Curentul, mai 1942 (Anul 15, nr. 5102-5131)
1942-05-01 / nr. 5102
ANUL XV, No. 5102 QtEGti ' 'MtîVMTftjpffp. 6 PAGINI 5 LEI Mr«*«. PAMFiL ŞEICARU REDACTIA Sl ADMINISTRAŢIA strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE «UPJAS Cab «Mreownitaî 4J4.« 8.49.»« I Ad-torni delegat 5-&4.8S 4,84.40 Contat, fi dejMHL ri:$ptö0 8,40.88 ; Abon. şl publidt, S.40.84 8^1.53 ! Control gen, Bxped; 4J3.S2 4.89.28 Ttpografla 4A4.48 Personalul, Contw^éítí M/ţS» Proprietar „Curentul” S. A. Tribtunalul Dior«, Registrul publicaților. No. 174^1988 Taxa poștală plătită de numerar conform adreaei direcției generale P. T. T. No. 28.744/1989 Abonamente: anual 1200 lei; saaa luni 600 laţ trei luni 350 lei ? -s testttoţtt de etet si particular«, ifcm, mii eteti , ■ui» lei anual ”• i pere tartatii Secretarul gen. Redacţia politie« Redacţia sportivă Provin da Biroul «Mandil Igr am Explicaţiile d-lui Cripps de PAMFIL ŞEICARU A ţinut să-şi explice d. Cripps în faţa Camerei Comunelor cauzele insuccesului misiunii pe care a avut-o în Indii. Era obligat să facă această expunere lămuritoare, cu atât mai mult, cu cât se legaseră atâtea speranţe de iscusinţa diplomatică a d-lui StaffordCripps. Cum s’a apărat d. Cripps ? Momentul ales pentru vizita sa a fost defavorabil : 1) din cauza iminentei apropieri a inamicului de coastele Indiei ; 2) din cauza atmosferei de defetism din anumite cercuri ale opiniei publice indiene, datorită evenimentelor din Extremul Orient. In termeni mai puţin învăluiţi, Stafford Cripps vrea să spună că nu putea să aibă succes, când trupele engleze sunt învinse şi se retrag necontenit în faţa înaintării japoneze. Pe drept, sau pe nedrept, englezii nu sunt iubiţi de popoarele Indiei, dar nu are nici o importanţă dacă resentimentele autohtonilor sunt sau nu legitime, faptul rămâne hotărîtor. Ca să poată obţine o solidarizare a Indiilor cu soarta Imperiului Britanic, se cerea măcar o victorie, să se fi proptit armata engleză pe o linie de rezistenţă şi, printr’o încordare supremă, să fi izbutit a da măcar o bătălie cu succes. Or, popoarele Indiilor asistă de la începutul războiului la toate înfrângerile engleze. Fireşte, nu au avut acelaş ecou în opinia publică indiană înfrângerile suferite în Europa şi în Africa, precum au avut groaznicele înfrângeri din Asia, fiindcă îi interesau direct. In războiul trecut, se putea obţine o raliere a popoarelor indiene, prin depărtarea teatrului de războiu,totul fiind redus la fronturile de luptă din Europa. Se mai adăuga încă ceva de o importanţă hotărîtoare : pentru prima oară Anglia făcea atunci promisiuni politice popoarelor Indiei. Şi trebuia să fie crezută, cuvântul Angliei avea greutatea unei formate obligaţii. Aşa se explică de ce Marea Britanie a avut succes, atât în faţa popoarelor Indiei, ca şi în faţa nesfârşitelor triburi ale poporului arab. Astăzi, situaţia nu mai este aceeaşi, Anglia se găseşte pentru prima oară în războiu cu un popor de culoare, cu un popor al Asiei, şi nu numai că este necontenit învinsă, dar se dovedeşte cu totul incapabilă de a opune o cât de slabă rezistenţă. Ai impresia că trupele engleze sunt măturate. Fără îndoială că popoarele Indiei, nu vor să se elibereze de sub dominaţia engleză pentru a trece sub stăpânirea japoneză, dar nici nu sunt înclinate să-şi lege soarta de lanţul înfrângerilor engleze. Ar însemna să-şi rezerve o situaţie din cele mai grele, în cazul unei invazii japoneze în India. Mai intervine încă un element ce determină atmosfera dominată de sentimentul unei înfrângeri: bătălia ce se dă pentru stăpânirea „drumului Birmaniei” pare definitiv pierdută în urma unui atac fulger japonez ce a creat aliaţilor o situaţie din cele mai critice. O indicaţie o formează şi evacuarea Cartierului general american din Birmania. In loc ca armata generalisimului chinez Ciang Kai Shek să coopereze mai departe în strânsă legătură cu forţele angloamericane, şi să oprească înaintarea japoneză spre „drumul birman”, este nevoită să se retragă spre a nu fi înconjurată de japonezi Armata chineză va trebui să se reazime numai pe legătura cu Rusia sovietică. In asemenea condiţii ce să mai spere popoarele Indiilor de la englezi, când aceştia nu sunt în stare să reziste ? Şi admiţând că India ar socoti mai acceptabilă o tovărăşie cu Anglia, care înseamnă o dominaţie cunoscută, decât cu Japonia, care înseamnă necunoscutul, dar mai poate cineva să se încreadă în cuvântul Angliei, uitat cu o cinică grabă imediat ce s’a terminat războiul ? In graiul plăcut poporului englez, mai face oare cineva tovărăşie de afaceri cu o bancă ce n’a fost capabilă să-şi respecte cuvântul ? Cine are credit când la scadenţă nu-şi onorează semnătura ? Nu era greu să se anticipeze insuccesul diplomatic al d-lui Cripps. Nici prestigiu militar, nici credit politic , în asemenea condiţii nu putea d. Cripps să smulgă adeziunea popoarelor Indiilor. Dar unde mărturisirile d-lui Cripps au un accent de dramatică îngrijorare este în pasagiul în care spune: „Situaţia în Indii este atât de gravă, încât forţele armate trebuiau cu orice preţ puse sub comandament britanic. Nu se putea merge mai departe decât s’a mers în chestiunea Indiilor“. Adică dacă s’ar fi cedat şi s’ar fi admis formarea de forţe armate indigene, sub comandament indigen, s’ar fi riscat o întoarcere a acestor forţe împotriva dominaţiei engleze, adică s’ar fi adăugat greutăţilor de a face faţă înăuntru japonezilor şi unei revolte armate în interior. Nimeni nu ar putea contesta temeinicia punctului de vedere al d-lui Cripps : „Nu se putea merge mai departe decât s’a mers în chestiunea Indiilor”. Dar şi fără organizaţii armate, pornirea vrăjmaşă a popoarelor Indiilor rămâne ; o bună parte din forţele engleze vor trebui să facă o severă supraveghere de poliţie în timp ce japonezii bat mereu armatele anglo-americane. Este poate una din cele mai grave mărturisiri engleze asupra situaţiei. D. Stafford Cripps a înfăţişat fără nici un menajament tot ce este nesigur, ameninţător de nesigur, în Indii. Cât timp nu intrase Japonia în războiu, Anglia îşi putea permite luxul de a face un războiu de diletanţi consolaţi cu ideia că timpul joacă pentru Imperiul Britanic, dar de data aceasta când este ameninţată în Asia, când cad una după alta hartane sub iureşul japonez, pot să examineze adevărul rostit de Fuehrerul Hitler : „Acest imperiu nu mai putea fi menţinut împotriva Europei, ci numai cu ajutorul Europei“. Dar adevărurile îşi fac greu drum în conştiinţa engleză. Sinceritatea lui Sir Stafford Cripps este doar o introducere la alte sincerități, tot atât de zguduitoare, pentru conștiința engleză. Solidaritatea italo-română îşi va arăta mereu roadele De la corespondentul nostru permanent ROMA, 29.—Foarte importantul şi simptomaticul articol al d-lui Garda în Giornale d’Italia, intitulat „Solidaritatea", prevede un iminent schimb de vederi intre Italia şi Germania- Este natural — scrie dânsul — ca solidaritatea dintre Roma şi Berlin, dintre Duce şi Fuehrer, dintre planurile lor politice şi militare să se confirme şi să se desvolte prin noui examinări şi noui hotărâri. Italia a fost prezentă, cin aviaţia sa peste Marea Mânecii la Începutul marei faze a răsboiului aerian al Germaniei împotriva Angliei. Plecând din Mediterană, Italia a stat și a rămas alături de Germania In răaboiul de cursă dus împotriva traficului englez in Atlantic. Germania, la rândul său, a stat și rămâne admirabil prezentă in ofensiva italiană din Libia. In răsboiul din Mediterană, in clarificarea armată a sistemului balcanic. Ari Italia, cară* prezentă ţi va fi ş* de aci Înainte cu forţele sale şi eu sacrificiile sale pe frontul Împotriva bolşevismului ţi se pregăteşte să furnizeze In acest complex şi vast câmp de activitate noul și importante contribuții de naturi diferite. Situaţia fronturilor de lupta de ST. BECEANU Se discută iarăşi problema ofensivei japoneze. In Birmania acţiunea se precipită Războiul In Extremul Orient din nou, la Londra se frământă ideea de a se descoperi unde se va îndrepta atacul japonez. „Lumea se întreabă, declară o agenţie de presă, in ce direcţie va cădea următoarea lovitură principală a japonezilor: India, Australia, Rusia sau China ? Este probabil ca Japonia să lanseze o ofensivă in concordanţă cu ofensiva de primăvară a Germaniei“. Majoritatea experţilor sunt insă de părere că Japonia se va folosi de avantajul actualei ei puteri maritime pentru a încerca să dobândească controlul asupra Oceanului Indian. Dominarea Oceanului Indian ar fi un mare avantaj, aât pentru Japonia, cât şi pentru Germania. In primul rând, dominaţia japoneză asupra Oceanului Indian va tăia comunicaţiile maritime vitale spre India şi Orientul Mijlociu, mai ales dacă japonezii vor reuşi să cucerească Madagascarul, asigurându-şi controlul asupra drumurilor spre golful Persic şi Marea Roşie. In al doilea rând, dominarea Oceanului Indian, care va preceda desigur ocuparea Ceilonului, va avea ca urmare atacuri împotriva obiectivelor de importanţă strategică de pe coasta indiană cum sunt: Carachi, Bombay şi Calcutta. Dacă legăturile de aprovizionare ale Indiei cu Marea Britanie şi Statele Unite vor fi întrerupte, japonezii au toată şansa ca Indienii să intre pe calea naturală a unei politici înţelepte, fără a mai opune vreo rezistenţă. Sunt motive a se crede că flota japoneză, care a lovit atât de violent şi rapid puterea navală britanică din golful Bengal, şi care actualmente operează în apele insulelor Molusce, se va întoarce cât mai curând cu o forţă expediţionară pentru a încerca să cucerească Ceilonul, care este cheia principală de control a Oceanului Indian. Observatorii, cari sprijină părerea că japonezii vor arunca toate forţele lor împotriva Australiei, încearcă să motiveze această opinie, subliniind că japonezii care știu că Mac Artur construise aici o puternică forţă defensivă, nu poate permite acest lucru. IN BIRMANIA. — Viitorul acesteia s’ar putea să fie hotărît în crâncena bătălie care se dă acum in zona orașului Tuanggi. Purtătorul de cuvânt al autorităţilor militare de la Chung-King a recunoscut Marţi seara că poziţiile chineze de pe râul Sitang vor fi greu ameninţate, dacă japonezii din aripa nordică reuşesc să ajungă la linia de cale ferată Mandaiay-Hipawa Lashio. El a refuzat însă să spună dacă trupele Ciung-Kingului, într’un asemenea caz, se vor retrage spre Mandalay sau chiar înspre nord, in direcţia frontierii chineze. Operaţiile japoneze din două părţi au efecte dezastruoase, după cum se anunţă din Ciang-King, deoarece trupele lui Ciang "Kai-Shek nu au f Continuări* în pat. A-ud Aviatorii germani din Sud primesc uniforme ușoare da viață. (Ph. Ho.). Pe im câmp de aviaţie italian, un depozit de bombe de mare calibru Anglia cântă să dea impresia că execută o ofensivă aeriană de uşurare a frontului sovietic Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 29. — Din ultima cuvântai® ţinută la radio d® d. Roosevelt, cercurile din Berlin subliniază, în primul rând, afirmaţia că poporul american se pregătise, moraliceşte, pentru războiu, încă mult înainte de Pearl Harbour. In această afirmaţie, se vede la Berlin mărturisirea că Roosevelt s'a străduit, cu mult înainte de de intrarea efectivă în războiul Statelor Unite, să pregătească sistematic acţiunea sa, târînd In conflict, pe deplin conştient, poporul american. In felul acesta, Roosevelt însuşi confirmă că, în perioada chiar în care asigura pe Americani de voinţa sa de pace, el făcea totul spre a se angaja în războiul european, transformându-l într-unul mondial. El trebue să-şi fi dat seama de pe atunci de consecinţele împovărătoare ce decurgeau în chip necesar din politica sa pentru poporul american, care e silit să le înregistreze acum cu cea mai amară dezamăgire. Cât despre felul cum a prezentat Roosevelt situaţia militară, ca şi nădejdiile pe care a încercat să le trezească, tote acestea îndreptăţesc cercurile germane să afirme că Roosevelt continuă şi astăzi politica sa de amăgire, prin care a târît poporul american în războiu. Astfel Roosevelt încearcă acum să trezească nădejdi în ce priveşte o mare ofensivă, care ar urma să ducă la recucerirea spaţiului din Pacific recent ocupat de japonezi. In aceaaţi clipă, însă, el trebue să anunţe, că, de pe teatrul de operaţii birmsn, sosesc ştiri proaste. Noua cuvântare a lui Roosevelt, dimpreună cu mesajul trimis mai înainte Congresului, sunt sortite, după părerea cercurilor germane, să arate limpede poporului american adevăul, nu tocmai plăcut, in ce priveşte grelele sacrificii şi lipsuri impuse de războiu, şi a căror evitare, printr’o consecventă politică de pace, fusese ţelul proclamat de Roosevelt numai din motive electorale. Cuvintele adresate Franţei de către preşedintele american, cuvinte al căror ton ameninţător nu mai poate surprinde, date fiind experienţele trecute, sunt privite la Berlin ca repetare încercării de a da Franţei indicaţii in ce priveşte politica eî, aşa cum s’au dat şi altor state. Dar, în această privinţă, cercurile germane nu adoptă o atitudine specială, ci lasă pe seama guvernului francez să răspundă, în forma în care îi va părea potrivit stomacă. Londra recunoaşte pierderile suferite La Berlin te reţine faptul că preia engleză se plânge unanim de atacurile aviatice germane asupra orașelor pașnice, atacuri pe care le consideră ca barbare. în legătură cu aceasta, cercurile oficiale din Berlin subliniază încă odată, lămurit că, după o perioadă de liniște relativă din partea englezilor, l’a reînceput atacarea cu bombe a obiectivelor nemilitare din Germania. De aceea Churchill nu trebuie să se mire de atacurile de represalii ale aviaţiei germane. Deoarece aviaţia germană, pornind din bazele sale «în teritoriile ocupate, are de parcurs distanţe mai mici decât bombardierele engleze şi poate deci, fă la o cantitate mai mare de bonibe, e uşor de înţeles că atacurile germane de la Exter, Baath şi York au avut o eficacitate mai mare decât atacurile engleze îndreptate împotriva oraşelor Lübeck, Rostock şi Koeln. Faptul că aviaţia engleză, în cursul zborurilor sale deasupra Reichului, a avut de suferit şi pierderi foarte mari, arată că şi această provocare a d-lui Churchill, la un războiu împotriva obiectivelor civile, a fost o socoteală greşită. In legătură cu aceasta se remarcă, cu surprindere, la Berlin că de astă dată Londin recunoaşte, contrar practicelor de până acum, pierderile suferite, așa că postul de (Continuare in pag. 1$~a) FÜHRERUL ADOLF HITLER 5.000 de persoane in audienţă la Papa CETATEA VATICANULUI, 2« (Radar). — Papa Pius XII a primit Miercuri dimineaţă, intr’o audienţă penerală, 5000 de persoane, printre care se aflau şi câteva sute de răniţi. In cuvântarea ţinută cu sens! prilej, Sf. Părinte a preaslăvit caracterul Indisolubil al căsătoriei creştine catolice, afirmând că această căsătorie constitue una din bazele cele mai solide pentru păstrarea demnităţii omeneşti. Generalul german Guhr în audienţă la preşedintele Ismét Inonu ANKARA 29 (Rador). — D. Ismét Inonu, preşedintele republicei, a primit Miercuri la amiază pe generalul german Guhr, care se află la Ankara pentru serbările comemorative în cinstea generalului von der Goltz. După audienţă, generalul Guhr a fost invitat la dejun de șeful statului. Infrmarea Mikadoului ! TOKIO 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei DNR transmite : „ Cu prilejul aniversării Mikadoului, toate clădirile publice şi casele particulare au arborat drapele japoneze. Cu ocazia aniversărei acesteia maistrul justiţiei japonez a adus la unoştinţă că un număr de 23fi deţiuţi din 53 închisori ale ţarei se huliră de o amnistie. * ' • .' ROM.A 29 .Rador). — A 4l-a ard- Ptraură « împărţitului Japonez «şi« semnalată în termeni de adâncă simpatie de ziarele italiene, care sublinează însuşirile atât de înalte ale Suveranului japonez şi elogiază opera sa pentru gloria Japoniei. Exprimând sentimentele unanime ale poporului italian, ziarele se alătură naţiunii japoneze aliate şi prie-tere exprimând urările cele mai călduroase de viaţă lungă ,şi fericită , pentru Impărt, şi de propăşire ,şi victorie îrn lupta comună contra ins, , micului comun,. pentru poporul jaj ponem,. _---------- —| Colocvii ţărăneşti de P. NEMOIANU De câte ori mi se iveşti prilejul, mă duc cu multă plăcere la ţară ca să stau de vorbă cu lumea satelor noastre, o lume, cu totul aparte decât aceea a oraşelor in care suntem nevoiţi să ne depănăm rosturile. Asemenea excursiuni au nepreţuitul, dar de a te readuce pe linia realităţilor româneşti şi de a te înviora sufleteşte, aceste două lucruri constituind un fel de compas al vieţii pentru un intelectual care nu vrea să se înstrăineze de neamul său. Şi după fiecare excursie de această natură mi-am făcut un obiceiu să aştern pe hârtie câte ceva din cele văzute şi auzite, însemnând cu un real folos pentru mine frânturi mai interesante din convorbirile mele cu ţăranii. Un astfel de colocviu vrea să fie şi articolul de faţă. Şi de data aceasta, cum era şi firesc, cei dintâi contact l-am luat en satul meu natal, care constitue punct de plecare, mijloc de comparaţie şi punct de întoarcere în tot ceea ce gândesc şi făptuiesc. Din acest prilej am plecat la drum cu gândul să verific pe teren rezultatul unei acţiuni pe care o rntreprinsesem acum vreo doi ani şi despre care un inspector îmi comunicase veşti din cele mai îmbucurătoare. Anume, năzărindu-mi-se că solul satului meu natal ar fi foarte potrivit pentru pomicultură, le trimisesem vreo 14.000 de mlădiţe de meri, peri, cireşi, pruni şi nuci şi doream să văd cu ochii mei rezultatul obţinut, căci una este raportul oficial şi alta convingerea personală. Şi astfel, iată-mă faţă în faţă cu consătenii mei, stând la masa albă şi vorbind despre câte toate. Şi, ziceţi, fraţilor, că cei 14.000 de pomi erau bineveniţi ? deschisei vorba în direcţia care mă interesa. — Da şi, închipuie-ţi, erau prins până la unul... — Care va să zică, recunoaşteţi că, deşi trăesc departe die voi, am simţit cela ce vă trebuie ?... — Da, dar să ştii că noi nu de aceea am pus pomii fiindcă nu l-ai trimis d-ta, ci fiindcă ne hotărâsem de mai Surprins şi intrigat de această hantorsătură a convorbirii îl Întreb: —* Şi ce Va făcut pe voi să vă gândiţi la sădirea da pomi ?„. — Păi, să vezi ce s’a întâmplat» Iţi mai aduci aminte de Gheoaghe» a cărui casă şi grădină spânzură pe râpele de pe coasta satului?» Acuza vreo zece ani, de când cu viaţa asta strâmtorată, el a pus şapte mari de sora şi " de când au început să dea rod, fiecare măr îi aduce o mie de lei pe an, sau şapte meri şapte mii de lei. Când a venit d-l inspector leneseu să ne întrebe de pomi, noi eram hotărâţi să-l sădim, dar nu ştiam de unde să cumpărăm mlădiţile şi de aceea poporul s’a bucurat că ni le-ai trimis d-ta.„ De spusele sincere, fără urmă dos prefăcătorie, ale consătenilor mai, mi-a părut şi rău şi bine. Rău, fiindcă sunt un om dotat cu slăbiciuni şi deşertăciuni lumeşti şi fiindcă mi spusese in faţă că nu sunt nici daruri un reformator, ci ce! mult un înţelegător al nevoilor rurale, un lucru care nu poate să mulţumească pe un citadin al cărui cap vâjâie de teorii şi proiecte culese din străini; mi-a părut însă bine fiindcă teoria progresului pe calea imitării a poporului dela ţară profesată de mine s’a adeverit ea bună şi în cazul pe care vi l’am povestit. Pe urma acestei convorbiri sincere şi nemeşteşugite rate ales cu o nouă învăţătură, rate hotărât să renunţ cu desăvârşire la ambiţia de a fi un mare reformator în viaţa ţărănească şi să mă mărginesc la rolul mai modest de a o înţelege cât mai bine, căci numai în felul acesta voi putea fi de folos mediului social din care am răsărit şi pe care vreau să-l slujesc cu nestrămutată credinţă. Urmărind acest scop umil, voi continua cu aceste convorbiri lipsite de pretenţii, dar bogate in sugestii, de câteri voi putea să culeg o învăţătură izvorâtă din înţelepciunea vieţii populare fiindcă, după cum spune un scriitor, filosofia vieții este mai adâncă decât filosofia oamenilor. Stabilirea răspunderilor celor cari au târît Franța în răsboi PARIS 29 (Rador).— Corespondentul Agenţiei DNR anunţă: D. Jacques Doriot, şeful partidului popular francez, a luat cuvântul la o manifestaţie ce s-a ţinut la Bayonne. Oratorul a vorbit de special de chestiunea pedepsirii celor ce poartă, răspunderea războiului şi înfrângerii, făcând diferenţă între răspunzătorii militari şi răspunzătorii civili. D. Doriot a declarat că militarii, care au comis greşeli, ar trebui să fie condamnaţi tot de militari. Chestiunea esenţială, a spus tex tual d. Doriot, rămâne aceea a stabilirii vinovăţiei celor ce poartă răspunderea intrării în război Războiul a fost dezlănţuit de cei ce au dus o politică războinică, deci ei sunt răspunzători de intrarea în război, fiindcă ei au aruncat Franţa în luptă numai pentru a salva ideologiile lor. Aceşti oameni, a terminat oratorul, nu merită milă şi urmează să fie pedepsiţi fără, cruţare. Papi de eroism românesc Suveranul şi M. S. Rugina Mamă!@na au asîstaturi la prezentarea filmului „Războiul Sfânt** Prezentarea filmului ,,Războiul Sfânt", in faţa M. S. Regelui Mihai, M. S. Reginei Mame Elena, d-lui prof. Mihai Antonescu preşedinte adinterim al consiliului de miniştri, membrilor guvernului, corpului diplomatic, membrilor misiunei militare germane, ataşaţilor militari şi a sutelor de invitaţi a constituit ori după amiază in sala ARO o impresionantă proectare a luptelor armatei române in Bucovina, Basarabia şi Ucraina, cu întregul lanţ de episoade, prin care a trecut România, de la prăbuşirea graniţelor străbune şi până la dezrobirea provinciilor româneşti din Răsărit. Această frescă a virtuţilor eroice româneşti a ţinut încordată atenţia spectatorilor două ore, cu acea putere lăuntrică de trăire a faptelor, încât fiecare a avut impresia că împărtăşeşte aevea paginile de vijelioasă şi biruitoare epopee a destinului nostru istoric. Filmul înfăţişează un om in viaţa poporului român. Un an de glorioasa redeşteptare, a tuturor forţelor neamului, culminând în biruitoarea luptă a armatei române împotriva duşmanului din Răsărit. Armata Regelui Mihai I, faptele de arme ale ostaşilor e®ri, sub conducerea Mareşalului Antonescu, luptă alături de glorioasele armate germane, spre a scăpa ţara noastră şi Europa întreagă de blestemul ameninţării bolşevice, sunt puternic conturate în acest film românesc. Este chipul unui neam ce-şi scrie istoria prim, vitejia şi jertfele de sânge ale armatei sale, îndeplinindu-şi — astăzi, ca şi pe vremea voevozilor, — aceaşi mare misiune europeană. Este prima etapă a drimurist Pe care România Regelui Mihai I, sub veghea luptei creatoare a Mareşalului Antonescu, se înalţă pe culmile destinului său istoric. încă de la ora patru după amiază au început să sosească în sala cinematografului ARO invitaţii. In aşteptarea M. S. Regelui Mihai şi a M. S. Reginei Marie Elena se aflau d-nis . Prof. Mihai Antonescu, preşedinte ad-interim al Costeliului, ministru al afacerilor străine şi ministru al propagandei naţionale; membrii guvernului; d-ral de C A. Dumitru L Popescu, ministrul afacerilor interne; g-ral Nic. Stoenescu, ministrul fi(Contînuire fn pag. 5-n)