Curentul, decembrie 1938 (Anul 11, nr. 3892-3920)

1938-12-01 / nr. 3892

ANUL XI, No. 3892, Joi 1 Decembrie 1938 Curentul In uralele entuziaste ale mulţimilor Suveranul S’a reîntors în mijlocul Naţiunii Capitala in sărbătoare şi-a primit. Luni, Regele Atmosfera de primire a Suvera­nului, care se întorcea glorios în­tre cei ce l-au urmărit cu bătăile inimii paşii, a fost eri entuziastă şi cordială, caldă şi afectuoasă. La ora 11:30, pe întreg parcursul şoselii Kiselef, până la gara regală Mogoşoaia, şi înapoi pe Calea Vic­toriei, până la Palat, ca şi pe ma­rile Bulevarde Colţei şi Take Io­­nescu, se aflau înşiruite şcolile de fete şi­­ de bălţi din Capitală, tineretul din toate categoriile, străjerii cu siluete care sfidau vi­goarea acestui sfârşit de Noem­­brie ...Berete albe de străjeriţe şi fanioane galbene, steme bogate şi simbolice, drapele închinate ca nişte omagii ale culorilor sub care nafia se bucură de Domnia M. S. Regelui Carol II.... Studenţi, militari şi popor, toţi în ordine, cu sfioase şi curioase figuri aşteptătoare, în­grămădiţi încă de la 9 de dimi­neaţă în punctele care ofereau şan­sele celui mai larg câmp de ve­dere. In gara Mogoşoaia, venit de­vreme, se afla d. Vlahide, secre­tar al Prezidenţiei Consiliului de miniştri, colonelul C. Brătescu, co­mandantul Regimentului de Gardă Călare şi, — alergând peste tot spre a da ultimele ordine, — gene­ralul V. Dombrowski, primarul ge­neral al municipiului. Ultimele dis­poziţii pentru primirea Suveranu­lui au fost date, încep să sosească invitaţii oficiali. Gara Mogoşoaia este împodobi­tă cu stindarde, cu buchete, cu jerbe şi covoare. Un imens covor purpuriu, — cu marginea bordată de un larg chenar „bleu-de-Roy“, — a fost aşternut în locul unde se va opri vagonul regal ; roşu în­tunecat este şi covorul care lu­necă spre sala de recepţie a gării, legând alee mătăsoasă până la marmora scânteietoare a hallului festiv. Aci, — contrastând armonios cu fotoliile de catifea roşie, cari în curând vor fi toate evacuate spre a face loc mulţimii de demnitari, — se înalţă pe pie­destale în glastre imense bu­chete de crisanteme albe. Azurul cerului este acoperit,­­— dar norii aceştia cenuşii, cu gri­uri de delicată nuanţă, dau un mai somptuos relief profu­ziunii de culori a uniformelor, a florilor, a egretelor. Văzdu­hul are reflexe mate de perlă, — şi fondul acesta subliniază albul crim­erelor de la căscile argintii ale Gărzii, negrul că­ciulilor de dorobanţi, trandafi­riul cuşmelor de roşiori... Până la sosirea trenului care a­­duce pe M. S. Regele şi pe A. S. Marele Voevod Mihai de Alba Iu­­lia, mulţimea freamătă de nerăb­dare. La poalele peronului, p­rivind liniile de oţel ale şinelor, — bor­dura terasamentului a fost festiv pudrată cu nisip blond, şi chenarul acesta de culoarea holdelor noastre se întinde departe spre orizont, ca o plaje însorită. D. colonel Constantin Brătescu urmat de d. căpitan Stănesc,­ so­seşte în fruntea unui escadron de onoare, făcând parte din regimen­tul de gardă călare. Este un mă­­nunchiu militar de elită, care se aliniază pe peron, oferind exact spectacolul unui evantail care se desface, o paletă de culori, cizme negre, înalte, până peste genunchi, vazate deasupra, pantaloni­­ albi, tunici și chivăre decorate de ar­gint, mănuşi „muşchetar“ albe de­­asemenea — penajele coamelor albe (pentru trupă), roşii (pentru muzică). Uniformele marilor ofi­ţeri sunt constelate de centuri care poartă pe ele coroana regală. D. general Dombrowski, prima­rul Capitalei aleargă în toate păr­ţile, observă şi veghează personal la îndeplinirea atâtor forme proto­colare. O delegaţie a Ordinului Mihai Viteazul, în frunte cu d-nii generali Olteanu, Rujinski, cu cuşmi albe, adaugă la acest fast încă un element decorativ. In sfâr­­şit Rezidenţii regali împlinesc pri­mul şir de personalităţi oficiale so­site în întâmpinarea Suveranului. Aur, marmoră, flori... La ora 11:45, Escadronul de Gardă călare, în frunte, cu muzica, apare pe peronul de marmoră albă. Superbii ostaşi cu staturile lor de wikingi păşesc în coloane de câte patru purtând intre plotoa­­ne stindardul cu panglicile fura­jerelor cucerite în asalturile răs­­boiului. Colonelul Brătescu Constantin comandă el însuşi evoluţiile es­­cadronului care se aliniază în fronturi pe două rânduri, în faţa peronului, alături de muzica cu fa­nioane de mătase tricoloră la trompetele de argint. Pe peron, la orele 12, în faţa frontului de drapele tricolore, dea­supra florilor, nu se află decât a­­cest mândru escadron al Regimen■ tului de Gardă. In stânga intrării pe unde va păşi Augustul nostru Suveran s’au aliniat de pe acum invitaţii civili şi militari pentru a-L întâmpina pe M. S. Regele. Domină copleşitor somptuoasele Uniforme militare, — fracurile sunt toate constelate de comando­rii, stele şi cordoane. Până la ora 12, d. general Dom­browski, primarul capitalei, în uniformă kaki, de lucru, a inspec­tat întreg parcursul ceremoniei, cu atenţiunea şi grija unei gospo­dine harnice. Cu puţin înainte de sosirea trenului regal, d. general Dombrovski soseşte îmbrăcat în uniforma de paradă a regimentu­lui de gardă călare, şi ia loc în galeria celor cari aşteaptă. Garda s’a învestmântat în ţinuta de ceremonie, pentru a face onoru­rile Cetăţii. Un tren personal care lunecă sfios dinspre Răsărit, în momentul acesta, îngădue norocoşilor călă­tori veniţi de la Constanţa să ad­mire în trecerea aceasta spre Gara de Nord, această rară privelişte .-­ la ferestrele vagoanelor drumeţii sunt numai ochi, ochii lor sunt nu­mai uimire şi încântare.1. Intre timp, peronul a devenit o pădure de egrete, şi de uniforme. Sunt aici reprezentanţii de elită ai infanteriei, ai artileriei, ai aerului şi ai marinei, ai justiţiei militare, şi ai baroului. Uit probabil să nu­mesc pe cei mai mulţi, fiindcă este cu neputinţă de identificat atâta mulţime de reprezentanţi ai tutu­ror corpurilor constituite din ţară. Magistraţii în robe roşii, punctea­ză solemn această îmbuchetare de elite. Ial V. Dombrovski deschid invitaţi­lor uşa patru lachei ai municipiului învestmântaţi în lungi mantale albas­tre cu centuri şi galoane de aur. Unul dintre ei de pe acum ţine in mână tava de argint cu pâine şi sare, pe care primarul cetăţii de Scaun o va prezenta Suveranului pentru buna La ora 1,­­ de cele două părţi ale covorului de la rampă, ■ se alinează demnitarii Casei Regale, în dreapta d-nii gen. Balif, ma­reşal Flondor, mare maestru Mocsonyi, baron Stârcea, mare maestru de ceremonii, Stavăr, prefectul Palatului şi cel Ulea ; în stânga, aghiotanţii Suveranu­lui. Despărţindu-se de membrii guvernului , alineaţi în haliul de recepţie în faţa frontului de uni­forme brodate ale diplomaţilor. — I. P. S. S. Patriarhul Miron apare pe peron. Este ora 1 şi 10 minute. Dinspre Asfinţit, — respirând domol, — se iveşte acum loco­motiva trenului regal, împodobi­tă cu tricolorul ţării pe flancuri, pe grumaz, pe piept... Trenul înaintează încet, — vagoanele defilează prin fața privirilor is­coditoare cari caută, la fiecare fereastră, chipul dominator al M. S. Regelui Carol II. Locomotiva sforăie trufașă, — mândră de augusta ei pova­ră, — când din fuga vagonului coboară agil d. ministru de in­întâmpinare a sosirii. La ora 12 jum. se anunţă că tre­nul are o întârziere de 40 de minute. Intr’adevăr, acum o jumătate de ceas, la amiază, trenul era în gara Câmpina. Sosirea este deci prevăzută în Ca­pitală la 1 şi In­­terne Armand Călinescu, care a ieşit mai de departe în în­tâmpinarea Suveranului. Trenul nu s’a oprit încă, până să stopeze vagonul regal în faţa covorului de purpură vor mai luneca două vagoane : în momentul acesta, sare svelt din uşa compartimentului său de ministru Ernest Urdărianu, în vestminte civile de călătorie. — se apropie de demnitari Curţii alineaţi în marginea pe­ronului, şi în fruntea lor aş­teaptă ivirea augustului Oaspe şi a Marelui Voevod. Trenul s’a oprit... Sprinten, — urmat de Măria Sa Voevo­­dul de Alba-Iulia, — Majesta­­tea Sa Regele Carol coboară surâzător, într’un pardesiu de o nuanţă aproape neagră, în mâna stângă cu pălăria „me­lon“. Marele Voevod Mihai II urmează într’o ţinută identică Spontane, — îndată după ce au răsunat cadenţele melodioa­se ale Imnului Regal, isbuc­­nesc din sute de piepturi ura­lele pentru Regele Căruia Nea­mul aleargă să-I admire chipul şi să-i rostească recunoştiinţa... Sosirea trenului regal „Nu am de spus decât un singur lucru: Sunt fericit, că prin călătoria pe care am făcut-o, am putut fi încă odată folositor Ţării Mele". Din cuvântarea rostită Luni de Suveran, la sosire, mărit cu cel mai viu interes, pas de pas, călătoria în Anglia, Fran­ţa, Belgia şi Germania a Maiestă­ţii Tale, însoţit de Marele nostru Voevod Mihai. Cu adânc simţită bucurie şi chiar cu o legitimă mândrie naţio­nală am asistat cu toţii, sufleteşte, la călduroasele manifestaţii de simpatie, pe care îndeosebi marele popor englez le-a arătat nu numai strănepoţilor puternicei Dinastii Britanice, ci mai ales personalităţii iubitului nostru Rege, pentru ca­lităţile Sale superioare, prin care cucereşte pe toţi câţi au bineve­nita ocazie a le cunoaşte, şi a le constata. Astfel, ai devenit cel mai iscusit Ambasador al Ţării. De aceea, Maiestate, guvernul şi întreaga Ţară şi toţi supuşii Ma­iestăţii Tale îţi sunt adânc recu­noscători pentru modul strălucit cum ai ştiut reprezintă şi ridica pretutindeni prestigiul Ţării, re­împrospătând deoparte vechile a­­miciţii, iar de altă parte câştigând noi şi bune legături pentru iubita noastră România, care nu urmă­reşte alt ţel, decât a păstra şi a creia amicale legături cu toate Sta­tele cari respectă drepturile ei, conlucrând astfel şi slujind scopul final care este pacea generală în­tre popoare. Fie, Maiestate, ca legăturile a­­cestea vechi şi noui să contribue la propăşirea României şi la fră­ţietatea dintre popoare. Trăiască Maiestatea Sa Regele şi Măria Sa Marele Voevod Mihai! (Urale şi ovaţiuni puternice). M. S. Reg­ele zâmbeşte, — plimbă apoi prav o pri­vire asupra imensei mul­ţimi venite să-L întâmpi­ne, şi cu graiu sfătos, cu accente de senină satis­facţie, rosteşte cuvintele de mulţumire : M. S. Regele mulţumind după cuvintele de bun sosit. Aspectul feeric al sălii de recepţie­ ­ Sala de primire are un aspect feeric. O imensă frescă murală de Olga Greceanu, reprezintă pe Su­veran, întâmpinat simbolic de un ţăran, şi de o ţărancă. Regele este înfăţişat călare pe un cal alb şi ră­sare din fundul frescei ca un craiu de veste bună. E o imagine rezu­mativă pentru clipa de acum. Gara ascunde cinci microfoa­ne ale Societăţii de Radio-difuziu­ne; unul a fost instalat la Fân­tâna Mioriţei, ca să primească freamătul mulţimii şi uralele po­porului. Sosesc apoi membrii guvernului, consilierii regali, d-nii N. Iorga, Văitoianu, preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, primul preşedinte al Curţii de Casaţie, d. Andrei Ră­­dulescu, preşedinţii de secţii, pro­curorul general al Curţii de Casa­ţie, d. Viforeanu, d. Dem. Gusti, Răducanu, rectorul Acadamiei Co­merciale. La ora 12.10 soseşte d. Gabriel Marinescu, prefectul poliţiei capi­talei şi subsecretar de stat la In­terne, în frac. D-sa inspectează în­căperile gării şi serviciul de or­dine. La ora 12 şi 15, în cele patru colţuri ale covorului purpuriu de pe peron au fost instalaţi patru soldaţi din Garda Majestăţii Sale Regelui. Sunt ostaşi robuşti, chipuri um­brite de chivăre de argint, cu cri­­m­ere albe, revărsate peste coif, tu­nici albastre, bretele albe, le mode­lează trupurile robuste, înălţate de pantaloni lungi, cenuşii, cu lampa­suri. Dealungul drumului sunt înşi­ruiţi la distanţă soldaţi din garda Suveranului. Clocotul de entuziasm al mulţimii a început înainte de sosirea trenului regal. O privire svârlită în momentul acesta de pe peronul de ieşire spre imensa piaţă din faţa gării Mogoşoa­a oferă un spectacol unic. Dincolo de careul de verdeaţă, împodobit în cen­tru cu panteluţe albastre, se aliniază fronturile un formelor negre ale stră­­jerilor, iar în spatele lor pe colinele verzi sunt imense boschete de oa­meni până departe-departe. In dreapta şi stânga intrării, in­stalaţi de d. primar general d. gene­rală-L... In uşa vagonu­­lui domnesc care s’a oprit în faţa covorului, — Su­veranul apare cu acelaş zâmbitor şi prestigios profil­­ pentru mulţimea aceasta adunată aci In vestminte strălucitoare de podoabe,— este o clipă de admirativă tresărire, uimirea în faţa Suvera­nului care, — cu o regea­scă discreţie, cu un ma­iestuos refuz de fast, — revine după triumfala că­­lătorie, în metropola Re­gatului Său, îmbrăcat în sobrul veston civil al dru­meţilor, cu cravată i.ea­­gră, — la fel cu cel mai a­­nonim dintre supuşii Săi. Admirabilă lecţie de discreţie, de eleganţă mo­rală, de regească pudoa­re. Refuzând splendoa­rea uniformelor, despu­­iându-Se de prestigiul metalului, — M. S. Regele Carol II a ţinut să Se în­făţişeze Naţiunii cu unica podoabă a Fiinţei Lui, — a sufletului Care aci şi dincolo de frontiere l-a cucerit atâtea jerbe de flori şi de ovaţii. Urările de bun sosit Majestatea Sa Regele este în­tâmpinat de I. P. S. S. Patriarhul însoţit de d. primar general al Ca­pitalei, general Dombrovski. D. general Dombrovsky oferind pâinea cu sarea pronunţă următoarea urare : „MAJESTATE. „Cu deosebit respect şi cu profund devotament, cetăţenii Capitalei Vă zic din toată inima „Bine aţi venit!” ■ ■■ Cuvântarea I.P.S.S. ir. Miron Cristea După aceasta P. S. S. Patriao­hul Miron Cristea, preşedintele con­siliului de miniştri, adresează M. S. Regelui, următoarele cuvinte : MAIESTATE, Supuşii Maiestăţii Tale au ur­ Regeasca discreţie.. In salonul gării Mogoşoaia, M. S. Regele ascultând cuvintele de bun sosit al I. P. S. S. Patriarhul 3 Mulţumirea Suveranului înalt Prea Sfinţia Ta. Mulţumesc din tot su­fletul pentru caldele cu­vinte de bun venit ce Mi le-aţi rostit în numele Guvernului şi al întregii Ţări. Nu am de spus de­cât un singur lucru . Sunt fe­ricit că, prin călătoria pe care am făcut-o, am pu­tut fi încă odată folositor Ţării Mele. Rostite cu grai afectuos şi fluid, — ascultate de imensa mulţime cu o emoţie care su­grumă orice şoaptă, — cuvin­tele acestea puţine sunt urma­te de o imensă ovaţie , alături de ostaşii colonelului Brătescu, — laolaltă cu escadronul de Gardă călare aclamă delirant generalii cărunţi, demnitarii bătrâni, fotografii cărora le tremură în mâini kodakurile... Este un flux potopitor de entu­­ziasme, de bucurie, de exaltant orgoliu. Majestatea Sa Regele urmat de I. P. S. S. Patriarhul Miron, cu care vorbeşte zâmbind, pă­şeşte spre intrarea sălii, urmat de generalul Y. Dombrowski, de membrii Curţii, şi de d. mi­nistru Gabriel Marinescu, care din clipa coborârii Suveranu­lui până acum a supraveghiat atent evoluţiile celor ce se a­­gitau febril în calea cortegiu­lui, disciplinând precipitările confraţilor cari în clocotul en­tuziasmului se îmbulzesc peste cablurile microfonului, cu ris­cul de a reteza şi transmisiu­nea la radio şi itinerarul au­gust. IN SALA DE RECEPŢIE Suveranul trece apoi în haliul de recepţie, strânge mâna diplo­maţilor, demnitarilor militari şi civili, rezidenţilor regali şi mem­brilor guvernului. Se opreşte mai mult la ministrul finanţelor, — d. Mircea Cancicov, — cu o glumă după care zâmbeşte, — întrebându-l poate cum a gospo­dărit vistieria stânei în absenţă Baciului... Plenipotenţiarul Marei Bri­tanii, — un superb exemplar de anglo-saxon croit pentru o comandă de „horse-guards“, — s-a ascuns discret în ultimul rang al frontului diplomatic : mâna prietenoasă a Majestăţii Sale Regelui Carol II îl sur­prinde însă chiar acolo trăgfin­­du-l în primul rang pentru o conversaţie animată de căldu­roase surâsuri. Sala vueste de urale , îşi strigă entuziasmul aceşti cărunţi demni­tari, — de afară se aud aclamaţiile năvalnice ale copiilor. Plecarea din gara Mogoşoaia M. S. Regele, urmat de Marele Voevod Mihai, iese, apoi, pe pe­ronul gării dinspre piaţa Milogo­­şoaia. Discreta comandă devine acum inutilă căci, ivirea Augustului Su­veran şi a Principelui Moştenitor în cadrul uşilor de eşire, ia locul semnalului convenit. Din piepturi­le tinere şi pline de viaţă ale co­piilor străjeri pornesc, în perfect unison, acordurile „Urării la Rege“ Ecoul cântecului lor de urare du­pă ce înconjoară plaiurile vecine, pătrunde până departe, spre oraş, anunţând norodului venit în în­tâmpinare, apropierea automobilu­lui regal. Acest freamăt unanim al tinere­tului Ţării Sale, aruncă pe faţa Su­veranului surâsul cu care răspun­de, mişcat, urării străjereşti. M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai, se îndreaptă voioşi spre maşina ce-i aşteaptă la scara ieşirii din gară. In acest moment, Petrache Lupu, ciobanul inspirat de la Maglavit, iese din cordon şi cu paşi hotă­­­rîţi, merge către automobilul Su­veranului. Poartă în mână un fru­mos buchet de flori, ce completează albul straelor sale de ţăran frun­taş. Ajuns în faţa M. Sale, înge­­nunche şi întinde buchetul de flori, spunând: „Majestate, Viu de la Maglavit, spre a par­ticipa la această sărbătoare a ţării, pe care o stăpâneşti. Moşul mi-a spus să fac rugă­ciuni pentru reuşita călătoriei Mă­riei Tale, aşa precum am şi făcut“. Suveranul, mişcat, mulţumeşte celui ce a vorbit cu „Moşul“ şi strânge mâna omului îngenunchiat în faţa Sa. Mulţimea de norod ce amuţise în timpul emoţionantei întâmplări descrisă mai sus, isbucneşte apoi în puternice strigăte de „Trăiască Regele“. Automobilul Regal porneşte, ast­fel, însoţit de uralele entuziaste ale mulţimei spre şoseaua Kiseleff, pe marginele căreia, se întinde flu­viul interminabil al poporenilor Capitalei. In Piaţa Victoriei Toată porţiunea şoselei Kiseleff de la Arcul de Triumf şi până în piaţa Victoriei, pe ambele trotuare este înţesată de lume: pe dreapta au fost aliniate şcolile secundare, primare şi detaşamentele de stră­jeri iar pe trotuarul stâng un ma­siv baraj uman îl formează func­ţionarii diferitelor instituţiuni, şi cetăţenii, foarte mulţi cetăţeni din toate straturile sociale, cari cu multă şi cuviincioasă răbdare, au stat locului ore întregi, pentru a-şi saluta cu entuziasm şi bucurie Su­veranul întors în Capitală, din strălucita călătorie. Vastul rond al Pieţei Victoriei constitue o adevărată şi vastă ex­poziţie a culorilor naţionale, dra­pele imense au fost suspendate oriunde a fost posibil. Palatul Societăţii funcţionarilor publici şi Palatul Sturza au fost pur şi simplu îmbrăcate în imense steaguri trei culori. O linişte şi ordine perfectă a luat locul freamătului de altă dată, care constitue specificul pieţei Vic­toriei. In fine la ora 1.35, primul sem­nal, motocicleta serviciului circu­laţiei vesteşte că M. S. Regele a plecat din gara Regală. O mişcare bruscă împinge peste bordurile trotoarelor toată această lume curioasă şi bucuroasă să-şi vadă Regele. Un moment doar, căc­­urale şi pu­ternice strigăte de­ „Trăiască Regele“ despică văzduhul, în timp ce M. S. Regele însoţit de Mare Voevod Mi­hai săgetează p­aţa, în sborul maşi­­nei, care-L duce acasă. • In Piaţa Romană Cu mult înainte de amiaza acestei zile de spontană şi impetoasă mani­festare a sentimentului de profundă dragoste a norodului românesc faţă de Suveranul purtător peste hotare, în ţările apusului de soare, a presti­giului ţării, şi faţă de regescul vlăs­tar,­­ cele patru artere principale ale (Continuare în pag. IV-a)

Next