Curentul, octombrie 1942 (Anul 15, nr. 5254-5284)
1942-10-01 / nr. 5254
m ” F. Ecourile luptei noastre de PAMFIL ŞEICARU Nu se poate ca o mare şi dreapta acţiune să nu-şi afle cu tim- tral legitima ei răsplătire, încă nu-şi pot da seama popoarele din Occident de proporţiile pericolului rusesc pentru Europa. A trebuit să vină proptirea de la Sevastopol şi rezistenţa disperată de la Stalingrad, ca privirile Europei occidentale să se îndrepte îngrijorate şi pline de spaimă spre răsăritul ameninţător învăluit în taine. Tresăriri, nedumeriri, rezumând o necunoaştere a Rusiei, o gravă nesocotire a pericolului, o uşurinţă de judecată politică. Dacă pericolul nu-i imediat, dacă ameninţarea nu-i directă, ci este îndepărtată fie în timp, fie în spaţiu, atunci nimeni nu se simte obligat să se preocupe. Se cere o superioritate de inteligenţă, de cultură, o intuiţie politică fulgerând în taina viitorului ca să se sară cu gândul peste comoditatea imediatului. S-ar putea spune fără exagerare că popoarele sufăr de o mare criză a elitei politice, tocmai din incapacitatea de înţelegere a proporţiilor pe care le are ameninţarea rusească. îmi amintesc de o convorbire pe care am avut-o cu un mare publicist catolic în Portugalia, care ridica o serie de obiecţii privitoare la puterea crescândă a Germaniei. Am întrebat dacă îşi dă seama ce ar însemna o victorie sovietică şi ce ar mai rămâne din splendoarea Bisericii catolice când hoardele asiatice vor fi tăppite pe toată Europa? Simpla formulare a întrebării căruia critica, în faţa acestei întunecate perspective, adversarul Germaniei a trebuit să recunoască, fără nici o ezitare, că lupta în Răsărit are o valoare hotărîtoare pentru viitoarea desvoltare a civilizaţiei. Ceea ce pentru noi, oropsiţi de istorie să fim vecinii Rusiei, este o realitate, pentru popoarele din Occident, este doar o ipoteză. Nu-i nevoe de o sforţare prea mare de imaginaţie pentru a înțelege valoarea europeană a luptei ce se duce împotriva Rusiei. Fără nici o exagerare, Europa se află într-o situaţie similară cu aceea din momentul când s’a dat bătălia dela Câmpiile Catalaunice, între armata romană şi hoardele asiatice comandate de Athila. Atunci imperiul roman era străbătut de groază — ceea ce nu împiedica desfăşurarea intrigilor la Roma împotriva lui Aetius comandantul forţelor romane şi învingătorul lui Athila, c• popoarele îşi dădeau seama de proporţiile pericolului, pe când astăzi depărtarea frontului de luptă tocmai pe Volga şi în Caucaz nu coboară în conştiinţe proporţiile pericolului. Chiar rezistenţa rusească ar trebui să dea de gândit multora şi, în acelaş timp, să măsoare valoarea sacrificiilor ce se fac pentru a asigura Europei o eră de pace. înregistrăm ori de câte ori se afirmă o înţelegere exactă a pericolului în ţările ferite prin poziţia lor geografică de primejdia hoardelor lui Stalin. Este firesc să afle o mai exactă înţelegere acest războiu în Spania unde stăruie amintirea calvarului din timpul războiului civil. Să nu se uite că primul războiu pierdut de Rusia bolşevică a fost în Spania. Reproducem acest fragment din „Solidaridad“ , „Participarea României la istorie“, în care se arată luptele neîncetate purtate de români nu numai pentru apărarea existenţei lor, dar şi pentru apărarea civilizaţiei europene . „Poporul român a intrat în istorie printr’o mare participare, fără calcule egoiste, condus nu numai de marile imperative ale r. timpurilor. Dacă astăzi viteaza infanterie şi cavalerie române se întâlnesc victorioase în toată greaua campanie contra Sovietelor, de la Harcov până pe piscurile Caucazului, săvârşind fapte de glorie la Odesa, Sevastopol şi Kerci, aceasta nu se datoreşte unei simple întâmplări, ci însăşi legii morale a acestui popor. România a fost santinela care a arătat umanităţii iminenţa primejdiei bolşevice asupra Europei şi asupra lumii civilizate. Aceste fapte vor fi ratificate de istorie. Drumul mare al popoarelor şi actele lor de victorie nu pot fi întunecate de nimeni şi de nimic. Puternicul şi demnul popor român, scrie în încheere „Solidaridad“, nu îşi cerşeşte justiţia, ci şi-o cucereşte. Europa nouă, care se făureşte astăzi pe câmpurile de bătălie, nu va uita aceasta. România, aceeaşi ori ca şi astăzi, aşteaptă senină şi liniştită ora justiţiei. Şi ora justiţiei nu va fi negată acestui popor care a contribuit atât de mult în stepele ruseşti la restabilirea ei“. Acelaş ecou află lupta noastră şi în Franţa. Desprindem acest fragment din revista „Union Francaise” : „România deţine unul din primele locuri în luptele de pe frontul de răsărit. De pe acum ne putem gândi că Europa nouă va şti să o trateze după meritele sale, care sunt mari. Un popor care era pierdut acum doi ani, a ştiut să salveze totul. Desigur, exemplul României trebue să dea de gândit”, îşi face drum, din ce în ce mai luminos, sensul luptei ce se duce împotriva Rusiei sovietice. Prin sacrificiile germane, prin sacrificiile româneşti, popoarele Europei pot să-şi continue viaţa în linişte. Lesne de făcut teorii, de a proecta asupra viitorului planuri de organizare, când aceste ipoteze sunt îngăduite de lupta crâncenă care se duce în Răsărit. Pentru noi, ecourile luptei noastre, prezenţei noastre unde sunt luptele mai crâncene, se traduc în tot atâtea echivalenţe de prestigiu. Acţiunea noastră diplomatică, afirmarea noastră internaţională, o desfăşură diviziile româneşti la Volga şi în Caucaz. Suntem conştienţi de valoarea sacrificiilor noastre, suntem conştienţi de importanţa militară a prezenţei noastre pe frontul de Răsărit, importanţă de atâtea ori recunoscută în comunicatele germane, de atâtea ori subliniată în presa germană. Ofiţerii şi soldaţii români sunt afirmatorii drepturilor noastre, simt armatura diplomatică a poporului român. Ne batem cu vehemenţă la Volga şi în Caucaz. Ecoul luptei noastre se aude pretutindeni în Europa. ANUL XV, No. 5254 8 PAGINI 5 LEI Scrisoarea Mareşalului Antonescu adresată generalului N. Stoenescu D. Mareşal Antonescu, Conducătorul Statului a trimis următoarea scrisoare d-lui general Stoenescu fost ministru al Finanţelor, Bucureşti, 24 Septembrie 1942 DOMNULE GENERAL, Mi-aţi cerut să aprob plecarea Dvs. din guvern, pentru a putea să vă făceţi datoria de General acolo, unde luptă ostaşii noştri, pe front. Ostaş eu însumi vă înţeleg şi am datoria să vă înlesnesc această chemare a carierei Dvs. Folosesc acest prilej ca să vă mulţumesc călduros pentru serviciile pe care le-aţi făcut Guvernului şi Ţării, prin munca Dvs., prin devotamentul Dvs., şi prin realizările pe care, deşi militar, aţi ştiut să le obţineţi la un departament tehnic dintre cele mai grele, în împrejurări de război, care cer atâtea contribuţii, dar impun atâta disciplină finanţelor Statului. Aţi servit ţara în împrejurări excepţional de grele, şi aceasta nu o voi uita niciodată. Reîntrând în cariera noastră ostăşească sunt sigur că meritele Dvs. vor continua să folosească ţării. Primiţi, vă rog, Domnule Ministru, asigurarea stimei mele. MAREŞAL ANTONESCU Vânătorii de munte români pe frontul Caucaz. (P. P.) Faza finală a warlffl Stalinoraiiii Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 30. — In lupta pentru Stalingrad, devine tot mai limpede că şi câştigurile relativ mici, realizate zilnic de forţele germane, sfârşesc prin a duce la cucerirea întregului oraş. Atacul german n’a fost de loc staţionar, aşa cum a declarat tabăra inamică, ci, datorită condiţiilor speciale ale luptei, s’a desfăşurat sistematic, ducând zilnic la câştiguri de teren. După ce sudul oraşului a fost pe de-amtregul curăţit, iar atacul german împotriva nordului a început, acum se anunţă că părţi din nord au şi fost cucerite. In felul acesta, cea mai mare parte a oraşului e în mâinile germane, iar la Berlin domneşte impresia că prin luptele de acum se intră în faza finală a luptelor de stradă. Partea nordică a oraşului e cea în care se găsesc marile întreprinderi industriale, care şi-au încetat producţia de săptămâni întregi, dar puteau oferi apărării sovietice unele puncte de sprijin mai de seamă. Corespondenţele engleze din Moscova arată şi ele că luptele, staţionare până acum, „au luat caracterul unor lupte mobile“. Luptele de pe Terek pe primul plan Din isvor german s’a declarat statornic, în ultimul timp, că ţelul strategic al bătăliei Stalingradului a fost atins, prin străpungera realizată în Nordul şi Sudul oraşului, până la Volga şi prin cucerirea de poziţii trainice pe malul vestic al Volgii. Faptul acesta, precum şi certitudinea că vor înfrânte ultimele rezistenţe sovietice dela Stalingrad, întăresc impresia că centrul de ostilitate al ostilităţilor s’a şi deplasat dela Stalingrad, iar în ce priveşte fronturile de atac germane, sectorul Terekului trece din ce în ce mai mult în primul plan. De mai multe zile, comunicatele militare anunţă regulat câştiguri de teren, în spaţiul marelui cot unde se află regiunea petroliferă Grosny. Ultimele ştiri indică iarăşi cucerirea unor poziţii sovietice întărite, iar din rapoartele ger■marte de pe front se capătă impresia că vârfurile atacului german pătrund statornic, din mai multe părţi, în teritoriile inamice. In jurul celui de-al doilea front Desbaterile însufleţite pe care le-au iscat declaraţiile din Moscova ale lui Willkie, în legătură cu necesitatea imediată de a se creia un a doilea front, discuţii ce se întreprind în opinia publică anglo-saxonă, sunt urmărite la Berlin cu mult interes. Domneşte acolo impresia că, din făgăduelile solemne făcute de Churchill şi Roosevelt faţă de aliatul sovietic, încă pentru anul 1942, din proiectele serioase ce au urmat, prin prăbuşirea încercării de debarcare de la Dieppe n'a rămas nimic altceva decât o simplă lozincă. In schimb s'a născut o criză de neîncredere în tabăra duşmanilor şi o ceartă pasionată pe tema celui de aldoilea front, în ţările anglo-saxone. In timp ce unii susţin cu multă căldură, nesocotind experienţele militare şi datele oricărei acţiuni de război, teza lui Willkie, făcând aceasta în chip sgomotos şi criticând totdeodată şovăelile şi adunările conducerii anglo-saxone, alţii se ridică împotriva lui Willkie, căruia îi reproşează ca o crimă faptul „de a asvârli într'o aventură armata, printr'o propagandă contrară oricărei raţiuni" (New York Herald Tribune). In cercurile guvernamentale engleze, după cum comunică corespondentul suedez din Londra, domneşte nemulţumirea asupra declaraţiilor (Continuare in pag. 7-a) Drumeţia prin Scandinavia —i a lui Joachim Dat“ Grabă mare Scoborînd în amurg la aeroportul din Helsinki, un amurg vânăt, l-am aflat pe consilierul de presă de acolo foarte însistat, împreună cu ministrul nostru în capitala Finlandei însoţiţi de mari demnitari finlandezi, ne eşiseră în întâmpinare pe la prânz, dar noi am sosit cu mare întârziere. Apoi, în noaptea din ajun, se abătuse deasupra oraşului avioane duşmane. Dar oamenii aceştia ai noroduhii atât de tăcuţi şi cumpătaţi în înfăţişare, se plimbau acum pe uliţi şi prin parcuri ca şi cum nimic nu se întâmplase. In lumina scăzută a înserării, lipsit de lumini, oraşul cu întunecate clădiri de granit, cu turte săgetând tenebrele ce coborau tot mai grele, ni se păru tare mohorât. Abia maii târziu la întoarcerea de pe malurile lacului Onega, aveam să cunoaştem ceva din fiinţa lui de capitală europeană — Repede ! Repede!... Ne spuse, de cum coborârăm din avion, harnicul nostru consilier de presă. — De ce? întrebă careva din noi. — Peste un sfert de oră trebue să fiţi la dineul de la ministerul de externe. Sunteţi aşteptaţi. — Când ne călcăm hainele ?... întrebă cel maii tânăr confrate. — Ei, om călca şi noi puţin protocolul... îngânai eu. Şi val-vărtej, gonind cu maşinile pe uliţi înecate în umbră, urcând ca o vijelie scările hotelului, spintecând geamantanele pântecoase ca pe nişte scoici, scotocind, scoţând cămaşe, guler, strabie de schimb mototolite, desbrăcându-ne, îmbrăcânărie, scoborând într’un suflet scara, pornind pe ușa hotelului ca o vijelie, furăm punctuali la recepție. Frizzo Fregolli, vestitul transformist, nu s’ar fi purtat mai bine. — Le voyage a été fatgant?... Ne întrebă un mare demnitar cu multă amabilitate. — Point du tout, Excellence! Răspunserăm noi, înclinându-ne ceremonios. La Viipuri îndată după bogata cină, ne-am înapoiat într-un suflet la hotel, ne-am schimbat îmbrăcămintea și am pornit la gară. Trenul pentru Viipuri pleca cu un ceas înainte de miezul nopţii. Drumul l-am făcut deci noaptea, cu ferestrele vagonului în zăbranic, printr'un ţinut al cărui farmec septentrional abia în zori avea să se arate : un baldachin de peruzea peste smaraldul întunecat al pădurilor de pini luminate ici-colo de făcliile de ceară albă ale mesteacănilor şi limpezi oglinzi de lacuri şi iar lacuri, şi mirişti de secară rumenindu-se în bătaia soarelui cu coaja de năramză... Viipuri! Gara şi oraşul, al treilea sau al patrulea ca mărime din ţara Finlandei, au pătimit grozav de urgia războiului. Dar în seninul rece al dimineţii, colo sus pe cetatea scăldându-şi turnul străvechiu în estuarul râului Kymijoki, ce falnic şi sfântă se aprinde crucea albastră pe albul neprihănit al steagului finlandez !... Simbolul zăpezilor polare şi al cerului senin ca privirile fecioarelor de pe aici... Ele, aceste viteze ale primejdiei şi muncii neobosite spre ajutorarea celor care le apără ţara pe front, ne-au primit şi ospătat cu pârnuţe oacheşe de secară, cu unt, cu peşte afumat, cu ceaia fierbinte, în hrubele turnului. Sunt fetele îmbrăcate în cenuşiu cu guleraşe şi mânecuţe albe din organizaţia Lotta, după numele acelei soţii de colonel, Lotta Swărd, care în războiul din 1808- 1809 a făcut minuni de eroism şi a fost cântată de poetul naţional Runeberg. Sunt camaradele de ideal ale acelei Sirkka Uvrasmca căzute pentru fericirea neamului ei la Petsamo, în revărsatul zilei de 30 Noembrie 1939, laolaltă cu multe alte Lotta care şi-au jertfit viaţa lor tânără, atunci, în războiul de la pol, şi acum... Câteva asemenea fete, în vreme ce ne beam ceaiul sub bolţile sumbre ale turnului medieval, au venit şi ne-au cântat ceva în graiul lor cu inflexiuni atât de bărbăteşti. N-a fost un concert de glasuri tinere, ci un imn de orgă spre slava acelei glorioase Suomi. O frescă veselă Căpitanul Leppo, însoţitorul nostru neobosit de pretutindeni, ne desluşeşte o mare frescă cu linii şi figuri naive de pe peretele afumat de vremuri a turnului. Dedesubt sta scris : Canutus Posse, Castrus Eques Viburgum salvat MCDLXXXXV. Este povestea generalului suedez !Continuare în pag. 7 a Suveranul Pontif a primit pe monseniorul Primetto CETATEA VATICANULUI, 29 (Rsr dor). — Suveranul Pontif a primit în audienţă particulară pe monseniorul Angelo Primetto, secretar al Numiciaturei apostolice din România. Cu transcaucazianul. Transportarea trupelor germane de infanterie către frontul de la Stalingrad. (P. At.) •foi 1 Octombrie 1942 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA. Şl ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere , TELEFOANELE; Redacţia S.27.53 Cabtjafectomnul Mt. Secretariatul 2.40.86 Actorul delegat 5.54.82 Secretarul gen. 4.8MIO,►)Contab. şl depoz. 8.40.80 Redacţia politică , Abon. şl publicit. 8.40.84 Redacția sportivă 4^27.53 Control gen. Exped. 4.23 33 Provincia 4.89.28 Tipografia 4.84.48 Biroul comenzilor. Personalul, Contenciosul 4.92.59 Proprietara „Ciurentul” S. R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/1938 Taxa poştală plătită in numerar conform adresei direcţiei generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abonamente: anual 1200 lei; şase luni 600 lei? trei luni 850 lei Instituţii de stat şi particulare: două mii cincie sute lei anual După vizita h Führer Credinţa unei atitudini Poporul român „luptător din primele clipe“ Pe lângă „o nouă dovadă a strân- tea poporului nostru care a dovedit celor relaţiuni politice şi personale şi acum — ca întotdeauna — că ştie dintre oamenii de stat români şi ger- I nu numai să acţioneze drept în mani" — cum subliniază „Berliner , clipele decisive, dar şi să-şi ţină, cu Boersenzeitung" — recenta vizită a prisosinţă, cuvântul dat. d-lui profesor Mihai Antonescu la Cartierul General al Fuehrerului a însemnat mărturia reciprocă şi evidentă a puternicului legământ care există între popoarele şi oamenii politici ai Germaniei şi României. Presa germană continuă să pună în lumină sensul adânc al „lungilor conversaţii cordiale cu oaspete român"... „figura cea bine conturată a României Noui" — arătând totodată „deosebita contribuţie a soldaţilor români care în ce priveşte curajul şi elanul războinic nu pot fi întrecuţi de nimeni", precum şi faptul că „România şi-a asigurat pentru totdeauna locul de luptător din primele clipe pentru Noua Europă". Suntem îndreptăţiţi să socotim că aceste aprecieri mărturisesc din plin cât de vii trăesc în sufletul german — de altfel după specifica lui tradiţie — recunoaşterea adevărului unei credinţe şi respectul faţă de o atitudine. Se ştie că din primul moment, în primele clipe, hotărîtoare, România şi-a afirmat credinţa acestei atitudini răspicate, ferme, asumând orice riscuri. Nu putem să nu ne amintim însă, cu acest prilej, cuvintele d-lui prof. Mihai Antonescu care, angajându-şi ţara „pe onoarea şi dreptatea Europei de mâine" spunea la 17 iulie 1941: „Este o datorie pentru noi Românii şi pentru Guvernul Român, răspunzător de apărarea destinelor Neamului, să ne strângem în pumni durerea, să ne înfrângem în dinţi sbuciumul, dar să ajutăm această luptă mare". Lipsite de orice umbră de ezitare, clarvăzătoare, smulse din inimă şi biruitoare asupra sbuciumului de atunci, al inimilor româneşti, cuvintele „să ajutăm această luptă mare"... se arată azi, la flacăra evenimentelor, a nu fi fost simple făgădueli din parin citatul de mai sus aflăm azi justificarea atitudinei noastre şi a credinţei ei neclintite. După cum, deopotrivă, în aprecierile superlative erau meritate ale presei germane, am aflat — încă mai vibrantă de astă dată — substanţa aceloraşi motivări. Este în adevăr o întrepătrundere de gânduri şi de fapte, o comuniune de ideal şi de luptă, o suită de cauze şi efecte care, depăşind previziunile cele mai optimiste, dau măsură reală a camaraderiei germano-romăne. Să ajutăm această luptij mare.... — au afirmat din capul locului Românii. Este aci realitatea lor. Sunteţi luptători din primele clipe... — afirmă Germanii, su’-’iniind de pe acum ce ne aparţine. E-.u aci acelaş cinstit accent. Căci recunoaşterile oficialităţii şi presei germane cuprind în ele consecinţele fireşti care — mai mult chiar decât în ceea ce este rostit sau scris — se traduc în limba sufletelor prin noul legăminte de onoare, între popoare şi bărbaţi politici de onoare. Patronată de efortul reziditor de destine şi plin de istorică măreţie, al Mareşalului Conducător, proectată In concret prin truda de fiecare zi şi din primul ceas al d-lui Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi urmărită de naţiunea întreagă, unită in lupta comună de apărare a Europei, credinţa unei atitudini este un chip strălucit exemplificată de România, atât prin actele factorilor politici cât şi prin faptele de arme sau de solidaritate în sacrificiu, ale poporului. Vizita d-lui profesor Mihai Antonescu şi conversaţiunile politice dintre Fuehrer, d. Ribbentrop şi d-seţ pun în lumină definitivă acest adevăr, căruia nu putem avea nici o îndoială că viitorul îi va aduce şi ratificarea și victoria. Situaţia fronturilor de luptă Aripile româneşti concură la strălucita izbândă de la Stalingrad ------de ST. BECEANU-------------------------- Luptele continuă cu înverşunare la Stalingrad, realizându-se progrese simţitoare. După ultimele ştiri, toată partea de Sud a Stalingradului este în mâinile germanilor şi trupelor aliate. Numai in partea de Nord, unde se găsesc majoritatea fabricilor şi a campamentelor militare, luptele sunt în progres. Cartierele de locuit se află, mai ales, situate în partea de Sud a oraşului. De când artileria sovietică şi-a încetat focul în acest sector, fiind redusă la tăcere, populaţia îngrozită, care a trăit săptămâni întregi în pivniţi, a început să iasă, respirând uşurată. În partea de Nord-Vest, unde luptele continuă cu o violenţă crescândă, forţele germane au declanşat un atac uriaş terestru şi aerian, destinat a zdrobi ultimele rezistenţe sovietice, într’un punct al sectorului printr’o acţiune fulgerătoare s’a creat o situaţie favorabilă pentru restul operaţiunilor. Cu modul acesta, forţele germane şi române sunt definitiv stăpâne pe situaţie, creind punctul culminant al bătăliei, după care urmează deciziunea. Faptul este recunoscut şi de către bolşevici, care prin ultimul comunicat precizează că situaţia s-a agravat la Stalingrad. „In fiecare zi, adversarii efectuiază mai mult de o mie de raiduri aeriene asupra poziţiilor sovietice de la Stalingrad. In fiecare zi, oraşul, suferă un bombardament aproape la fel de îndârjit ca acel pe care Coventry-ul l-a încercat odată" — scrie agenţia Tass. „Elita aviaţiei adverse, a fost concentrată pe acest front, cu aparatele cele mai moderne“., Agenţia sovietică continuă. ..în grupuri de 20 sau chiar mai multe, bombardierile se precipită asupra obiectivelor alese și aruncă dintr’o(Continuare în pag. 7) Slovacia este un stat autoritar BRATISLAVA, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. R. comunică : După cum anunţă ziarul SLOVAK, partidul popular slovac Hlinka va realiza principiile şefului său, în care scop s’a depus luni un proect de lege în Parlament. „Suntem un stat autoritar, — scrie ziarul, — şi trebue ca acest principiu să-şi găsească o aplicare completă în partid, el reprezentând voinţa politică a naţiunii“. Noua lege va cuprinde dispoziţiunii cari investesc pe preşedintele partidului cu prerogative ce oferă o completă garanţie că partidul îşi va putea îndeplini misiunea. După dezastrul britanic de la Tobruk, unde armatele engleze a încercat să debarce