Curentul, decembrie 1938 (Anul 11, nr. 3892-3920)
1938-12-01 / nr. 3892
ANUL XI, No. 3892, Joi 1 Decembrie 1938 Curentul In uralele entuziaste ale mulţimilor Suveranul S’a reîntors în mijlocul Naţiunii Capitala in sărbătoare şi-a primit. Luni, Regele Atmosfera de primire a Suveranului, care se întorcea glorios între cei ce l-au urmărit cu bătăile inimii paşii, a fost eri entuziastă şi cordială, caldă şi afectuoasă. La ora 11:30, pe întreg parcursul şoselii Kiselef, până la gara regală Mogoşoaia, şi înapoi pe Calea Victoriei, până la Palat, ca şi pe marile Bulevarde Colţei şi Take Ionescu, se aflau înşiruite şcolile de fete şi de bălţi din Capitală, tineretul din toate categoriile, străjerii cu siluete care sfidau vigoarea acestui sfârşit de Noembrie ...Berete albe de străjeriţe şi fanioane galbene, steme bogate şi simbolice, drapele închinate ca nişte omagii ale culorilor sub care nafia se bucură de Domnia M. S. Regelui Carol II.... Studenţi, militari şi popor, toţi în ordine, cu sfioase şi curioase figuri aşteptătoare, îngrămădiţi încă de la 9 de dimineaţă în punctele care ofereau şansele celui mai larg câmp de vedere. In gara Mogoşoaia, venit devreme, se afla d. Vlahide, secretar al Prezidenţiei Consiliului de miniştri, colonelul C. Brătescu, comandantul Regimentului de Gardă Călare şi, — alergând peste tot spre a da ultimele ordine, — generalul V. Dombrowski, primarul general al municipiului. Ultimele dispoziţii pentru primirea Suveranului au fost date, încep să sosească invitaţii oficiali. Gara Mogoşoaia este împodobită cu stindarde, cu buchete, cu jerbe şi covoare. Un imens covor purpuriu, — cu marginea bordată de un larg chenar „bleu-de-Roy“, — a fost aşternut în locul unde se va opri vagonul regal ; roşu întunecat este şi covorul care lunecă spre sala de recepţie a gării, legând alee mătăsoasă până la marmora scânteietoare a hallului festiv. Aci, — contrastând armonios cu fotoliile de catifea roşie, cari în curând vor fi toate evacuate spre a face loc mulţimii de demnitari, — se înalţă pe piedestale în glastre imense buchete de crisanteme albe. Azurul cerului este acoperit,— dar norii aceştia cenuşii, cu griuri de delicată nuanţă, dau un mai somptuos relief profuziunii de culori a uniformelor, a florilor, a egretelor. Văzduhul are reflexe mate de perlă, — şi fondul acesta subliniază albul crimerelor de la căscile argintii ale Gărzii, negrul căciulilor de dorobanţi, trandafiriul cuşmelor de roşiori... Până la sosirea trenului care aduce pe M. S. Regele şi pe A. S. Marele Voevod Mihai de Alba Iulia, mulţimea freamătă de nerăbdare. La poalele peronului, privind liniile de oţel ale şinelor, — bordura terasamentului a fost festiv pudrată cu nisip blond, şi chenarul acesta de culoarea holdelor noastre se întinde departe spre orizont, ca o plaje însorită. D. colonel Constantin Brătescu urmat de d. căpitan Stănesc, soseşte în fruntea unui escadron de onoare, făcând parte din regimentul de gardă călare. Este un mănunchiu militar de elită, care se aliniază pe peron, oferind exact spectacolul unui evantail care se desface, o paletă de culori, cizme negre, înalte, până peste genunchi, vazate deasupra, pantaloni albi, tunici și chivăre decorate de argint, mănuşi „muşchetar“ albe deasemenea — penajele coamelor albe (pentru trupă), roşii (pentru muzică). Uniformele marilor ofiţeri sunt constelate de centuri care poartă pe ele coroana regală. D. general Dombrowski, primarul Capitalei aleargă în toate părţile, observă şi veghează personal la îndeplinirea atâtor forme protocolare. O delegaţie a Ordinului Mihai Viteazul, în frunte cu d-nii generali Olteanu, Rujinski, cu cuşmi albe, adaugă la acest fast încă un element decorativ. In sfârşit Rezidenţii regali împlinesc primul şir de personalităţi oficiale sosite în întâmpinarea Suveranului. Aur, marmoră, flori... La ora 11:45, Escadronul de Gardă călare, în frunte, cu muzica, apare pe peronul de marmoră albă. Superbii ostaşi cu staturile lor de wikingi păşesc în coloane de câte patru purtând intre plotoane stindardul cu panglicile furajerelor cucerite în asalturile răsboiului. Colonelul Brătescu Constantin comandă el însuşi evoluţiile escadronului care se aliniază în fronturi pe două rânduri, în faţa peronului, alături de muzica cu fanioane de mătase tricoloră la trompetele de argint. Pe peron, la orele 12, în faţa frontului de drapele tricolore, deasupra florilor, nu se află decât acest mândru escadron al Regimen■ tului de Gardă. In stânga intrării pe unde va păşi Augustul nostru Suveran s’au aliniat de pe acum invitaţii civili şi militari pentru a-L întâmpina pe M. S. Regele. Domină copleşitor somptuoasele Uniforme militare, — fracurile sunt toate constelate de comandorii, stele şi cordoane. Până la ora 12, d. general Dombrowski, primarul capitalei, în uniformă kaki, de lucru, a inspectat întreg parcursul ceremoniei, cu atenţiunea şi grija unei gospodine harnice. Cu puţin înainte de sosirea trenului regal, d. general Dombrovski soseşte îmbrăcat în uniforma de paradă a regimentului de gardă călare, şi ia loc în galeria celor cari aşteaptă. Garda s’a învestmântat în ţinuta de ceremonie, pentru a face onorurile Cetăţii. Un tren personal care lunecă sfios dinspre Răsărit, în momentul acesta, îngădue norocoşilor călători veniţi de la Constanţa să admire în trecerea aceasta spre Gara de Nord, această rară privelişte .- la ferestrele vagoanelor drumeţii sunt numai ochi, ochii lor sunt numai uimire şi încântare.1. Intre timp, peronul a devenit o pădure de egrete, şi de uniforme. Sunt aici reprezentanţii de elită ai infanteriei, ai artileriei, ai aerului şi ai marinei, ai justiţiei militare, şi ai baroului. Uit probabil să numesc pe cei mai mulţi, fiindcă este cu neputinţă de identificat atâta mulţime de reprezentanţi ai tuturor corpurilor constituite din ţară. Magistraţii în robe roşii, punctează solemn această îmbuchetare de elite. Ial V. Dombrovski deschid invitaţilor uşa patru lachei ai municipiului învestmântaţi în lungi mantale albastre cu centuri şi galoane de aur. Unul dintre ei de pe acum ţine in mână tava de argint cu pâine şi sare, pe care primarul cetăţii de Scaun o va prezenta Suveranului pentru buna La ora 1, de cele două părţi ale covorului de la rampă, ■ se alinează demnitarii Casei Regale, în dreapta d-nii gen. Balif, mareşal Flondor, mare maestru Mocsonyi, baron Stârcea, mare maestru de ceremonii, Stavăr, prefectul Palatului şi cel Ulea ; în stânga, aghiotanţii Suveranului. Despărţindu-se de membrii guvernului , alineaţi în haliul de recepţie în faţa frontului de uniforme brodate ale diplomaţilor. — I. P. S. S. Patriarhul Miron apare pe peron. Este ora 1 şi 10 minute. Dinspre Asfinţit, — respirând domol, — se iveşte acum locomotiva trenului regal, împodobită cu tricolorul ţării pe flancuri, pe grumaz, pe piept... Trenul înaintează încet, — vagoanele defilează prin fața privirilor iscoditoare cari caută, la fiecare fereastră, chipul dominator al M. S. Regelui Carol II. Locomotiva sforăie trufașă, — mândră de augusta ei povară, — când din fuga vagonului coboară agil d. ministru de inîntâmpinare a sosirii. La ora 12 jum. se anunţă că trenul are o întârziere de 40 de minute. Intr’adevăr, acum o jumătate de ceas, la amiază, trenul era în gara Câmpina. Sosirea este deci prevăzută în Capitală la 1 şi Interne Armand Călinescu, care a ieşit mai de departe în întâmpinarea Suveranului. Trenul nu s’a oprit încă, până să stopeze vagonul regal în faţa covorului de purpură vor mai luneca două vagoane : în momentul acesta, sare svelt din uşa compartimentului său de ministru Ernest Urdărianu, în vestminte civile de călătorie. — se apropie de demnitari Curţii alineaţi în marginea peronului, şi în fruntea lor aşteaptă ivirea augustului Oaspe şi a Marelui Voevod. Trenul s’a oprit... Sprinten, — urmat de Măria Sa Voevodul de Alba-Iulia, — Majestatea Sa Regele Carol coboară surâzător, într’un pardesiu de o nuanţă aproape neagră, în mâna stângă cu pălăria „melon“. Marele Voevod Mihai II urmează într’o ţinută identică Spontane, — îndată după ce au răsunat cadenţele melodioase ale Imnului Regal, isbucnesc din sute de piepturi uralele pentru Regele Căruia Neamul aleargă să-I admire chipul şi să-i rostească recunoştiinţa... Sosirea trenului regal „Nu am de spus decât un singur lucru: Sunt fericit, că prin călătoria pe care am făcut-o, am putut fi încă odată folositor Ţării Mele". Din cuvântarea rostită Luni de Suveran, la sosire, mărit cu cel mai viu interes, pas de pas, călătoria în Anglia, Franţa, Belgia şi Germania a Maiestăţii Tale, însoţit de Marele nostru Voevod Mihai. Cu adânc simţită bucurie şi chiar cu o legitimă mândrie naţională am asistat cu toţii, sufleteşte, la călduroasele manifestaţii de simpatie, pe care îndeosebi marele popor englez le-a arătat nu numai strănepoţilor puternicei Dinastii Britanice, ci mai ales personalităţii iubitului nostru Rege, pentru calităţile Sale superioare, prin care cucereşte pe toţi câţi au binevenita ocazie a le cunoaşte, şi a le constata. Astfel, ai devenit cel mai iscusit Ambasador al Ţării. De aceea, Maiestate, guvernul şi întreaga Ţară şi toţi supuşii Maiestăţii Tale îţi sunt adânc recunoscători pentru modul strălucit cum ai ştiut reprezintă şi ridica pretutindeni prestigiul Ţării, reîmprospătând deoparte vechile amiciţii, iar de altă parte câştigând noi şi bune legături pentru iubita noastră România, care nu urmăreşte alt ţel, decât a păstra şi a creia amicale legături cu toate Statele cari respectă drepturile ei, conlucrând astfel şi slujind scopul final care este pacea generală între popoare. Fie, Maiestate, ca legăturile acestea vechi şi noui să contribue la propăşirea României şi la frăţietatea dintre popoare. Trăiască Maiestatea Sa Regele şi Măria Sa Marele Voevod Mihai! (Urale şi ovaţiuni puternice). M. S. Regele zâmbeşte, — plimbă apoi prav o privire asupra imensei mulţimi venite să-L întâmpine, şi cu graiu sfătos, cu accente de senină satisfacţie, rosteşte cuvintele de mulţumire : M. S. Regele mulţumind după cuvintele de bun sosit. Aspectul feeric al sălii de recepţie Sala de primire are un aspect feeric. O imensă frescă murală de Olga Greceanu, reprezintă pe Suveran, întâmpinat simbolic de un ţăran, şi de o ţărancă. Regele este înfăţişat călare pe un cal alb şi răsare din fundul frescei ca un craiu de veste bună. E o imagine rezumativă pentru clipa de acum. Gara ascunde cinci microfoane ale Societăţii de Radio-difuziune; unul a fost instalat la Fântâna Mioriţei, ca să primească freamătul mulţimii şi uralele poporului. Sosesc apoi membrii guvernului, consilierii regali, d-nii N. Iorga, Văitoianu, preşedinţii Corpurilor Legiuitoare, primul preşedinte al Curţii de Casaţie, d. Andrei Rădulescu, preşedinţii de secţii, procurorul general al Curţii de Casaţie, d. Viforeanu, d. Dem. Gusti, Răducanu, rectorul Acadamiei Comerciale. La ora 12.10 soseşte d. Gabriel Marinescu, prefectul poliţiei capitalei şi subsecretar de stat la Interne, în frac. D-sa inspectează încăperile gării şi serviciul de ordine. La ora 12 şi 15, în cele patru colţuri ale covorului purpuriu de pe peron au fost instalaţi patru soldaţi din Garda Majestăţii Sale Regelui. Sunt ostaşi robuşti, chipuri umbrite de chivăre de argint, cu crimere albe, revărsate peste coif, tunici albastre, bretele albe, le modelează trupurile robuste, înălţate de pantaloni lungi, cenuşii, cu lampasuri. Dealungul drumului sunt înşiruiţi la distanţă soldaţi din garda Suveranului. Clocotul de entuziasm al mulţimii a început înainte de sosirea trenului regal. O privire svârlită în momentul acesta de pe peronul de ieşire spre imensa piaţă din faţa gării Mogoşoaa oferă un spectacol unic. Dincolo de careul de verdeaţă, împodobit în centru cu panteluţe albastre, se aliniază fronturile un formelor negre ale străjerilor, iar în spatele lor pe colinele verzi sunt imense boschete de oameni până departe-departe. In dreapta şi stânga intrării, instalaţi de d. primar general d. generală-L... In uşa vagonului domnesc care s’a oprit în faţa covorului, — Suveranul apare cu acelaş zâmbitor şi prestigios profil pentru mulţimea aceasta adunată aci In vestminte strălucitoare de podoabe,— este o clipă de admirativă tresărire, uimirea în faţa Suveranului care, — cu o regească discreţie, cu un maiestuos refuz de fast, — revine după triumfala călătorie, în metropola Regatului Său, îmbrăcat în sobrul veston civil al drumeţilor, cu cravată i.eagră, — la fel cu cel mai anonim dintre supuşii Săi. Admirabilă lecţie de discreţie, de eleganţă morală, de regească pudoare. Refuzând splendoarea uniformelor, despuiându-Se de prestigiul metalului, — M. S. Regele Carol II a ţinut să Se înfăţişeze Naţiunii cu unica podoabă a Fiinţei Lui, — a sufletului Care aci şi dincolo de frontiere l-a cucerit atâtea jerbe de flori şi de ovaţii. Urările de bun sosit Majestatea Sa Regele este întâmpinat de I. P. S. S. Patriarhul însoţit de d. primar general al Capitalei, general Dombrovski. D. general Dombrovsky oferind pâinea cu sarea pronunţă următoarea urare : „MAJESTATE. „Cu deosebit respect şi cu profund devotament, cetăţenii Capitalei Vă zic din toată inima „Bine aţi venit!” ■ ■■ Cuvântarea I.P.S.S. ir. Miron Cristea După aceasta P. S. S. Patriaohul Miron Cristea, preşedintele consiliului de miniştri, adresează M. S. Regelui, următoarele cuvinte : MAIESTATE, Supuşii Maiestăţii Tale au ur Regeasca discreţie.. In salonul gării Mogoşoaia, M. S. Regele ascultând cuvintele de bun sosit al I. P. S. S. Patriarhul 3 Mulţumirea Suveranului înalt Prea Sfinţia Ta. Mulţumesc din tot sufletul pentru caldele cuvinte de bun venit ce Mi le-aţi rostit în numele Guvernului şi al întregii Ţări. Nu am de spus decât un singur lucru . Sunt fericit că, prin călătoria pe care am făcut-o, am putut fi încă odată folositor Ţării Mele. Rostite cu grai afectuos şi fluid, — ascultate de imensa mulţime cu o emoţie care sugrumă orice şoaptă, — cuvintele acestea puţine sunt urmate de o imensă ovaţie , alături de ostaşii colonelului Brătescu, — laolaltă cu escadronul de Gardă călare aclamă delirant generalii cărunţi, demnitarii bătrâni, fotografii cărora le tremură în mâini kodakurile... Este un flux potopitor de entuziasme, de bucurie, de exaltant orgoliu. Majestatea Sa Regele urmat de I. P. S. S. Patriarhul Miron, cu care vorbeşte zâmbind, păşeşte spre intrarea sălii, urmat de generalul Y. Dombrowski, de membrii Curţii, şi de d. ministru Gabriel Marinescu, care din clipa coborârii Suveranului până acum a supraveghiat atent evoluţiile celor ce se agitau febril în calea cortegiului, disciplinând precipitările confraţilor cari în clocotul entuziasmului se îmbulzesc peste cablurile microfonului, cu riscul de a reteza şi transmisiunea la radio şi itinerarul august. IN SALA DE RECEPŢIE Suveranul trece apoi în haliul de recepţie, strânge mâna diplomaţilor, demnitarilor militari şi civili, rezidenţilor regali şi membrilor guvernului. Se opreşte mai mult la ministrul finanţelor, — d. Mircea Cancicov, — cu o glumă după care zâmbeşte, — întrebându-l poate cum a gospodărit vistieria stânei în absenţă Baciului... Plenipotenţiarul Marei Britanii, — un superb exemplar de anglo-saxon croit pentru o comandă de „horse-guards“, — s-a ascuns discret în ultimul rang al frontului diplomatic : mâna prietenoasă a Majestăţii Sale Regelui Carol II îl surprinde însă chiar acolo trăgfindu-l în primul rang pentru o conversaţie animată de călduroase surâsuri. Sala vueste de urale , îşi strigă entuziasmul aceşti cărunţi demnitari, — de afară se aud aclamaţiile năvalnice ale copiilor. Plecarea din gara Mogoşoaia M. S. Regele, urmat de Marele Voevod Mihai, iese, apoi, pe peronul gării dinspre piaţa Milogoşoaia. Discreta comandă devine acum inutilă căci, ivirea Augustului Suveran şi a Principelui Moştenitor în cadrul uşilor de eşire, ia locul semnalului convenit. Din piepturile tinere şi pline de viaţă ale copiilor străjeri pornesc, în perfect unison, acordurile „Urării la Rege“ Ecoul cântecului lor de urare după ce înconjoară plaiurile vecine, pătrunde până departe, spre oraş, anunţând norodului venit în întâmpinare, apropierea automobilului regal. Acest freamăt unanim al tineretului Ţării Sale, aruncă pe faţa Suveranului surâsul cu care răspunde, mişcat, urării străjereşti. M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai, se îndreaptă voioşi spre maşina ce-i aşteaptă la scara ieşirii din gară. In acest moment, Petrache Lupu, ciobanul inspirat de la Maglavit, iese din cordon şi cu paşi hotărîţi, merge către automobilul Suveranului. Poartă în mână un frumos buchet de flori, ce completează albul straelor sale de ţăran fruntaş. Ajuns în faţa M. Sale, îngenunche şi întinde buchetul de flori, spunând: „Majestate, Viu de la Maglavit, spre a participa la această sărbătoare a ţării, pe care o stăpâneşti. Moşul mi-a spus să fac rugăciuni pentru reuşita călătoriei Măriei Tale, aşa precum am şi făcut“. Suveranul, mişcat, mulţumeşte celui ce a vorbit cu „Moşul“ şi strânge mâna omului îngenunchiat în faţa Sa. Mulţimea de norod ce amuţise în timpul emoţionantei întâmplări descrisă mai sus, isbucneşte apoi în puternice strigăte de „Trăiască Regele“. Automobilul Regal porneşte, astfel, însoţit de uralele entuziaste ale mulţimei spre şoseaua Kiseleff, pe marginele căreia, se întinde fluviul interminabil al poporenilor Capitalei. In Piaţa Victoriei Toată porţiunea şoselei Kiseleff de la Arcul de Triumf şi până în piaţa Victoriei, pe ambele trotuare este înţesată de lume: pe dreapta au fost aliniate şcolile secundare, primare şi detaşamentele de străjeri iar pe trotuarul stâng un masiv baraj uman îl formează funcţionarii diferitelor instituţiuni, şi cetăţenii, foarte mulţi cetăţeni din toate straturile sociale, cari cu multă şi cuviincioasă răbdare, au stat locului ore întregi, pentru a-şi saluta cu entuziasm şi bucurie Suveranul întors în Capitală, din strălucita călătorie. Vastul rond al Pieţei Victoriei constitue o adevărată şi vastă expoziţie a culorilor naţionale, drapele imense au fost suspendate oriunde a fost posibil. Palatul Societăţii funcţionarilor publici şi Palatul Sturza au fost pur şi simplu îmbrăcate în imense steaguri trei culori. O linişte şi ordine perfectă a luat locul freamătului de altă dată, care constitue specificul pieţei Victoriei. In fine la ora 1.35, primul semnal, motocicleta serviciului circulaţiei vesteşte că M. S. Regele a plecat din gara Regală. O mişcare bruscă împinge peste bordurile trotoarelor toată această lume curioasă şi bucuroasă să-şi vadă Regele. Un moment doar, căcurale şi puternice strigăte de „Trăiască Regele“ despică văzduhul, în timp ce M. S. Regele însoţit de Mare Voevod Mihai săgetează paţa, în sborul maşinei, care-L duce acasă. • In Piaţa Romană Cu mult înainte de amiaza acestei zile de spontană şi impetoasă manifestare a sentimentului de profundă dragoste a norodului românesc faţă de Suveranul purtător peste hotare, în ţările apusului de soare, a prestigiului ţării, şi faţă de regescul vlăstar, cele patru artere principale ale (Continuare în pag. IV-a)