Curentul, iulie 1942 (Anul 15, nr. 5162-5192)

1942-07-22 / nr. 5183

f 2­­8 pag.) 99Curentul” economic Cum se vor rezolva cererile pentru firele de bumbac Se aduce la cunoştinţa ţesători­lor de bumbac, că In vederea re­partizării restului de disponibil d­in contingentul de fire din Italia, urmează să facă ministerului Eco­nomiei Naţionale, cereri de import documentate prin Asociaţia Profe­sională a Ţesătoriilor de Bumbac, in şi cânepă din Bucureşti Str. Ing. A. Saligny No. 6. Cererile vor trebui făcute pe formular obişnuit de import, ară­tând în motivare cantităţile anga­jate din cotele primite până în pre­zent. Ţesătoriile de bumbac sunt in­formate că prin cererile ce prezin­tă trebue să se angajeze formal că vor comanda efectiv firele ce le solicită, într’un termen maxim de 30 zile dela eliberarea licenţei. După expirarea acestui termen, firmele sunt obligate să justifice darea comenzilor. Cererile vor trebui să fie însoţi­te de facturi proforma în două exemplare cu două copii în tradu­cere. La soluţionarea acestor cereri se vor avea în vedere în primul rând ţesătoriile ce fac livrări militare. Aceste cereri trebuesc depuse la numita asociaţie, cel mai târziu până la 27 iulie a. c. inclusiv, care le va înainta ministerului Econo­miei Naționale cu un aviz consul­tativ. Obligativitatea întreprinderilor de a prezenta registrele comerciale Ministerul finanţelor aduce la cunoştinţa întreprinderilor comer­ciale şi industriale că sunt obligate să prezinte registrele comerciale, atât cu ocazia aşezării impuneri­lor, cât şi cu prilejul verificărilor fiscale. Potrivit legii contribuţiunilor directe, întreprinderile care nu vor prezenta la verificare şi cu o­­cazia impunerilor, registrele lor comerciale, vor fi supuse sancţiu­nilor prevăzute de această lege. Ministerul finanţelor a luat mă­surile necesare ca sancţiunile res­pective să fie aplicate tuturor în­treprinderilor care nu s-au confor­mat sau nu se vor conforma aces­tei obligaţiuni legale. Preţurile maximale ale lemnelor de foc Se reaminteşte populaţiei Capitalei preţurile lemnelor de foc : a) De la depozitarii cu linii de ga­raj : 10.000 kilograme netăiate lei 22.000. 10.000 kilograme tăiate lei 23.000. 10.000 kilograme sparte lei 24.000. Aceste preţuri se înţeleg loco de­pozit pentru orice fel de esenţă de lemn de foc (şleau, fag, salcâm, etc.). b) pentru lemnele aduse de aceşti depozitari la domiciliu : 10.000 kgr. lemne netăiate 24.400 lei. 10.000 kgr. lemne tăiate 25.200 lei. 10.000 kg. lemne sparte 26.200 lei. La lemnele de foc cumpărate de la depozitari fără linii de garaj se ma­jorează cu lei 200 la mia de kilo­grame pentru lemnele netranspor­tate și cu 260 lei de fiecare mie de kilograme transportate. a) depozitarii cu linii de garaj: 1000 kgr. lemne de foc netăliate lei 2520. 1000 kgr. lemne de foc tăiate lei 2600. 1000 kgr. lemne de foc sparte lei 2700. La domiciliul consumatorului: 1000 kgr. lemne de foc netăiaite lei 2730. 1000 kgr. lemne de foc tăiate lei 2820. 1000 kgr. lemne de foc sparte lei 2920. m Preschimbarea cartelelor colective de pâine Subsecretariatul de Stat al Apro­vizionării comun­că următoarele : , In cursul săptămânii 20-26 Iulie a. c., se vor preschimba cartelele co­lective de pâine, care expiră în cursul acestei săptămâni. Pentru a­­cestea posesorii se vor adresa în fe­lul următor : Intrepr­nderile industriale cu pe­ste 20 lucrători, 1 an şi atelierele şi întreprinderile industriale sub 20 lu­crători, vor preschimba cartelele primite pentru supliment de pâine pe baza unei adrese în care se va menţona numărul total al lucrători­lor (femei şi bărbaţi) şi ucenicilor. Cererea însoţită de cotoarele vechi, va fi certificată de şeful întreprin­derii, sau de delegatul ofical de pe lângă întreprindere, în căzul când el există, şi care îşi asumă toată răs­punderea asupra exactităţii datelor şi a executării distribut­e a pâinii. în­treprinderile şi atelierele ce au sub 20 lucrători vor prezenta cererea vi­zată de către circumscripţia respec­tivă ; se va menţ­ona de asemenea în toate cererile numărul raţiilor avute pentru cele ş­ase intervale prece­dente. Pentru fiecare întreprindere se va face o singură cerere pentru lucrători , eventual pentru cantină şi căm­i. Depunerea cererilor se va face începând de Joi 23 Iulie a. c. la Of­eiul Raţionalizării Consumului, Calea Victoriei 133. Sp­­alele, sanatoriile, casele de să­nătate, se vor prezenta Sâmbătă 25 Iulie a. c. la Ministerul Sănătăţii, Direcţia Medicine Curative, pe baza unei situaţii întocmită şi semnată de d. medic şef al spitalului în confor­­mtate cu instrucţiunile precedente. Cantinele Consiliului de Patronaj al­ Operelor Sociale, vor primi car­­tele de la acea Instituţie începând de joi 23 iul­i a. c. Cantinele Instituţiunilor publice şi par­iculare pentru funcţionarii lor vor depune cererile pentru cartelele colective de pâine, la Oficiul Raţ­o­­nalizării Consumului cu începere de Jo 23 Iulie ora 8 dimineaţa. Toate instituţiunile depinzând de Direct­a Generală a Căilor Ferate române, vor trimite cererile la Di­recţa Asistenţei C. F. R., care le va trimite centralizate pe categorii la Oficiul Raţionalizării Consumului, Luni 27 Iulie a. c. Toate instituţiunile depinzând de Primăria Municipiului Bucureşti, vor trimite cererile la Direcţia Economa­­tului de pe lângă acea Primărie, care le va trimite ,centralizate pe catego­rii la Oficiul Raţionalizării Consu­mului­, Sâmbătă 25 iulie a. c. Strănutul a fost şi este considerat, atât la popoarele primitive, cât şi la cele civilizate, din cele mai ve­chi timpuri şi până în ziua de as­tăzi, ca un semn supranatural, iar poporul l-a interpretat în diferite chipuri, socotindu-l ca o prevestire bună sau rea, după împrejurări. La baza tuturor credinţelor privitoare la strănut stă concepţia străveche, păs­trată încă la multe popoare primi­tive, că, în timp ce omul strănută, îi intră sau îi iese, prin nări, un duh rău sau o părticică din suflet. Tea­ma de a nu i se întâmpla ceva rău, ba chiar moartea, celui ce strănută, a făcut să se recurgă, la popoarele civilizate, la cunoscuta urare ce se adresează în asemenea împrejura­r: Doamne ajută ! — Să-ți fie de bine ! — Sănătos ! etc., cum se obicinuește la noi. Tot astfel la Francezi : A vos souhaits ! A voîra santé! — Dieu vces bânisse! — la Italieni: Alia salute ! — Viva ! — Felicită ! — la Spanioli : Dios le ayude ! — la Ger­mani : Helf Gott! — Prosti! — Ge­sundheit ! — la Englezi : God bless you ! — la Slavi : Na zdorovie ! (Ru­șii) — Na zdrowie! (Polonezii) — Na zdravlje ! (Sârbii) — Na zdrave ! (Bulgarii) — la Albanezi : shëndet ! (sănătate) — la Greci : ghiasu! (să­nătate ţie) etc. Vechii Greci urau celui ce strănu­ta : „să trăeşti, Zeus să te păzeas­că !” După cum raportează Pliniu, împăratul Tiberiu, care era de o fire posmorîtă, pretindea să i se ureze sănătate, când se întâmpla să stră­nute, chiar atunci când se afla în trăsură. Şi Pliniu se întreabă mirat : „de unde vine obiceiul de a se face urări celui ce strănută ?" I se poate răspunde acum că era un obiceiu magico-religios, un fel de conjuraţie care are de scop înlăturarea efecte­lor dezastruoase ale acţiunii duhului rău, strecurat prin nări în corpul ce­lui ce a strănutat. La noi, când strănută un copil mic trebue neapărat să-i urezi : Doamne, ajută-i cu bine! sau Sănătos ! ca să crească mare. Până şi calului trebue să-i zici : „sănătos !" când strănută. In Franţa, Bretonii din Finistère fac şi ei invocaţiuni în favoarea cailor, când aceştia strănută, şi-i recomandă sfântului Elei, patronul lor. In Bucovina se crede că dacă stră­nută cineva noaptea, trebue neapă­rat să i se ureze , sănătos !", căci altfel se poate întâmpla să se afle vreo strigoaică pe-acolo, care să-l pocească sau să-l omoare. Se po­vesteşte că a fost un fecior de bo­ier care-şi propusese să plece noap­tea la drum. Calul îi sta legat afară, numai să-l încalece şi să pornească. Un tâlhar însă, văzând calul, se a­­propie să-l fure. Tocmai atunci vede prin fereastră pe un strigoiu care se apropiase de patul feciorului de bo­ier şi era gata să-i sugă sângele sau să-l pocea­scă. Atunci se întâmplă ca feciorul să strănute. „Sănătos ! a stri­gat tâlharul de afară, iar strigoiul, de ciudă, a crăpat, căci, de nu-i ura tâlharul sănătate, feciorul boie­rului era în primejdie de moarte. Auzind cei din casă sgomotul, au eşit afară, întrebând ce este. „Veniţi singuri şi veţi vedea", le răspunse tâlharul, „să vă încredinţaţi ce trea­bă v’am făcut". Şi le arătă strigoiul crăpat. Cu toţii s’au bucurat şi i-au dat de bună voie calul. De atunci a rămas obiceiul ca totdeauna să se ureze celui ce strănută : „sănătos !" (Voronca, Datinele 1074). Una din credinţele cele mai răs­pândite, la noi şi la multe alte po­poare, e următoarea : dacă a stră­nutat cineva îndată după ce el în­suşi sau altul a afirmat ceva, spu­sele lui sunt adevărate sau se vor împlini în viitor. Această credinţă e atestată şi la Grecii din antichitate. După­ credinţa rabinilor, strănuta­­tul era, la început, o prevestire de moarte, dar patriarhul lacov ar fi obţinut de la Dumnezeu ca efectul lui să se schimbe în bine. După Aristotel, dimpotrivă, strănu­­tatul e o favoare a cerului pe care trebue s’o primim şi s’o cinstim ca pe un lucru sfânt şi ca un semn de sănătate deplină. Această credinţă e împărtăşită şi de Hipocrat, care so­coteşte chiar că o femeie însărci­nată e plină de noroc, când strănută mai des. In timpurile noastre, cu foiarte pu­ţine excepţii, strănutul e considerat ca o prevestire bună, e semn de chef şi de veselie. La noi, ca şi aiu­rea, i se dau încă interpretări dife­rite după timpul, după împrejura­rea în care se produce şi după fre­­cvenţa lui. Astfel, Cine strănută în seara de Sf. Va­sile va avea noroc tot anul sau va primi daruri a doua zi. Această cre­dinţă o găsim şi la alte popoare. Cu privire la obiceiu de a se dărui ceva ace­luia ce strănută la Sf. Vasile, Del Chivo aminteşte datina (de pe vre­mea lui Constantin Brâncoveanu) de a se închina un pahar de vin aceluia ce a strănutat la masă şi de a i se dărui două bucăţi de postav. Dacă se întâmpla să strănute Domnitorul, i se dâruia, pe stama visteriei, o buca­tă de stofa de brocat de aur, pentru a-şi face o haină (Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, ed. Iorga, p. 63). Cei ce nu strănută în ziua de Anul­ nou, acela nu va ajunge până la anul viitor. Când un copil strănută la lăsatul secului, atunci să i se dăruească o vită oare­care, ca să aibă parte şi noroc de ea. Vinerea, fiind o zi nefastă, cine strănută în această zi, dimineaţa, va avea supărare în timpul zilei. Dacă strănută cineva Sâmbătă di­mineaţa, nu va sfârşi lucru, ce şi-a propus. Cine strănută de două ori e a bine; cine strănută numai odată sau de trei ori e semn rău. La fel cred Saşii din Ardeal şi locuitorii din munţii Boemiei. Alţii cred însă că strănutatul de trei ori în şir e semn de mare chef (Tecuci). Aceeaşi cre­dinţă o regăsim şi aiurea. La Englezi găsim următoarele cre­dinţe. Dacă-ţi vine cineva în casă şi strănută odată, roagă-l să mai stea, căci e semn de noroc; dacă însă strănută de două ori, pofteşte-l să plece. Dacă strănută cineva trei nopţi de-a rândul de câte două ori, trebue să moară cineva din casa aceea. Dacă intră cineva într’un han şi strănută de două ori, să-şi ia ca­­trafusele şi să-şi caute alt adăpost,, dacă vrea să nu păţească ceva. O­­mului care strănută o singură dată Luni de dimineaţă, când se scoală, are să-i meargă bine toată săptă­mâna ; dacă strănută de două ori, se va întâmpla contrariul. Japonezii cred următoarele: omul care strănută o singură dată a vor­bit de bine în momentul acela; dacă strănută de două ori, e vorbit de rău ; dacă strănută de trei ori în Șir, e semn că lumea-şi bate joc de el ; dacă însă strănută de patru ori, apoi... are guturaiu. Când strănută un bolnav, e semn că se va însănătoşi. Această credin­ţă, foarte răspândită la noi, o găsim la multe alte popoare. In peninsula Sorrento (Italia) se crede că cine strănută la începutul unei bo­ale nu se va mai face bine; dacă însă stră­nută când începe să se întremeze, se va face sănătos. In Bucovina se crede că d­acă-i vine cuiva să strănute și nu poate, e semn că va fi purtat de nas de nevastă-sa sau... de altcineva. Nu putem încheia acest articol fără a pomeni următoare ciudată în­tâmplare pe care o povestește cro­nicarul Neculce în ale sale „O samă de cuvinte" : „Barnovski-Vodă mer­gând cu multă groată din ţară la Poartă, cu mulţi boieri şi mazili şi curteni şi cu ceilalţi mai proşti, şi preoţi şi cu călugări, şi mergând pe drum şi popoi­nd, şi şezând la masă, au început a strănuta Barnovski-Vodă dos şi tare. Iară boierii cari erau la masă cu Barnovski-Vodă i-au zis după obiceiu : „Sănătos, Doamne, şi pre voia Măriei Tale!" Iar pe urmă, văzând că tot strănută, un boier să fi zis : „Viermi, Doamne !" şi cum i-au zis „Viermi, Doamnei", au şi tă­cut de strănutat”. Acest exorcism — căci era, fără îndoială, un exorcism pentru alungarea duhului necurat care provoca strănutul — nu l­-am mai întâlnit nici la noi, nici la alte popoare.­ ­ EMPIRICUS Abecedar latin Reminiscenţe păgâne — Strănutai in credinţele noastre — Taxa benevolă asupra veniturilor proprietăţilor agricole Taxa benevolă de 1 la sută asu­pra veniturilor proprietăţilor a­­gricole, în folosul Camerelor A­­gricole, se menţine şi pe exerc. 1942-43, conform legii Camerelor Agricole. -----oxoxoxox • xoxoxoxo----­ Vehicule pentru ghiaţă Subsecretariatul de Stat al aprovi­­z­onării aduce la cunoştinţa autorită­ţilor, întreprinderilor alimentare, ca şi fabricilor şi revânzătorilor de ghiaţă, care sunt lipsiţi de suficiente mijloace de transport, să se adre­seze la prefectura poliţiei Capitalei, serviciul circulaţiei, în fiecare zi până la ora 7.30, pentru a obţine contra plată, veh­culele necesare transportului de ghiaţă . Orice informaţiuni sau reclama­­ţiuni în legătură cu obţinerea vehi­culelor se vor adresa subsecretaria­tului de Stat al aproviz­onării, di­recția transporturilor, telefon 5.40.26 și 4.42.00 interior. -----oxoxoxox • xoxoxoxo----­ Asigurarea seminţelor din noua recoltă Ministerul Agriculturii şi Dome­niilor a luat măsuri pentru asigu­rarea seminţelor, din noua recoltă, necesare la înfăptuirea planului de cultură de toamnă şi primăvară. Sămânţa pe care şi-o vor păs­tra-o agricultorii va trebui să fie curată, de soi bun şi sănătos. Ministerul nu va achiziţiona se­minţe decât pentru aprovizionarea regiunilor eventual deficitare. -----oxoxoxox • xoxoxoxo----­Acte de Notariat LUNI, 7a IULIE 1942 VANZARI-CUMP­ARARI — 21127 — Berceanu I. C. D. Fănica S. a. — vând Vasile și Anica Mihăiles­­cu, imob. itr. Balcic 13, lei 160.000. — 21068 — Reiner Paul şi Frederik­ —Costea Gavrilă şi Simionaţ Petre, i­­mob. Com. Sub. Lupeasca, cu 100.000 lei. — 21069 — Horovitz Aurelia — Maria Costin — apart., str. Atena 8, cu lei 355.000. 21095 — Albulescu Maria — Aron Berghian, imob., str. Răcoroasa 9, lei 205.000. — 21114 — Ionescu Nicolae — C. Io­­nescu Ferando, imob. str. Negru Vodă 34, lei 120.000 — 21126 — Otopeanu N. Marta — Gheorghe Otopeanu ,imob., str. Simion Bărnuţiu 5,­ cu lei 300.000. — 21103 — Gohn Friederch —Natalia Nedea C. Ionescu, apart., str. Precupe­ţii Vech­i7, cu lei 1.000.000. — 21110 — Ghiţulescu Iile a. a.—Ma­rta şi Mihalache Ioniţă, imob., strada Târnava 27, cu lei 250.000. INSCRIPTIUNI IPOTECARE — 21107 — Tănase Ilie şi Constanta ipotechează Casei Aut. de Finanţare şi Amortizare, imob., str. Matei Voevod 44, s. a., pentru garantarea împrumu­tului de lei 4.500.000, contractat de ing. I. Teodoru. ACTE DOTALE — 21105 — Teodorescu Tinca şi Nic., constitue dotă Elena Teodorescu la că­sătoria cu I. Mugioiu, imob. str. Călu­­găreni 18, eval., lei 400.000 Amenajarea nouilor orezarii Se aduce la cunoştinţa agricul­torilor, că ministerul Agriculturii prin serviciul îmbunătăţirilor Fun­ciare va continua şi în anul agri­col 1942—43, campania de extin­dere a culturii orezului. Cei interesaţi din judeţele în care această cultură reuşeşte, se vor adresa serviciului îmbunătăţi­rilor Funciare în B-dul Const. Brâncoveanu (fost Regele Albert) No. 27 etaj I, Bucureşti, — pentru a fi trecuţi pe programul de lu­cru, — cunoscând că cererile vor fi luate în considerare numai în ordinea înscrierei. Se atrage atenţia că orezăriile pregătite din toamnă, imediat după strângerea recoltelor, sunt cele care dau rezultatele cele mai bune. Distribuirea zahărului S­ubsecre­ta­­riatul de Stat al Apro­vizionării face cunoscut următoa­rele : Distribuirea zahărului necesar hra­nei pentru populaţia Capitalei pe lu­nile Iulie şi August a. c., se va face cu începere de la 21 Iulie a. c., pe ba­za bonului Nr. 4 din cartela nouă, astfel: 1.200 grame pentru populaţia cre­ştină ; 400 grame pentru populaţia de o­­rigină etnică evreiască (cu bonurile barate). Toţi comercianţii grosişti şi demi­­grosişti, se vor aproviziona de la­ S. A. pentru Comerţul Zahărului, cu can­tităţile de zahăr în limita justifică­rilor cu bonuri pe care le-au depus pe luna precedentă. Bonurile 2 şi 3 sunt valabile Încă până în seara zilei de 22 Iulie a. c. Comercianţii sunt obligaţi să jus­tifice cantităţile de zahăr eliberate pe baza bonurilor Nr. 2 şi 3 depu­nă­nd la grosişti bonurile amintite până cel mai târziu în seara de 27 Iulie a. c. Grosiştii sau demigrosiştii, vor de­pune bonurile Nr. 2 şi 3 primite de la detailişi la Oficiul Raţionalizări Con­sumului, cel mai târziu până în seara de 31 Iulie a. c. Comercianţii sunt obligaţi să satis­facă pe toţi consumatorii cari deşi nu sunt înscrişi la magazinul lor, lo­­cuesc în apropierea acelui magazin. Deci toţi consumtorii cari au obţi­nut cartele după ce s-au făcut înscri­erile la magazine, sau şi-au schimbat domiciliul vor fi aprovizionaţi de co­merciantul cel mai apropiat de do­miciliul lor. Cu ren­tu­lAMUL XV, No. 5183, Miercuri 22 Iulie IS4# ^ La zi Ce no­şlia d. Roosevelt Dacă Statele Unite nu au pus Încă pe picior de război Industria lor uriaşă şi nici nu au putut trimete în linia de joc nicio singură divizie complet echipată, au mobilizat, în schimb, întregul lor geniu publicitar In serviciul răsboiului şi nu au cruţat miliardele pentru a făuri o gigan­tică organizaţie propagandistică, fără asemănare in lumea Întreagă. Folosind aceleaşi mijloace ca pentru lansarea gumei de mestecat, a telefonului, a rachidelor sau a cutărui antinevralgic, Roosevelt a mo­bilizat 1400 experţi de publicitate pentru conducerea uriaşei campanii propagandistice, in favoarea războiului, încercând să „lanseze" victoria ca pe un dendlirice. Publicul din Statele Unite şi din restul continentului trebuia pe deo parte, speriat de „groaznica primejdie a puterilor Tripartite" iar pe de alta, convins de o mulţime de lucruri caii de cart mai greu de con­vins: ba că alianţa capitalismului yankeu cu bolşevismul e ceva gresc şi chiar avantajos pentru cel dintâi, ba că America de Sud, „foarte ame­ninţată de Axă", trebue să ceară protecţia Statelor Unite, etc. etc. Cu toată uriaşa aparatură, cu toate miliardele investite, cu toată genialitatea experţilor in publicitate, sarcina este extrem de ingrată. Prea trebuiesc folosite minciuni sfruntate şi prea se scontează naivi­tatea marelui public care are şi alte surse de informaţie. Experţii raportează că această uriaşă campanie de propagandă are nevoie şi de lapte concrete: izbânzi militare, succese diplomatice, aderări de neutri... Dar de unde să iei aceste „lupte concrete"? In schimb Înfrângerile militare şi diplomatice se ţin lanţTM Roosevelt, foarte plictisit de propaganda radiofonică japoneză care intercalează In ştirile de răsboi, convorbiri cu prizonierii americani foarte atent ascultate de publicul din Statele Unite, a chemat de urgenţă pe generalul Marshall, cerându-i să pună imediat să vorbească la pos­turile de radio americane, prizonieri japonezi. Generalul Marshall, deveni alb ca varul și începu să bâlbâie: — Să vedeți... dar... numai că... — Ce vrei să spui? întrebă cu priviri congestionate Roosevelt. — Că... n'avem de unde să luăm prizonieri japonezi. — Cum? Nu am luat până acum nici un prizonier japonez? — Nici unul. — Dar paraşutiştii de la Pearl Harbour? — Cei mai mulţi au pierit dând foc aeroporturilor noastre cu mâna lor, iar alţii şi-au făcut „hara-kiri" înainte de a fi prinşi. — Dar piloţii avioanelor japoneze doborâte? — Piloţii japonezi nu au paraşute... Roosevelt a rămas împietrit. Va să zică, faimosul său „The big dive", uriaşa campanie pro­pagandistică cu care vrea să zdrobească forţele tripartite, nu servea la mare lucru, dacă ea nu se bizuia şi pe reale victorii militare, care la rândul lor nu se fabrică de la Casa Albă...­ A. Pom­escu Probleme de eri­că de azi ale pedagogiei româneşti Numele d-lui Stanciu Stoian este îndeajuns de cunoscut în pedagogia românească prin lucrările d-sale care, dela 1928 lacoace, începând cu acea metodică a clasei I-a primare, s’a­u a­­dăogat an cu an, îmbrăţişând toate aspectele pedagogiei contimporane, până la această masivă contribuţie a­­supra cunoaşterii problemelor de eri şi de azi ale pedagogiei româneşti. Lucrarea recent apărută de sub teascurile editurii ,Scrisul Româ­nesc“ şi intitulată „Probleme de ieri şi de azi ale pedagogei româneşti“, ad­uce o largă şi preţioasă contribuţie la cunoaşterea unui mare capitol d­e vieaţa şcoalei. E interesant să cu­noaşteam­ că­­pedagogia românească a avut precursori de seamă chiar prin­tre domnii ţărilor româneşti, ca Nea­­goe Basarab sau Dimitrie Cantemir, enciclopedistul cele mai de seamă al veacului XVIII-l lea. De la influenţa slavonă, care dăduse naştere în Mol­dova, prin ucenicii lui Petre Movilă, unei şcoli de erudiţie, în care era şi puţin amestec latin şi grec, se trece pe nesimţite la o influenţă franceză care se desfăşoară paralel cu una germană, avându-şi fiecare susţină­torii ei, de proporţiile unui 1. Eliade Rădulescu, Ion Ghica, V. Conta, Si­mion Bărnuţiu, Ion Popescu, ca să a­­jungem la herbertianul şcoalei româ­neşti, d. prof. G. G. Antonescu, spi­rit format la şcoala germană. E bine iarăşi de ştiut că pedago­gia românească — şi aici e marele merit al lucrării d-lui Staniciu Stol­­ian, — a găsit în scriitorii noştri, in­diferent de curente şi şcoli literare, aprigi susţinători. Un junimist ca Ti­tu Maiorescu, ajuns ministru al şcoale­­lor, un M. Eminescu, I. Creangă şi alţii, vor fi mereu prilej de cercetare în legătură cu domeniul pedagogiei şi psiholog­ei. Opera lor are, pe lângă meritul literar pur, un profund sens moral. Dintre pedagogii de actualitate, un S. Mehedinţi, C. Rădulescu-Motru şi alţii care sunt continuatorii aceluiaş spirit junimist şi semănătorist, ca şi reprezentanţii poporanismului (care în pedagogie ne-au ne-au dat pe un Spiru Haret, D. Gusti, St. Zeletin şi alţii), şi-au dat osteneala să îndru­­meze şcoala românească pe făgaşuri noui, aducând o largă contribuţie a­­tât la cunoaştere ei, cât şi mai ales, la sprijinirea ei. După prezentarea acestui cadru de mişcare a pedagogiei româneşti, im­presionant prin bogăţia de cunoş­tinţe şi material, d. Stanciu Stoian trec la problemele de actualitate ale pedagogiei româneşti, probleme care trebuesc luate în serios şi sprijinite, de­oarece de ele depind reforma ce se va da şcolii. Aceste probleme sunt: ridicarea culturală a satului, rolul sociologiei în­formarea învăţă­mântului, tradiţia şi prejudecată în şcoală, grupul şcolar, promovarea elevilor în şcoala primară, educaţia cooperatistă, educaţia fizică, scrierea frumoasă şi predarea ei în şcoala primară, etc. Toate aceste probleme sunt bine studiate şi prezentate pe toate feţele, cu obiectivitate de simţire şi reali­zare. Dar lucrarea d-lui Stanciu Stoian trebue citită în totul de către acei cari au grija şcoalei româneşti. Ceea ce am vrut sa facem aici, a fost să trezim tocmai acest interes pentru lucrare care se cere studiată. In să­răcia actuală de scrieri în legătură cu educaţia şi învăţământul, o scri­ere ca aceasta este un eveniment: să găsim o clipă răgazul de a-l cer­ceta. D. Iordan Expoziţie şcolară Camera de Comerţ şi de Industrie din Capitală aduce la cunoştinţa publicului, că expoziţiile Şcoalei Industriale a Ucenicilor Metalurgişti, constând din probe de examen, lucrări manuale, mo­dele, calcule de rezistenţă, executate de elevii acestei şcoale, cât şi expoziţia Şcoalelor Practice de Comerţ, din Pa­latul Camerei de Comerţ, Str. Bursei Nr. 4, rămân deschise până la 10 Au­gust a. c. Vizitarea expoziţiilor se face zilnic între orele 16—20, iar duminicile şi sărbătorile între orele 9—13. Intrarea liberă. CUGETAREA — GEORGESCU DELAFRAS a lansat romanul la o de ORIO VERGANI In românește de MARIELLA COANDA ca­rte reprezentativă a literaturii italiene moderne Succesul artei populare româneşti în Germania facterul mâneşti­lui nostru. ... Cele patru expoziţii de artă populară românească de la Viena, Stuttgart, Frankfurt şi Colonia, au avut aşa­dar un rol deosebit de a înfăţişa poporului german una din forţele poporului no­s­tru, ele răspunzând unei tmbtî neceslm tati de propagandă, acum, când, pe ldngfl faptele de arme, naţiunile cauta să se cunoască unele pe altele ţi să se afirme pe tărâm cultural. specific al artei populare ra­ji spiritul inventiv al poporu-In intenţia de a face căt mai cunos­cute, peste hotare, valoarea şi posibi­lităţile creatoare ale poporului român, ministerul propagandei naţionale a or­ganizat anul acesta o serie de expoziţii in principalele orare germane, in ca­drul cărora au fost înfăţişate opera de artă populară românească realizată, de ţăranii noştri. Prin aceste expoziţii străinătatea a avut prilejul să cunoas­că mai deaproape caracterul sufletesc şi moral al poporului român, însuşirile lui artistice, precum şi înaltele-i idea­luri ce caracterizează şi pentru care luptă România. Obiectele expuse cons­tau din sculpturi în lemn, obiecte cas­nice lucrate artistic, ţesături, vase de ceramică, toate produse din spiritul inventiv al poporului şi executate de artişti din mijlocul poporului, in dosul cărora pulsează însuşi sufletul naţiei Expoziţiile au avut loc, pe rând, la Viena, Stuttgart, Frankfurt şi Colonia, stârnind peste tot un interes deosebit în rândurile vizitatorilor şi un larg e­­cou în presa germană. Aceste expoziţii de artă populară ro­mânească, din German­ia n’au avut nu­mai ecoul de a satisface curiozitatea cercetătorilor şi etnografilor germani, ci ele au avut şi misiunea de a arăta Ger­maniei adevărata faţă a României şi meritele reale ale poporului român. Prin obiectele expuse acolo vorbea po­porul român, însuşi, a cărui vitejie pe câmpul de luptă este egalată de posibi­lităţile lui creatoare pe câmpul artistic şi cultural. Poporul german a avut o­­cazia să cunoască pentru prima dată sufletul şi valoarea naţiunei romăne ale cărei trăsături fundamentale sunt ex­primate în aceste opere de artă popu­lară care alături de limbă şi de pute­rea de rezistenţă a masei, constitue stâlpul vieţii româneşti. Peste tot în oraşele germane expo­­­ziţiile româneşti de artă populară s’au bucurat de un succes strălucit. Sute de vizitatori treceau zilnic prin faţa o­­biectelor expuse, ajungându-se uneori, cum s’a întâmplat la Colonia, la cifra record de 2200 vizitatori într’o singură zi. Dificultăţile şi mai ales presa — cea obicinuită şi cea ştiinţifică — a acor­dat acestor manifestări româneşti o a­­tenţie deosebită. In fiecare zi ziarele germane, de la cotidianele politice, până la revistele periodice, au consa­crat articole, studii sau note informa­tive despre arta populară românească, comentându-se în ace­laş timp meritele poporului român, eforturile lui în lupta comună pe care o duce alături de Ger­mania şi străduinţele de a colabora cât mai intens la crearea nouei ordine eu­ropene ale cărei fraze se pun acum prin colaborare tuturor naţiunilor alia­te. Oameni de ştiinţă şi etnologii au cercetat îndeaproape caracterele artei populare româneşti, punând in eviden­ţă asemănările cari există între arta românească şi cea germană, relevând in acelaş timp marea originalitate, ca­ 1 »■■■ — — I Festivalul dela „Aro*1 pentru sărbătorirea victoriei dela­­ Sevastopol Duminică dimineaţă a avut loc la sala ARO un mare festival organ««» de revista ARMATA, cu concursul secţiei de propagandă a Marelui stat Major, închinat victoriei dela Sevas­topol. ... In faţa unei săli arhipline, festivalul a fost deschis prin intonarea Imnului Regal Român, a imnurilor germane și a celui italian, executate de orchestra simfonică a armatei de sub conduce­rea d-lui căp. Juncu Dumitru. Cuvântarea de deschidere a fost rostită de d. general Georgescu Pion, care a reliefat însemnătatea victoriei de la Sevastopol, unde armatele române, înfrăţite cu cele germane au scris una din cele mai strălucite pagini ale războiului pentru desrobire. D. George Vraca a recitat „Sseas­­totpolul", a doua scrisoare din Cri­­meea, versuri de maiorul Mîrcel Mărcovu. Au urmat apoi reportajele de răz­boi de la Sevastopol, precum şi „Ro­mânii la Balahlava" schiţă de război de d. Cod­in Lăzărescu. Partea muzicală a fost alcătuită din „Coriolan", uvertură de Beethoven, e­­xecutată de orchestra simfonică a ar­matei sub conducerea maestrului Teo­dor Rogalski, „închinarea eroilor de la Sevastopol", marș eroic de căp. de rezervă I. Ghiga, executat sub con­­­ducerea d-lui căpitan Juncu Dumitru, iar in cinstea armatei germane s’a e­­xecutat „Uvertura Rienzi" de Wag­­­ner. La urmă a fost executat „Marșul festiv" de Teodor Rogalski, sub con­duc­erea autorului, după care a avut loc rularea filmului „Victoria de la Sevas­topol", ediţie specială O. N. C. in primă viziune, executat de opera­­­torii de războiu căp. Panţu Constan­tin şi caporal T. R. Simionof Al. Festivalul, care s-a bucurat de un mare succes de public, a fost dat în folosul Darul Ostașului din Crimeea. BIBLIOFILA Cel mai mare anticvariat din ţară cumpără şi vin­de : cărţi române, străine ediţii rare, stampe, gravuri, monede, documente, picturi alese. BIBLIOFILA în faţa ziarului ».CURENTUL”, str. Domniţa Anastasia 8. Tel. 3.32.82. &$5pî0g lâ/ruif'A’jţtâie Marţi 21 Iulie 1942 RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 6.55 1 8.00 : ORA DIMINEŢII- Deschi­derea emisiunii. Radio Jurnal. Concert de dimineaţă: închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA • SCURTA 11.30: POŞTA MILITARĂ RADIO. 12.00: Emisiuni speciale in limbile ucrainiană şi rusă. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 12.30: Deschiderea emisiunii. Quarte­­tul de mandoline. 12.50 : ORA OSTAŞULUI. 13.50: Ştirile serviciului german. 14.00 : Radio jurnal. 14.20: Muzică variată (discuri). 14.30: ORA RĂNIŢILOR . Orchestra Costică Tandin (voce : Rodica Bujor şi Alex Grozuţa). 15.30 : Reportagii germane de pe front. 15.40 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA • 17.40: Emisiuni speciale in limbile ucrainiană şi rusă RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 18.00: Deschiderea emisiunii. Orches­tra Societăţii Române de Editură (voce: Liana Petrică şi Ion Luican). 19 00 : Alecu Dan : Egiptul. RADIO ROMANIA 19.15 : POŞTA MILITARĂ RADIO. RADIO BUCUREŞTI 19.15 : ORA ITALIEI. I D-ra Mariella Coandă: „Amintiri din Roma“. II. D-ra Maria Teresa Ferrero : „Canzoni del Vesuvio“. III Actualităţi italiene. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 19.50: Serile serviciului german. 20.00 : Radio jurnal. 20.10 : Muzică variată (discuri). " "­ 20.20 : Jurnal în limba turcă. 20.35 : Muzică variată (discuri). 20.40 : UNIVERSITATEA RADIO I Ciclul „Poeţii satului românesc". Dem. Theodorescu : „Şt. O. Iosif. 21 00 : Concert simfonic de muzică clasică (discuri) . 22.00 : Radio jurnal. Sport. 22.20: Muzică din operete (discuţi). RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 23.00 : Muzică variată uşoară (disc.). 24.00 : închiderea emisiunii. RADIO MOLDOVA (280,9 ro) 13.00: Deschiderea emisiunii. Învăţă­tura zilei. Muzică uşoară (discuri). 13 20 : Radio Jurnal (I). 13.30: Orchestra Grigoraş Dinicu (discuri). 14.00 : Radio Jurnal (II). 14.20 : Muzică variată pentru masă (discuri) 15.00: închiderea emisiunii de prânz. 18.30 : Deschiderea emisiunii. Muzică patriotică (discuri). 18 50 : Radio jurnal in limba rusă. 19.00 : Muzică de Händel (discuri). 19.15: Actualităţi culturale. D. prof. Mircea Manca? 19.30: Din operete cunoscute (disc.). 20­00 : Conferinţă. D. dr. Gr. T. Popa: Starea actuală a ideilor de evoluţia. 20.15 • Coruri româneşti (discuri). 20 30 : Radio jurnal (III). 20.40: Orchestra de promenadă din Iaşi dirijată de d. prof. Alexandru Garabet. 21.10 : Lieduri (discuri). 21.30 • Continuarea programului or­chestrei de promenadă 22.00 : Radio jurnal (IV). 22 20 : Muzică de jazz (discuri). 22 30 : închiderea emisiunii.

Next