Curentul, ianuarie 1935 (Anul 8, nr. 2484-2512)
1935-01-02 / nr. 2484
CARN 'TOMMb Casa României In Franţa Declarafiile domnişoarei Elena Vărărescu, preşedinta nouei instituţii de propagandă româneasca Opinia publică are astăzi un rol hotărâtor in politica externi a statelor. Societatea Naţiunilor, acest receptacot al tuturor tendinţelor, sentimentelor şi crezurilor care mâna colectivităţile, judecă cu o autoritate din ce in ce mai necontestată diercridele dintre popoare. In determinarea si nuvelelor acestui suprem tribunal, pe lângă abilitatea dtprotmtitor, carnea-a tiuit stima şi simpatia de care se bucură naţiunile împricinate. Deacum înainte isbănda nu se mai câştigă prin puterea armelor, ci pin ţărm prestigiului. Ţinuta morala şi lui.7.Aî culturei tată ceeace dă prestigiu unui popor. Rrea indispensabil să inghilit cu toată vigilenţa de bunul re,unului neamului nostru. Pentru a avea informaţii complecte asupra acestei preţioase instituţii, am rugat pe domnişoara dona Văcărescu, care-i este preşedinta electivă, să-mi depăşeascâ programul şi organizarea Casei României în Franţa. Marea poetă şi strălucita ambasadoare a culturei româneşti m’a primit in salonul celebru care odată pe săptămână adăposteşte ziua intelectuală a Parisului. După ce şi-a exprimat satisfacţia pentru interesul pe care Curentul îl acordă Casei României, domnişoara Văcarescu a binevoit a-mi spune următoarele : — Pornim la drum cu modestie. Puţinului care-i avem , adăugam credinţă şi entuziasmul nostru. Vom ţine conferinţe despre România privită sub diferite raporturiistoric, literar, etnografic, economic etc. Conferenţiarii noştri vor fi oameni cu reputaţie stabilită. Nu admiterii diletanţi sau fantezişti, ci cunoscători serioşi ai lucrurilor de la noi şi având darul să te exprime in chip convenabil. Ne gândim de pildă la Lucien Romier care ne va da o privire isperală^asupra ţârei noastre. Albert Mousset ne va vorbi despre rolul Micei Antante in politica europeană. Vom face apel pe rând la d-nui Focidon, de Martonne, Rist, Auboin, Zeuceanu, mari specialist în diferite domenii româneşti. Conferinţele noastre vor beneficeroţă noastră constă în a nu face propriu zis propagandă. Evităm informaţia tendenţioasă, dăunătoare chiar cauzei pe care vrea să «o Servească. Dorim să se voirbeasca cât mai des şi cât hiai mult de Romiâhia, să se ştie că existăm. Că lucrăm, că pretindem a fi cunoscuţi şi respectaţi. Mi se pare că aceasta e datoria fiecărei ţări: să se facă ştiută de străini, dovedindu-şi astfel vitalitatea. lata acum care ne este organizarea. Personalul activ se compune dintro prezidentă, dintr’uri director şi un secretar geliterat. Comitetul de onoare e prezidat d-iiii Gastoft Voumiergue şi Linu Cernim In acest comitet figurează Un mare număr de personalităţi traft" şi române, alese în toate do-— Noi aducem o contribuţie de care trebue să se ţină seamă, care trebue Încurajată şi sporită de guvernul nostru. Dar nu numai guvernul, ci presa şi publicul românesc E imperios necesar ca popoarele mai vechi in cultură să cunoască apiriul romanismului in civilizata mondială, sa ştie că avem o literaliiă, o muzică, o artă plastică ae o bogata originalitate şi că supurtiii tiuşi, au edilii ibuu cu descoperi importante la progresul ştiintei. De această idee imi închipui că au fost muram inimoşii noştri compatrioti din Duns care au luat autmiiva Crecuet unei Case a României in Franţa. Acest organism de apropiere franco-uomână şi de răspândire a Culturei romaneşti in apusul Europei a luat naştere gratie generozitatei doamnei şi dominum Leon Iomănumu Şi a pacioasuialm turnaiul al domnişoarei Ltefui Vacarescu şi a rrtmuim Petre Ginea, da de o lalrgă publicitate căci avem presa de partea uuasia. tie vor fi apoi publicate in broşuri reunite in votuiu la sfârşitul fiecărui an. Astfel cu timpul un important material docuuientiar, prezentat de oameni cu autoritate intr'o forma atragatoare va lua naştere şi te va răspândi in lumea întreagă. Ne gândim la organizarea periodică de expoziţii de artă românească sau de produse naţionale, iniţiativa tot atât de importantă pe cât e de greu de realizat Aici concursul d-voastră al tuturor ne va fi indispensabil Realizarea cea mai apropiată in acest sens va fi o expoziţie a artiştilor români la Franţa. O bibliotecă este in curs C- or* ganizare. Ne trebud tet Ce ..rr* tura românească savantă sau db t*maginaţie a produs mai de seamă. Vom reuni un bogat material de fotografii, reproduceri, allasuri etc. Vom putea astfel cu timpul deveni un adevărat centru de informaţie şi documentare românească nu prin Paris. Necesitatea unui asemenea organism e mai presus de orice îndoială. Francezii dornici să se informeze despre ţara noastră, gazetari, călători, simpli curioşi, se vor adresa nouă şi vor bine primiţi. Numeroase alte proiecte şi realizări se pot grupa in jurul instituţiei noastre. Ne gândim la traduceri, la publicaţii, la legături cu editorii etc. E insă prematur să insist: meriile de activitate, politică, literatură, artă, finanţa, etc. toţi marii prieteni ai României au răspuns la apelul nostru şi aşteptăm din partea lor un concurs efectiv. Posedăm un local situat in inima Parisului şi compus din două rituri sumane o gaene şi două birocuri spaţioase. Acest local poate fi amenajat in expoziţia de pictură sau de produse naţionale. Se pot ţine acolo conferinţe în faţa unui pubde de aproape trei sute de persoane. A veni la dispoziţie o dactilografă şi un om de serviciu. Toate acestea datorite sacrificiilor Consil Utale de d-na şi d. Leon Lothăreanu. Şi rugându-mă să insist asupra celor ce urmează d-şoara Vâcârescu a continuat! sunt chemaţi să ne sprijine să ne ajute. Vom primi cu recunoştinţă darurile pe care editorii şi autorii români le vor face bibliotecii noastre. Iar sugestiile presei româneşti vor fi totneauna bine venite. Activitatea d-rei Lienă Vucărescu înainte de a-ori lua rămas bun am rugat pe ilustra scriitoare să-ni vorbească ceva despre recenta J-sale activitate literară. — „Zilele trecute am uimit la Geneva . Conferind asupra Regelui Alexandru la care au asistat peste o mie de persoane. A Pui ammut Și prepar contenția la Cercai Interaliat şi la Anule. Imenţionez să editez la Gallimard, in Colectia nuvelelor dirijată de Dual Moraud, o antologie de nuvele româneşti pe care le va truduce d-na Cella Velavrancea. Consider că in genul nuvelei noi românii stăm in frunt cu cdorlalte neruturi. Greutatea Va H Să aleg aţi o productie aşa de vastă, căci sunt foarte multe care merită să fie cunoscute in străinătate. După cum vezi surit extrem de ocupatâ şi nu-mi rămân decât nopţile pentru a scrie vei suri". Marea noastră poeta mi-a destăinuit apoi câ i este dor de ţară şi că intenţionează să vie la Bucureşti de Paşti LaCasa României“ M'am dus apoi să vizitez localul Casei României la rue de la Baume 2, aproape de piaţa Saint-Rhiippe du Route. Prinţul Freire Ghica, directorul instituţiei şi d. B. Munteanu, secretarul general mau primit cu multă amabilitate şi mi-au arătat în amânunt splendidele saloane şi birourile pe care cu mult entuziasm şi abnegaţie se ocupă a le amenaja. Cu grandiosul hail de intrare intenţionează să înfiinţeze o expoziţie permanentă a produselor româneşti D-lor mi-au vorbit cu multă admiraţie de gestul nobil al d-nei şi d-lui Leon Cotnăreanu care asumă toate cheltuelile instituţiei. b ,,Cazul acestor generoşi donator este prea rar printre compatrioţii noştri, ca să nu insistăm asupra lui", mi-a spus Prinţul Ghica. „Trecând peste sentimentele de modestie ale d-nei şi d-lui Cotnăreanu cred că e bine să se ştie in tară că bugetul Casei României in Franţa e de aproape un milion lei anual''. Apoi mi-au spus câtă muncă depune si ce sacrificii materiale face d-şoara Elena Văcărescu pentru această operă. In tot cursul acestei ierni, d-sa va da recepţii in apartamentul său pentru pregătirea atmosferei în vederea deplinei reuşite a manifestărilor nouei instituţii. Inaugurarea Inaagurarea va avea loc după sfârşitul doliului naţional, in cursul lunei ianuarie, şi se va face cu un fast deosebit in prezenţa d-lui Elandin, preşedintele consiliului, şi a numeroase personalităţi marcante, înainte de a mă lăsa să plec, prinţul Ghica şi d. Munteanu m-au rugat să iau notă de activitatea cu adevărat ştiinţifică căreia i se vor consacra reunind aci o documentaţie precisă şi o bogată informaţie, şi au terminat repetându-mi rugămintea d-rei Văcarecu de a lansa un apel călduros către cei din ţară pentru ca să ajute la împodobirea şi prosperarea acestui focar de cultură românească in capitala civilizaţiei. Eugen Iliescu Paris, Decembrie 1934 La d-ra Elena Vacărescu Cam concepem propaganda Un apeţ L / Gavril Muzicescu de GALA GALAGTION Păstoria marelui mitropolit Iosif Naniescu mi se arată, cu cât vremea trece mai uluit, mai de laudă şi mai vrednică de pomenire decât au judecat-o contemporanii. Acest fericit terarh a ştiut să dea Stăpânirei Sale duhovniceşti intraiia măreţie a dragostei milostive, a săvârşirilor măreţe arhitectonice şi a artei bisericeşti. Iosif Naniescu va fi pururea pomenit pentru dărnicia sa absolut evanghelică, pentru monumentala catedrală din Iaşi şi pentru ocrotirea acordată cu deosebre muzicei bisericeşti şi excepţionalului maestru Gavril Muzicescu. A trebuit sa treacă aproape o jumătate de veac şi să vie atâtea zile sterpe, pe cari le ştim cu toţii, ca sa nraducem aminte astăzi cu profundă duioşie de ierarhul plin de fapte de caritate, ctitor prea fericit şi protectorul unei directitei muzîce a lui Gavril Muzicescu. Ne aducem aminte de o depărtata ei de duminică, pe care am petrecut-o în biserica metropolitană din Iaşi. Era pe vremea când capitala Moldovei ţinea in cinste moda intelectuală Imer-cugetatoare. Profesorii, scriitorii, ziariştii ieşeni erau elevii lui Maiorescu pe deoparte, al lui Dobrogeanu alierea şi loan Nădejde, pe de alta parte. Totuşi pror fr un contrast ciudat, această lunie emancipată şi liber-cugetatoare işi creiaza o religiune nouă, religiunea muzicei lui Gavril Muzicescu. Ieşenii Independenţi şi atei veneau să asculte cu admiraţie, pe marele maestru care, din cafasul ridicat sub bolţile catedralei, răspândea vraja atotbiruitoare a melodiilor sale bisericeşti, străbătute de un suflu mistic din Biserica de la Răsărit , Gavril Muzicescu îşi făcuse educaţia artistică în Rusia pravoslavnică şi venise şi oierise înţelegătorului clumah losif Naniescu serviciile sale In cântarea noastră bisericească de până aci, cunoaştem drept culmea artei armoniile nazale şi haxanartic, atât de autentic turcoorientale, ale muzicei greceşti. Neapărat, o artă subtilă. Iar cu titlul specială, pe care nu poţi s o înţelegi şi so guşti decăt dacă te-ai familiarizat cu ea din copilărie, Gavril Muzicescu aducea, din câmpa bnimnica şi din mistica fraţilor pravoslavnici ruşi, o vrajă nouă, compusă din nu ştiu ce melancolii şi din nu ştiu ce foşnete ale stepelor dormitoare in vân. Mi-aduc aminte că in era cea dintâi a intâlnirei mele cu corul lui Muzicescu, ascultând împreună cu atâţia intelectuali ieşeni frumuseţile sonore pogorâte din cafas, n am simţit lung şi ditms rechemat de reminiscenţele me din scriitorii ruşi şi imi deosebi din Nicolae Gogol. Ar fi însă o judecată unilaterală dacâ am tttărghii inspiraţia lui Musicescu numai la aleanul şi la mistica sufletului pravoslavnic rusesc. Poate că educaţia lui Musicescu, in biserica rusească, i-a dat mai la seamă ştiinţa melodiei şi tehnica meseriei. Credem insă că marele Izvor (Ionîimont-Komplocîvnnc;; \ lui Muzicescu a fost doina noastă populare. Nu putem sa SJUnem in ce legătură se prezintă, pentru cunoscători, opera căutareiului bisericesc Antou-tan iată ce opera im muzicescu hi se pare ilsa ca Muzicescu se afla mult mai aproape de cântecul bătrăin moldovenesc şi Ucravia ascultată de Vasile Alexandri decât Anton Fan — folklorul muzical al Munteniei şi al Olteniei ştiu precis, dict amintri personale, că Gavra Muzicescu iubea cu etervescenţă cântarea şi jalea melodioasă a poporului, ce-ş ingâria dorurile şi nevoile. Un cântec născut dih inima naivă a copiilor Moldovei, luaţi la oaste, mi aduc aminte cum l-a impresionat pe Muzcescu până la lacrimi şi cât a stătut de cânt tăreţ să il tot cânte până ce a izbu - • să-l noteze in carnetului edună de mărgăritare. Credem deci că, prin Pan prin şcoala slava a lui MuzA sa revărsat in bogăţie miaţâ m. . in vremea cea noina a 1. sy ro mâne valul plin de cile ^ joi , marelui şi anonimului ci,maret a MinidH Ponto că Gnvil Vl»zicescu este primul maestru al muzicei bisericeşti, care incepe vremea nouă, primind şi folosind melodia populară româneascâ. Gavril Muzicescu, cu puterea şi cu vraja baghetei sale de dirijor, a fost una din nobilele podoabe ale păstoriei lui Iosif Naniescu, când se va scriei vreodată in viitor, istoria acestui sfânt urmaş al fiu Veniamin Costache, corul Muslcescu va invia in urechile istoricului, precum la sfârşitul tragediilor lui Sofocle îti viază corul antic. Odată cu moartea lui Iosif Naniescu, a venit foarte degrabă şi sfârşitul carierei unde lui muzicant A început neutru fiuiitropolia Moldovei captivitatea babilonică, finocă sumbră, care v ti* nut 'ă ecentl și itt care o au ’••• . iile Corale și — ce- a* ' e nț uit TtâV — orice meioscLu ! Muzicescu a urmat de.r ) yc, în moartea pământească e sfântul său ocrotitor. Opera lui Gavril Mu/icescu a rămas limită vreme mai mult in :imintirea și nu știm cunoscătorilor decât în executarea liturgică a edițiilor noastre. Dar ritmuseţea nu moare nici o dată. Dupâ vremuri de eclipsa ea trebue să răsară cu grăţia ei dintâi. Astăzi, discipolii şi admiratorii Ilii Lauri Muzicescu sunt mai numeroşi decât eri. Muzica lui e dur nou la ordinea zilei şi vraja mistica de sub bolţile catedralei din Iaşi se raspândeşte iară in inimile noştire. beimalam cu drag dévotatuentm impresionant şi iubirea de adevârat ucenic evargnetic, pe cari le hrăneşte, pentru opera lui Muzicescu meritosul si harnicul muzicant, din totul de cor domnul ştefan Stoicescu. Numai cu puterile proprii, domnia Sa a cultivat şi cultivă muzica lui Muzicescu. A readus printre noi cultul cel de altădată, a reinoit biruinţele corale repurtate de maestru, a alcătuit o societate întreagă care poartă numele lui Gavril Muzicescu şi in ultimul timp, printr un efort admiirabil, de voinţă şi de stradiiiiita a ridicat ifi grădina Ateneului un bust aceltra ce a fost principele melodiei populare şi litiugice — Gavrilă Muzicescu. — Domnulştefan Stoicescu este nu numai reinvietorul unui renutrie jignint, dar este şi răzpunâtorul unor tristeţi şi unor uitări cari ne-au imprivarat adesea, după moartea lui Lavri Muzicescu Irinuranul evenimentelor mari şi mici, cari întunecă cerul zilei noastre, în puhoiul trivialitâţilor şi al plevei de toate zile, este odihnitor sâ prinâi de veste și ăâ deslușești cârti răzbate i alba Statură a iccunoStilintei. Cu fapta sa de discipol eător, domnul £tef.■' ~*ateescu egic cel ce ndliihesffe cugetul nostru $f ne îmbie la semimort« de ffiai»/ multtttriire. cUHENYUfcal -i Azi și în fiecare seară li E M A0* * STR. SĂRINDAR 4 prezintă pe simpaticii comici St. Gioaariu $i iv. Roman apreciatul diseur WAUOJH Csiris jazz humann, vioidiust ionei cinstea In biblioteca Universităţii din Goettingen se găseşte o carte voluminoasă in care autorul — un oarecare Conrad Kyeser — descrie toate auxiliarele de luptă din acea epoca (l*iu5) şi propune şi altele noui, imaginate de dânsul; la citirea carţii, rămâi mirat de intuiţia aproape profetică a autorului. Pentru cetăţile întărite autorul propune ridicarea pe ziduri cu ajutorul unor macarale mişcate de roţi de vânt. Pentru trecerea râurilor se schiţează: — pe lângă poduri mici, transportabile, — bărci pliante asemânătoare pontoanelor de azi, precum şi corăbii acţionate de roţi cu elice. Call vrea să-i treacâ peste apă cu nişte funbculare aeriene, iar pentru soldaţi propune costume de scafandri. Mai schiţează un balon în forma de zmeu, confecţionat din pergament, pânză şi mătase, in a cărui gură sâ ardă o mică butelie cu petrol prevăzută cu fitil, — aerul astfel încălzit fiind destinat sa menţină ziheul in aer. (Principiul aerului cald din baloanele „descoperite K. Franţa in 1782). Ca armă de foc, autorul propune un ton cu 6 ţevi, care poate trage „revolvendus” și care ar fi fost primul tun revolver din lume. ■m Armamentul In 1405 itwil 31 BrefceltlftHe 1934 i 4 Deploram aci anul trecut, în bilanţul cu care meneram pacintul ciclu teatral, lipsa de vivacitate a unei producţiuni dramatice originale, in faţa importului de piese străine incoherent selectate, precipitat reprezentate şi lamentabil traduse. Ce să mai spunem insă anul acesta, după două semestre in cari literatura teatrală autohtonă n’a dovedit tuci o veleitare de concurenţă, ci faţa invaziunii de comedii şi farse occidentale.„ Că saltul peste frontieră continuă să fie la noi determinat de cele mai imprevizibile hazarduri, este desigur un inconvenient la care trebue să ne resemnăm, dirn moment ce pretutindeni exportul operelor teatrale se face cu aceeaşi lipsă de discernământ ; mai interesante sunt insă de cercetat cauzele sterilităţii autorilor băştinaşi, a căror absenţă este in teatrul românesc principala vinovată de dezorientarea reporterilor şi a ansamblurilor. Când în primul plan al preocupărilor naţionale sunt atâtea probleme etnice de mai gravă rezonanţă, ar fi desigur ridicul să dramatizăm prea mult consecinţele acestui declin al dramaturgiei originale , cu atât mai mult, cu cât teatrul este una din artele în care regenerarea poate veni tot atât de repede ca şi decadenţa. La 1870, — de pildă, — nu exista pe continuent teatru mai demodat şi mai emfatic decât cel german, — dezonorat de interpreţi cu tradiţii groteşti şi cu cele mai perimate imamii declamatorii: astăzi, după c ce a înviorat scena cu cele mai fcumoase experienţe de tehnică şi de regie, nu există teatru care să posede ca cel german un album de interpreţi apţi pentru cele mai variate roluri, iscusiţi să desăvârşească minuţios şi veridic figuraţiunea celor mai originale exemplare umane cu ticurile şi cu singularităţile lor. Cum să nu fim deci optimişti noi, — rasă muu mai teatrală decât cea pemfetauiahâ, din moment ce suntem tiranizaţi mai insistent Chiar decât tfleridionalii de dorinţa de a apare şi de gustul de a părea, — cele doua dispoziţiuini fundatheritale aie vocaţiunii dramatice?«. Ca şi Slavul, — Latinul este născut actor, iar intre latini. Românul nostru cunoaşte mai profund decât italianul carnavaielor meditiraniene pasiunea de deghizare şi de mistificare, instinct eminamente teatral, din moment ce nu este decât aspectul vizibil al dorinţei de metamorfoza, indispersabilă talentului de actor. Suntem actori în viaţa noastră intimă şi în cea publică, din sport şi în politică, şi totuşi, cu asemenea materie primă la discrelmne, autorii noştri nu sunt în stare să ne ofere nici măcar o bună comedie intrăm an, — ceea ce în ultimă extremitate ar constitui o proporţiune excepţional de prosperă !„. In lipsa fabricatelor indigene comestibile, consumaţia pieţei interne s’a îndestulat deci cu nutreţurile cele mai bălţate, în teatre cari au rămas tot atât de anacronice şi de demodate ca Si attul trecut : repetam deci doar in treacăt subpubl cu sălile actuale ale teatrelor bucureşti fie nu merg o arhitectură la I nivelul ierarhiice arte ale epocii noastre. Şi totuşi, — dacă ni'ar fi decât pentru confortul spectatori-lor de cinematograf, — arhitectură i aceasta a dovedit 6 cuceritoarej rapiditate de progres. Câhd nu j are interiorul cârpit si scelia taitV-j ponată de peretele fundalului, tea- j trul românesc rămâne totuşi tira-j Irizat de concepţia tradiţionalului teatru de Curie, construit doar pentru divertismentele mondene ale protipendicii, neadotit , ci exigenţelor şi aspiraţiunilor unei societăţi care ar trebui sâ procure şi atâtor alte mii de suflete bucuria spectacolului. Rămâne deci incă de realizat la noi ceea ce a încercat cândva la Bayreuth geniul divinator al lui Wagner, ceeace înfăptuia apoi şi Reinhardt la „Grosses Schauspielhaus“ , vastul amfiteatru de tip antic, îngăduind unei cât mai vaste porţiuni din agregatul social acele vibrante emoţiuni colective cari au nutrit vraja teatrului, în vremurile lui de magică splendoare, in sală sau pe scenă. într’adevăr, clasele populare aduc un Pitoresc, o cordialitate, o prospeţime de expresiune şi o receptivitate de impresiune pe cari nu ie mai poate furniza sensibilitatea somnolentă a burgheziei, radical scopul de pasiuni tragice şi fundamental văduvită de instinctul veneraţiunii. Nu că ar fi obligatoriu ca publicul să calce în sala de spectacol cu smerenia rezervată unui altar, astăzi ca şi în trecut, susţinem aci că teatrul nu este o şcoală de regenerare morală, nici un dispensar de evanghelist social dintre preceptul lui Iiacine,— „la principale régle est de plaire et de toucher“, — şi maxima lui Molihe, — Je public est seul fuge en ces sortes d'ouvrages— rămâne totuşi loc pentru o producţiune dramatică în care să recunoşti măcar din când în când o figură taimlcară expresiv modelată ; pentru piese ale căror personagii să nu fie toate necontenit şi monoton împrumutate aceleiaşi searbede şi artificiale umanităţi de repertoriu, furnizate de vestiarul celei mai desuete tradiţii; pentru creaţiuni în can să palpite un ecou de viaţă profundă, vibraţiuttea curiozităţilor vitale ale unei epoci care, cu ciudă, nu-şi mai regăseşte astăzi pe scenă nici tipurile caracteristice, nici preocupările dominante, nici macar gesturile şi atitudinile corioltane. Ce palpită oare din actualele preocupări sau atitudini ale sensibilităţii româneşti la eroii arbitrau din „Pipara de aur”, „Lăcustele”, „Moşnenii“ sau „Ion Anapoda’’ ?... Ce interes estetic, ce senbificaţiune socială, ce relief artistic oferă aceste extravagante fantoşe, deopotrivă lipsite de verosimil şi de pitoresc, de autenticitate şi de poezie ?... Nu cere nimeni cine ştie ce ,,probleme’, nimeni nu mai pretinde crize de conştiinţă intr’o epocă din a cărei existenţă tragicul a dispărut aproape depun, graţie constrângerilor Unei ciraatizaţiuni uniforme şi pedestre care constitue cea mai rigida garanţie împotriva imprevizibilului şi a excepţionalului, deci împotriva pasiunii şi a tragicului !... Ci aşteptăm măcar acel minimum de arta care să nu ne trimită acasă, după lăsarea coronei, cu penibila jenă a spectatorului conştient că s'a detectat la un peisagiu obscen, ori la o intrigă de o stupida imtevire. Acel înmimu» de teatru veritabH care Sâriu-si saboteze singur recrutarea unui public luminat, intr'o vreme in car« amatorii de gust nu urai calcă devii din an in Paști prin săli, ll- Sadd vasta gloată a spectatorilor să se împleticească mire opereiâ și comedia muzicală, UUrte cu'pletraie viscerate și relreniante de jazz, U obsetrr â ti evoie de dîibiețâ, 4 îndelung acumulată sete de reprev sații așteaptă astâii să recompenseze și la noi pe autorul capabil dfe a scrie o comedie in care Ver vi sau umorul să măgulească pufii și părțile delicate din spectator, tăci gustul publicului. — ca $1 to* nul prodUcUuunii dramatice, — fest* susceptibil de cele ttW1 rniortiptâ metamorfoze, dacă liar fi decat sub îndemnul snobismului. Până la apariția lui Ibsen, eme se pastouâ oare de ,jrrobhme“ in teatrul german, tiranizat astăzi de predilecţiunea pentru crizele grave de conştiinţă ?... Sub influenţa ecranului şi a hiushhdilului tihnat, de iei, publicul nostru actual este atât de pestriţ şi de multiplu, vii cât este accesibil la triate stilurile, receptiv la cele mai felurite ritmuri de artă spectaculară , se delectează Si in alternunia de umor şi de patetic din „Tovarăşi", şi la tsmenele dearsă ale marionetelor din Ijtrlic, şi la torentul de costume tiroleze aie baietisteior ia* vâlmaşite iu „Calul bălan” măi opulent decât războinicii nn strâ* vechiui cai troian ! Dornic să-şi uite puţin existenţa, chiar intr'o sala in care este la premiere brutal martirizat de brigăzile de dacă strategic distribuite prin balcoane, spectatorul de astăzi nu mai vine la teatru ca sa afle ceva nou despre el insuşi : a pierdut insensibil competenţa pentru a apreia calitatea artistică a unui spectacol, a renunţat deplin şi la legitimul său drept de revoltă împotriva Taltanilor intermitente şi se cantoneaza de preferinţa a spectacole alcătuite dintr'o suită de scene de revistă, reunită adesea pintr’un litiu mai umil sau mai puţin arbitrar. Ce-ar face el oare, astâzi, cu scutiuienteie de lux. Return ce ar fi recunoscător unui autor care l-ar restitui căminului plin de nostalgii aristocratice ?„ Nu, nu... Fiziceste incă sensibil la atmosfera de nobleţă, acest spectator contimporan a bea mai tolerează priveliștea dragostei re scenă. — el.a carul existentă este stăpânită «le spaima iubirii veritabile care pcrtuibeazâ, decoafează și extenuează.« Nume de autor pe afiș 1... Nume de vedetă L. Na1 cere nici una nîci alta, din moment ce mai mult decât calitateă aristică a devenit cantitatea element sigur de succes. Spectatorul actual are In viațâ oroare de pasiune , tocmai ceea ce trebue pentru ca sâ fie captat cu atracția tonajului de costume, de girls și de lampioane. Fiindcă autorii i-au narcotizat sensibilitatea, el nu mai oferâ o priză decât regisorului, care soseşte să-i acapareze şi să-i absoarbă capacitatea de uimire a simţului vizual. Să mustrăm pe regişori pentru excesul de atenţiune acordat astăzi încă exibiţiunii, în spectacolul indigen ?... Ar fi o naivitate şi o nedreptate. Insuficienţa avutăon — inexistenţa dramaturgilor, — iată unde trebue găsită responsabilitatea rolului exagerat dobândit cu vremea de proiectoare și de costume. „Dati-ne piese bune"*. — (Continuare in pag. de)