Curentul, martie 1939 (Anul 12, nr. 3979-4009)
1939-03-01 / nr. 3979
AMUL XII, No. 3979, Miercuri 1 Martie 1939 Curentul Trec plutoanele primului batalion al Frontului Vin apoi, unul după altul, plutoanele „Frontului Renaşterii Naţionale“, comandate de d. general Petre Georgescu în alba mantie a cavalerilor „Mihai Viteazul“. Sunt plutoane de mândrit flăcăi, din toate părţile ţării, îmbrăcaţi în albatra uniformă a „Frontului“, cu bonetele colţate şi cu crucile pe mâna stângă. Salută cu toţii, cu dreapta întinsă spre Suveran şi Voevodul Mihai, cari răspund cu acelaş roman salut. Şirurile uniformelor se alternează cu albele sarici ale ţărănimei, care îşi arată, mândră piepturile, pe care au înflorit albastre cruci, pe fond galben. Şi iar alte plutoane de flăcăi, cu lungi mantăi ale „Frontului" urmaţi de ţărani, de astădată în bunzi negre cu pieptare albe. Demnitarii, după ce au trecut de colţul Palatului Regal, s’au oprit sub balcoanele din dreapta nouei aripe, unde au aşteptat terminarea defilării. Batalionul „Frontului” este încheiat acum de noui unităţi ţărăneşti, cu lungi sumane albe, după care vin, scandând în baston sau în cârji, după bătaia tobei, invalizi de răsboi. Publicul, înduioşat spontan de această mişcătoare mărturie de dragoste a marilor mutilaţi pentru Regele Lor, isbucneşte în subite aplauze. Urmează apoi, cu drapele, delegaţiuni ale demobilizaţilor de răsboi, ale ofiţerilor de rezervă, ale foştilor luptători, etc Defilarea este încheiată de o grupă de foste surori de caritate, cam îşi Patria, supremul fost In viaţă Fără a micşora drepturile, cari dau putinţa de desvoltare individului, ca factor de progres, ele sunt insă subordonate interesului colectivităţii. Prin urmare, interesul superior de Stat, al acelui Stat fără de care viaţa oricărui cetăţean în parte nu este posibilă, — trebue să domine. Aici apare, pentru întâia oară în legislaţia noastră, ideea îndatoririlor cetăţeanului faţă de Patrie, a cărei apărare şi înălţare trebue să fie principalul rost în viaţă. De asemenea, noua Constituţie nu mai îngăduie deosebirea de clase, care a dus, in trecut, la lupte sociale şi a micşorat forţa de rezistenţă a Naţiunei. Fiecare categorie de cetăţeni îşi poate susţine interesele, nu în luptă cu alte categorii şi împotriva lor, ci în măsura în care aceste interese slujesc armonic colectivităţii şi intr’un spirit de solidaritate generală. In fine, prin noul aşezământ se subliniază în mod deosebit ideea de muncă şi ideea naţională. Cetăţeanul nu mai este privit decât ca factor de muncă productivă. Constituţiunea nu-i recunoaşte dreptul de a participa la conducerea Ţării ,decât dacă justifică practica efectivă a unei îndeletniciri productive, precum şi ţinând seamă de caracterul creator al Naţiunei Române. Astfel, Constituţiunea de la Februarie 1938, aşezată pe un puternic fundament moral, atât în privirea rosturilor individului, cât şi acelea ale colectivităţii, a stabilit şi mijloacele pe Organizarea înv S’a înfăptuit apoi reorganizarea magistraturii, a corpului avocaţilor publici, a consiliului legislativ şi s’a păşit mai departe la unificarea legislativă. Deasemenea s’a procedat la reorganizarea învăţământului public. S’a urmărit, în trecut, un îndoit scop pe care fireşte nimeni nu-l poate desconsidera : stârpirea amagabetlismului la sate şi ridicarea nivelului intelectual la oraş. Dar mijloacele de înfăptuire au fost greşite, ar rezultatele dea dreptul dăunătoare. Căci, în adevăr, la sate învăţământul, introdus fără discernământ, copiat după modele străine, a devenit costisitor, de o utilitate contestabilă din cauza lipse unui caracter practic şi aproape impopular. La oraşe desvoltarea disproporţionată a studiilor teoretice a dus la crearea unui şomaj intelectual, care a construit un permanent focar de turburări sociale şi a lipsit comerţul şi meseriile de elementele vii, cari s’au văzut apoi înlocuite de străini. Astfel vechea organzare a învăţământului nostru, în loc să fie un instrument de progres, a constituit un mijloc de adâncă turburare în viaţa socială şi polititică a Ţării. Interesele particulare multiple , inerţia guvernelor a făcut ca această stare de lucruri să se perpetueze. Noul regim a atacat cu hotărâre această problemă, a stabilit formula cea mai corespunzătoare nevoilor Ţăriii, şi a pus-o în aplicare. Adaptarea programelor la condiţiunile veţe rurale şi monopolul cărţilor pentru învăţământul primar, comprimarea învăţământului secundar teoretic şi desvoltarea şcolilor profesionale, în fine noua organizare a învăţământului unversar, iată realizările regimului în acest domeniu. UN PROGRAM DE MARI LUCRĂRI PUBLICE Pe lângă această acţiune de reorganizare, regimul a păşit în anul trecut la întreprinderea de mari lucrări publice şi la opere locale. Astfel, în materie de drumuri s’a stabilit un program de lucrări şi s’a întreprins executarea lui într’o măsură, care nu numai a întrecut tot ce s’a făcut înainte,, dar care depăşia şi utilajul şi camnacitatea de lucru a Ţării. A fost nevoe de o echpare excepţională şi de un efort de concentrare a mijloacelor neobişnuit. Deasemenea,, s’a pus în aplicare pro grtaimuil de construcţiiune a silozurilor, care aştepta de atâta vreme. Pentru întâia oară s’a întreprins o mare ofensivă sanitară la sate. Sănătatea poporului şi îndeobşte a ţărănimii a constituit o preocupare de căpetenie. Studierea amănunţită a realităţilor, asistenţa medicală largă, distribuirea de medicamente, mijloace de ocrotire a mamelor şi a copiilor, înfiinţarea cantinelor şcolare, construirea de băi populare şi de manisplala pentru maladii socale, în deosebi pelagră şi tuberculoză, iată elementele acestei importante activităţi. In domeniul problemelor mumnetoreştii s’au obţinut rezultate excepţionale : organizarea breslelor, amelorarea contractului de muncă, pensia de retragere şi bătrâneţe, organizarea timpului liber, iată realizări, pe cari nici cel mai democrat guvern da trecut nu le-ia atins. In agricultură s’a dat deasemenea un impuls din cele mai vii. In bugetul trecut s’au acordat mijloace mai largi în acest scop. Sporindu-se suprafeţele cultivate, punându-se la dispoziţa agricultorilor seminţe selecţionate, pomi pentru plantaţiuni, reproducători, mărind simţitor stocul de maşin, organizându-se concursuri şi premii, interidiificându-se asistenţa tehnică, s’a schiţat o activitate din cele mai însufleţite în acest sector. Acordarea de credite de un mard lei prin cooperative, valorificarea cerealelor într’o conjunctură internaţională dificilă, ceea ce a făcut, ca agricultorul nostru să primească 40.000 (patruzeci mii) lei pe vagonul de grâu, în vreme ce înstrăinătate el nu se putea vinde decât cu 20.000 (douăzeci mii) lei,iată aspecte care trebuesc accentuate. Pot afirma hotărât, că nici un program politic al oricărui partid, în trecut nu a enunţat şi, cu atât mai puţi, a înfăptui, ceea ce s’a realizat acum. Astfel, în domeniul lucrărilor publice, în acel al acţiunii sociale, al desvoltării factorilor economici, noul regim într’un singur an se poate înfăţşa cu un bilanţ în adevăr impresionant. 3 Capitala. In sărbătoare Suveranul si Voevodul Mihai primesc defilarea „Frontului Renaşterii Nationale“. Aspectul străzii. Te-deum-ul de la Patriarhie Prima aniversare a Constituţiei s’a sărbătorit, în Capitală, într’un cadru de cald entuziasm şi de adâncă înfiorare populară. Bucureştiul, deşteptateri dimineaţă, a găsit, fluturând prin burniţa ce se cernea discret, somptuoasa risipă de culori naţionale, arborate de lungul străzilor, galbenele panouri pe care răsărise crucea albastră a „Frontului Renaşterii“, buchetele de steguleţe, înflorite din stâlpii din pieţele principale, şi o întreagă atmosferă festivă, care înveselea, cu fâlfâiri de primăvară, ziua acestui sfârşit de Februarie. Bulevardele, arterele comerciale ca şi calea Victoriei sunt împănate — la ferestre şi balcoane — cu drapele — albastre, galbene şi roşii. Vitrinele tuturor magazinelor sunt, toate, învestmântate în mătasea grea şi lucioasă a celor trei culori, din mijlocul cărora răsar tablourile M. S. Regelui şi Marelui Voevod Mihai. Paţa Palatului este drapată pe laturile Fundaţiei Carol, Automobil La ora 11, a avut loc la Patriarhie un Te-Deum, cu ocazia sărbătoririi împlinirii a unui an de la votarea Constituţiei. Au luat parte d-nii: Al. Vaida Voevod şi C. Argetoianu, consilieri regali. dn partea Palatului Regal au fost prezenţi d-nii: Baliff, consilier regal, Ernest Urdăreanu ministrul Palatului, cavaler de Flondor mareşalul palatului, general Ilasievici şeful Casei militare a M. S. Regelui Carol II, baron Stârcea, mare maestru de ceremonii al Curţii, col. Dimăncescu, aghiotant al Marelui Voevod Mihai, col. Mihăilescu, adjutant regal. Din partea guvernului se găseau de faţă d-nii: Armand Călinescu, vicepreşedinte al consiluilui de miniştri, ministru de interne şi ad-interim la apărarea naţională, Mitiţă Constantinescu, V. Stătescu, medic general dr. Marinescu, Cornăţeanu, ing. Bujor, Petre Andrei, Silviu Dragomir, Zigre, Chelmegeanu, miniştri, apoi, d-nii: Măgureanu, Coriolan Băran, V. V. Toni, Şerban, Eugen Titeanu, preotul Nae Popescu, I. M. Sadoveanu, general Mihail, Jinga. Se mai găseau de faţă d-nii: Andrei Rădulescu, Viforeanu, Radu Pascu, rector Stoicescu, prof. Mrazec, Gh. Moţăţeanu, chestorii Paesimade, Botez, Antoneanu, şi secretarii generali de minister d-nii: D. Iordan, Marinescu, Vlahide, Gr. Grigorcea, apoi generalii : Ciupercă, Dombrowski, Iarca, amiral Bărbuneanu, Argeşeanu, Atanasescu, Stoicescu, Telemac, Coroamă, Popescu David, Liteanu, Negulescu, Dobre, comandor Gheorghiu, colonelii: Ionescu-Munte, Romniceanul, Avram, Dumitrescu, şeful protocolului garnizoanei, etc. Membrii „Frontului Renaşterii Naţionale“, în nouţe uniforme: Dumitru Alimănişteanu, Virgil Alimăneştianu Const. Angelescu, Petre Anton, Gh Apostoleanu, H. Asnavorian, Ion Axinte Ion Bălănescu-Rosetti, dr. Gh. Banu, Vâsle Beldie, Aurelian Bentoiu, Petre Bernau, Eugen Beşa, Lucian Blaga Romul Boldea, Sebastian Bornemisa, C. C. Brăescu, Otto Rosseneke, Adrian Brudariu, N. Budurăscu, Const. Bârsan Mrcea Camcicov, arh. G. M. Cantacuzinio, Gr Carp, Gr. Cazacliu, Ionel Comşa,ing. M. Constanţinescu, Sever Dan Gh. Dinapoi, Silviu Dragomir, Gr. Duca, Eug Dunca, Ernest Ene, arh. D. I. Enescu, Ion Flueraş C. Garofild, Gh. A. Gheorghiu, Ion Gyurtu, Eftime Gherman, Stan Ghiţescu, Gh. Greceanu, Gh. Grigoroviici, Dimitrie Gust, Em. Ant- Hagi, Iliu Haţeganu, dr. Hans Hedrich, N. Herescu, AL Hodoş, dr. Nic. Hortolomei Iacob Iacobovici, Ion Iacob, general Mihail Ionescu, Gh. Ionescu-Siseşti, I. Jebeleanu, Hans Haufmes, Ion Lupaş, Andre, Macavei Lazar Maglaşu, Nie. Malaxa, general I. Manu, Ion Marian, Ion Marrinescu, Ion Martalogu, Smion Marza, Ion Mato, Nie. Maxim, Nie. Miclescu, Petre Mihăilă, D. Mociorniţă, Iuliu Moldoveanu, Al. Neagu, Aurel Neguş dr. Eug. Nicoară, Ion Nistor, Voicu Nescu, Ne. Ottescu, Dimineaţa festivă Clubului şi Băncii Naţiunei, cu mari fâşii tricolore, iar steguleţe ruci s’au strâns, ciopot, pe marile piloane din faţă. In piaţa Cercului Militar, în cea a Teatrului Naţional şi a Palatului Regal, ca şi pe B-dul Tache Ionescu, au fost ridicate, ca mari jertfelnice pentru noua crednţă a „Frontului“ — panouri cu crucea care îmbină trecutul de tradiţie cu reînoirea de astăzi a naţiei. Pălcuri-pâlcuri de cetăţeni, se strâng, tot mai compacte, încă de la 10 dimineaţa, pentru a fi martorii primei defilări a batalioanelor „Renaşterii naţionale”. Sergenţii, cu căşti de sărbătoare şi îmbrăcaţi cu lungi mantăi de piele, ţin, ca nişte pionirii, fringhiile cordoanelor, de-a lungul trotuarelor, pentru a zăgăzui valurile publicului. La ora 11, trec spre Patriarhie, în lungă procesiune de automobile, minştrii şi demnitarii „Frontului“, pentru a participa la Te-Deum. Aurel Pană, Gh. Panişca, Radu Patrulius, Ion Pelumon , Gr. Porieţeanu, general N. Petala, Ion Petrovici, Adam Popa, ing. I. Popescu-Botoşan , Radu Portocală Gustav Prall, Flip Racoţi, Al. Radian, I. Răducanu, C. Rădulescu, Al. Rosetti, Radu Roşcuieţ, general Nic. Rujinski general Gh. Rusescu, general N. Samsonovici, Eug. Savu, Leon Scridon, Const Sescioreanu, general I. Schitiu Dinu Simion, Nic. Stoianovici, Gh. Strait, Gh. Stoica, Ion Suciu, Mihail Şerban, general C. Ştefânescu-Amza Coriolan Tătaru, Const. Tătăranu, Em. Tătărăscu, Anibal Teodorescu, V. Vâlcovici, Gh. Vântu, Ion Vântu, N. Vasilescu-Karpen, Aurel Vlad, Gust Valdemar, dr. Helmut Wolff, Zamfirescu, Teodor Zipa. O companie din reg. II vânători de gardă nr. 9, Regele Alexandru, cu drapel şi muzică a dat onorurile. TRECEREA IN REVISTA ŞI DEFILAREA După oficierea serviciului religios d. Armand Călinescu întovărăşit de d-nii, general Mihail Argeşeanu şi Ilasievici a trecut în revistă compania de onoare, după care a urmat defilarea. Solemnitatea a luat sfârşit la ora 11 şi jumătate. La Ateneul Român La ora 11.20 în faţa Ateneului Român s’au adunat toţi conducătorii D. ARMAND CĂLINESCU, vicepreşedintele consiliului, ministru de interne şi ad-interim la apărarea naţonală, spune următoarele : Se împlineşte astăzi un an, de când Maiestatea Voastră, aici in Sala Tronului, înconjurat de Curte şi Guvern, de căpeteniile oştirei, de reprezentanţii administraţiei, primea o comisiune de magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie, care înfăţişa rezultatul plebiscitului. 4-300.000 de glasuri, adică peste 99 la sută din cele Îndreptăţite să se rostească, declarase cu însufleţire, că primesc noul aşezământ, pe care Maiestatea Voastră 11 infăţişase Ţării. Astfel Iniţiativa Regală, care la o răspântie a vieţii noastre de Stat in„Frontului Renaşterii Naţionale” îmbrăcaţi în uniforme. Era de faţă întreg guvernul în frunte cu d. vice- preşedinte Armand Călinescu. Deasemn, erau în uniformă d-nii La ora 12 fără un sfert, consilierii regali, membrii guvernului, ai directoratului şi ai „Consiliului superior naţional” se încolonează în faţa Ateneului Român. In flancul drept, trece d. Al. Vaida- Voevod, având în stânga pe d. C. Argetoianu, după care urmează în acela? rând întâi, d-nii: Armand Călinescu, vice-preşedintele consilului, Victor Iamandi, Victor Slăvescu, M. Ghelmegeanu, Mitiţă Constantinescu, I. Bujor, Silviu Dragomir şi Gr. Gafencu după care vin, în rândul al doilea, ce taţi membrii ai guvernului,subsecretari de stat, rezidentul regal al ţinutului Bucegi, urmaţi de ceilalţi membrii ai „Consiliului superior”. Este ora 12. Piaţa Faiatului cu lumea care freamătă în dosul cordoanelor, este in fiorul aşteptării. Câteva secunde şi iată din toate piepturile, isbucnesc, dintr’odată, urale ce nu se mai sfârşesc. In balconul aripii drepte a Palatului, a apărut, luminoasă, mândra siluetă a Regelui, cu semeţul panaş al coifului de gardă şi cu alba pelerină de cruciat a Cavalerilor „Mihai Viteazul“. Alături stă, tot atât de mândru vlăstarul regal, Marele Voevod de Albalulia, în verzuia uniformă a ofiţerilor de vânători de munte. Amestecate cu uralele mulţimii, în TRADIŢIONAL DOMNIEI tervenise cu hotărîre pentru a îndrepta cursul istoriei, a găsit un adânc răsunet în popor. Căci, în faţa greutăţilor pe care le întâmpinam, de unde putea să vină îndreptarea? Dela factorii politici? Dar unde exista o singură forţă sănătoasă, care să poată grupa cu autoritate elementele vii? Dela o redresare a poporului? Dar el Însuşi era adânc tulburat Rătăcirea spiritelor, pierderea respectului pentru ideea de autoritate, tendinţa accentuată de anarhizare a vieţii morale, făceau ca poporul să nu-şi mai poată găsi singur echilibrul. In ceasul de cumpănă, Ţara a fost unanimă in sentimentul ei, că îndreptarea nu mai putea veni decât dela Coroană. ROSTUL AL Iniţiativa regală însă nu a fost un act obişnuit, nu a fost exercitarea unui atribut legislativ. Ci ea a însemnat afirmarea rostului fundamental al Monarhiei noastre. Ea s’a manifestat în plenitudinea atributelor, ce i-au fost încredinţate la întemeiere. Ea a reînviat astfel vechea tradiţie naţională a Domniei. Când în Divanurile ad-hoc, după aproape o sută de ani de frământări, în cari Ţara decăzuse tot mai mult, generaţia marilor patrioţi de la 1857, a pus pentru întâia oară temeiurile redeşteptărei, ea a cerut în primul rând Principe dintr’o Casă Domnitoare a Europei. Grija de căpetenie a înaintaşilor noştri a fost ,aşadar, întărirea Domniei. Lunga experienţă a istoriei noastre le arătase, că aici se afla chezăşia cea mai însemnată a vieţii noastre naţionale şi de Stat. Chemarea unui Principe din afară cuprindea în sine ideea unei autorităţi neobişnuite, cu rostul de a impune tuturor hotărîrea de arbitru. Iar un asemenea rol nu se putea înţelege fără toate puterile, care îi dau fiinţa. De aceea, este neîndoelnic, că în mintea generaţiei, care a cerut o nouă Dinastie, a fost ideea de Monarhie activă, de Monarhie autoritară: Al. Vaida-Voevod, C. Argetoianu, C. Angelescu, Dimitrie Gusti, etc. Mai era o delegaţie de membri maghiari în frunte cu d. Banfi şi 7 germani în frunte cu d. Felmuth Holtz. cep acum din piaţa Ateneului, acordurile de alamă ale muzicii jandarmilor care atacă un majestuos marş. Iată, venind un pas de defilare şirurile de câte doisprezece ale demnitarilor Statului şi ai „Frontului“. Consilieri regali şi membrii ai guvernului, foştii miniştri, unii dintre ei încărunţiţi şi slujba ţării şi a Regelui, merg în pas hotărît şi energic având acolo, în dreapta lor, pe cel mai vârtos dintre ei, pe sfătosul şi mereu plinul de vlagă Vaida-Voevod, care pare, astăzi, mai tânăr decât oricând, cu albastra uniformă, pe care o poartă cu cochetăria unui proaspăt sublocotenent, deşi, de sub cascheta militară, i se străvede coama albă de leu... Trec, în cadenţa pasului de defilare, cu mâna dreaptă ridicată, în salutul roman, spre Regele Lor, şi al tuturor, care a strâns, într’un acelaş mănunchi, pe toţi fii ţării, împărţiţi în sfâşietoare tabere... Şi nu ştiu ce fior, venit ca o chemare de dincolo de hotarele vieţii, din lăcaşurile veşnice ale luptătorilor din tranşeele răsboiului şi mai de departe, din raclele celor ce s’au jertfit, prin veacuri, pentru a vedea o Românie întreagă, — străbate toată această mulţime, care vede astăzi miracolul adunării laolaltă a tuturor sfetnicilor de eri, de azi şi de mâine ai Regelui., Clipa aceasta a Unirii sufleteşti tot atât de nesperată, ca şi celălalt vis, al întregirii, a fost dată, în sfârşit, ţării, de un Souveran realist şi realizator, de un Rege anticipator şi împlinitor al nouilor temeiuri de viaţă ale României de astăzi şi de totdeauna. Unele influenţe ale romantismului politic împrumutat, au putut uneori schimba aparenţele, ele nu au alterat însă fundamentul istoric al Monarhiei la noi. De altminteri, împrejurările au răsplătit îndeajuns pătrunderea patriotică a înaintaşilor noştri. Căci, în adevăr, evoluţia vieţii noastre de Stat este o minunată înşiruire a actelor Marilor noştri Suverani. Prima formă de Stat modern şi independenţa lui este realizarea Regelui Carol I. Unitatea naţională şi descătuşarea socială a poporului este opera regelui Ferdinand I. Iar oprirea acţiunii de disoluţiune şi renaşterea naţională sunt înfăptuiri ale Majestăţii Voastre. Astfel toate culmile atinse în desvoltarea noastră istorică poartă pecetea Regalităţii. Dacă Dinastia noastră, la întemeierea Ei, prin rostul de salvatoare, ce a impus-o, şi prin forma de largă plebiscitare, cea a aşezat-o, s’a bucurat de o mare autoritate, apoi prin acţiunea desfăşurată dealungul timpului, s’a văzut organic împletită cu însăşi viaţa noastră naţională, pe care o întrupează astăzi şi o rezumă. Prin origina Ei electivă şi prin opera Ei patriotaliae, ca nişte albe fantome, vălurile cu care sunt înfăşurate... M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai părăsesc balconul, în uralele publicului din Piaţa Palatului. Consilierii regali, membrii guvernului şi ai „Consiliului naţional superior” se îndreaptă, cu toţii, spre Palatul Regal, unde are loc marea solemnitate a comemorării Consttuţiei. Al. Vişinescu Solemnitatea de la Palatul Regal Consilierii regali, membrii guvernului şi ai „Consiliului superior naţional“ au fost primiţi de M. S. Regele, în sala Tronului. Toţi demnitarii au fost prezentaţi Suveranului. După prezentare, M. S. Regele a luat loc pe Tron având în dreapta pe Marele Voevod Mihai. D. Armand Călinescu, vicepreşedintele consiliul, a ţinut următorul discurs etică, Dinastia Română reprezintă în chipul cel mai desvârşit Naţiunea Română. Prin glasul Monarhului vorbeşte, aşadar, Naţiunea însăşi. Dacă subliniez aceasta, este pentru că în realitate în ceasul de faţă noi sărbătorim un act, care constitue o mare înfăptuire a Regalităţii. In faţa Ei poporul român se înclină recunoscător. SIRE, sub Dela 27 Februarie 1938, trăim regimul unei noui Constituţiuni. Care este caracterul acestui aşezământ? In ce constă schimbarea adusă? Pe ce drum nou suntem purtaţi? Mai întâi nu uităm că o Constituţiune nu este un scop în sine şi prin urmare nu trebue privită prin prisma unui misticism naiv. Constituţiunea este un instrument, prin care se asigură desvoltarea unui Stat potrivit Idealului ce urmăreşte. De aceea ea se justifică atâta timp, cât răspunde menirei sale. Vechea Constituţiune se inspirase din romantismul politic al veacului al XIX-lea. Ea se preocupa numai de asigurarea libertăţilor individuale. Dacă acest regim a putut funcţiona fără prea mari inconveniente, câtă vreme am trăit o epocă de pace în afară şi de linişte socială înăuntru, ea nu mai putea garanta însă viaţa de Stat, când această situaţiune s’a schimbat. In faţa curentelor subversive şi a ameninţărilor din afară, prima îndatorire devenea aceea de a întări ideea de Stat şi de a încuraja solidaritatea socială. Noua Constituţiune se inspiră, aşadar, din aceste porunci ale prezentului strivite pentru asigurarea Statului şi desvoltarea Naţiunei. In vremurile tulburi, prin care am trecut, când însăşi existenţa Neamului a fost pusă în joc, cu clară viziune s’au trasat normele juridice în cadrul cărora se va desfăşura viaţa noastră de Stat. SIRE: Amintirea actului dela 10 Februarie 1938, prin care Majestatea Voastră a început o eră nouă în istoria Ţării, precum şi schiţarea cuprinsului Constituţiunei, nu dau însă imagina complectă a noului regim, în care trăim şi nu redau şi sufletul lui. Căci, pe lângă aceasta, a urmat timp de un an o acţiune neîntreruptă, care a dat viaţă regimului şi i-a învederat foloasele. In ce a constat această acţiune ? Ce rezultate a dat ea ? Mai întâi pacea internă. In al treilea rând, acţiunea regimului s’a caracterizat prin chemarea la viaţa activă a generaţiilor mai tinere. Pentru întâia oară s’a înregistrat o rişcare largă în această direcţiune. Fără a insista asupra operei de ajutorare a tineretului universitar, care şi ea se încadrează în aceeaşi ordine de preocupări, voiu sublinia însă că un număr considerabil de tineri şi-au în al patrulea rând, regimul a fost caracterizat prin accentul special pus pe problema naţională. Timp de un an, instanţele judecătoreşti au revizuit condiţiunile, în care obţinuse naţionalitatea cetăţenii de origină etnică străină. După aceea, s-a creat un regim special celor respinşi, considerându-i ca străini şi supunându-i unui control special. Apoi s’a intensificat acţiunea de naţionalizare a diferitelor întreprinderi. In fine, s’a început studierea problemei emigrării elementelor străine. Aşa dar pacea internă, ordinea morală, chemarea la lucru a generaţiei tinere ?i promovarea ideei naţionale sunt primele aspecte ale acţiunei noului regim. SIRE: Primul an al acestui regim nu a însemnat numai fixarea unui cadru juridic si crearea unor conditi voli-Cine nu tresare astăzi, reamintindu-şi evenimentele, care au precedat acest regim. Toate elementele anarhice erau deslănţuite, autoritatea în Stat slăbise, fosfei, creatoare cum paralizate. Nu mai muncea nimeni cu suflet* Ne găseam pe marginea unei prăpăstii* Apoi, deodată ordinea a fost restabilită. Autoritatea şi-a recâştigat prestigiul. Încrederea a renăscut. Orice cetăţean are astăzi sentimentul, că, graţie liniştei introduse, îşi poate desvolta activitatea. S’a introdus după aceea ordinea morală. Ceea ce contribuise, în trecut, la compromiterea autorităţii, a fost lipsa de grijă în întrebuinţarea banului public şi neexercitarea unui control efectiv. Atmosfera a fost şi aici însă schimbată. Prin urmărirea celor vinovaţi, prin aplicarea de sancţiuni, prin crearea unui corp superior de control, s-a afirmat hotărârea de a asigura cu orice chp moralitatea în viaţa de Stat, putut găsi plasament în învăţământ, în magistratură, în diferite adminis-traţiuni publice. Astfel, un proces social, care avusese o înrâurire atât de vătămătoare în evoluţia sufletească a Ţării, s’a văzut în cea mai mare parte lichidat. Generaţiunea mai tânără, vine, sub noul regim, să-şi dea contribuţia ei în slujba Ţării şi să-şi facă probele etice, şi morale de desvoltare. In acest răstimp, s’a făcut mai mult: s’a întreprins o mare operă de reorganizare, şi de lucrări publice. In adevăr, s’a introdus de îndată o nouă reformă administrativă. De multă vreme se simţea această lipsă. Era punctul cel mai vulnerabil al vechiului regim. Organizaţia administrativă din trecut nu răspundea nici nevoilor publice, nu satisfăcea nici cerinţele cetăţenilor. Se formula permanent dezideratele teoretice ale despoliticianizării administraţiei şi ale descentralizării. Rând pe rând, guvernele, cari au încercat o legiferare în acest domeniu, au dat greş. A fost dat noului regim să introducă o reformă adâncă, aşezată pe principii sănătoase şi satisfăcând nevoile populaţiunei. S’a creat în diferitele ţinuturi, o viaţă locală mai vie, s’au dat mijloace noui pentru a spori activitatea gospodărească. Te-reniul dela Patriarhie Au luat parte guvernul şi membrii superior al F. R. N.-ului Consiliului Suveranul şi Marele Voevod Mihai primesc defilarea Vice-preşedintele consiliului, recapitulând înfăptuirile regimului, asigură pe M. S. Regele de devotamentul F. R. N.-ului Drum larg tineretului Accent pe problema naţională D. Armand Călinescu, vice-preşedinte al consiliului de miniştri rosteşte cuvântarea în faţa M. S. Regelui Merailori guvernului şi consilierii regali in faţa Ateneului (Continuare în pag. IX-a) Grîje pentru oştirea ţării SIRE: Vin acum să schiţez simţămintele şi acţiunea desfăşurată sub noul regim pentru oştire. Mărturisesc că nu pot face aceasta fără a mă simţi stăpânit de o vie emoţiune, care este desigur generală. Această emoţiune nu se datoreşte numai faptului că oştirea este depozitara tradiţiilor de lupte glorioase ale poporului nostru, nu se datoreşte numai faptului că ea este instituţiunea cea mai dragă Maiestăţii Voastre, cea mai legată de grijile, de Fiinţa Maiestăţii Voastre. Dar oştirea, în concepţiunea noului regim, întruchipează o naţiune cu totul superioară. Ea nu are numai un caracter instituţional, determinat de scopul şi de organizarea sa. Ea este o Înaltă valoare morală. Oştirea este icoana rezumativă a Naţiunii; ea întruchipează nobleţea poporului nostru, mândria lui virtuţile sale. Astfel, în erarhia socială, oştirea ocupă, şi e firesc să ocupe, o treaptă superioară. Inconjurând-o cu această considerare, noul regim a înţeles să transpună sentimentele sale în fapte reale. De aceea, el a făcut şi continuă încă a face cel mai larg efort pentru a înzestra oştirea cu tot materialul necesar spre a-i da forţa şi siguranţa. Nici un sacrificiu nu se va cruţa în această direcţiune. Dar o atenţiune deosebită se dă în acest moment situaţiunii materiale şi morale a ofiţerilor şi trupei. Prin noul buget s’a înscris un considerabili spor de aproape un miliard lei, care va servi acestor preocupări. S’au mărit alocaţiunile pentru hrana trupei, pentru îmbrăcămintea şi pentru instrucţia ei. S’au introdus, pentru întâia oară, prime de echipare complecte pentru tinerii ofiţeri absolvenţi ai şcolilor militare, prime de echipare pentru toţi ofiţerii, ajutoare în materiale şi o largă subvenţie pentru constituirea fondului asigurării ofiţereşti. Casa de credit este în curs de reorganizare pe baza micşorării reţinerilor, a reducerii dobânzilor, o mândrie a termenului de plată a datoriilor şi acordarea asigurărilor fără o nouă contribuţie din partea ofiţerului. De asemenea, s-a întocmit decretul pentru ameliorarea situaţiunii vechilor pensionari. Corpul nostru ofiţeresc îşi va putea desvolta activitatea pe viitor, în condiţii mult mai bune şi până la limitele de vârste fixate prin legile organice, care în nici un caz nu mai pot fi micşorate. De altminteri, poporul românesc este un popor bine dotat, rezistent şi care nu-şi pierde aptitudinele şi puterea de muncă decât la o vârstă destul de înaintată.