Curentul, decembrie 1942-ianuarie 1943 (Anul 15, nr. 5315-5351)

1943-01-01 / nr. 5343

2 (12 pagini)" An după an... Este obiceiul ca atunci când pendula bate cea din urmă clipă a miezului nopţii din anul ce s'a dus, cineva să stingă luminile şi me­senii să cânte. Cea din urmă clipă... Dar există c ea oare ?... Există timp In sine, adică ceva care ar Intra ca o apă veşnic curgătoare în cu­tiuţa ceea rotundă împărţită in ceasuri, minute, secunde ?... Ca un vânt fără oprire urnind la nesfârşit aripile unei mori?... Ca un cariu nea­dormit rozând neîncetat în scrinul putred al vremii ?... Ce măsurăm noi cu ornicul altceva decât scurgerea tumultoasă a bucuriilor şi întristă­rilor noastre, sau nemişcarea acelei mlaştini cenuşii care se chiamă plictiseala?... Cât de fără fiinţă, rea sau bună, este Timpul, să ne gân­dim ce repede trece el în celula unui osândit la moarte aşteptând zorile însângerate ale execuţiei, ce încet se deapănă pentru un mire, aştep­tând ca Hernani, să se stingă cea din urmă lumină a nunţii... De ce Dumnezeu nu a creat lumea cu un ceas mai de vreme ?TM Se întreabă în scrisorile sale către Clarke filosoful şi matematicianul Leibnitz ; şi tot el răspunde că întrebarea s'ar potrivi dacă dincolo de vremelnicia întâmplărilor ar exista Timpul, că clipele pe care le mă­surăm cu atâtea instrumente de precizie, nu sunt nimic în afara lucru­rilor, că ele nu există decât în ordinea lor succesivă. La sfârşitul uneia din cărţile sale, Flamarion pomenind despre un astru descoperit la zece mii de ani lumină departe de nenorocitul nostru Pământ, scrie : „Dans l'aternire de la durée. la vie de notre humanité toute entiere, n'est que... le songe d'un Instant". Şi cu toate astea, lumea trăeşte, se zbuciumă, moare... Se în­treabă ce va aduce anul 1943 ?:„ Nu vrea să ştie ce va fi peste zece mii de ani, în leatul 11.943, când despre toată suferinţa noastră de acum se va pomeni poate ca despre crâncenele învrăjbiri ale războiului troian. Şi cu drept cuvânt, în acest spaţiu şi timp, simple forme ale în­chipuirii noastre, omul trebue să lupte, să învingă nefericirea. Războ­iul de azi ce însângerează planeta noastră este lupta celor lipsiţi de fe­ricire împotriva celor care au făcut din bunurile pământului numai bu­curia lor. Dar să ascultăm mai bine ce spune John Ruskin: „Intr'o societate în care viaţa nu se cârmueşte decât după legea cererii şi a ofertei, indivizi care au isbutit să devină bogaţi sunt în ge­neral: cei interesaţi, cei decişi, avarii, dibacii, solizii, viclenii, cei fără fantezie, fără emoţii şi fără cultură. Cei care rămân săraci sunt cel de­plin nebuni sau deplin Înţelepţi, leneşii, nedemnii, umilii, visătorii, im­becilii, fanteziştii, sensibilii, savanţii ,risipitorii, răii din patimă, necins­tiţii, proştii şi hoţii imprudenţi şi cei care sunt in fond buni, drepţi, sfinţi". An după an va trece şi va veni ceasul când cei drepţi nu vor mai fi sărăci spre folosul celor vicleni. In acel timp şi spaţiu iluzorii m®taíi2icel* vo rosni din sângele Tarsat acum acea floare necunos­cuta: dreptatea lumească, ochiul lui Dumnezeu pe pământ, cum a nu­mit-o Kant. Leatul IR43 este Începutul Izbânzii noroadelor sărace, Împotriva neamurilor plutocrate. * Joachim Botez La zi I­ RIDICAŢI-VA PAHARUL Lăutare, cântă-mi hora Sbuciumărilor de foc. Şi le spune tuturora, De'ndrăgire şi noroc; Lasă coardele să plângă Şi să plângă'n voea lor. Toată jalea să ne-o stângă Şi nelinişte şi dor , Că jăratecul din stele Şi sclipirea de pe mări, Câmpu'ntreg cu viorele, Taina'ntinsului de zări, de G. TUTOVEANU Şi fiorul pribegirii Din poveştile cu smnet: Toate farmecele firii Strălucesc în ochii ei... Sus flăcăi, trăiască viaţa De lumină şi visări. Să ne prindă dimineaţa îmbătaţi... de sărutări; Şi voi toţi, în cari jarul Şi nădejdile 'nfloresc, Ridicaţi-vă paharul Pentru cei cari iubesc ! JOC DE RÂNDUNICI Un pumn de rândunici mici, mici, se joacă aici — peste parc — in pulberea zării peruze. Ce mână le svârle? Ce are?... De-asupra, Cerul coboară şi suc — iată-l şi nu el — maree cu negre meduze. -ntr'una se ţese şi se destramă când lin, când ameţitor doar cu săgeata zborului lor a cerului albastră maramă. Inmânuşate mâini mici de AUREL TITA In negru de tuş aripile 'n urcuş dau Cerului palme : plici 1 plici ! Mereu fără astâmpăr şi trează floretă, zborul se 'mplântă când drept, când pieziş. (Dar cerul fandează). Cir 1 Cir 1 (cu­r graseiat) cuirasele cântă... De la mansarda mea de spectator cu zece etaje-carate iată-mă, frate, vecin cu joaca sborului lor ! BIBLICA Ne-ai zămislit din clocotul de ep« Şi din nisipul mărilor cu spume; Ni-ai dat lumina care să ne’ndrum« Şi zarea care veşnic să ne-adape. Ne-ai înfrăţit cu soarele pe lume, Şi cu pământul, toţi să-ţi fie-aproape. Dar ne-ai şi spus de vom clipi din pleoape de G. CONSTAND­ACHE Necugetat, cercenea noastră lum­e. Nesocotiţi şi’n pofta de mai bine Am căutat să fim mai sus ca Tine, Ş­'-atuncea braţul Tău ne-a pedepsit N'ar f! nimic însufleţitul lui Dacă n'ai şti că'ntr'una eşti dorit Prin Paradisul care l-a pierdut. ELEGIE Unde-a fost ori grădina mare Cu freamătul mângâetor O lună galbenă răsare Păenjeniş doar şi uitare Şi sufletul mi-i plin de dor. La casa veche cu muşcate Un lacăt negru a rămas Şi mâna mea în praf doar bate Şi tremură ’n singurătate Ecouri de sfârşit in glas. de CONST. GORAN Nu vine nimeni să întindă O mână mâinii ’n asfinţit Un glas de cucuvea colindă Şi nimeni nu poate s’aprindă O candelă care-a murit. Stau și mă uit ca în pustie Sunt un pământ părăginit Aştept zadarnic apa vie Şi bate-un vânt de nebunie In sufletul de dor rănit. Spectacolele ■ — Ia uite Paul, tata a adormit! — Și ca să-mi spui asta, mă tre­zești tu, pe mine.. Curentul ANUL XV, No. 5343, Vineri 1 Ianuarie 1948 Anul literar şi ceeace rămâne din el­e­­­inei«­t de George Sbârcea Ce s’a realizat in sectorul literatu­rii naţionale în cuprinsul ultimelor douăsprezece luni? Cititorul care va întâlni mai la vale o duzină de nu­me şi opere va fi tentat să răspundă afirmativ, satisfăcut de bogăţia titlu­rilor şi autorilor. Ce rămâne însă din cărţile acestui an? Care dintre ele constitue o valoare de cultură, un moment crucial al literaturii româ­neşti? Acest bilanţ de 31 Decembrie ar putea fi şi un rechizitoriu împotriva scriitorului român, care preferând reeditările, vegetează într’o trândă­vie. Mişcarea noastră literară suferă de o gravă anarhie interioară. Scrii­torul invocă argumentul crizei sufle­teşti prin care trece neamul, pentru a-şi scuza atitudinea pasivă faţă de evenimente. La rândul său, criticul militant s’a preschimbat în... istoric literar, retranşându-se după volumi­noase opuscule, din care descifrează biruinţe de altădată. Arena literatu­rii a rămas pustie de scriitori şi cri­tici. In locul lor au apărut editori­i, care încearcă să salveze, după a lor concepţie, destinul literaturii naţio­nale. Cum? Cititorul a aflat din nu­mărul şi calitatea traducerilor care este părerea domnului editor despre cultura românească. Urmărind cu de­getul atent harta literaturii anului care a trecut, rămâi uluit de absenţa aproape a oricărui efort creeator, din partea acelora care reprezintă litera­tura naţională contemporană. Nu ai sentimentul de prezenţă a marilor noştri scriitori în momentul pe care îl parcurge colectivitatea românească şi această constatare este din cale a­­fară de dezolantă. Din cărţile care s-au publicat, din revistele care au apărut, arareori am desprins grija pentru valorile noastre, preocuparea scriitorului de sufletul acestui neam. Cine dintre scriitori şi-a mărturisit îngrijorarea pentru destinele societă­ţii româneşti? Cine a încercat să pre­vadă, cu intuiţia artistului drumul spre care converg paşii noştri? Care scriitor a avut curajul să vorbească deschis cititorilor săi? Nu este adevă­rat că acest lucru poate fi înfăptuit numai în perioadele de libertate de­săvârşită a gândului şi exprimării lui. Literatura majoră se naşte tot­­deauna în cele mai tulburi epoci, din tensiunea dintre creeator şi societate. Pentru aceasta se cere însă o conş­tiinţă a scrisului. O avem?... Au apărut romane, nuvele, studii şi volume critice, chiar şi câteva cărţi de poesie, parte din ele de bună ca­litate. Cine încearcă însă un bilanţ al literaturii româneşti din anul care a trecut, îşi dă seama că acel pas, care să ne ducă mai departe, spre piscul maturităţii literare, n’a fost făcut. Se găsesc între cărţile acestea câteva creaţii puternice. S’au afirmat câteva talente noul, remarcabile. Ne-a dat careva dintre ei romanul mare românesc poesia nouă nuvela a că­rei moarte o costatăm nu cronici şi esseuri, nu polemici şi discuţii? Ce literatură ne lipseşte? Literatura care să ne definească, în care universul românesc să calere cu toate preocu­pările şi speranţele lui, care să ne reprezinte în faţa cititorilor de altă limbă, prin ceea ce este specific exis­tenţei noastre. O literatură în care conflictele şi credinţele să se răs­­boiască între ele, problemele şi ideile să portretizeze omul românesc de tot­deauna, iar viaţa să curgă asemenea unui mare fluviu, cu tot ceea ce este permanent şi caracteristic construc­ţiei noastre intime şi specfice. Repet: nici literatură program, nici roman polemic sau manifest. Altceva. Literatură. Literatură românească... Premiul naţional de proză al anu­lui 1942 a fost atribuit părintelui Gala Galaction, autorul acelor cărţi originale şi pitoreşti, care cuprind un fragment de autentică viaţă româ­nească. De la „Caligraful Terţiu­“, pâ­nă la „Papucii lui Mahmud“, laurea­tul premiului naţional a transpus în literatură tipuri autentice ale univer­­sului nostru specific, ungându-le cu duhul său biblic de unică savoare în proza românească. Nou nu ne-a dat însă nimic, părintele tălmăcitor al Cărţii sfinte, deşi într’o declaraţie fă­­cută gazetelor, vorbeai de câteva ma­nuscrise, care aşteaptă în sertar lu­mina tipografiei. Se îndoieşte ci­neva ca vina este numai a editorilor? Evenimentul literar al anului a fost apariţia noului roman al d-lui Tudor Arghezi. Cel puţin aceasta ar fi tre­buit să însemne punerea Linei în vi­trinele librăriilor naţionale: un eve­niment. Romanul autorului Cuvinte­lor potrivite intenţionează, ca teză, să slăvească maşinismul, omul nou, des­cătuşat de diplomă şi ficţiuni so­ciale. Se întâmplă însă ceea ce bă­nuiam: şuvoiul liric arghezian înneacă filonul epic al cărţii. Că Lina şi Ion Trestie reuşesc totuşi să rămână per­sonagii ve. şi masive, aceasta se da­­toreşte darului unic al d-lui Tudor Arghezi de a modela fiinţe din verb Figura de fecioară bibică a Linei, crescută din putreziciunile mahalalei bucureştene, a viţiului periferic, nu are soră decât un Sabina din Ochii Maicii Domnului. Arhanghel, Ion Trestie vrea să prefigureze omul nou, care se lasă stăpânit de maşină, pen­tru a o putea, la rândul său supune. Eroul e mânat de instincte şi intuiţii, de străluminări lirice şi inspiraţii, nu însă de legea clară şi severă a ge­nului epic. Romanul e mişcat mai mult de fiorul liric, care o defineşte pe autorul Cuvintelor potrivite. O carte însă, care a însemnat nu num­ai un preţios debut epic, ci şi o biruinţă literară, a fost romanul Un nori la răsărit al d-lui Radu Tudoran. Un roman de atmosferă, de tonuri pa­tetice şi vibrante (iubirea Nad­el) care constitue un reuşit portret al versanjului moral basarabean, trans­figurarea literară a complexităţii psi­hologice caracteristică provinciei de peste Prut. Doamna Henrietta Yvonne Stahl ne-a dat cu Intre noapte şi zi un ro­man, gen proust­an, cu probleme de adânci­mi psihiatrice, cu o stăruitoare transcriere literară a sufletului a două femei, legate printr’o stan­e a­­miciţie. Carte masivă, greoaie, plină de calităţile pe care critica literară i le-a recunoscut, de mult autoarei neui­tatului Concert di­n muzică de Bach. O mare frescă cuprinzătoare şi su­gestivă a Bucovinei din ultimele pa­tru decade, este romanul d-lui Mircea Streinul Prăvălia diavolului. Poate cartea aceasta să fie o prefaţare a drumului pe care trebue să-l străbată în viitor prozatorii noştri!... Ionel Teodoreanu a scos al treilea volum, Inima, din ciclul Tudor Ceaur Aleaz. Autorul Medelen­lor este acolo, unde l-a lăsat Ibrăileanu, între zarzării săi. Ceva mai matur, mai echilibrat. în­colo însă, ştim cu toţii că nu mai a­­vem ce aştepta de la d-sa... Alte cărţi de proză? Un roman de d. Paul Constant, Râ­s;un esseu romanţat, cum îl nu­­meşte chiar autorul al d-lui D. V. Barnoschi, Stăvilar­e; un poem de dragoste în proză, impropriu intitulat roman, plin de calităţi lirice şi gin­găşie. Acolo şi stelele ard de d. Vin­­tilă Horia; o frescă a vieţii româneşti Banul, ochiul dracului de d. Th. Răş­­canu; o carte de succes răsunător, 4 pe tr­mestrul 2, de d. Neagu Rădu­­lescu, realizată cu mijloace de scriitor inteligent şi înzestrat cu cel mai au­­tentic filon de umorist, un volum de PĂRINTELE GaÎlA^GAtÎaCTION schiţe şi amintiri: Cutia cu maimuţe, al d-lui G. Ciprian, tncadrăndu-se — împreună cu savurosul odinioară al d-lui Radu D. Rosetti în literatura memorialistică şi... O care dp nuvele: Ciudata viaţă a poetului de Anişoara Odeanu, care aduce mărturia unei sensibilităţi şi a unei inteligenţe, neîntălnite până a­­cum decât la foarte puţini tineri scriitori români. La capitolul înfăptuirilor lirice, pot fi citate câteva cărţi realizate. Bu­năoară Cai de apocalips, culegerea de poeme a d-lui Radu Boureanu, trădând un poet de formaţie perso­nală, stăpânit însă de impresionism şi intelectualism, distilate însă fin, dublate de un dar unic de a creea atmosferă cu mijloace simple şi de bună calitate. Poesia d-lui Boureanu este patetică şi caldă, o elegie sub­ţire, o întoarcere „prin anii pierduţi, la bâlciul uitat pe maidan, cu caii de lemn zugrăviţi, ca în Apocalipsul lui loan..." D. Ciurezu a fost tipărit de Fun­­daţii cu marele poem Cununa soare­lui, alcătu­it din nouă cicluri. Un poem bucolic ,conceput sub semnul umani­­zării naturii şi contopirii omului cu firea. Materialul poetic al d­-lui D. Ciurezu este elementul folcloric pe care ştie să-l utilizeze inteligent, sa-l orchestreze în diapazonul creaţiei in­­dividuale. Poemul, cuprinzând dra­gostea dintre Oancă şi Maria, dra­goste simplă şi bună, ca însăşi firea, e o portretizare lirică a iubirii ţără­neşti, o îmbogăţire a perspectivelor deschise de poesia lui Coşbuc.­­ Ciurezu este de altfel singurul poet român modern, nealterat de neliniş­tile citadine, trăind sentimental în mentalitatea sătească. Vigoarea, sim­plitatea versului, lipsa aproape desă­vârşită a oricărui artificiu metric sau metaforic constituesc calităţile esen­ţiale ale liricei d-lui Ciurezu. Punctul de reţinut al anului liric îl marchează apariţia culegerii îm­plinire a d-lui Ion Pillat. „Aceste so­nete alcătuesc un singur poem“, lă­­mureşte autorul. Volumul apare la treizeci de ani de la tipărirea primei etape lirice a poetului argeşean: Vi­sării păgâne, D. Constantin Virgil Gheorghiu, îmbogăţeşte lirica românească cu şase poeme înmănuncheate într’o plachetă tipărită de editura Gh. Mecu: Ceasul de rugăciune. Nu uit nici versurile din întoarcere, ale ardeleanului Ion Th. Ilea, ma­sive şi sugestive, rupte din frămân­­tarea românească actuală; nici Vrăji­torul apelor de d. Ovid Caledoriu, o poesie plină de delicateţe şi accente bucolice, graţioase; nici Cântecele de Vânător de noapte (Hamburger Illustrierte) singurătate ale d-lui Octav Sargeţiu, constituind o valorificare lirică a climatului basarabean; nici Metanii de luceferi de d. I. Buzdugan, carnet de soldat de Al. Raicu, Rapsodia dacă de Aron Cotruş şi Alter Ego, de d. Ernest Verzea, poet nou, de o sensi­bilitate neîncepută şi bine utilată. Un cuvânt bun pentru Litoral şi Claviaturi, caete lunare de poesie, care au prilejuit câtorva tineri sti­­hui­tori să-şi desfacă aripile spre ce­rurile de azur pur ale poesiei adevă­rate. Revista d-lui Gherghinescu Va­­nia a revelat un poet tânăr din Ar­­deal Lucian Valea, care întruneşte ca­lităţi preţioase de liric. Poesia a fost mai prezentă decât proza literară şi, se pare, a preocupat spiritele in mai largă măsură decât romanul şi nuvela. Ancheta, cu su­biectul ce este poesia întreprinsă de un mare săptămânal literar, nu este singura mărturie. Atât? Nu, mai sunt câteva lucrări care se cer înşirate de cron­icarul conştiin­cios. Este acea carte, de ascuţită ob­servaţie şi un dar sugestiv de poves­­titor, care poartă titlul simplu: Soldat 1941. Autorul, T. M. Weither, deşi nu este român de origină, ne-a dat cea mai bună carte a răsboiului actual. Preţioasa contribuţie a d-lui D. Kar­­nabatt, care cu faţa Sf. Francisc de Assisi aduce în peisagiul literaturii naţionale expropiat aproape exclusiv de ortodoxie, orizontul larg şi prime­nit al umanismului catolic. Peregri­nul transilvan, de scriitorul transil­van I. Codru Drăguşanu, reactuali­zează un literat uitat, din veacul tre­cut, ai desăvârşire necunoscut citito­rilor români. Munca de pasionat cer­cetător al d-lui Şerban Cioculescu a fost întregită prin apariţia ultimului volum — al Vll-lea — din Caragiale. Corespondenţa, una din cele mai re­­marcabile contribuţii la literatura a­­nului 1942. In aceeaşi ordine de idei, d. prof. N. Cartojan pu­blică Istoria literaturii vechi, volumul 11, editurile Cugetarea şi Gh. Mecu reeditează câţiva clasici, comentaţi de persoane nu întotdeauna potrivit alese, poetul N. Davidescu îmbogăţeşte literatura noastră informativă cu tin volum despre Renaştere, d. Ion Marin Sado■ veanu publică prima fascicolă din Istoria universală a dramei şi teatru­lui, Dan Petraşincu scrie o carte de interpretare a operei şi personalităţii lui Poe, iar d. Licu Pop tipăreşte în­­tr'o editură sibiană o l­ucrare de bo­gată informaţie şi severă erudiţie Ideile estetice ale lui Titu Maiorescu, întâmplările literare ale omului care a trecut sunt epuizate, dacă vom aminti comemorările lui I. L. Caragiale, Calistrat Hogaş, Tiu Ma­iorescu, Vasile Pârvan, B. P. N­as­­deu şi sărbătorirea scriitorului Ion Agârbiceanu. Literatura română a pierdut în cursul trecutului an doi scriitori: pe V. Demetrius, autorul romanului Mo­nahul Damian, al versurilor discrete, învăluite în surâsul amar al melan­coliei, din Trepte rupte, şi pe Nico­­lae Andreş, talent inteligent şi sub­­il, afirmat în Biletele de papagal ale d-lui Arghezi. Să încheim prin sărbătorirea d-lui Eugen Lovinescu, căruia d-nui Şer­ban Cioculescu, Pompiliu Constanti­­nescu, Perspeccisius, Vladimir Streinu şi Tudor Vianu îi închină un volum omagii, editat de Vremea. Nu poate fi uitată nici alegerea poetului Mi­­hai Codreanu printre membrii cores­pondenţi ai Academiei Române, cin­ste pe care acest cultivator al valori­lor lineare şi limpezi ale sonetului o merita de mult. Inprestez câteva cărţi transpuse din literaturile străine, care înseamnă un real câştig pentru cultura naţională : Kalevala (în tălmăcirea d-lui Barbu Brezianu), Silja de Silanoăă, Gog de Papini, Cărarea pierdută de Alain Fournier, Brittanicus de Racne, in splendida traducere a d-lui Edgar Is­­tratty, Rabelais, Gargantua, două cărţi de Sigrid Undset, Cum vă pla­ce ? Regele Lear şi Poveste de iarnă de W. Shakespeare, şi Viaţa este vis de Calderon de la Barca, in tălmăcirea d-lui prof. univ. Popescu Telega. Sunt şi concluzii ? Cititorul le va trage sîngici. Pen­­tru că, spre a constata că literatura naţională încheie cu deficit acest bi­lanţ literar, de douăsprezece luni de trudă şi creaţie, nu este necesară perspicacitatea cronicarului. • •• & — Ym * Globul fără axă O întreprindere germană a lansat de curând un glob fără axă. In legătură cu acest glob a fost iventat de către inginerul vienez Robert Haardt un in­strument de măsurat cu al cărui­ aju­tor se pot măsura pe globul mai sus menţionat toate distantele cu cea mai mare exactitate, ceea ce înseamnă a­­stăzi — în epoca căilor de comunicaţie navale şi aeronautice — un important su­cces şi o mare înlesnire în domeniul calculelor distanţelor. Acest instrument de măsurat este înzestrat cu un trun­­chiu de con care poartă globul fără axă şi care are o gradaţie care ne face posibilă imediata citire a distanţei mă­surate. Cu acest instrument se pot măsura distanţe până la 3500 de km. Pentru distanţe mai mari s’a creiat un aparat de măsurat special care poate măsura distanţe până la jumă­­tatea circonferinţei terestre, adi­că dis­tante până la 20.000 km Pe lângă gra­daţia în kilometri este prevăzută şi o gradaţie pentru mile engleze. Aceste globuri fără exa se confecţionează in diametre de 12, 26, 34, 50 şi 106 cm Deasemeni aceiaşi întreprindere ger­mană a plănuit şi construirea unui glob uriaş cu scara de 1:2 000.000, iar pentru măsurarea suprafeţelor au fost amenajate instrumente de măsurătoare astfel încât acest glob va avea multi­ple întrebuinţări (RDV.). CUGETAREA-GEORGESCU DELAFRAS prezintă excepţionalul volum o za de I. A. BASSARABESCU Era timpul ca opera acestui meşter al scrisului să fie pusă la Îndemâna marelui­­public. Claviaturii Doamna Apriliana Media nu semnalează într’un foarte interesant ar­­ticol publicat în revista „Dacia Redivi­­va” un­ aspect prea puţin cunoscut din literatura lui Gib I. Mihăescu. Este vorba de acel roman, oarecum bizar, Braţul Andromedei, despre care autoa­rea articolului citat afirmă că poate sluji pentru o paralelă cu „Luceafărul" lui Eminescu. In adevăr, Braţul Andro­medei, carte subestimată — după justa observaţie a doamnei Apriliana Media­­nu — cuprinde o nouă şi necunoscută preocupare a autorului Rusoaicei : inte­resul pentru astrologie, sau, pentru a fi mai precişi, pentru astronomie. In Bra­ţul Andromedei predomină cerul, împle­­tindu-se strâns cu pământescul. Eroul, desamăgit de pământ, caută consolarea in spaţiile cereşti, spre „minunatul braţ al Andromedei, întins deasupra ve­­ciilor...". Romanitatea lui Carol Magnat Acesta este titlul numărului 2 al co­lecţiei „L'Oreechio” de mici cărţulii edi­tate de revista şi agenţia italiană „Do­­cumento”. Lucrarea se datoreşte cuno­scutului istoric Antonio Boschini (152 p. în — 24 mic, numeroase pl. , leg. car­ton). Numărul 1 al colecţiei cuprindea lucrarea lui Pio Pecchiai : „Toacanitâ di Napoleone" (120 p. m. m. pl. şi un arbore genealogie). Cităm următorul pasagiu din interesanta lucrare a lui Fuschini : „Opera uriaşe a lul Carol Magnu a devenit intr’un scurt răstimp o mare umbră hieratică , şi cu atât mai întinsă cu cât obiectul care o proecta­­rămânea îndepărtat, intangibil. Con­strucţia practică, edificiul armonic, n’a rezistat fiind neînţeles sau rău înţeles de urmaşii lui dinastici ; dar elementele arhitectonice au durat intacte şi au ră­mas folositoare cum sunt coloanele ro­mane, şi după cum în urma săpăturilor şi a supravieţuirii pietrelor şi legătu­rilor, a relicvelor de materie intertă, se poate deduce canonul sublim de artă. Ultimii ani ai lui Carol Magnus denota mai multă mărinimie decât severă su­­blimitate în intenţii, căci apărea tem­peramentul său curat, despuiat de aspre armură militară... Bătrân ca în telerva­­ne, atunci când şi-a asumat domnite de împărat, el a simţit suprema de­ a misiuniii teologice care-i fusese uîn­­pusă odată cu coroana”. In ,,Tribuna“ de la Braşov poetul Gherghinescu Vania semnează 1 pagină de bogate şi variate „însemnări" insistând asupra câtorva manifestăr culturale, din Ardealul de Sud, şi.. . dincolo. Semnalăm rândurile închinate de lui F. Păcurariu, un poet „de dincolo de ceea ce unii numesc graniţă", auto­­rii volumului Psalmii nelinişte! D. Gherghinescu Vania ne face un serviciu imens: ne redă încrederea în virtuţii® sufletului românesc. „Dincolo" se mai face poesie ! Nicolae Brena: Gravură Mitraliera mea Mitraliera latră, latră De-aici — ca o căţea turbată ! Spre bolta strânsă ea’n obroc îşi scuipă balele de foc. Ascunsă’n petecul de cer Rânjeşte'n clonţii ei de fer, I­e ţăcănitul ei in larg Parcă şi zările se sparg. Şi muşcă, muşcă’nfometată Rupe, căţeaua mu Vitejii scot vuiete lungi spre gropile c­a nişte pungi Dumanul urlă ca smintit Şi în bârlogul înăcrit, îşi suge rana sfârtecată De căţeluşa mea turbată. Sebastian Popovici Vineri 4 ianuarie 1913 RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI 7:55—8:00 . Ora dimineţii. Deschiderea emisiunii. Radio jurnal. RADIO ROMANIA Concert de dimineaţă al fanf. reg. 4 roşiori, condus de cpt. Juncu. RADIO BUCUREŞTI Concert de dimineaţă. Muzică variată (discuri) , închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA, RADIO BUCURESTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 11.30: POSTA MILITARĂ RADIO. 12.00: Deschiderea emisiunii. Ora os­tăşească româno-germană. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI 13.00: Urare auditorilor noştri. 13 10: Taraful Fănică Luca. 13.30 : Serviciul de publicitate. 13.50: Program oferit. Orchestra Cos­tacă C. Tandin, voce : Al. Grozuţă. Cân­tece vesele (voce : Al. Grozuţă). 14.00 : Ora oficială. Radio jurnal. 14.15 : Serviciul de publicitate. 14.30 : Ora răniţilor . I. Urare răni­ţilor. II. Orchestra Victor Fredescu, voce : Petre Gusti. Muzică din filme potpuriu de Plessow . Potpuriu de mu­zică de café concert,aranjat de V. Pre­­descu (voce : Petre Gusti). 15.10 : Program oferit. Orch. C. Tan­­din.15.30: închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 17.00: POSTA MILITARĂ RADIO RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI 18.00: Deschiderea emisiunii. Orches­tra Fraţii Stănescu 19.00- Orchestra Dinu Şerbănescu. 19.50 : Publicitate. Radio jurnal 20.10: Liana Mihăiţesc­u şi Titi Botez (voce). 20.40 • Comandor Andrei Popovici : Sburătorii români în războiul Sfânt : Căpitan Vizanty şi Adjutantul Ion An­­ghel. 21.00 : „Radio peste tot" scenariu ra­diofonic de Alexandru Guțulescu. 21,40 : Muzică variată (discuri). 22,10 : Serviciul de publicitate. 22,20 : Din operete (discuri). 23.00 : Muzică variată uşoară (discuri). 24.00: închiderea emisiunii. 21.50—23.00 : Emisiune pentru străi­nătate pe unda scurtă. RADIO MOLDOVA (280.9 m.) 13.00: Deschiderea emisiunii învăţă­tura zilei. George Berhan (acordeon). 13.30: Tarafuri şi cântăreţi populari (discuri). 14.05: Orchestra Mihai Bănică. 15.00: închiderea emisiunii de prânz. 18.30: Deschiderea emisiunii. Cântece şi jocuri din Basarabia şi Moldova (discuri). „ „ _ 19.00: D. George Djuvara: Lascăr Ca­­targi şi însemnătatea rolului său is­toric . 1915: Muzică de băiet şi jazz simfo­nic (discuri). 20.00: CONFERINŢA : D. Eusebiu Camilor: Ţăranul în literatura noastră. 20.15: Muzică variată românească (discuri). 21.00: CRONICA RIMATA. 21.15: Muzică distractivă (disc.). 22.30: închiderea emisiunii. NOU Au apărut « Eug. Schmahl FIERUL unealtă de lucru şi armă de răsboi Carl Crow CHINA ţara celor 400 milioane clienţi W. Sperling - PROBLEME CIUDATE o vastă corecţiune de probleme distractive Editura ..Scrisul Românesc" .p.5gg # •" * Joi 31 Decembrie 1942 RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI 6.55—8.02: ORA DIMINEŢII : Deschi­derea emisiunii ; Radio-jurnal; Concert de dimineaţă ; închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 11.30 : POŞTA MILITARĂ RADIO RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI 12.00: Deschiderea emisiunii : Orches­tra V. Julea. 13.00: Radio jurnal (informativ, agri­col şi cultural). 13.10: Concert de masă (discuri). 13.35: Prezentarea filmului european 13.50: Ştirile serviciului german. 14.00: Radio jurnal. 14.30: ORA RĂNIŢILOR : Orchestra Soc. Rom. de Editură, voce Elena Za­mora. 15.30: Reportagii germane de pe front 15.40: închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA RADIO BUCURESTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 17.10: Emisiune specială în limba rusă. 17.30: POŞTA MILITARĂ RADIO. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI 18.00: Deschiderea emisiunii : Orches­tra Bibi Alexandrescu, voce Maria Ve­­ronique Alexandrescu şi Trio vocal A­­iexandrescu. 19.00: Corul Radio condus de pt Ion Croitoru. RADIO ROMANIA RADIO BUCURESTI I 19.30: Jurnal in limba turcă. 19.45: Muzică variată (discuri). 19.50: Radio jurnal (informativ şi cul­tural) 20.10: Pluguşorul. 20.40 : UNIVERSITATEA RADIO : Ciclul „Legendele noastre“. D. Papa­­dima : Făt Frumos. 21.00: Concert de muzică variat» (disc.). .. 22.30: Muzică vocală din opere (disc.). 23.10: Muzică variată uşoară (discuri).* 24.00 : URĂRILE TRADIŢIONALE. 24.30: închiderea emisiunii. I

Next