Curentul, septembrie 1940 (Anul 13, nr. 4510-4539)
1940-09-01 / nr. 4510
ANUL XIII No. 4510 „..Mt 8 PAGINI 3 LEI Duminică 1 Septembrie 1940 Dirp^tni • PAMFH SEICAPtl REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere No. 6 Secret General Redacţie politici Sport Biroul tipogr. Tipografie TELEFOANELE 1.84.40 Cab. Directorului 4.84.41 8.40.88 Administr. del 8 54 82 5.43.07 Administrator 4.28.33 Contsb. el Dep. 4.84.48 Abon. sl Public 4.92.159 3 40.80 3.40.84 3.40.88 Ser--tariatul (I convorbiri cu Pr Proprietar J „Curentul” S. A. R. Trib. Ilfov, Registrul publicațiilor, No. 174/988, Taxa poștală plătită In numerar cont ord. Dir. ~ Gen. P. T. T. Na 29744/939 Abon.! Anual TOO lel: 8 luni 380 lei; 8 luni 200 leL TngMmnflf ^tsf sf particular» urm mie anual STAT SI NAŢIUNE 4e PAMFIL ŞEICARU Ne vin din toate colţurile Transilvaniei atlase, hărţi murale, studii privitoare la drepturile noastre imprescriptibile,drepturi ce derivă din aşezarea milenară a poporului român în acest cuprins geografic. Sunt vechi atlase care au servit ca manuale oficiale în şcolile ungureşti, pe paginile lor îngălbenite simţi trecerea anilor... Sunt cărţi de şcoală păstrate cu duioşie într’un colţ al bibliotecii, aşa cum se păstrează fotografiile vechi de familie. Or, de aceste mărturii ale copilăriei sau ale adolescenţei, oamenii se despart cu greutate, dar fiecare se simte obligat să aducă o cât de umilă contribuţie la afirmarea drepturilor Naţiei. Trimit aceste mărturii ungureşti ale drepturilor noastre, ofiţeri, preoţi, învăţători, avocaţi, medici, câte un notar de sat sau câte un funcţionar vamal, şi hărţile sunt întovărăşite de explicaţii... Sau nu se mai dau indicaţii privitoare la alte atlase, pe care nu le au, dar de care işi amintesc prea bine. Străbate, în toate aceste scrisori, un sentiment românesc a cărui dogoare ne înviorează sufletul, ne dă o credinţă invincibilă într’un viitor mai puţin vitreg. Adesea întârzii cu o scrisoare, cu un atlas vechiu, şi recapitulezi cei 22 de ani de patimi electorale deslănţuite, de cuvinte rostite fără nici un simţ al răspunderii, de erori politice, de nevolnicii administrative, — ca să încerci amarul celor mai grele păreri de rău. Cum s’a risipit entuziasmul!... Cum s’a nesocotit tot ce a fost bun în structura morală a Naţiei!... Cum s’a bălăcit totul!... Ce admirabilă substanţă etnică a fost trivializată de lipsa unei concepţii statale, de un secăturism politic, de lipsa unui ideal animând organizaţia de Stat! Dacă am lua nu numai discursurile rostite în şedinţele solemne ale parlamentului, ci şi pe cele rostite în întrunirile de propagandă electorală (adică în împrejurările cele mai prielnice unei dări în spectacol a lipsei de conştiinţă naţională, a lipsei de răspundere politică),—atunci am putea să inventariem tot vidul politicii româneşti. Naţia nu a fost sporită sufleteşte. Naţia nu s’a simţit nici un moment chemată spre ceva care să aibă aceiaşi măreţie pe care Naţia o mărturisise spontan la 1 Decembrie 1918. Statul român nu a avut în arhitectura lui, în spiritul care îl animă, în dinamica voinţei, acel suflu epic care străbătuse Neamul românesc de pretutindeni, între 1914 şi 1918. Oamenii politici, partidele, regimul, trebuiau să fie interpreţii inspiraţi ai acestui suflu epic , şi n’au izbutit să fie decât mediocrii, nevolnicii cârpaci ai unor expediente dela o zi la alta. In politica generală a Statului, ca şi în toate acţiunile guvernelor ce s’au succedat dela unire şi până azi, a fost ceva meschin în concepţie, netrebnic în respiraţie, stângaciu în execuţie. Nu spunem un neadevăr, atunci când afirmăm că România mică avea o mai orgolioasă concepţie statală decât România mare. Şi acest spirit mărunt, această nepotrivire între proporţiile Statului român şi viaţa politică chemată să-i dea ritmul unei noui existenţe istorice, a dat conţinutul moral al României Mari, la cea mai dramatică răspântie a istoriei noastre. Nu a fost o simplă întâmplare că pe nesimţite, ca printr’un consens tacit al tuturor oficialităţilor, marşul voinicei unităţi naţionale „Deşteaptă-te române"* nu s’a mai auzit. Ca şi când Naţia trezită, smulsă din mrejele unei moleşitoare adormiri, ar fi tulburat molcoma existenţă a Statului, ar fi stricat armonia europeană. Se vroia o Naţie fărâmiţată ca energie în pasiuni mărunte, fragmentată de electoralitate, o Naţie incapabilă de ceva măreţ, ca spirit, ca concepţie, ceea ce ar fi fost strivitor pentru nevolnicele făpturi ce au alcătuit clasa politică conducătoare. O prudentă mediocritate în politica externă, — în politica internă o târşâire de la o zi la alta, o însăilare de expediente bugetare, economice, politice, culturale. Din când in când, spre a evada din mediocritate, ne refugiam în farsă, ca să amăgim necesitatea organică a Naţiei de ceva mare, ceva înălţat peste mărunţişurile cotidiane, ceva care să-i amintească de cadenţele epice dintre 1916 şi 1918, născoceam parada aparenţelor. Erau unii cari deveniseră adevăraţi specialişti ai spectaculosului naţional, regizori desăvârşiţi ai unei parodii de concepţii idealiste a Statului. Aşa se explică de ce ne-am încrezut într’o serie de amăgitoare certitudini. Ni se spunea de sistemul alianţelor noastre, de ingeniozitatea funcţionării lor şi noi credeam. Ni se vorbea de „Mica înţelegere“, adevărată operă de geniu a diplomaţiei noastre , şi noi ne simţeam apăraţi, puşi la adăpost de toate furtunile istoriei ! Ni se vorbea de închegarea „înţelegerii Balcanice“, şi Naţia trebuia să creadă, fiindcă obiecţiile celui mai sfios spirit critic erau socotite ca semne ale unei grave rătăciri, şi interzise să se manifeste. Ni se vorbea de „Societatea Naţiunilor“ ca de cea mai desăvârşită formă de asigurare a hotarelor. La un moment dat — dacă nu mă înşel — se începuse studiul Societăţii Naţiunilor în programul liceului!... Aceasta, pe planul politicii externe. In faţa acestor asigurări de linişte, în faţa s’♦stor fereli de primejdii, Naţia nu avea de ce să-şi încordeze energiile. La ce să se mai prepare pentru marile înfruntări ale adversităţilor ? Şi, deodată, când toate aceste puncte de reazim ale certitudinilor noastre au fost spulberate, în loc să ne găsim încadraţi în armătura unor alianţe, ne-am aflat singuri... Refugiul în farsă al mediocrităţii politice a Statului ajunsese la o teribilă scadenţă. Dar în loc ca Naţia să se simtă demoralizată, am avut acea majestoasă urnire populară din Martie 1939 , am avut încruntarea pe zonele de concentrare, acea încordare a puterilor de răbdare, am avut tăria morală unică de a încerca toate lovirile. Să se facă (cine are curajul acestei încercări ?) o confruntare între aceste afirmări de splendidă tărie de caracter a Naţiei şi afirmările a tot ce formează organizaţie de Stat, spre a se verifica mustrătoarea (am spune : acuzatoarea) disproporţie. Naţia se verifică mereu cu plus, şi organizaţia statală mereu cu minus. Sub loviturile cumplite ale unor împrejurări protivnice, îndurând singurătatea (consecinţă fatală a unei greşite politici externe), Naţia şi-a regăsit toate virtuţile epice, adormite de mediocritatea Statului, de nevolnicia unei clase politice. Cu cât sunt mai cumplite încercările, cu atât tresare mai din adâncimi ceea ce formează elementul istoric al fiinţei noastre. ...In fiecare zi primesc atlase, hărţi şi documente din toate părţile, mărturii ale unei active griji româneşti, afirmări ale celei mai unitare conştiinţe naţionale. Participă tot ce-i românesc la acest dramatic proces al hotarelor noastre. Dar ce însuşiri superioare au fost nesocotite !... Cum s’a risipit energia morală Naţiei!... Cum au trivializat nemernicii conştiinţa politică a unui popor ce s’a simţit înăbuşit în arhitectura bicisnica a statului.... Peste tragicul încercărilor de azi, Naţia svârle majestatea unităţii ei, mai tare decât toate adversităţile, decât toate vremelnicele nedreptăţi. înfrângerile sunt ale Statului, — biruinţele sunt ale viitorului pe care Naţia singură le va smulge chiar celor mai vitrege împrejurări. Suntem mai uniţi ca oricând. Iată unica certitudine a mântuirii noastre ! SASA AAS. REGELUI COMUNICAT Nr. 87 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoarele: In după amiaza zilei de 30 August a. crt. Majestatea Sa Regele a primit în audienţă pe: D. Ion Gigurtu, Preşedintele Consiliului de Miniştri. D. Prolesor Nicolae Iorga, Consilier Regal. D. Iuliu Maniu, fost Președinte al Consiliului de Miniștri. I. P. S. Alexandru Niculescu, Consilier Regal, Mitropolit greco-catolic al Blajului. D. Gheorghe I Brătianu, Profesor Universitar, București, 30 August 1940. Preşedintele Roosevelt va vorbi Sâmbătă la o întrunire politică WASHINGTON, 30 (Radiopress). — Preşedintele Roosevelt şi secretarul său consilier Harry Hopkins, vor vorbi la o întrunire politică ce va avea loc Sâmbătă. întrunirea se va ţine la Clubul din regiunea politică a d-lui Roosevelt Hydepark. D. ROOSEVELT Poate fi Europa infomeiată? Perspectivele autoaprovizionării marelui sector economic al Europei Centrale Institutul de conjuctură din Berlin publică, sub semnătura d-lui dr. H. v. d. Decken, un deosebit de interesant studiu, consacraţi chestiunei atât de actuale şi de desbătute de presa mondială: „Poate fi înfometată Europa?’’ In cele ce urmează cititorii vor găsi o analiză documentată a problemei şi concluziile ce se impun. Termenul „blocul economic al Europei Centrale” se întrebuinţează în toate expunerile relative la aprovizionările alimentare; acest termen n’a fost până acum bine precizat. In analiza de faţă, înţelegem prin „Europa Centrală" marele spaţiu al Germaniei Mari, la care adăogăm — într’un chip întrucâtva arbitrar — Scandinavia, Finlanda şi Sud Estul Europei. Dar pe noi nu ne preocupă aici definirea exactă a acestui spaţiu, ci voim să facem numai o examinare concretă a perspectivelor de auto-aprovizionare ale marelui sector economic al Europei Centrale. Chestiunea are un caracter deosebit de actual, căci englezii repetă mereu că aliatul lor cel mai bun va fi „Generalul Foame”, cu al cărui ajutor vor reuşi totuşi, la urma urmei, să îngenunchie Reichul. Noi voim să arătăm aici că această afirmaţiune reprezintă din partea englezilor o simplă autosugestie; ei uită că la spaţiul economic al Europei Centrale propriu zise, se adaugă şi alte ţâri furnizoare, ca: Norvegia, Suedia, etc. SPAŢIUL ECONOMIC AL EUROPEI CENTRALE Prin spaţiul economic al Europei Centrale înţelegem blocul constituit din următoarele trei mari sectoare Bilanţul alimentar al blocului e economice, şi anume: a) Germania Mare (Reichul, inclusiv teritoriul Saare, Austria, Regiunea Sudetă, Memel, Danzig şi noile provincii răsăritene germane din fosta Polonie, precum şi Guvernământul general al Poloniei, Protectoratul Boemia, Moravia şi, în sfârşit, Slovacia; b) spaţiul economic scandinav (Danemarca, Norvegia, Suedia şi Finlanda); c) sud-estul european (România, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria şi Grecia). Populaţia acestor trei sectoare se ridică la circa 186 de milioane de oameni economic al Europei Centrale. ALIMENTATIA IN TIMP DE RAZBOIU In timp de pace, producţia şi consumul (de alimente) nu pot fi autarhice în spaţiul economic sus arătat, pentru că din cele 187 de milioane de locuitori, suprafaţa cultivabilă din acest spaţiu nu poate hrăni decât circa 173 de milioane de suflete. In timp de războiu, alimentaţia se f*. Insă în Germania într’un chip mult mai raţional, terenurile agricole cultivate cu produse alimentare umane făcându-se altfel decât în timp de pace. In medie, hrana de războiu nu conţine mai puţine calorii decât hrana din timp de pace ; este însă altfel compusă, cu preponderenţa alimentelor vegetale. Cu cât această preponderenţă vegetală e mai mare, cu atât una şi aceeaşi întindere de pământ poate hrăni mai mulţi oameni, — aceasta pentru că transformarea nutreţului în produse animale cauzează mari pierderi de produse agricole. (Continuare in pag. 7-a/ Spaţiul economic al Germaniei Mari Spaţiul economic scandinav Spaţiul economic sud-est european Blocul Europei Centrale în total Spaţiul economic Numărul auto locuitorilor (în milioane) Procentul Populaţie hrănită prin jut°'. Alimente Alimente aprovizio- indigene importata nani (în o/o) milioane suflete 112,1 87 97,7 14,4 16,7 80 13,4 3,3 56,9 107 60,9 minus 4,0 185.7 93 172.0 13.7 Un avion german salvează camarazii căzuţi in mare Hotărîrile Consiliului de Coroana COMUNICAT Nr. 88 Ministrul Casei Regale face cunoscut: In noaptea de 30 August, la ora 24, a avut loc Consiliu de Coroană sub înalta Preşedinţie a Majestăţii Sale Regelui, la Palatul Regal din Capitală. 1. Ministrul României la Berlin a expus modul cum au decurs conversaţiile de la Viena şi hotărîrea arbitrajului. 2. Preşedintele Consiliului de Miniştri a anunţat garanţia preluată de Germania şi Italia pentru integritatea şi inviolabilitatea teritoriului Statului Român. Au luat parte: D. Ion Gigurtu, Preşedintele Consiliului de Miniștri. I. P. S. Patriarhul României Nicodim Munteanu, Consilier Regal. D. General Arthur Văitoianu, Consilier Regal. D. Dr. Alexandru Vaida Voevod, Consilier Regal. D. Gheorghe G. Mironescu, Consilier Regal. D. Profesor Nicolae Iorga, Consilier Regal. D. dr. Constantin Angelescu, consilier regal; D. Gheorghe Tătărescu, consilier regal; D. Constantin Argetoianu, consilier regal; D. General Adj. Ernest Baliff, consilier regal; D. Profesor Alexandru C. Cuza, consilier regal; D. Victor Antonescu, consilier regal; I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae Bălan, consilier regal; I. P. S. S. Mitropolit Alexandru Niculescu, consilier regal; D. Stan Ghiţescu, ministrul muncii; D. Ion Macovei, ministrul lucrărilor publice şi al comunicațiilor; D. General David Popescu, Ministrul de Interne; D. General Constantin Nicolescu, Ministrul Apărării Naţionale; D. Contra Amiral Nicolae Păiş, Ministrul Aerului şi Marinei; D. dr. Victor Gomoiu, Ministrul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale; D. Nichifor Crainic, Ministrul Propagandei Naţionale; D. Dumitru Caracostea, Ministrul Educaţiei Naţionale; D. Ion V. Gruia, Ministrul Justiţiei; D. Vasile Noveanu, Ministrul Inventarului Avuţiilor Publice; D. Mihail Priboianu, Ministrul înzestrării Armatei; D. Radu Budişteanu, Ministrul Cultelor şi Artelor; D. Iuliu Maniu; D. General Adj. Gheorghe Mihail, Şeful Marelui Stat Major, D. Profesor Gheorghe Brătianu, București, 31 August 1940.*’ Ce s-a hotărît Agenţia RADOR transmite: Hotărîrea Consiliului de Coroană ţinut în noaptea de 29-30 August de a accepta arbitrajul puterilor Axei în tratativele româno-maghiare a fost luată în circumstanţe excepţional de grele. Conferinţa de la Viena, determinată din iniţiativa Germaniei şi Italiei, interesate la menţinerea păcii în sud-estul Europei, s-a desfăşurat în împrejurări în care România trebuia să aleagă statului nostru şi posibilitate dispariţiei lui. Ameninţarea cu războiul din partea duşmanilor noştri, precum şi imposibilitatea miniştrilor de externe german şi italian de a rămâne mai mult de două zile la conferinţa din Viena, au determinat România să se hotărască în cel mai scurt timp util- Acceptarea arbitrajului, care lasă totalmente în mâinile Axei rezolvarea diferendului românomaghiar, oferă României drept compensaţie din partea Germaniei şi Italiei garantarea categorică a fruntariilor noastre faţă de oricare dintre vecini. Consiliul de Coroană, examinând toate posibilităţile, a ajuns la singura încheere mai favorabilă, adică la acceptarea arbitrajului Axei, România găsindu-se în acest moment absolut izolată între duşmani- întregul sistem, pe care se baza politica externă a democraţiei, s-a prăbuşit în întreaga Europă. In această împrejurare, singura atitudine înţeleaptă a fost aceea de a ne ralia la politica Axei, acceptând toate consecinţele ce decurg din noua stare de lucruri, consecinţe faţă de cari altele mai favorabile nu există. Pierderile noastre sunt din nou sguduitor de dureroase, dar garanţia ce ni s’a dat în schimb este de o însemnătate vitală pentru fiinţa Statului Român în aceste momente când atâtea alte state dispar ca şi cum nu ar fi fost. Mulţumită acestei garanţii care ne asigură putea relua viaţa normală în interior, procedând îndată la demobilizare. Oricât de dureros este dentru noi rezultatul abttrajului, ceea ce trebue ţinut neapărat în seamă în acest moment decisiv este păstrarea fiinţei statului şi solidarizarea unanimă in jurul Tronului, care îl simbolizează şi fără care nu ar exista marea nădejde in ziua Ei Lucrările comisiunilor româno-bulgare vor fi încheiate mâine CRAIOVA, 30. — Azi dimineaţă comisiunile financiare română şi bulgară s’au întâlnit in palatul szidenţei regale, unde au continuat lucrările începute. In ceea ce priveşte conversaţiunile militare, s’a ajuns la un rezultat favorabil. După toate probabilităţile, ţinând seamă de atitudinea conciliantă dovedită în şedinţele de până acum. In 2-3 zile lucrările vor fi încheiate, într’un acord deplin. D-nii miniştri Cretzianu şi Pomenoff şi-au continuat întrevederea începută aseară. Lucrările comisiunilor economicofinanciare vor continua după amiază. ★ CRAIOVA, 30. — In după amiaza zilei de astăzi, cele două comisiuni economico-financiare, română şi bulgară, şi-au continuat lucrările în palatul rezidenţial. Lucrările financiare în special, îngreunează şi întârzie sfârşitul conferinţei de la Craiova. D-nii miniştri Cretzianu şi Fomenoff au avut o lungă întrevedere, în care cei doi şefi ai delegaţiilor au studiat amănunţit toate chestiunile dezbătute până în prezent de comisiuni. Se pare că mâine, Sâmbătă, sau cel mai târziu Duminică, lucrările vor fi încheiate, ★ SOFIA, 30 (Rador) —. Corespondentul Agenţiei C. N. R. transmite: Numai chestiunile financiare au întârziat tratativele de la Craiova, astfel scrie ziarul „Zora", continuând mai departe că tratativele care au loc între şefii celor două delegaţii. Joi seara, sunt decisive pentru evoluţia acordului dintre cele două ţări. Se crede că aceste tratative vor fi terminate în câteva zile, poate chiar Duminică. Vineri, vor avea loc noui convorbiri intre delegaţii principali. Avioanele germane au aruncat numeroase bombe asupra Angliei LONDRA, 30 (Rador). — Ministerul securităţii interne publică următorul comunicat: Joi după amiază, avioane inamice au atacat localitatea Somningues. S’au aruncat bombe, iar civilii au fost mitraliaţi S’au produs mai multe incendii. Avioane inamice au tras deasemeni cu mitralierele împotriva populaţiei unui oraş din sud-vestul Angliei ,în cursul dimineţii de joi. Nu sunt nici victime, nici pagube. Un mic număr de bombe a fost aruncat în sudul Angliei, în zorii zilei de Joi. O casă a fost uşor avariată, însă nu a fost rănit nimeni. In afară de aceste incidente, se mai anunţă că bombe au fost aruncate împotriva insulelor britanice, în cursul zilei de Joi. LONDRA. 30 (Rador). — Ministerele Aerului şi Securităţii interne publică. Vineri dimneaţa, următorul comunicat : In cursul atacurilor date de avioanele inamice, în timpul nopţii trecute, numeroase bombe ,in special Incendiare ,au fost aruncate, însă în majoritate ele nu au făcut nicio pagubă. In nord-vestul Angliei se semnalează oarecare pagube la diferite case şi la o proprietate comercială Incendiile ce s’u declarat au fost repede localizate. In nord-vestul regiunii Midlands, au fost aruncate bombe de calibru mare și bombe incendiare. Pagubele sunt mici. Majoritatea bombelor au căzut în câmpie. In sudul Țării Galilor au fost avariate câteva case. Mai multe bombe au fost aruncate la periferia regiunii londoneze și în câteva districte din împrejurimi. Pagubele sunt neînsemnate. In alte regiuni, s’au aruncat deasemeni bombe, fără însă ca ele să producă pagube mari. Numărul total al victimelor semnalate în toate regiunile este redus. Alarmă în regiunea LONDRA, 30 (Rador). — O alarmă aeriană a fost dată în regiunea Londrei, în cursul dimineţii de Vineri. ROMA 30, (Rador). — POPOLCI D’ITALIA publică. Vineri dimineaţa, un articol în care scrie între altele: Propagandiştii din Londra au recurs la toate sistemele de publicitate pentru a menţine poporul englez într’o stare de anestizie şi pentru a încerca să facă omenirea să creadă, mai ales America, că Anglia este pe cale de a câştiga răsboiul. BERLIN, 30 (Rador). — Submarinul comandat de căpitanul Schepke, care s’a înapoiat la baza sa, raportează că a scufundat 7 vapoare de comerţ inamice, cmui total de 43.000 tone. Pe de altă parte se anunţă deabia azi că un convoiu, compus din 50 vapoare ,care navigam ziua de 18 August la 800 de mile de coasta britanică, a fost atacat de 2 submarine germane, care au reuşit, cu toată puternica escortă ce însoțea transporul, să scufunde 4 mari vapoare, dintre care 2 sunt engleze, unul olandez și unul suedez.