, altfel n’ar ciuli Îngrozit urechea Interlocutorul când îi pui o întrebare din acest domeniu şi nu ţi.ar răspunde, punând degetul Pe buze, cu acel sfat... care.ţi impune prudenţa. Degajat de preocuparea sterilă a politicei, cetăţeanul turc îşi caută de treabă. Şi goana după existenţă ii dă acea ameţitoare trepidaţie in cât te întrebi acesta e poporul cu deviza „iavaş“ ? Ierarhizarea demnităţilor V Oscara destul de caracteristică. Stapânul absolut al Turciei e Gaziul. Nimic, r icî o măsură în numele şi prin el. Ci toate trecute prin filiera democraţiei. Comisii, parlament, consilii de miniştri. „Parlamentul a votat”. Da, da. A votat. Forma e făcută. Cum e con.,stituit parlamentul însă ? Partidul poporului unic partid în Turcia, constitue listele. După ce sunt apropie de gazi, sunt supuse votului obştesc. Fiind singurii candidaţi, massa se rosteşte liber, votând . Valiul, prefectul, e demnitarul care ţine toate puterile in vitaetul său. Nimic nu se face fără el: comerţ, îndustrie, cultură, serviciu tehnic, totul, totul depinde de el. Apoi, Valiul, e demnitarul care nu se schimbă la primul capriciu al cutărui politician. Ajuns în acest post de mare platformă, Valiul se bucură de un prestigiu extraordinar. Şi nu este înlocuit decât an căzut când a fost prins cu netrebnicii, sau când în vilaetul său a avut loc o mişcare antirevoluţionară de care nu s-a putut informa la timp. De obicei (dm/tiimtuarv in pay. Il-a) RB&ACflA Sí AdMIidiTliAm Strada Sărindar Mo. 4 Cabinetul diectorului 3—1230 Telefon ; Secretariatului Provincia 3—1229; Redacţia 3—6489; Adiţia 3—7528 A BONANENTEi lei 700 pe an; 350 pe 3 luni; 200 pe 3 luni; pentru Bănci, Instituţiuni şi Administraţii Publice lei 1000 anual; pentru străinătate: lei 1700 pe an; 850 pe 6 luni; 500 pe 3 luni. Abonamentele încep la 1 zil5 ale fiecărei luni Taxa poștală plătită în numerar conf. prin* Dir. G.rale P. T. T. 55740/929. Sinucidere ce o constatare simplă şi dealtfel partidele continuă cu atâta persuasiune sinuciderea colectivă. Alegătorul chemat de unii şi alţii, să asculte răfuelile reciproce, găseşte concluzia în manifestele diferitelorr partide şi ligi extremiste, care nu fac altceva decât să recapituleze, totalizând ceia ce fiecare partid ai rostit despre celălalt în parte. Aceştia sunt. O spun singur. Aceasta au făcut, o mărturiseai singuri. Dacă voiţi ca ţara să mear- gă mai departe pe povârniş, aşa cum o duc partidele politice, daţi-ler lor voturile. Ca să mai prade, că să mai vândă ce este de înstrăinat, ca să ne mai robească ce-a mai rămas nerobit... De nu, de mai dorit! o îndreptare, atunci veniţi la noi! Despre noi nimeni nu spune şi nu poată să spună, că am jefuit banul public, că am risipit, că ne-am ridicat palate şi că ne-am cumpărat moşii...“ . Cum vedeţi, cum ar trebui să vadă partidele politice, propaganda grupărilor extremiste e foarte uşoară şi simplă. Nu cere multă bătaie de cap. Nici multă cheltuială. E o propagandă pe care partidele politice le-o oferă singure, pe a lor cheltuială şi cu preţul propriei lor năruiri. Socoteala o vom face cu- rând-curând. Destul să amintim câte partide s’au fărâmiţat, s’auj neautizat în doisprezece ani, dup® ce-au cunoscut gloria efemerelor popularităţi. Ce-a mai rămas dinn ele ? Pulbere întoarsă în pulbere şi alt nimic, explicabilă. Bătălia electorală nu se dă pe programe politice. Şi nici nu s’ar putea da, căci toate seamănă ca două picături de apă, deopotrivă de noroioase. Mai roş sau mai puţin roş, mai alb sau mai puţin alb, fiecare program poartă stigmatul partidului iniţial din care s’au înmulţit prin sciziparitate, nu pe chestiuni de principii (fiindcă nu de dragul „principiilor moare politicastrul român!), ci pe chestiuni depersoane, de ambiţii, pe concurenţa procopselii, pe numărul scauneor de deputat şi al portofoliilor de secretariate şi subsecretariate de stat, câte s’au oferit sau au fost refuzate. Bătălia se, dă pe persoane, între persoane. Sub etichetele care vor să rezume un program, cetăţeanul procedând prin simplificare, citeşte, nu „liberal“, „naţional-ţărănist“, ţărănist", „agrarian" şi aşa mai departe, ci „dacist", „georgist“, ,/tverescan", „gogist”,f ,-lupisî", iorghist“, „argencianist”, şi tot aşa înainte. Dar fiindcă trecând prin politică, nici chiar oamenii cei mai oneşti în structura pr intimă n’au scăpat neîmproşcaţi de noroiu, lupta se dă cu acelaş noroiu svâr- Ut reciproc, în faţă, cu amândouă mâinele. Fiecare a descoperit în celălalt un şnapan, un bandit de codru, un sperjur, un jefuitor al banului public, un samsar, un complice al altor bandiţi şi samsari, deşi s’au aflat nu arareori cot la cot pe aceiaşi bancă ministerială, solidarizaţi în aceiaşi răspunder. Acuzaţiile reciproce din ziarele de partid în focul campaniei electorale, sunt floare la ureche pe lângă cele ce se prstesc la adunările de la periferia ţării. Acolo învinuirile sunt rostite mai pe şleau şi mai fără măsură. Stare Dime, recapitulându-le toate în cea mai strictă obiectivitate, că doisprezece ani ţara n’a fost condusă de oameni numai supuşi omeneştelor greşeli, lipsiţi de prevedere şi cu orizontul închis de opacele preocupări de partid, ci a încăput succesiv pe mâna haidăilor din codrul grăslei care se încaeră acum deja (împărţeala prăzii, invoca unul mai deunăzi un argument destul de nostim, pentru a-şi justifica desinteresarea : „Până acum toţi au furat sau au risipit, fiindcă era sacul plin- Acum e gol... Nu mă puteţi bănui că vă cer voturile pentru vreo procopseală. Sacul e gol- Nu mai este ce stoarce din el. Dacă vă cer voturile, e fiindcă vrem să-l umplem la loc cu o gospodărie chibzuită, pentru bunele ţări, etc., etc.”. Argument impresionant în primul moment. Dar altul, de colo ,punând lucrurile la punct, a caracterizat plastic situaţa cu spontaneitatea specific românească . — „Bine-bine! Gol ori sacul- Dar tot a rămas ceva. A rămas sacul!*1'. Deci bătălia se dă chiar pe sacul gol. Cine ştie- Poate tot a rămas ceva pe fund- Şi pe urmă rămâne prestigiul sacului, unde au fost miliardele. Mulţimea simplistă aşa judecă. Trebuie să recunoaştem că nu judecă prea departe de adevăr. Judecă în amintirea unui trecut şi in numele unei experienţe. E însă de mirare, că după toate avertismentele alegerilor parţiale care au dovedit progresul atât de alarmant al grupărilor extremiste, Cezarr Petrescu ■i.l Wili naiv raicsi seigahu ie la sută Afluenţa pretendenţilor la un Ic de deputat şi a listelor electorale,creşte considerabil de la o zi la alt aşa încât, buletinele de vot, noincul paloare pentru a cuprinde atâta agromeraţie de triburi politice, ameninţă , ia proporţii nebănuite. Numai la Coivurlui, pentru 7 locuri de deput — arhisuficienţi pentru a apăra Intresele judeţului Şi ale oraşului Galaţii care a dat destule personalităţi proei minente, s’au înregistrat 77 de cameră daturi. Şi încă, până acum, nu s'apj depus listele organizaţiei partidului _______ o- „ r a \t r t UZIWU- vwiut -fl v* 4 * ■ ■ —-■ Adăugăndu-l şi pe aceştia, cari au cel puţin tot atâtea drepturi ca şi celolalţi, vom avea un total de 91 de candidaţi. Repartizaţi la numărul de locuri, care, evident, nu se poate multiplica pentru a satisface veleităţii tuturor, ajungem la proporţia de minimum 10 candidaţi pentru un loc îrn viitorul parlamenti, Judeţul Ilfov şi fericita Capitală a României.Mari, invadată până în măruntaş de virusul democratic, este şi mai mult copleşiţi, de poftele nesăţioase ale candidaţilor in perspectivă. Lista socialistă independentă, este a şaisprezecea. Cu alt cuvinte, la liste de câte 20 de candidaţi la deputăţie, adică un total de 320 de concurenţi electorali pentru un număr de locuri de 16 ori mai puţine. Să-i ţie Dumnezeu in generoasă lui oblăduire, şi să aibă grijă sa nu-i vedem cu capetele sparte fi fălcii» învineţite la camera de gardă a spitalelor. Şi pentris ca, bietul cetăţean, neînsemnat număr aritmetic dur puntul de vedere electoral, să poată cu,prinde atâta zarvă de capacităţi poliiice, îl avertizăm că patria lui,o,mânia mare, în care belşungul ne strangulează, are 71 de judeţe şi numai 386 de locuri în parlamentul din dealul Mitropoliei, şi că, niciodată par,sudeli, şi candidaţii nu au fost mai numeroşi decât astăzi. Şi pentru că această socoteală, la care, îl lăsăm măgur să mediteze, dorim să fie cât mai complectă, ne îngăduim să adăugănt^' că depunerea unei liste în cel mai mic judeţ necesită minimum 15.000 lei. , Intr’o ţară inundată de criza copynomică, până a-l da ultima suflări in mâinile experţilor care au venit si ne inventarieze sărăcia, ce găsesc dlar, o categorie destul de numeroasi de giambaşi electorali repezindu-se cu banii în dinţi să-Şi depue candidaturile. Pentru cei care caută să descopere aurul un bălegar, iată o nouă sursă de venituri, dar pentru nevoi!«, şi chibzuinţă cetăţeanului votant, a« ceastă Încurcată aritmetică electorală şi acest tumult de forme geometrice, nu va fi un prilej de mângâere ci o stampilare plină de dispreţ svarlit, ca o flegmă pe bukistinul de vot, frt' timp ce ţara geme m-h călcâiul săr&t clei, huzureala poliâM niscr? o propI porţie de 1.000 cfc candidaţi pentruj o sută de locuri. Roşia