Curentul, octombrie 1942 (Anul 15, nr. 5254-5284)

1942-10-14 / nr. 5267

8 PAGINI 5 LEI ANUL XV, No. 5287 Miercuri 14 Octombrie 1942 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA ' ŞI ADMINISTRAŢIA' Strădui Belvedere Nr. 6 « TELEFOANELE» Secretariatul Secretarul gen. Redacţia politică Redacţia sportivă Prom­a. v.j, Biroul OWBpnţtUo:' Tribunal! Taxa post direct Aboniiment 3.27.53 8.40.86 4.84.40 8.40.88 ,2.27.53 4.89.28 Cab. directorului 8.84.41 Ad-torul delegat 5.54.82 Contab. 1l depoz. 8.40.80 Abon. el publicit. 8.40.84 Control gen. Exped. 4.23.32 Tipografia 4.84.48 Personalul, Contenciosul Clientul” S. R. 4.92.59 tilul publicațiilor. No 174/1988 In numerar conform adresat­e P. T. T. No. 29.744/1939 Tanual 1200 lei; şase luni 600 lai; trei luni 850 lei Instituţii de stat şi particulare: două m­il cinci ( sute lei anual Constatări cu privire la românizare — ——— de PAMFIL ŞEICARU ■■■■i Examinând într’o amplă expu­nere reforma românizării, d. Ti­­tus Dragoş, titularul departamen­tului, a fixat unele principii care se impun prin limpedea lor for­mulare : „Românizarea vieţii economice înseamnă stabilirea condiţiilor de exploatare a avu­ţiilor ţării prin români în benefi­ciul naţiunii de sânge românesc“. O asemenea operă nu se poate înfăptui de la o zi la alta. Nu este vorba numai de o trecere a pro­prietăţii din mâinele evreilor în mâinele românilor ci de a păstra şi după această delicată operaţie, acelaş ritm al producţiei. Deci, în primul rând, se impune o severă selectare ca numai cei calificaţi, elementele energice, de iniţiativă, să ocupe locurile rămase de la evrei­ . O lege a românizării creiază cadrele, dar nu poate să umple simultan cu un nou conţi­nut de energii cadrele creiate. Cu cât se va păstra mai multă prudenţă, alegerea înlocuitorilor români făcându-se cu mai înde­lungă chibzuinţă, cu atât această mare reformă va avea în viitor consecinţe de durată. Cineva îmi remarca apariţia persanilor în comerţul româ­nesc. Oricât de mare mi-ar fi simpatia pentru verva melan­colică a lui Omar Kayam, pen­tru poezia lui Hafiz, sau Saadi, aceste infiltraţii ale Orientului nu mă pot bucura, fiindcă simt pre­zenţe cari contrazic rosturile e­­senţiale ale legii românizării. D. Titus Dragoş a indicat între alte greutăţi, cu care a avut şi are de luptat. „Mentalitatea pu­blică tulburată de înţelegerea greşită a sensului şi resortului ad­ministrativ de românizare şi în­demnată în atitudinile ei de o fe­brilă preocupare de câştig foarte frecventă ca psihoză publică în perioadele de criză socială şi po­litică“. A existat un adevărat iureş de pretenţii, un asalt al improviza­ţiilor, justificate doar prin iluzia unui câştig uşor şi o îmbogăţire fulgerătoare. Fiecare s’a socotit îndreptăţit să participe, ca la un praznic, fără nici un fel de obli- ^ gaţii, fără să socoată un singur moment că ideia românizării a­­ pornit de la punctul de vedere al unei necesităţi naţionale, deci toate pretenţiile, toate veleităţile individuale vor trebui să se su­bordoneze unei discipline naţio­nale, adică să nu se accepte nici o nepregătire zgomotos îmbulzită, fiindcă — mai ales în timp de războiu — nu este îngăduită nici o experienţă care ar putea să scadă potenţialul de producţie. Reforma românizării să nu con­trazică interesele economiei na­ţionale, în timp de războiu şi nici să nesocotească principiile fun­damentale ale producţiei. Să luăm câteva exemple. Ni­meni nu arendează o moşie, sau o vie, pe termen de un an, fiindcă cine se pricepe nu-i dispus să joace la loterie, fiindcă numai pe o perioadă de cinci ani un vred­nic gospodar poate realiza un be­neficiu cumpănind anii buni cu anii răi. Nu cunosc care este sta­rea viilor expropriate dela evrei şi nici suprafaţa lor, dar nu m’ar surprinde de fel dacă s’ar fi pă­­răginit datorită sistemului aren­dărilor pe termen scurt. Arenda­şul bun face investiţii, dar numai un termen mai lung al arendării poate să-i asigure scoaterea aces­tor investiţii. Aceleaşi criterii sunt valabile şi pentru întreprinderile indus­triale şi nu ar strica dacă d. Titus Dragoş ar organiza un control asupra rezultatelor românizării, adică să examineze individual, cu minuţiozitate, dacă cel care şi-a asumat răspunderea unei între­prinderi, ce i-a fost încredinţată de ministerul românizării, a co­respuns sau nu. Această severă d­e inventariere a rezultatelor va în­­lesni orânduirea metodică a lu­crărilor ca reforma să fie dusă cu succes până la capăt. In treacăt d. Titus Dragoş a mai pomenit şi de „incuria şi in­corectitudinile întâlnite, în câ­teva cazuri personale, în cadrele funcţionăreşti, în care pasiunile şi interesele personale erau aju­tate de starea de aglomerare şi ne­lămurire a lucrurilor“, stări de lucruri cu care a avut de luptat. Este o mărturisire utilă, fiindcă sincerităţile curajoase sunt mai de folos, decât acoperirea cu grijă a unor deficienţe în execuţie, de­ficienţe provenite, fie din vina personalului, fie din metoda sau concepţia greşită. Recapitulările sunt necesare pentru a vedea în­dreptările posibile. In orice domeniu de activitate nimic mai primejdios decât să-ţi reazimi acţiunea pe date care nu corespund realităţilor, ca şi când ai vroi să construeşti pe o teme­lie cu calculul de rezistenţă gre­şit. Mai gravă chiar decât inco­rectitudinea este incum­a, fiindcă dacă există o limită la incorecti­tudine, fie şi aceea pe care o impune, în chip firesc, teama de sancţiuni, la incum­e nu există nici o margine. Mi-a fost dat să văd case care datorită unor ad­ministratori lăsători au început să arate semne de suferinţă. A­­junge câteva bucăţi de ţiglă smulse de vânt dintr-un acoperiş ca ploaia să se prelingă prin ta­van şi să ruineze o casă oricât de solid ar fi construită. Unii că­rora li s-a încredinţat adminis­trarea imobilelor de la români­zare, au luat funcţia drept o si­necură şi, în afară de încasarea salariului, nu se preocupă de ni­mic. Fiindcă d. Titus Dragoş a i­­dentificat răul, este bine să în­trebuinţeze o expertiză, făcută de arhitecţi, a imobilelor şi să execute din timp reparaţiile ce s’ar ivi. In măsurile de conser­vare şi control ar putea să fie trecută şi aceasta. Am găsit ca foarte chibzuită şi grija cu care se selecţionează cei cărora li s’ar acorda credit pentru preluări şi desvoltări de între­­prinderi românizate. O continuă fereală de aventurieri, de gră­biţii ce se improviziază indus­triaşi, comercianţi şi orice, soco­tind că nu-i nici un risc să-şi în­cerce norocul folosind Creditu Românizării. Acolo unde nu se poate realiza, dintr-odată româ­nizarea, din lipsa elementelor calificate, este mai bine să se proceadă prin etape, fie prin aso­ciere la firmă, fie prin introdu­cerea în conducerea unei între­prinderi a elementelor române­ști, care să se formeze din prac­tica cotidiană. O întreagă operă de pregătire, o familiarizare cu ceea ce este în realitate practica întreprinderi­lor comerciale şi industriale, cu totul diferită fiind practica de noţiunile teoretice. Să nu se uite că totul în aceste întreprinderi este în funcţie de muncă, de cât mai multă risipă de energie. Ini­ţiativă, risc,** muncă fără preget, simţ al realităţilor iată elemen­tele de bază ale celor ce vor vroi să românizeze în comerţ şi in­dustrie. Cât priveşte grăbiţii învârte­lilor, bine face d. Titus Dragoş că-i identifică şi caută să-i înlă­ture ca cei mai primejdioşi ad­versari ai reformei românizării. Aportul trupelor române în luptele de pe frontul oriental Rolul jucat de vitejii sold­aţi ai Mareşalului Antonescu MADRID 12 (Rador). — Ziarele ABC şi UA subliniază, în cores­pondenţe de la Berlin, bravura tru­pelor române la asediul Stalingra­dului şi, în general, aportul lor ex­trem de preţios la luptele de pe frontul oriental. Relevând fortificaţiile construite de sovietici la Stalingrad ziarul VA subliniază credinţa şi curajul dis­ciplinat al infanteriei germane şi române care luptă contra apărăto­rilor oraşului. Intr’o bună zi, spune textual zia­rul, se va scrie epopeea trupelor care au pătimit cel mai mult în a­­cest război, înfruntând de la cotul Donului şi până la Stalingrad fo­cul, moartea şi o climă fără egal. Stepa însăşi participă la luptă, ziua o căldură sufocantă, iar noap­tea u­n frig umed, care aproape că împiedică mişcările. Explicând ritmul lent al înain­tării la Stalingrad prin necesitatea de a se cruţa cât mai mult vieţi, ziarul ABC, la rândul său, scrie între altele: Şi poate că această aparentă în­cetineală s’ar explica prin intenţia de a face să coincidă aceste opera­ţii cu o regrupare a forţelor, în urma căreia se va putea vedea mai bine rolul însemnat pe care-l joacă în toată campania din est vitejii soldaţi ai Mareşalului Antonescu. es=== 1 - -----------. ---—sg Maltratarea prizonierilor Declaraţiile soldaţilor germani scăpaţi din captivitatea britanică BERLIN, 12 (Rador). — Din decla­raţiile a doi soldaţi germani, care au reuşit să scape pe insula Sereq din captivitatea britanică, rezultă noul date care contrazic declaraţia ofi­cială a guvernului britanic, dată la 10 octombrie. Se ştie că englezii au pretins că au recurs la legarea mânilor solda­ţilor germani pentru ca soldaţii care i-au capturat să poată duce pe pri­zonieri, ţinându-i la braţ. Dimpotrivă, cei doi soldaţi ger­mani au declarat că ei nu au fost ţinuţi de braţ cu ocazia luării lor ca prizonieri. Cei cinci prizonieri germani au fost legaţi separat de către englezi şi duşi spre un centru de adunare, fie­care soldat german fiind urmat de câte doi soldaţi englezi. Drumul ur­mat de englezi în retragerea lor nu îngăduia decât în unele locuri trece­rea in acelaşi timp a trei persoane. Guvernul britanic, în declaraţia sa, a motivat asasinarea soldaţilor ger­mani prizonieri, deci lipsiţi de apă­rare, pretinzând că prizonierii tre­buiau să fie duşi către bărci prin faţa cazărmilor ocupate de germani. Această alegaţie este complet fal­să. Drumul pe care trebuiau să fie duşi prizonierii germani, până la bărci, nu trece prin faţa vreunor a­­dăposturi de trupe şi nici prin faţa vreunei clădiri. Singura clădire, ce se găseşte pe o rază de 100 m, este o mică casă părăsită, care niciodată nu a fost ocupată de trupe. Comandantul trupelor germane în Danemarca rechemat COPENHAGA 12 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei DNR trans­mite : După cum anunţă biroul de presă RITZAU, generalul de infanterie Luetdke, comandantul suprem al trupelor germane în Danemarca a fost rechemat, urmând a i se încre­dinţa un alt post. Tun antiaerian german, pe frontul Stalingradului gg-a"'"- ===a=i'i. I , ■■ , ■■ ■ ..................===== înfrângerea sovietică dela lacul Ladoga Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 12. — De pe frontul ră­săritean, rapoartele germane de as­tăzi nu semnalează evenimente deo­sebite. In sectorul central și nordic al frontului se anunţă doar ostili­tăţi locale, în timp ce la Stalingrad, atacul se desfăşoară mai departe, sub forma unor bombardamente ale aviaţiei şi artileriei. Ostilităţi mai însemnate au avut loc pe frontul Caucazului, în sectorul Nord-Vestic, tinde pe drumul spre Tuapse a fost nimicit un grup de forţe inamice, în­cercuite mai înainte. Cercurile din Berlin menţionează cu uimire comunicatele sovietice, care, în legătură cu bătălia de la la­cul Ladoga, încearcă să răstălmă­cească lucrurile, transformând succe­sul german într’o victorie i­­ategică, pe care ar fi realizat-o trupele bol­şevice. Presa germană afirmă, în le­gătură cu aceste pretenţii, că, din motive Străvezii, bolşevicii n’au fă­cut decât să schimbe termenii comu­nicatului special german, vorbind despre victorii proprii, cari nu exis­tă decât în fantezia conducerii lor. In realitate, sovieticii au încercat, prin atacul lor, să creieze un coridor către lacul Ladoga, anume spre tru­pele încercuite dela Leningrad. Ac­ţiunea aceasta s’a soldat cu un eşec nimicitor pentru forţele lor. Nu nu­mai că atacurile sovietice au putut fi oprite de apărarea ger­liană, dar printr’un contra­atac sistematic în­treprins,­­ forţele germane au reuşit de grabă să încercuiască părţi din trupele atacatoare sovietice şi să le nimicească d­upă lupte dârze de mai multe zile. Cifrele autentice date de comandamentul german, cu privire la victoria din spaţiul Lacului La­­doga nu pot fi, în niciun caz, des­fiinţate prin asemenea manevre bol­şevice de propagandă. In ce priveşte succesul din Nord- Vestul Caucazului, se subliniază că 4.000 de prizonieri au rămas în mâi­nile germanilor, în timp ce numărul morţilor este evaluat la 10.000. Tru­­pele de munte germane şi-au reluat înaintarea spre Tuapse. Bătălia producţiei germane de războiu Din izvor oficial german se dau in­dicaţii asupra bătăliei germane pe tărâmul producţiei de războiu. In primul rând e vrednic de subliniat că, în ce priveşte politica aceasta eco­nomică, nu este vorba doar de ac­­ţ­iuni ce au fost iniţiate în plin răz­boiu, ci de măsuri fundamentale, lua­te încă din primii ani de guvernare naţional-socialistă. Succesele obţinu­te, în ce priveşte producţia de cerea­le, precum şi ridicarea producţiei de unt trebuesc subliniate ca realizări excepţionale pe timp de războiu. In cazul untului, s-a realizat un spor de producţie prin concentrare şi raţio­nalizarea procedeielor de valorifica­re a laptelui. Faptul că Germania, al cărei număr de vaci e limitat, produ­ce anual 700.000 t. reprezintă o per­formanţă excepţională, de vreme ce Uniunea Americană, al cărei parc de Vite e de trei ori pe atât, nu produ­ce decât 750.000 t., adică aproximativ 70/o mai mult. De ani de zile, pe de altă parte, s-a arătat, de către spe­cialiştii germani, că numărul cel mai mare de calorii îl oferă cartofii și că deci, culturile de cartofi trebuesc cât mai mult extinse. Valorificarea terenurilor existente și încă neculti-FUEHRERUL HITLER rate s’a făcut în primul rând prin cultura cartofilor și a sfeclei de zahăr. In legătură cu cele de mai sus, se precizează că în primul războiu mon­dial rămăseseră necultivate aproxi­mativ 3 mii. ha. din solul german, în timp ce între 1939 și 1942 se poate spune că niciun ha. n’a rămas nelu­crat. îngrădirea consumului de pâi­ne, ca urmare a îngheţului ce s’a prelungit atât de mult în iamna tre­cută, a făcut să se ridice consumul cartofilor de la 13 mii. t., cât era înainte de războiu, la 23 mii. t. în cursul ultimului an. Sporirea supra­feţei cultivate cu cartofi a îngăduit să se satisfacă acest consum ridicat, fără ca hrana porcilor să aibă de su­ferit. In acelaşi timp, suprafaţa cul­tivată cu sfeclă de zahăr s’a ridicat cu 17°/». Trebue să se ţină necontenit seama că nouile realizări au fost obţinute într’o perioadă de continui tensiuni. Cifrele de mai sus sunt privite la Berlin, drept un succes nu mai puţin categoric decât victoriile militare de pe front. Americanii au ocupat Insulele Bahrein In cercurile politice berlineze se dă atenţie ştirii din Ankara conform căreia Americanii au instituit o gar­nizoană pe Insulele Bahrein. Acest fapt Americanii îl explică prin aceia că interesele lor economice ar fi acele mai mari ca acele ale Englezilor. A­­ceastă luare în posesie, din partea lui Roosevelt, a unui grup de insule, care este sub protectorat englez din anul 1861 şi care e totdeodată cel mai însemnat punct de sprijin pe drumul în spre India, dovedeşte brutalul im­perialism a lui Roosevelt, care ră­peşte aliaţilor britanici un punct de sprijin după altul. Nu de mult, revista engleză „Life" a declarat deschis, în faţa întregei Britanii, că Americanii nu luptă pentru a salva imperiul britanic. O­­cuparea Insulelelor Bahrein de către Americani confirmă svonurile," după cam­ Americanii, printr’un tratat se­cret, și-au aranjat o situație prepon­derant în Siria, Arabia Saudică, Irak și Iran, în timp ce Englezii au rămas numai cu Egiptul. Resturile unui tren de muniţii bolşevic distrus de aviaţia română pe frontul Stalingradului (P.P.) ­ însemnările unui trecător Din jurnalul basarabean­­ ______ de AIL. LASCAROV-MOLDOVANU ______ După puţ», intrăm în scrtul Cuşmirca, numele­­ căruia mi s'a spus că se trage dela cuşmă, că adică aici se lujerau pe vre­muri cjişme, căciulii­l şi acesta un mare sert din ţinutul Sorocei, curat moldovenesc, fără nici un amestec străin. De la început, satul face o minunată impresie, case bine întreţinute, curţi largi şi curate, pomi peste tot, iarbă netedă prin bătături, flori pe poliţele dintre stâlpii caselor sau pe la ferestre, — un aer de bună gos­podărie moldovenească. Se simte că, deşi oamenii nu sunt chiaburi, totuşi le place să aibă o gospodărie frumos rotunjită. Chipurile lor sunt surâzătoare şi blajine, aşa că de la început îţi merg la suflet. Te simţi bine într'un asemenea sat, chiar de cum ai poposit în el. Suntem, fi­reşte, şi aici, primiţi cu toată cuvenita băg­­re de seamă şi cu acea necăutată plăcere de a primi oaspeţi. Mergem în grup, cu preot, cu învăţător şi cu un pumn de gos­podari la biserică. Părintele, un inimos păstor şi tot pe atât un mare iubitor al satului său, ne dă bogate amă­nunte peste tot, neuitând să adaoge un cuvânt de laudă pentru păstoriţii sfinţiei sale. II întreb despre săteni — şi pă­rintele îmi spune : — „Sunt creştini buni... Vin la biserică, brii sub bolşevici au plătit taxele până la un ban, aşa că biserica nu a fost de loc închisă"... Localul de biserică deşi vechi, este bine întreţinut. In al­tar, mi se arată o evanghelie foarte veche , de pe timpul lui Mihail Racoviţă, voevod,­­ mi­tropolit fiind Neofit. Anul : 1742, iar evangheliile au o ordine neobişnuită : Ioan, Matei, Luca, Marcu. După ce stăm puţin în recule­gere, ieşim din biserică şi cer­cetăm localul de şcoală, care este chiar în poarta bisericii. Părintele ia din nou cuvântul, zicând : — „Localul aista de şcoală e ridicat numa şi numa cu din banii sătenilor"... Le fac şi eu cuvenitele laude, după care trecem să vizităm cooperativa începătoare, care totuşi face bun dever. Vânzăto­rul este un fost mobilizat din sat, care este angajat la parte­r şi îşi scoate existenţa din a­­ceastă îndeletnicire. Şi aici, pă­rintele ne dă cuvenite lămuriri, arătându-ne cum această coo­perativă, ieşită din activitatea căminului cultural, a ieftinit viaţa în sat. Căminul cultural din Cuşmir­ca are o activitate întru totul de laudă. Are o sală largă în lo­calul primăriei. O bibliotecă (Continuare din pag. IV Situaţia fronturilor de luptă ----------------------- de ST SEGEAN11---------------------------­ Forţe numeroase sovietice nimicite în Caucaz. Cum se duce lupta aici LA STALINGRAD asediul oraşului continuă metodic. Un plan detailat al oraşului, publi­cat de presa germană arată că trei blocuri-uzine, pe care forţele germa­ne le atacă de aproape 15 zile, ocu­pă cca 2/5 din oraş şi se întind din centrul oraşului spre nord-est, para­lel cu Volga, în ordinea următoare: „Octombrie Roşu“, „Baricada Roşie“ şi „Dzierjinski“. Tot restul oraşului, în primul rând cele două gări prin­cipale din care una se află chiar în centru iar alta în Sud, este ocupat de germani. Prin acţiunea din ultimul timp mai multe grupuri sovietice au fost ni­micite. In afara oraşului Stalingrad, atât la Nord cât şi la Sud, forţele Timoş­­cenko atacă neîntrerupt cu scopul de a produce o degajare, dar fără nici un rezultat. IN CAUCAZ, condiţiile atmosferi­ce — furtuni şi zăpadă în munţi, ploaie şi ceaţă în văi — încep să stânjenească în mod serios operaţiile. Totuşi, în partea occidentală, unde munţii nu depăşesc 700 de metri înăl­ţime, germanii îşi dublează forţele pentru a trece strâmtorile şi a atin­ge litoralul Mării Negre. In munţi, printr’o acţiune energic condusă trupele germane şi române au reuşit să încercuiască un grup im­portant de forţe bolşevice. O divizie de gardă sovietică şi părţi dintr’o divizie de vânători de munte, care făceau parte din acel grup au fost nimicite. Patru sute puncte fortificate au fost cucerite de trupele germane şi române. Ultimile cuiburi de rezistenţă au fost îngrămădite într’un spaţiu plin de păduri şi lipsit complet de comu­nicaţii. Tot în zona muntoasă, alte 47 po­ziţii fortificate sovietice, au fost cu­cerite. Cum se dă lupta in munţii Caucaz Condiţiile de mişcare şi de luptă din această regiune sunt descrise de un corespondent de război german care a luat parte la asaltul defileu­lui Mirneaga, aflat „undeva, în nord­­vestul Caucazului“. „Atacul poziţiilor sovietice a tre­buit să fie declanşat frontal — scrie corespondentul — orice mişcare tac­tică fiind exclusă din pricina drumu­lui care era mărginit de ambele părţi de munţi abrupţi. Pe acest drum se găseau sute de obstacole fe­lurite : baraje de lemn, câmpuri de mine, blocuri de piatră şi beton etc. Tirul bateriilor noastre uşoare de câmp s-a dovedit puţin eficace. Chiar de la început, soldaţii noştri au fost întâmpinaţi de un foc ucigător. Cea mai mare parte a timpului sovieticii ne aşteptau să ajungem la 20 metri !Continuare în pag. 7) ­ Fuehrerul a felicitat pe d. Tiso BERLIN 12 (Rador).— De la car­tierul general al Fuehrerului se transmite următorul comunicat: Fuehrerul a adresat d-lui Tiso, preşedintele republică slovace, o telegramă de felicitări în termeni cordiali, cu prilejul zilei de 13 oc­tombrie, ziua aniversării președin­telui. I Alt vas petrolier ameri­can scufundat de japonezi AMSTERDAM, 12. (Ra­dor). — Corespondentul Agenţiei D. N. R. comu­nică : Postul de radio nord - american Shenec­­tady anunţă că un sub­marin japonez a scufun­dat, în largul coastei de vest a Americei, un vas petrolier, aparţinând Statelor Unite. Tinerii fascişti îngrijesc armele lor în cursul unui repaos

Next