Curentul, martie 1939 (Anul 12, nr. 3979-4009)

1939-03-01 / nr. 3979

AMUL XII, No. 3979, Miercuri 1 Martie 1939 Curentul Trec plutoanele primului batalion al Frontului Vin a­poi, unul după altul, plutoa­nele „Frontului Renaşterii Naţionale“, comandate de d. general Petre Geor­­gescu în alba mantie a cavalerilor „Mihai Viteazul“. Sunt plutoane de mândrit flăcăi, din toate părţile ţării, îmbrăcaţi în alba­­tra uniformă a „Frontului“, cu bone­tele colţate şi cu crucile pe mâna stângă. Salută cu toţii, cu dreapta întinsă spre Suveran şi Voevodul Mihai, cari răspund cu acelaş roman salut. Şirurile uniformelor se alternează cu albele sarici ale ţărănimei, care îşi arată, mândră piepturile, pe care au înflorit albastre cruci, pe fond galben. Şi iar alte plutoane de flăcăi, cu lungi mantăi ale „Frontului" ur­maţi de ţărani, de astădată în bunzi negre cu pieptare albe. Demnitarii, după ce au trecut de colţul Palatului Regal, s’au oprit sub balcoanele din dreapta nouei aripe, unde au aşteptat terminarea defilării. Batalionul „Frontului” este încheiat acum de noui unităţi ţărăneşti, cu lungi sumane albe, după care vin, scandând în baston sau în cârji, după bătaia tobei, invaliz­i de răsboi. Publicul, înduioşat spontan de a­­ceastă mişcătoare mărturie de dra­goste a marilor mutilaţi pentru Re­gele Lor, isbucneşte în subite aplauze. Urmează apoi, cu drapele, delega­­ţiuni ale demobilizaţilor de răsboi, ale ofiţerilor de rezervă, ale foştilor lup­tători, etc Defilarea este încheiată de o grupă de foste surori de caritate, cam­ îşi Patria, supremul fost In viaţă Fără a micşora drepturile, cari dau putinţa de desvoltare individului, ca factor de progres, ele sunt insă sub­ordonate interesului colectivităţii. Prin urmare, interesul superior de Stat,­­ al acelui Stat fără de care viaţa oricărui cetăţean în parte nu este posibilă, — trebue să domine. Aici apare, pentru întâia oară în le­gislaţia noastră, ideea îndatoririlor cetăţeanului faţă de Patrie, a cărei a­­părare şi înălţare trebue să fie prin­cipalul rost în viaţă. De asemenea, noua Constituţie nu mai îngăduie deosebirea de clase, care a dus, in trecut, la lupte sociale şi a micşorat forţa de rezistenţă a Naţiunei. Fiecare categorie de cetă­ţeni îşi poate susţine interesele, nu în luptă cu alte categorii şi împotriva lor, ci în măsura în care aceste inte­rese slujesc armonic colectivităţii şi intr’un spirit de solidaritate generală. In fine, prin noul aşezământ se subliniază în mod deosebit ideea de muncă şi ideea naţională. Cetăţeanul nu mai este privit decât ca factor de muncă productivă. Constituţiunea nu-i recunoaşte dreptul de a participa la conducerea Ţării ,decât dacă justi­fică practica efectivă a unei îndelet­niciri productive, precum şi ţinând seamă de caracterul creator al Naţiu­nei Române.­­ Astfel, Constituţiunea de la Februa­rie 1938, aşezată pe un puternic fun­dament moral, atât în privirea rostu­rilor individului, cât şi acelea ale co­lectivităţii, a stabilit şi mijloacele pe­ Organizarea înv S’a înfăptuit apoi reorganizarea ma­gistraturii, a corpului avocaţilor pu­blici, a consiliului legislativ şi s’a păşit mai departe la unificarea legis­lativă. Deasemenea s’a procedat l­a reor­ganizarea învăţământului public. S’a urmărit, în­ trecut, un îndoit scop pe care fireşte nimeni nu-l poate des­considera : stârpirea amag­abetlismului la sate şi ridicarea nivelului intelec­tual la oraş. Dar mi­jloacele de înfăp­tuire au fost greşite, ar rezultatele dea dreptul dăunătoare. Căci, în ade­văr, la sate învăţământul, introdus fără discernământ, copiat după modele străine, a devenit costisitor, de o uti­litate contestabilă din cauza lipse unui caracter practic şi aproape im­popular. La oraşe desvoltarea dispro­porţionată a studiilor teoretice a dus la crearea unui şomaj intelectual, care a const­ruit un permanent focar de turburări sociale şi a lipsit comerţul şi meseriile de elementele vii, cari s’au văzut apoi înlocuite de străini. Astfel vechea organ­zare a învăţă­mântului nostru, în loc să fie un in­strument de progres, a constituit un mijloc de adâncă turburare în viaţa socială şi polititică a Ţării. Interesele particulare multiple , inerţia guver­nelor a făcut ca această stare de lu­cruri să se perpetueze. Noul regim a atacat cu hotărâre această problemă, a stabilit formula cea mai corespun­zătoare nevoilor Ţăriii, şi a pus-o în aplicare. Adaptarea programelor la condiţiunile v­eţe­ rurale şi monopolul cărţilor pentru învăţământul primar, comprimarea învăţământului secundar teoretic şi desvoltarea şcolilor profe­sionale, în fine noua organizare a în­văţământului un­vers­­ar, iată realiză­rile regimului în acest domeniu. UN PROGRAM DE MARI LUCRĂRI PUBLICE Pe lângă această acţiune de reorga­nizare, regimul a păşit în anul trecut la întreprinderea de mari lucrări pu­blice şi la opere locale. Astfel, în materie de drumuri s’a stabilit un program de lucrări şi s’a întreprins executarea lui într’o mă­sură, care nu numai a întrecut tot ce s’a făcut înainte,, dar care depăşia şi utilajul şi camnacitatea de lucru a Ţării. A fost nevoe de o ech­pare excepţio­nală şi de un efort de concentrare a mijloacelor neobişnuit. Deasemenea,, s’a pus în aplicare pro­ grtaimuil de construcţiiune a silozurilor, care aştepta de atâta vreme. Pentru întâia oară s’a întreprins o mare ofensivă sanitară la sate. Sănă­tatea poporului şi îndeobşte a ţărăni­mii a constituit o preocupare de că­petenie. Studierea amănunţită a reali­tăţilor, asistenţa medicală largă, dis­tribuirea de medicamente, mijloace de ocrotire a mamelor şi a copiilor, în­fiinţarea cantinelor şcolare, construi­rea de băi populare şi de mani­splala pentru maladii soc­ale, în deosebi pe­lagră şi tuberculoză, iată elementele acestei importante activităţi. In domeniul problemelor mumne­to­­reştii s’au obţinut rezultate excepţio­­nale : organizarea breslelor, amel­ora­­rea contractului de muncă, pensia de retragere şi bătrâneţe, organizarea tim­pului liber, iată realizări, pe cari nici cel mai democrat guvern da trecut nu le-ia atins. In agricultură s’a dat deasemenea un impuls din­ cele mai vii. In bugetul trecut s’au acordat mijloace mai largi în acest scop. Sporindu-se suprafeţele cultivate, punându-se la dispoziţ­a agricultorilor seminţe selecţionate, pomi pentru plantaţiuni, reproducă­tori, mărind simţitor stocul de ma­­şin, organizându-se concursuri şi pre­mii, interidiificându-se asistenţa tehni­că, s’a schiţat o activitate din cele mai însufleţite în acest sector. Acor­darea de credite de un m­­­ard lei prin­ cooperative, valorificarea cerea­lelor într’o conjunctură internaţională dificilă, ceea ce a făcut, ca agricultorul nostru să primească 40.000 (patruzeci mii) lei pe vagonul de grâu, în vreme ce în­­străinătate el nu se putea vinde decât cu 20.000 (douăzeci mii) lei,­­iată aspecte care trebuesc accentuate. Pot afirma hotărât, că nici­ un pro­gram politic al ori­cărui partid, în trecut nu a enunţat şi, cu atât mai puţi, a înfăptui, ceea ce s’a realizat acum. Astfel, în domeniul lucrărilor pu­blice, în acel al acţiunii sociale, al desvoltării factorilor economici, noul regim într’un singur an se poate în­­făţ­şa cu un bilanţ în adevăr impre­sionant. 3 Capitala. In sărbătoare Suveranul si Voevodul Mihai primesc defilarea „Frontului Renaşterii Nationale“.­ Aspectul străzii.­ Te-deum-ul de la Patriarhie Prima aniversare a Constituţiei s’a sărbătorit, în Capitală, într’un cadru de cald entuziasm şi de adâncă înfio­rare populară. Bucureşt­iul, deşteptat­eri diminea­ţă, a găsit, fluturând prin burniţa ce se cernea discret, somptuoasa risipă de culori naţionale, arborate de­ lun­­gul străzilor, galbenele panouri pe care răsărise crucea albastră a „Frontului Renaşterii“, buchetele de steguleţe, înflorite din stâlpii din pie­ţele principale, şi o întreagă atmosfe­ră festivă, care înveselea, cu fâlfâiri de primăvară, ziua acestui sfârşit de Februarie. Bulevardele, arterele comerciale ca ş­i calea Victoriei sunt împănate — la ferestre şi balcoane — cu drapele — albastre, galbene şi roşii. Vitrinele tuturor magazinelor sunt, toate, învestmântate în mătasea grea şi lucioasă a celor trei culori, din mijlocul cărora răsar tablourile M. S. Regelui şi Marelui Voevod Mihai. P­aţa Palatului este drapată­­ pe laturile Fundaţiei Carol, Automob­il­ La ora 11, a avut loc la Patriarhie un Te-Deum, cu ocazia sărbătoririi împlinirii a unui an de la votarea Con­stituţiei. Au luat parte d-nii: Al. Vaida Voe­vod şi C. Argetoianu, consilieri regali. dn partea Palatului Regal au fost prezenţi d-nii: Baliff, consilier re­gal, Ernest Urdăreanu ministrul Pa­latului, cavaler de Flondor mareşalul palatului, general Ilasievici şeful Ca­sei militare a M. S. Regelui Carol II, baron Stârcea, mare maestru de ceremonii al Curţii, col. Dimăncescu, aghiotant al Marelui Voevod Mihai, col. Mihăilescu, adjutant regal. Din partea guvernului se găseau de faţă d-nii: Armand Călinescu, vice­preşedinte al consiluilui de miniştri, ministru de interne şi ad-interim la apărarea naţională, Mitiţă Constanti­­nescu, V. Stătescu, medic general dr. Marinescu, Cornăţeanu, ing. Bujor, Petre Andrei, Silviu Dragomir, Zigre, Chelmegeanu, miniştri, apoi, d-nii: Măgureanu, Coriolan Băran, V. V. Toni, Şerban, Eugen Titeanu, preo­tul Nae Popescu, I. M. Sadoveanu, general Mihail, Jinga. Se mai găseau de faţă d-nii: An­drei Rădulescu, Viforeanu, Radu Pas­­cu, rector Stoicescu, prof. Mrazec, Gh. Moţăţeanu, chestorii Paesimade, Botez, Antoneanu, şi secretarii gene­rali de minister d-nii: D. Iordan, Ma­­rinescu, Vlahide, Gr. Grigorcea, apoi generalii : Ciupercă, Dombrowski, Iarca, amiral Bărbuneanu, Argeşeanu, Atanasescu, Stoicescu, Telemac, Co­­roamă, Popescu David, Liteanu, Negu­­lescu, Dobre, comandor Gheorghiu, colonelii: Ionescu-Munte, Romnicea­­nul, Avram, Dumitrescu, şeful proto­colului garnizoanei, etc. Membrii „Frontului Renaşterii Na­ţionale“, în nouţe uniforme: Dumitru Alimănişteanu, Virgil Alimăneştianu Const. Angelescu, Petre Anton, Gh Apostoleanu, H. Asnavorian, Ion A­­xinte Ion Bălănescu-Rosetti, dr. Gh. Banu, Vâsle Beldie, Aurelian Ben­­toiu, Petre Bernau, Eugen Beşa, Lu­cian Bl­aga Romul Boldea, Sebastian Bornemisa, C. C. Brăescu, Otto Rosse­neke, Adrian Brudariu, N. Budurăscu, Const. Bârsan M­rcea Camcicov, arh. G. M. Cantacuzinio, Gr Carp, Gr. Ca­­zacliu, Ionel Comşa,­­ing. M. Constan­ţi­nescu, Sever Dan Gh. Dinapoi, Sil­viu Dragomir, Gr. Duca, Eug Dunca, Ernest Ene, arh. D. I. Enescu, Ion Fl­ueraş C. Garofild, Gh. A. Gheor­­ghiu, Ion G­yurtu, Eftim­e Gherman, Stan Ghiţescu, Gh. Greceanu, Gh. Grigoroviici, Dimitrie Gust, Em. Ant- Hagi, Ili­­u Haţeganu, dr. Hans He­­drich, N. Herescu, AL Hodoş, dr. Nic. Hortolomei Iacob Iacobovici, Ion Iacob, general Mihail Iones­cu, Gh. Ionescu-Siseşti, I. Jebe­­leanu, Hans Haufmes, Ion Lupaş, An­dre, Macavei Lazar Magl­aşu, Nie. Malaxa, general I. Manu, Ion Ma­rian, Ion Marrinescu, Ion Martalogu, Smion Marza, Ion Mato, Nie. Maxim, Nie. Miclescu, Petre Mihăilă, D. Mo­­ciorniţă, Iuliu Moldoveanu, Al. Neagu, Aurel Neguş dr. Eug. Nicoară, Ion Nistor, Voicu N­­escu, N­e. Ottescu, Dimineaţa festivă Clubului şi Băncii Naţiunei, cu mari fâşii tricolore, iar steguleţe ruci s’au strâns, ciopot, pe marile piloane din faţă. In piaţa Cercului Militar, în cea a Teatrului Naţional şi a Palatului Re­­gal, ca şi pe B-dul Tache Ionescu, au fost ridicate, ca mari jertfelnice pen­tru noua crednţă a „Frontului“ — panouri cu crucea care îmbină trecu­tul de tradiţie cu reînoirea de astăzi a naţiei. Pălcuri-pâlcuri de cetăţeni, se strâng, tot mai compacte, încă de la 10 dimineaţa, pentru a fi martorii primei defilări a batalioanelor „Re­naşterii naţionale”. Sergenţii, cu căşti de sărbătoare şi îmbrăcaţi cu lungi mantăi de piele, ţin, ca nişte pioni­rii, fringhiile cor­­doanelor, de-a lungul trotuarelor, pentru a zăgăzui valurile publicului. La ora 11, trec spre Patriarhie, în lungă procesiune de automobile, mi­­n­ştrii şi demnitarii „Frontului“, pen­tru a participa la Te-Deum. Aurel Pană, Gh. Panişca, Radu Pa­tr­­ulius, Ion Pelu­mon , Gr. Porieţea­­nu, general N. Petala, Ion Petrovici, Adam Popa, ing. I. Popescu-Botoşan , Radu Portocală Gustav Prall, Flip Racoţi, Al. Radian, I. Răducanu, C. Rădulescu, Al. Rosetti, Radu Roşcu­­ieţ, general Nic. Rujinski general Gh. Rusescu, general N. Samsonovici, Eug. Savu, Leon Scridon, Const Sesciorea­­nu, general I. S­chitiu Dinu Simion, Nic. Stoianovici, Gh. Strait, Gh. Stoica, Ion Suciu, Mihail Şerban, general C. Ştefânescu-Amza Coriolan Tătaru, Const. Tătăranu, Em. Tătărăscu, Ani­­bal Teodorescu, V. Vâlcovici, Gh. Vântu, Ion Vântu, N. Vasilescu-Kar­­pen, Aurel Vlad, Gust Valdemar, dr. Helmut Wolff,­­ Zamfirescu, Teodor Zipa. O companie din reg. II vânători de gardă nr. 9, Regele Alexandru, cu drapel şi muzică a dat onorurile. TRECEREA IN REVISTA ŞI DEFILAREA După oficierea serviciului religios d. Armand Călinescu întovărăşit de d-nii, general Mihail Argeşeanu şi Ilasievici a trecut în revistă compania de onoare, după care a urmat de­filarea. Solemnitatea a luat sfârşit la ora 11 şi jumătate. La Ateneul Român La ora 11.20 în faţa Ateneului Ro­mân s’au adunat toţi conducăt­orii D. ARMAND CĂLINESCU, vice­preşedintele consiliului, ministru de interne şi ad-interim la apărarea na­­ţ­onală, spune următoarele : Se împlineşte astăzi un an, de când Maiestatea Voastră, aici in Sala Tro­nului, înconjurat de Curte şi Guvern, de căpeteniile oştirei, de reprezentan­ţii administraţiei, primea o comisiune de magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie, care înfăţişa rezultatul ple­biscitului. 4-300.000 de glasuri, adică peste 99 la sută din cele Îndreptăţite să se ro­stească, declarase cu însufleţire, că primesc noul aşezământ, pe care Ma­iestatea Voastră 11 infăţişase Ţării. Astfel Iniţiativa Regală, care la o răspântie a vieţii noastre de Stat in­„Frontului Renaşterii Naţionale” îm­brăcaţi în uniforme. Era de faţă în­treg guvernul în frunte cu d. vice-­ preşedinte Armand Călinescu. Deasemn, erau în uniformă d-nii La ora 12 fără un sfert, consilierii regali, membrii guvernului, ai direc­toratului şi ai „Consiliului superior naţional” se încolonează în faţa Ate­neului Român. In flancul drept, trece d. Al. Vaida- Voevod, având în stânga pe d. C. Ar­getoianu, după care urmează în acela? rând întâi, d-nii: Armand Călinescu, vice-preşedintele consilului, Victor Iamandi, Victor Slăvescu, M. Ghel­­megeanu, Mitiţă Constantinescu, I. Bujor, Silviu Dragomir şi Gr. Gafencu după care vin, în rândul al doilea, ce taţi membrii ai guvernului,­­subse­cretari de stat, rezidentul regal al ţi­nutului Bucegi, urmaţi de ceilalţi membrii ai „Consiliului superior”. Este ora 12. Piaţa Faiatului cu lumea care frea­mătă în dosul cordoanelor, este in fio­rul aşteptării. Câteva secunde şi iată din toate piepturile, isbucnesc, dintr’odată, u­­rale ce nu se mai sfârşesc. In balconul aripii drep­te a Palatului, a apărut, luminoasă, mândra silue­tă a Regelui, cu semeţul panaş al coifului de gar­dă şi cu alba pelerină de cruciat a Cavalerilor „Mi­­hai­ Viteazul“. Alături stă, tot atât de mândru vlăstarul regal, Marele Voevod de Alba­­lulia, în verzuia unifor­­mă a ofiţerilor de vână­tori de munte. Amestecate cu uralele mulţimii, în­ TRADIŢIONAL DOMNIEI tervenise cu hotărîre pentru a îndrep­ta cursul istoriei, a găsit un adânc răsunet în popor. Căci, în faţa greutăţilor pe care le întâmpinam, de unde putea să vină îndreptarea? Dela factorii politici? Dar unde exista o singură forţă sănă­toasă, care să poată grupa cu autori­tate elementele vii? Dela o redresare a poporului? Dar el Însuşi era adânc tulburat Rătăcirea spiritelor, pierderea respec­tului pentru ideea de autoritate, ten­dinţa accentuată de anarhizare a vieţii morale, făceau ca poporul să nu-şi mai poată găsi singur echili­brul. In ceasul de cumpănă, Ţara a fost unanimă in sentimentul ei, că îndreptarea nu mai putea veni decât dela Coroană. ROSTUL AL Iniţiativa regală însă nu a fost un act obişnuit, nu a fost exer­citarea unui atribut legislativ. Ci ea a însemnat afirmarea ros­tului fundamental al Monarhiei noastre. Ea s’a manifestat în plenitudinea atributelor, ce i-au fost încredinţate la întemeiere. Ea a reînviat astfel vechea tra­diţie naţională a Domniei. Când în Divanurile ad-hoc, după aproape o sută de ani de frământări, în cari Ţara decă­­zuse tot mai mult, generaţia ma­rilor patrioţi de la 1857, a pus pentru întâia oară temeiurile re­­deşteptărei, ea a cerut în pri­mul rând Principe dintr’o Casă Domnitoare a Europei. Grija de căpetenie a înaintaşilor noştri a fost ,aşa­dar, întărirea Domniei. Lunga experienţă a istoriei noastre le arătase, că aici se afla chezăşia cea mai însemnată a vieţii noastre naţionale şi de Stat. Chemarea unui Principe din afară cuprindea în sine ideea unei autorităţi neobişnui­te, cu rostul de a impune tutu­ror hotărîrea de arbitru. Iar un asemenea rol nu se putea înţelege fără toate pute­rile, care îi dau fiinţa. De aceea, este neîndoelnic, că în mintea generaţiei, care a cerut o nouă Dinastie, a fost ideea de Monar­hie activă, de Monarhie autori­tară: Al. Vaida-Voevod, C. Argetoianu, C. Angelescu, Dimitrie Gusti, etc. Mai era o delegaţie de membri maghiari în frunte cu d. Banfi şi 7 germani în frunte cu d. Felmuth Holtz. cep acum din piaţa Ateneului, acor­durile de alamă ale muzicii jandar­milor care atacă un majestuos marş. Iată, venind un pas de defilare şi­rurile de câte doisprezece ale demni­tarilor Statului şi ai „Frontului“. Con­silieri regali şi membrii ai guvernului, foştii miniştri, unii dintre ei încărun­ţiţi şi slujba ţării şi a Regelui, merg în pas hotărît şi energic având acolo, în dreapta lor, pe cel mai vârtos din­tre ei, pe sfătosul şi mereu plinul de vlagă Vaida-Voevod, care pare, astăzi, mai tânăr decât oricând, cu albastra uniformă, pe care o poartă cu coche­tăria unui proaspăt sublocotenent, deşi, de sub cascheta militară, i se străvede coama albă de leu... Trec, în cadenţa pasului de defilare, cu mâna dreaptă ridicată, în salutul roman, spre Regele Lor, şi al tuturor, care a strâns, într’un acelaş mă­nunchi, pe toţi fii ţării, împărţiţi în sfâşietoare tabere... Şi nu ştiu ce fior, venit ca o che­mare de dincolo de hotarele vieţii, din lăcaşurile veşnice ale luptătorilor din tranşeele răsboiului şi mai de departe, din raclele celor ce s’au jert­fit, prin veacuri, pentru a vedea o Românie întreagă, — străbate toată această mulţime, care vede astăzi mi­racolul adunării laolaltă a tuturor sfetnicilor de eri, de azi şi de mâine ai Regelui., Clipa aceasta a Unirii sufleteşti tot atât de nesperată, ca şi celălalt vis, al întregirii, a fost dată, în sfârşit, ţării, de un Souveran realist şi reali­zator, de un Rege anticipator şi îm­plinitor al nouilor temeiuri de viaţă ale României de astăzi şi de totdea­una. Unele influenţe ale romantis­mului politic împrumutat, au putut uneori schimba aparen­ţele, ele nu au alterat însă fun­damentul istoric al Monarhiei la noi. De altminteri, împrejurări­le au răsplătit îndeajuns pă­trunderea patriotică a înaintaşi­lor noştri. Căci, în adevăr, evo­luţia vieţii noastre de Stat este o minunată înşiruire a actelor Marilor noştri Suverani. Prima formă de Stat modern şi inde­pendenţa lui este realizarea Re­gelui Carol I. Unitatea naţională şi descătu­şarea socială a poporului este opera regelui Ferdinand I. Iar oprirea acţiunii de disolu­­ţiune şi renaşterea naţională sunt înfăptuiri ale Majestăţii Voastre. Astfel toate culmile atinse în desvoltarea noastră istorică poartă pecetea Regalităţii. Dacă Dinastia noastră, la în­temeierea Ei, prin rostul de sal­vatoare, ce a impus-o, şi prin forma de largă plebiscitare, ce­a a aşezat-o, s’a bucurat de o mare autoritate, apoi prin acţiu­nea desfăşurată dealungul tim­pului, s’a văzut organic împle­tită cu însăşi viaţa noastră na­ţională, pe care o întrupează as­tăzi şi o rezumă. Prin origina Ei electivă şi prin opera Ei patrio­taliae, ca nişte albe fantome, vălu­rile cu care sunt înfăşurate... M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai părăsesc balconul, în uralele pu­blicului din Piaţa Palatu­lui. Consilierii regali, membrii guver­nului şi ai „Consiliului naţional supe­rior” se îndreaptă, cu toţii, spre Pa­latul Regal, unde are loc marea so­lemnitate a comemorării Consttuţiei. Al. Vişinescu Solemnitatea de la Palatul Regal Consilierii regali, mem­brii guvernului şi ai „Con­siliului superior naţional“ au fost primiţi de M. S. Regele, în sala Tronului. Toţi demnitarii au fost prezentaţi Suveranului. După prezentare, M. S. Regele a luat loc pe Tron având în dreapta pe Ma­rele Voevod Mihai. D. Armand Călinescu, vice­preşe­dintele consiliul, a ţinut următorul discurs e­tică, Dinastia Română reprezin­tă în chipul cel mai desvârşit Naţiunea Română. Prin glasul Monarhului vorbeşte, aşa­dar, Naţiunea însăşi. Dacă subliniez aceasta, este pentru că în realitate în ceasul de faţă noi sărbătorim un act, care constitue o mare înfăptuire a Regalităţii. In faţa Ei poporul român se înclină recunoscător. SIRE, sub Dela 27 Februarie 1938, trăim regimul unei noui Constituţiuni. Care este caracterul acestui aşeză­mânt? In ce constă schimbarea adu­să? Pe ce drum nou suntem purtaţi? Mai întâi nu uităm că o Constituţiune nu este un scop în sine şi prin urma­re nu trebue privită prin prisma u­­nui misticism naiv. Constituţiunea este un instrument, prin care se asi­gură desvoltarea unui Stat potrivit I­­dealului ce urmăreşte. De aceea ea se justifică atâta timp, cât răspunde menirei sale. Vechea Constituţiune se inspirase din romantismul politic al veacului al XIX-lea. Ea se preocupa numai de asigurarea libertăţilor individuale. Dacă acest regim a putut funcţiona fără prea mari inconveniente, câtă vreme am trăit o epocă de pace în afară şi de linişte socială înăuntru, ea nu mai putea garanta însă viaţa de Stat, când această situaţiune s’a schimbat. In faţa curentelor subver­sive şi a ameninţărilor din afară, pri­ma îndatorire devenea aceea de a în­tări ideea de Stat şi de a încuraja so­lidaritatea socială. Noua Constituţiu­ne se inspiră, aşa­dar, din aceste po­runci ale prezentului s­trivite pentru asigurarea Statului şi desvoltarea Naţiunei. In vremurile tulburi, prin care am trecut, când însăşi existenţa Neamu­lui a fost pusă în joc, cu clară viziu­ne s’au trasat normele juridice în ca­drul cărora se va desfăşura viaţa noastră de Stat. SIRE: Amintirea actului dela 10 Februarie 1938, prin care Majestatea Voastră a început o eră nouă în istoria Ţării, precum şi schiţarea cuprinsului Con­­stituţiunei, nu dau însă imagina com­plectă a noului regim, în care trăim şi nu redau şi sufletul lui. Căci, pe lângă aceasta, a urmat timp de un an o acţiune neîntreruptă, care a dat viaţă regimului şi i-a învederat foloasele. In ce a constat această acţiune ? Ce rezultate a dat ea ? Mai întâi pacea internă. In al treilea rând, acţiunea regimu­lui s’a caracterizat prin chemarea la viaţa activă a generaţiilor mai tinere. Pentru întâia oară s’a înregistrat o rişcare largă în această direcţiune. Fără a insista asupra operei de aju­torare a tineretului universitar, care şi ea se încadrează în aceeaşi ordine de preocupări, voiu sublinia însă că un număr considerabil de tineri şi-au în al patrulea rând, regimul a fost caracterizat prin accentul special pus pe problema naţională. Timp de un an, instanţele judecătoreşti au revizuit condiţiunile, în care obţinuse naţiona­litatea cetăţenii de origină etnică străină. După aceea, s-a cre­­at un regim spe­cial celor respinşi, considerându-i ca străini şi supunându-i unui control special. Apoi s’a intensificat acţiunea de na­ţionalizare a diferitelor întreprinderi. In fine, s’a început studierea proble­mei emigrării elementelor străine. Aşa dar pacea internă, ordinea mo­rală, chemarea la lucru a generaţiei tinere ?i promovarea ideei naţionale sunt primele aspecte ale acţiunei nou­lui regim. SIRE: Primul an al acestui regim nu a însemnat numai fixarea unui cadru juridic si crearea unor condit­i voli-Cine nu tresare astăzi, reamintin­­du-şi evenimentele, care au precedat acest regim. Toate elementele anarhice erau deslănţuite, autoritatea în Stat slăbise, fosf­ei, creatoare cum parali­zate. Nu mai muncea nimeni cu suflet* Ne găseam pe marginea unei prăpăstii* Apoi, deodată ordinea a fost resta­bilită. Autoritatea şi-a recâştigat pres­tigiul. Încrederea a renăscut. Orice cetăţean are astăzi sentimentul, că, graţie liniştei introduse, îşi poate des­­volta activitatea.­ S’a introdus după aceea ordinea mo­rală. Ceea ce contribuise, în trecut, la compromiterea autorităţii, a fost lipsa de grijă în întrebuinţarea banului pu­blic şi neexer­citarea unui control efec­tiv. Atmosfera a fost şi aici însă schimbată. Prin urmărirea celor vino­vaţi, prin aplicarea de sancţiuni, prin crearea unui corp superior de control, s-a afirmat hotărârea de a asigura cu orice ch­p moralitatea în viaţa de Stat, putut găsi plasament în învăţământ, în magistratură, în diferite adminis-­­traţiuni publice. Astfel, un proces social, care avu­sese o înrâurire atât de vătămătoare în evoluţia sufletească a Ţării, s’a vă­zut în cea mai mare parte lichidat. Generaţiunea mai tânără, vine, sub noul regim, să-şi dea contribuţia ei în slujba Ţării şi să-şi facă probele e­tice, şi morale de desvoltare. In acest răstimp, s’a făcut mai mult: s’a între­prins o mare operă de reorganizare, şi de lucrări publice. In adevăr, s’a introdus de îndată o nouă reformă administrativă. De multă vreme se simţea această lipsă. Era punctul cel mai­ vulnerabil al vechiului regim. Organizaţia admi­nistrativă din trecut nu răspundea nici nevoilor publice, nu satisfăcea nici cerinţele cetăţenilor. Se formula permanent dezideratele teoretice ale despoliticianizării administraţiei şi ale descentralizării. Rând pe rând, guver­nele, cari au încercat o legi­fer­are în acest domeniu, au dat greş. A fost dat noului regim să introducă o reformă adâncă, aşezată pe principii sănătoase şi satisfăcând nevoile populaţiunei. S’a creat în diferitele ţinuturi, o viaţă lo­cală mai vie, s’au dat mijloace noui pentru a spori activitatea gospodă­rească. Te-reniul dela Patriarhie Au luat parte guvernul şi membrii superior al F. R. N.-ului Consiliului Suveranul şi Marele Voevod Mihai primesc defilarea Vice-preşedintele consiliului, recapitulând înfăptuirile regimului, asigură pe M. S. Regele de devotamentul F. R. N.-ului Drum larg tineretului Accent pe problema naţională D. Armand Călinescu, vice-preşe­­dinte al consiliului de miniştri rosteşte cuvântarea în faţa M. S. Regelui Merailori guvernului şi consilierii regali in faţa Ateneului (Continuare în pag. IX-a) Grîje pentru oştirea ţării SIRE: Vin acum să schiţez simţămintele şi acţiunea desfăşurată sub noul re­gim pentru oştire. Mărturisesc că nu pot face aceasta fără a mă simţi stăpânit de o vie e­­moţiune, care este de­sigur generală. Această emoţiune nu se datoreşte nu­mai faptului că oştirea este depozitara tradiţiilor de lupte glorioase ale po­porului nostru, nu se datoreşte numai faptului că ea este instituţiunea cea mai dragă Maiestăţii Voastre, cea mai legată de grijile, de Fiinţa Maiestă­ţii Voastre. Dar oştirea, în concepţi­­unea noului regim, întruchipează o naţiune cu totul superioară. Ea nu are numai un caracter instituţional, determinat de scopul şi de organiza­rea sa. Ea este o Înaltă valoare mo­rală. Oştirea este icoana rezumativă a Naţiunii; ea întruchipează nobleţea poporului nostru, mândria lui virtu­ţile sale. Astfel, în erarhia socială, oştirea ocupă, şi e firesc să ocupe,­­ o treaptă superioară. Inconjurând-o cu această conside­rare, noul regim a înţeles să trans­pună sentimentele sale în fapte reale. De aceea, el a făcut şi continuă încă a face cel mai larg efort pentru a înzestra oştirea cu tot materialul ne­cesar spre a-i da forţa şi siguranţa. Nici un sacrificiu nu se va cruţa în această direcţiune. Dar o atenţiune deosebită se dă în acest moment si­­tuaţiunii materiale şi morale a ofiţe­rilor şi trupei. Prin noul buget s’a înscris un considerabili spor de aproa­pe un miliard lei, care va servi a­­cestor preocupări. S’au mărit aloca­­ţiunile pentru hrana trupei, pentru îmbrăcămintea şi pentru instrucţia ei. S’au introdus, pentru întâia oară, pri­me de echipare complecte pentru ti­nerii ofiţeri absolvenţi ai şcolilor mi­litare, prime de echipare pentru toţi ofiţerii, ajutoare în materiale şi o largă subvenţie pentru constituirea fondului asigurării ofiţereşti. Casa de credit este în curs de reorganizare pe baza micşorării reţinerilor, a reduce­rii dobânzilor, o mândrie a termenului de plată a datoriilor şi acordarea a­­sigurărilor fără o nouă contribuţie din partea ofiţerului. De asemenea, s-a întocmit decretul pentru ameliora­rea situaţiunii vechilor pensionari. Corpul nostru ofiţeresc îşi va pu­tea desvolta activitatea pe viitor, în condiţii mult mai bune şi până la limitele de vârste fixate prin legile organice, care în nici un caz nu mai pot fi micşorate. De altminteri, po­porul românesc este un popor bine dotat, rezistent şi care nu-şi pierde aptitudinele şi puterea de muncă de­cât la o vârstă destul de înaintată.

Next