Curentul, august 1939 (Anul 12, nr. 4120-4150)

1939-08-01 / nr. 4120

A ANUL XII, No. 4120, Marți 1 August 1939 Curentul REPORTAGIILE ZILEI Solemnitatea inaugurării primei staţiuni de fermentare a brânzeturilor din ţară Declaraţiile d-lui ministru N. Cornăţeanu CONSTANŢA: 30.­­ In temeinica organizare a economiei naţionale, pe care vrea s’o desăvârşească guver­nul, se pune mare­ preţuire pe pro­ducţia animală, dirijată cu atâta în­ţelegere de către Institutul naţional zootechnic. Se ştie că produsele lactate la noi, fără să atingă perfecţiunea, se fabrică in mari cantităţi, dar numai pentru consumul intern. Exportul brânzetu­rilor fiind aproape neînsemnat pen­tru capacitatea de producţie, în urma unor atente cercetări, s’a căuta­t ca să se remedieze şi această insuficien­ţă destul de simţită în concernul ge­neral al economiei naţionale româ­neşti. Institutul naţional zootechnic, dar mai ales d. prof. G. K. Constantine­­scu, directorul acestei instituţii, după minuţioase cercetări, a ajuns la con­vingerea, că una din cauzele datorită cărora brănzeturile noastre nu su­nt căutate peste graniţă, este lipsa de perfecţiune în fabricarea lor. In actuala stare de lucruri din ţara noastră, când totul se caută a se remedia, nu s’a cruţat nici un sacri­ficiu pentru ca la Constanţa să fie pusă pri in funcţiune cea mai mo­dernă staţiune de fermentare şi an­­trepozitare a caşcavalului din în­treaga Europă. Inaugurarea staţiunii clădită în i­­mediata vecinătate a abatorului de export, pe care vine să-l întregească, s a făcut ori în cadrul unei impre­sionante solemnităţi, la care au luat parte exponenţii vieţii noastre agri­cole şi zootechnice. In sala mare de la etajul staţiunii de fermentare şi antrepozitare a caş­cavalului, frumos decorată, un sobor de preoţi a oficiat un serviciu reli­gios, de faţă fiind d-nii: prof. N. Cornăţeanu, ministrul agriculturii şi domeniilor ; Nicolae Ottescu, rezident regal al ţinutului Marea ; prof. G. K. Constantinescu, directorul Institutului naţional zootechnic ; N. Rădulescu- Dobrogea, secretarul general al ţinu­tului Marea ; general Teodor Nico­­lau, primarul municipiului Constan­ţa; prefectul judeţului; Em. Grigores­­cu, director de cabinet al d-lui Ottes­­cu; Radulovici, secretar al I.N.Z.; ing. Leatris, inspector regional al agricultu­rii ; Constantinescu-Mirceşti, inspec­tor regional şcolar; Aurel Buttu şi­­ Theodorescu-Valahu, deputaţi; co­lonel Adrian Dimitriu, comandantul regimentului 9 cavalerie „Regina Ma­­rioara a Iugoslaviei“; Ion Banciu, preşedintele Camerei agricole ; dr. ing. Eugen Prutescu, directorul ace­leiaşi instituţii ; Gheorghe Steţcu, preşedintele Camerei de comerţ şi al „Sfatului Negustoresc“ ; dr. Bâcle­­şeanu, inspector veterinar; ing. A­­postol, directorul serviciului agricol Constanţa; dr. Rădescu, medic pri­mar veterinar al judeţului; ing. Va­sile Muranievici, secretarul inspecto­ratului agricol regional; medic ve­terinar Iuliu Maior, directorul sta­ţiunii de fermentare; Victor Fiacescu, preşedintele Federalei Constanţa , in­spector veterinar Ştefănescu, directo­rul staţiunii de montă Anadolchioi ; C. Angelescu, inspector regional de poliţie ; I. Dumitrescu, preşedintele Curţii administrative ; Aurel Vulpe şi C. Sem­enescu, consilieri la Curtea administrativă ; maior Sandu Popescu, comandantul regiunii de jandarmi ; inspector silvic I. Ivancea, medic ve­terinar lt. Trandaburu N., I. Lascu şi Olteanu, profesori la şcoala de agri­cultură Murfatlar; ing. I. Grigoriu, directorul staţiunii vinicole Murfat­lar ; Cerea, preşedintele Camerei de agricultură Durostor ; inginerii agro­nomi: I. Breazu, V. Vasilescu şi I. Burlacu ; medicii veterinari: C. Fre­­cea-Adam-Cuisi, Mănescu, Bulatovici, Seiceanu, Lazarici, Carteş, Sova, etc. Din partea economilor de oi şi co­mercianţilor de brânzeturi, erau pre­zenţi d-nii: Sassu-Aiacap, Kiuţă su­­ditu, Traian Gancea, Iuliu Popeia, Octavian Banciu, Florea Popa-Corbu, Costică Zarguzone, Ionel Nedelcu, Ştefanică Nistor, Cristu Frangopol, Ion Tonca, Danielopol, Antoniade, etc. CUVÂNTAREA D-LUI PROF. G. CONSTANTINESCU Primul care ia cuvântul, este d. prof. G. K. Constantinescu care spu­ne : Inaugurăm astăzi, aci o nouă in­stituţie zootehnică modernă, care se încadrează în rândul creaţiunilor re­cente ale statului român pentru îm­bogăţirea şi înobilarea agriculturii. Institutul Naţional Zootehnic, care a construit această staţiune de fer­mentare a caşcavalului, de la înfiinţa­rea sa ,din 1926, şi-a propus printre problemele puse şi tema­­de a cerceta cauzele pentru care România cu un număr important de oi, mult mai ma­re ca cel al vecinelor sale , Jugoslavia şi Bulgaria, are o participare mai mi­că în comerţul internaţional de brân­zeturi. Astăzi Iugoslavia exportă cir­ca 2 milioane kg. caşcaval anual, Bulgaria 1 milion kg., iar România cu toate că are mai multe oi, exportă de­­abia 30—40.000 kg. caşcaval anual şi uneori nici atâta. In faţa acestei situaţiuni ne-am propus să cercetăm cauzele absenţei României de pe piaţa mondială cu această marfă. Prima constatare a fost aceea că o­­ile noastre dau o cantitate cu mult mai inferioară de lapte faţă de rasele specializate. Dată fiind această infe­rioritate a producţiei a trebuit la în­ceput să procedăm la remedierea ei, căutând reţetele de îndreptare. Pentru o cât mai bună documen­tare asupra problemei exportului caş­cavalului, s-au făcut cercetări la pro­bele partizelor destinate exportului şi din analizele făcute s’a constatat o variabilitate la calitate. In acest scop am trimis, aci în Do­­brogea pe d. dr. Rodaischi, şeful bac­teriologiei zootehnice, care a făcut cercetări şi studii la faţa locului. Soluţia a fost aceea că trebueşte creată neapărat o staţiune centrală de fermentare care să uniformizeze toa­te partizile de caşcaval, iar prin fer­mentaţie să fie înlăturate toate de­­fectel de fabricaţiune. Aceasta este geneza staţiunii de fermentare pe care o inaugurăm astăzi. D. Prof. G. K. Constantinescu, sub­liniază înţelegerea pe care a găsit-o la toţi titularii departamentului agri­culturii şi domeniilor, cari au acordat, întregul lor sprijin pentru ducerea la bun sfârşit a acestei staţiuni unică in Europa. Terminarea acestei opere se­­datoreşte în cea mai mare parte d-lui Prof. N. Cornăţeanu, care a pus la dispoziţie toate mijloacele pentru re­alizarea acestui aşezământ. In continuare vorbitorul a spus: a­­vem o staţiune de fermentare şi an­trepozitare a caşcavalului şi brânze­turilor cu care ne putem mândri. In întreagă Europă nu avem un aşeză­mânt asemuitor acestuia, în străină­tate există­­ beciuri, cave şi magazii de fermentaţie, dar toate acestea sunt opera iniţiativei particulare. Nicăeri statul nu a înţels să ajute pe producători cum facem noi. Capacitatea acestei staţiuni este de 60 vagoane şi poate absorbi întreaga producţie a Dobrogii. Cu timpul va­­­ fi construit un antrepozit frigorifer pentru depozitarea brânzii telemea. Caşcavalul imediat după fabricaţie va fi adus aci ca să se fermenteze în condiţiuni ştiinţifice. Producătorii vor găsi aci toate condiţiunile pentru ca marfa lor să întrunească toate calită­ţile cerute de piaţa internaţională. Paralel cu înţeleaptă şi patriotica activitate a d-lui rezident regal Nico­lae Ottescu, paralele cu răscolirea u­­nui trecut străvechi, care descoperă aci o civilizaţie antică strălucită a străbunilor noştri, paralele cu desvol­tarea portului Constanţa, adăugăm şi noi aci o instituţie nouă care va con­stitui o verigă strălucitoare în lanţul de zootechnicizare a agriculturii, care i­zele incendiului tinde să facă din această provincie­­ o adevărată grădină. In numel agricultorilor dobrogeni a luat cuvântul d. AUREL BUTTU, de­putat şi mare proprietar membru în comitetul de direcţie al Camerii de agricultură, care a spus: O staţiune de fermentare a caşca­valului nu-şi avea locul mai nimerit decât aci pe malul mării. Primii ro­mâni veniţi pe aceste meleaguri sunt crescătorii de oi, cari s’au pus toată nădejdea în credinţă, în cruce şi muncă. Vorbeşte apoi în sprijinul unei strânse colaborări ce trebue să exis­­te între factorii de producţie şi cei de conducere a ţării. D. HAGI GOGU, din partea fabri­canţilor şi comercianţilor de caşcaval subliniază importanţa staţiunii inau­gurate, care vine să înlăture o serie de dificultăţi întâmpinate la export. Exportul de caşcaval la noi aşa în mic cum se face, ajunge până depar­te, până în America, unde este apre­ciat. CREŞTEREA OILOR ŞI PRODUC­ŢIA LOR D. dr. TEODOREANU directorul oieltei Palas, arată că realizarea in­stituţiei inaugurate reprezintă o eta­pă de seamă in desvoltarea econo­miei naţionale, fiindcă ea vine să îm­brăţişeze valorificarea produselor ani­male. In România avem astăzi cca. 12 milioane oi. Dintre acestea 8 milioane capete sunt pi­mulgătoare, cari pro­duc 640 milioane litri lapte. Cantita­tea aceasta transformată în brânză obţinem 12 milioane kgr. brânză a cărei valoare este de 6 miliarde lei. Când avem o asemenea bogăţie in ţara noastră în situaţiunea de astăzi, trebue să întrevedem o producţie mai abundentă in viitor. N. cornăţeanu Declaraţiile d lui ministru N. Cornăţeanu Voind să ilustreze mentalitatea din­ ţara noastră faţă de nevoile agricul­turii, d. ministru Cornăţeanu îşi în­cepe astfel cuvântarea . Eri, la Bucureşti, un prieten m’a întrebat ce fac Sâmbătă, adică azi şi mâine Duminică ? I-am răspuns : — Plec la Constanţa, pentru a inau­gura staţiunea de fermentare a caş­cavalului. La auzul acestor cuvinte pe prie­tenul interlocutor l-a umflat râsul... O mare parte din opinia publică crede că agricultura trebue făcută de mântuială, de oricine, oriunde şi ori­cum. Aceasta este o mentalitate, care trebue înmormântată pentru totdea­una şi numai astfel putând să ajun­gem la o agricultură intensivă şi ra­ţională. Din punct de vedere natural, Do­­brogea este o regiune de stepă, sis­temul de agricultură fiind altul decât în restul ţării. In prim plan găsim creşterea vitelor, în special a oilor. D. Buttu a reamintit de părinţii noştri, oieri, cari au fost pe aceste meleaguri pionerii civilizaţiei româ­neşti. In ţările cu producţie agricolă îna­intată, oaia a dat înnapoi. La noi se menţine fiind legată de sufletul ţă­­ranului, care moşteneşte însuşirile ve­chilor păstori. Această staţiune de fermentare a caşcavalului pe care o inaugurăm astăzi este factorul de legătură între ştiinţă şi producţie. Ea se încadrează perfect în nevoile economice şi so­ciale ale acestei regiuni. In străinătate avem o agricultură, căreia îi pot spune, ca zonă. De aceia trebue să ne organizăm şi noi pentru ca technica producţiei să fie legată de factorul valorificării. Avem aci la Constanţa o staţiune de creştere raţională şi ştiinţifică a oilor. Crescătorii din această regiune au făcut sacrificii pentru a-i îmbu­nătăţi rasa oilor şi pentru valorifica­rea produselor acestora avem nevoie de organizare; trebue să aplicăm ştiinţa în viaţa practică. In lupta cu armele ca şi In lupta economică, nu-i nevoie numai de ar­me ci şi de răbdare. Valorificarea grâului, lumea o vrea înfăptuită repede. Piaţa internaţio­nală este supraîncărcată şi trebue să aşteptăm conjuctura favorabilă. Aveţi răbdare. Guvernul a garan­tat un preţ.Că mi se fac cumpără­turi, aceasta se datoreşte faptului că mai avem grâu din anul trecut. La preţul actual, grâul in străinătate se vinde cu 25.000 lei vagonul, iar noi îl plătim cu 42­ 000 lei, deci o dife­renţă în plus de 17.000 lei. Nu vă cerem decât răbdare în a­­ceste momente când în întreaga Eu­ropă se aude zăngănit de arme. Nu uitaţi că noi facem eforturi extraor­dinare la graniţele ţării. Dacă Dumnezeu ne va da linişte, ne vom putea îndrepta către o plugărie intensivă şi raţională pe care Majestatea Sa Regele Carol II, Regele Plugarilor şi guvernul Său o doreşte din tot sufletul. Asis­tenţa ovaţionează îndelung pe Ma­jestatea Sa Regele Carol II, stri­gând : Trăiască Regele! Trăiască România ! D. rezident regal NICOLAE OT­TESCU face o scurtă digresiune a­­supra cuvântărilor rostite, spunând printre altele că, astăzi caşcavalul a devenit o realitate economică — do­vada făcând-o inaugurarea staţiunii— iar în trecut „caşcavalul“ era un sim­bol de înfruptare politică. Asistenţa în frunte cu d. ministru Cornăţeanu, condusă de d. dr. Maior a vizitat apoi instalaţiunile ultra mo­derne ale staţiunii de fermentare Înainte de servirea unui bogat bu­fet s’au citit telegramele expediate Majestăţii Sale Regelui Carol II şi d-lui prim ministru Armand Căli­­nescu. Un violent incendiu la Galaţi GALAŢI, 30.­­ Un violent in­cendiu a izbucnit la magazia din pasagiul Belvedere Nr. 1, proprie­tatea firmei importatoare de colo­niale Fraţii Zevaoglu din str. Por­tului. Pompierii fiind anunţaţi, au sosit imediat la faţa locului sub coman­da d-lui căp. Bărbulescu, şi după o muncă încordată au reuşit să lo­calizeze incendiul. A ars o cantitate de coloniale şi mai mulţi saci cu tămâie. Pagubele se cifrează la peste 100.000 lei. Si­nistraţii sunt asiguraţi pentru 5 milioane lei. Autorităţile poliţieneşti au des­chis o anchetă pentru a stabili cau­ Grantul de ori şi de azi Copiii Granitului Situaţia şcolii Un popas — probabil ultimul— în ancheta întreprinsă de ziarul nostru ne procură o stare de uşoară îngrijorare. Cât ar mai fi trebuit scris ca să putem îmbrăţişa deopotrivă ma­joritatea cererilor cetăţenilor pen­tru ameliorarea stării gospodă­reşti şi sociale a cartierului! Nevoiţi să fim prezenţi şi în alte cartiere, ne mulţumim să tran­scriem în reportajul de astăzi câ­teva aspecte asupra situaţiei şcolii şi despre copii. COPIII GRANTULUI Astăzi în Grant locueşte, în ma­joritate, lumea muncitoare de la atelierele Griviţa c. f. r., regie, şi diferite fabrici, mici funcţionari, ofiţeri inferiori, subofiţeri ş. a. In preumblarea noastră prin cartierele Crângaşi şi Caracaşi am întâlnit numeroşi copii educaţi străjereşte, fiind întâmpinaţi cu salutul „Sănătate!“. Dar această impresie tonică de la început nu a durat mult. Copiii sunt ofiliţi, palizi, îmbrăcaţi mi­zer. Şi jocul pare anemic, forţat. Fiecare familie are în medie 4—5 copii. Pe str. Breaza la Mormora o fa­milie cu 8 copii locueşte într’o că­măruţă şi un antreu. Iarna lipsa de aer îi sufocă. Un cismar trăeşte în aceleaşi condiţii muncind în oraş pentru 12 copii. Toţi sunt rachitici. Nu în­mulţim exemplele. Sunt şi copii sănătoşi. Dar puţini. Cei mulţi su­feră de lipsă de alimentaţie şi de aer. Apoi sunt fără asistenţă medi­cală. Dispensarul medical a fost mutat în comuna suburbană Voe­­vodul Mihai. Doctorul şcoalei — ne-a afir­mat o persoană de încredere şi ne-a confirmat înşişi copiii — îi ţine cu limba scoasă afară şi Astăzi se pune temelia unei şcoale model, care se ridică cu sprijinul d-lui primar al secto­rului de Verde. Şcoala pentru băeţi şi fete va avea la subsol instalaţie de lac, dispensar, încălzire centrală, ca­nalizare, având şi o sală specia­lă pentru cantină. Sala de festivităţi prevăzută în plan, va face posibile manife­staţiile artistice ale şcolarilor. Şcoala nouă care se constru­­eşte satisface în totul cerinţele populaţiei şi dascălilor. ULTIMELE DIZIDERATE D. Amza Constantinescu din par­tea negustorilor ne face atenţi asu­pra taxei ilegale pe care o încasează proprietarul Ştrandului Ciurel pen­tru căruţele cari trec peste podul Morii, fără să-i privească nici în trea­căt îi inmatriculează. Bixo­­­craţie. Copiii sesizează. D. doctor trage chiulul! PRIMARUL DELA VERDE UN PRIETEN AL LOR D. general Modreanu, primarul sec­torului de Verde, iubeşte copiii car­tierului Grant. Dacă confiscă pâine, lapte, mar­meladă, fructe,­­ le trimite lor. In colonii, la munte a trimis 63, la mare 60. Din Grant s-a ales . Fiindcă ştie cât de greu îi cresc părinţii lor sărmani. Copiii din Grant au avut prioritate înaintea celorlalte cartiere. ŞCOALA Jean Pe­­comitetului Am stat de vorbă cu d. T. Cas­trişanu, institutor şi d.­trescu, preşedintele şcolar. Acum 15 ani, în Crângaşi şi Caracaş era o singură şcoală cu 3 învăţători şi 120 copii. De atunci până astăzi, graţie râvnei depuse s-au făcut progre­se remarcabile. Şcoala de băeţi care a funcţionat anul acesta a avut 10 clase; cea de fete 7 clase; o şcoală mixtă cu 6 clase şi o gră­diniţă de copii cu 2 clase. Au frequentat în medie 2.400 de levi! înregistrând plângerea facem aten­ţi pe cei în drept să clarifice această situaţie. O altă chestiune foarte importan­tă este aceea a ataşării cartierului Crângaşi (partea defalcată în 1934) de sectorul IV Verde şi dată com. surb. Marele Voevod Mihai. Cetăţenii invoacă lipsa unei sufi­ciente administraţii comunale şi pe­ricolul în care se află cei 500 de copii nevoiţi să înveţe carte la şcoa­la comunei amintite care află Împăr­ţită pe clase în localuri insalubre şi la distanţe mari. Ei cer ataşarea cartierului Crân­gaşi de sectorul IV Verde şi sunt în­temeiaţi în susţinerile lor având ar­gumente puternice. Aceste ultime deziderate le-am trecut cu plăcere în acest reportaj, pentru a atrage atenţia forurilor un drept spre complectă şi grabnică soluţionare. Rep. Temelia unei școale model­ e- Impunătoarea adunare a Societăţii veteranilor din 1913 „Avântul Ţării" D. Pamfil Seicaru, directorul ziarului nostru proclamat membru de onoare al societăţii Ieri la ora 10, o parte din membrii soc. Veteranilor 1913 „Avântul Ţării“ — în număr de 800­ — s'au întrunitt la chemarea inimosului său preşedin­te, Ilie Manea, la sediul din calea Şerban Vodă 20. Preşedintele soc. d. Ilie Manea, deschizând seria cuvântărilor, a ce­rut adunării minutul de tăcere, ca pios omagiu şi amintire, pentru Ma­rele Rege Carol I, primul întregitor de neam, făuritor al României înde­­pendente şi puternice. D-sa a slăvit apoi memoria Regelui Ferdinand cel Loial, creatorul României Mari. In cuvinte alese şi bine simţite subliniate de ropote de aplauze — d. Manea a zugrăvit portretul Mare­lui nostru Suveran, insistând asupra operei de renaştere naţională. Citeşte apoi memoriul cu justifica­tele cereri ale veteranilor din 1913, memoriu care a fost prezentat fo­rurilor conducătoare, arătând cuta peste tot a întâmpinat numai bună­voinţă şi o largă înţelegere. D-sa a adus apoi mulţumiri recunoscătoare presei, care sprijină cu căldură drep­tele revendicări ale veteranilor din 1913, cuceritorii pământului lui Mir­­cea cel Bătrân, legându-se în faţa mulţimii de luptători, că nu-şi va găsi liniştea sufletească până ce ve­teranii nu vor fi colonizaţi pe pă­mântul Durostorului, cucerit de ei. D. căpitan Nicolae Beliioreanu, ve­teran 1913, mulţumeşte d-lui preşe­dinte Ilie Manea, pentru munca de­pusă în sprijinul revendicărilor, cât şi pentru mulţumirile aduse presei, susţinătoarea de totdeauna a cauze­lor drepte . .. . La propunerea d-sale, directorul ziarului ,,Cu­rentul“ d. Pamfil Şeicaru, căpitanul erou, în acla­­maţiunile adunării, e pro­clamat membru de onoa­re, adunarea cerând ex­pedierea unei telegrame de mulţumire. D. inspector Iosub, vet. 1913, ara­tă apoi greutăţile ce au fost Întâmpi­nate, de preşedinte şi colabortorii săi, până ce societatea, să capete forma legală. D. inspector Istrate vet 1913 elo­giază şi d-sa munca depusă de preşe­dinte. D. C. Străinu vet. 1913, face apel la spiritul de solidaritate al vetera­nilor, ca strânşi uniţi lângă preşe­dintele lor, să traducă in fapt, cât mai curând revendicările lor. D. Zaharia Ionescu vet. 1013 elo­giază pe d. Pamfil Şeicaru, directorul ziarului „Curentul“ arătând cum ascultarea şi sprijinul pentru cauzele dreptte au găsit ecoul în cuvântul şi sufletul neînfricat al Căpitanului erou­ directorul marelui ziar „Curentul“. (Adunarea în picioare ovaţionează din nou pe directorul ziarului „Cu­rentul“ strigând: „Să trăiască!“ D. căpitan Preda vet. 1913, preţue­­şte munca neobosită depusă de pre­şedinte, şi îndeamnă la strângerea rândurilor în jurul soc. veteranilor 1913 „Avântul Ţării“. D-sa arată ro­lul important ce-l vor avea veteranii in cuprinsul Gărzii Frontului Renaş­terii Naţionale, şi insistă pentru În­scrierea în masă a veteranilor. D. preşedinte Ilie Manea, luând cu­vântul din nou, mulţumeşte recunos­cător pentru laudele ce i s’au adus de veterani, şi pentru sprijinul ce i se dă. Anunţă pelerinajul veteranilor la Mormântul Regelui Carol I, pe ziua de 17 Septembrie a. c. Citeşte telegramei de omagiu şi mulţumire adresate M. S. Regelui Carol I,d-lui prim ministru Armand Călinescu, d-lor miniştri Gafencu şi Cornăţeanu şi d-lui Pamfil Şeicaru, directorul ziarului „Curentul", întrunirea s'a sfârşit la orele 13, în­­tr’o însufleţire cum rar a fost dat să se vadă. S’au regăsit aci luptători din două războaie, parte din ei al­biţi de vreme parte încă putând să mânuiască arma când Patria va face apel Grupuri, grupuri, îşi deapănă amintirile reînfrățindu-se. Cum acoperă Anglia enormele cheltueli de înarmare Impozitele întâi şi pe urmă credite Am arătat câteva zile în urmă e­­normele cheltueli, pe care le fac toa­te ţările, pentru înarmare. Puse în raport cu cheltuelile înscrise în bu­getele ordinare, aceste cheltueli re­prezintă (afară de Statele Unite) cir­ca 50 la sută. Deci jumătate din sar­­cinele publice merg la înarmare. In aceste condiţiuni este intere­sant de ştiut modul în care se aco­păr cheltuelile de răsboiu în diferite ţări, căci căci după cum spuneam sunt două căi: împrumutul şi impo­zitele. Vom începe cu Anglia, ţara care face cele mai mari eforturi pentru înarmare şi care ne oferă un inte­resant exemplu de finanţare a înar­mărilor. PIERDERI BUGETARE De la începutul anului 1937, Anglia s-a văzut în situaţia de a trebui să se înarmeze. Până atunci, spiritul englez era stăpânit de credinţe pa­cifice şi ca atare prevalările pentru răsboiu erau minime. In acel an se face un plan de Înar­mare potrivit căruia Anglia avea să cheltuiască dela 1 Aprilie 1937 la 1 Aprilie 1938 enorma sumă de 1.500 milioane lire sterline. Trebue să spunem dela început că planul a fost depăşit. Cota anuală de cheltueli ar fi fost de 220 milioane lire sterline. Ori din primul an ea s’a urcat la 285 mili­oane. In anul 1938—1939 aceste cheltueli s’au ridicat și mai mult ajungând la un total de 378 milioane lire sterline. Se știe că pentru anul în curs, cheltuelile de înarmare care s’au prevăzut ating cifre fantastice și pe care este greu să Ie prevedem în a­­cest moment, dar care se vor ști cu preciziune la sfârșitul anului. In ori­ce caz, ele trec de 500 milioane lire sterline. 1937—1938 s’a urcat dela sh. 4/9 la sh. 5 pentru o liră, iar în anul ur­mător s’a mai urcat cu 6 d., adică Ve­schiling. S’au mărit apoi: taxa pe petrol, taxa vamală la ceaiul importat și s’a perceput o taxă de 9 d. pe galonul de alcool fabricat. Iată prin urmare cum în Anglia unde orice mărire de impozite este o problemă care se discută ani de zile și dă loc la mari frământări s’a ajuns totuşi la o majorare conside­rabilă a acestora atunci când a fost nevoe de apărare naţională. In acest sens sunt caracteristice cuvintele pe care le-a rostit ministrul de finanţe cu ocazia votărei primelor majorări de impozite : „Ambiţia fiecărui ministru de fi­nale este să poată anunţa o scăde­re a impozitelor şi deci o uşurare a sarcinelor fiscale cari apasă asupra poporului. Regret insă că eu astăzi n­u sunt în măsură să pot anunţa a­­cest lucru. Suma totală a cheltuelilor bugetare care este fără precedent in Anglia, este necesară pentru : a) Finanţarea sarcinelor noastre sociale; b) păstrarea puterii noastre finan­ciare, care este absolut necesară a­­părări noastre în caz de nevoie; c) protecţia ţării noastre natale. Mir. Acoperirea cheltuelilor încă din 1937, odată cu întoc­mirea planului de înarmare, se de­cisese ca cele 220 milioane lire, ce urmau să se cheltuiască anual, să fie acoperite astfel: 80 milioane din împrumuturi; 140 milioane din impozite. Prin urmare, Anglia pune ac­centul, în această chestiune, în special pe impozite, ceea ce în­seamnă pe sacrificiul generaţiei actuale. Trebue să spunem că ci­fra de 80 milioane lire, fixată a fi acoperită prin împrumuturi, a fost depăşită din cauză că şi cheltuelile au crescut. Proporţia însă nu s-a schimbat. Acoperirea cheltuelilor de înar­mare prin venituri ordinare a în­semnat o sporire de impozite. Dăm mai jos datele în acest sens. In ultimii trei ani s’a urcat im­pozitul pe venit. Astfel, in anul Trei indivizi mascaţi au dat o lovitură în plin centru, la Bălţi BĂLŢI, 30. I Ori în zorii zilei, pe la orele 4 dim., trei indivizi ră­maşi necunoscuţi s’au introdus în locuinţa comerciantului de manufac­tură Isac Marac, situată în plin cen­trul oraşului, de unde au furat 76 mii lei şi mai multe obiecte de va­loare. Bandiţii au intrat prin uşa princi­pală din str. Regina Maria 8. Pătrunzând în casă şi dând peste comerciant, care dormea l-au legat, punându-i un căluş in gură. După ce au răvăşit casa, simţind sosirea cuiva prin uşa principală au luat-o la fugă, ieşind prin uşa din dos, de unde escaladând un gard s’au făcut nevăzuţi. Se fac cercetări pentru prinderea hoţilor. ­'s Meseriaşii bănăţeni la expoziţia Muncă şi Voe Bună Eii dimineaţă a sosit in Capitală un grup de 110 excursionişti din Ti­mişoara, format din mesriaşi, func­ţionari particulari şi lucrători, spre a vizita expoziţia Muncă şi Voe Bună. In gara de Nord, grupul de ex­cursionişti —condus de d. Mihai Cior­­tus,­­ a fost întâmpinat de d. Nico­lae Coca, consilier al Uniunii Came­relor de muncă. De la gară, excursio­niştii au fost conduşi în Parcul Carol unde au depus o coroană pe mormân­tul Eroului Necunoscut. In continuarea itinerarului, au fost conduşi la căminul de ucenici din piaţa Oborului, unde au luat masa şi unde au fost găzduiţi. La orele 3 d. m. au vizitat pavilioanele expoziţiei Muncă şi Voe Bună. Seara, excursioniştii au luat parte la o masă comună dată la Cercul mi­litar, de faţă fiind şi d. Virgil Molin, preşedintele Uniunii Camerelor de Muncă. Tot ieri între orei 6—7, seara co­rul bisericesc de la catedrala ort. ro­mână din Timişoara-Fabrică de sub conducerea d-lui înv. dir. Ioanovici, care face parte din grupul excursio­niştilor, a cântat la Radio un mă­­nunchiu de doine bănăţene. Excursioniştii rămân în Capitală două zile, în care timp vor vizita ora­șul. Sfârşitul lunii a adus în Capitală cârdurile de copii cari s’au bucurat de aerul binecuvântat al muntelui sau de apa și nisipul mării.

Next