Curentul, iunie 1943 (Anul 16, nr. 5491-5519)
1943-06-11 / nr. 5501
ANUL XVI, No. 5501 8 PAGINI 7 LEI Două discursuri — ■■■■■■■■■■■■■■..■■■■■■■ mi de PAMFIL ŞEICARU — Situaţia internaţională primeşte contribuţia de precizări cuprinsă în discursurile d-lui Churchill şi al preşedintelui Inonu. Ce se desprinde din discursu rostit în ziua de 9 iunie de d. Churchill în Camera Comunelor? In primul rând afirmarea mereu reînoită a solidarităţii Angliei şi a Statelor Unite. „La Washington am ajuns la o înţelegere completă bazată pe unitatea gândurilor noastre şi pe încrederea deplină în comandamentul nostru. Vom lupta împreună şi vom stărui să ne menţinem la nivelul succeselor dobândite până acum Pot să adaug că se apropie zilele de operaţiuni militare amfibii, operaţiuni de mari proporţii, de o complexitate deosebită şi legate de întâmplări şi de risc. In acetse condiţiuni nimeni nu poate garanta rezultatele imediate ale acestor întâmplări, dar totuşi vom continua neobosit încercările noastre până la dobândirea victoriei finale“. Chiar optimismul neostenit al d-lui Churchill nu poate să nu aibă o viziune mai exactă a obstacolelor cu care va avea de luptat. Debarcarea în Maroc şi in Algeria, unde erau organizate din timp toate adeziunile „spontane“, nu poate fi socotită ca un examen încurajator pentru încercările plănuite pentru un atac al Europei. In apărarea Africei posibilităţile de mişcare printr’o r'Epidă concentrare a forţelor în punctul în care s’a pronunţat atacul, a germanilor şi italienilor, erau reduse în măsura în care flota engleză domina Mediterana interpunându-se între zona de operaţii din Africa şi bazele de unde se puteau mişca rezervele. De data aceasta, cu toate că situaţia în Mediterana pentru anglo-americani este mult mai avantajoasă, aceleaşi greutăţi li se pun pentru un atac, în plus necontestata superioritate a unor forţe îndelung antrenate în lupte. Nu-şi face d. Churchill iluzii prea mari şi este foarte probabil că, în urma consultaţiilor cu şefii militari anglo-americani, a simţit necesitatea unui corectiv adus afirmaţiilor prea optimiste făcute mai înainte. O măsură de prudenţă faţă de reacţiunile unei opinii publice preparată pentru facila debarcare pe continent şi care s’ar pomeni în faţa unei înfrângeri. Pentru aceasta d. Churchill a ţinut să adaoge : „De aceea, bineînţeles, că nu pot să dau garanţii mai mari decât în trecut, despre toate cele ce se pot întâmpla. Regret că acum câteva zile, în timpul călătoriei mele, am vorbit la conferinţa presei despre perspectivele strălucite care se deschid în faţa noastră. Aş vrea să înlocuesc aceste cuvinte după cum urmează: perspectivele mai largi şi mai solide ce se deschid în faţa noastră. Bineînţeles că, paralel, se apropie şi zilele de mare nelinişte şi de mari emoţiuni“. Este o zugrăvire exactă a stării de spirit a conducătorilor englezi ce premerge o mare încercare cu sorţi de izbândă aşa de îndoelnici. Având la îndemână toate datele politice şi militare d. Churchill s’a grăbit să facă acel corectiv precaut al unor afirmaţii cu exagerat optimist care s’ar putea să primească un amar corectiv. Există un element care joacă un foarte mare rol în toate anticipările d-lui Churchill, starea morală a adversarului căruia îi atribue o psihologie similară cu aceia de la sfârșitul anului 1918. De aici tragem concluzia că așteptările d-lui Churchill sunt mult mai mult rezimate pe unele aprecieri politice, decât pe evaluările militare care-i stau de fapt mult mai la îndemână. Este în natura firii omeneşti — şi în special a temperamentelor de un robust optimism — să complecteze prin ipoteze favorabile ceia ce datele zgârcite ale realităţilor nu arată precis. Care este configuraţia exactă a fronturilor o desprindem tot din discursul d-lui Churchill : „Înţelegem foarte bine, atât eu ca şi Preşedintele Roosevelt, că în momentul de faţă povara cea mai grea a războiului cade pe umerii Rusiei. Acolo sunt de aşteptat operaţiile de o mare anvergură. Regretăm foarte mult că nu am putut să ne întâlnim cu Mareşalul Stalin, dar vom face totul c© se află în măsura posibilităţilor noastre pentru uşura greaua povară a Rusiei“. Că atât Preşedintele Roosevelt, cât şi d. Churchill vor să-l întâlnească pe tovarăşul Stalin, ce s’a înaintat mareşal, nu încaipe îndoială, fiindcă vor să precizeze condiţiile politice şi economice ce vor trebui statornicite după războiu. Or. Anglia, în speţă d. Churchill, datorită temperamentului său cu precipitări prea puţin engleze, s-a grăbit să-şi ofere alianţa lui Stalin înainte de a-i fi fost cerută, deci de a fi în situaţia să poată impune condiţii, acum când „povara cea mai grea a războiul cade pe umerii Rusiei“ este firesc ca tovarăşul mareşal Stalin să evit© o întâlnire care ar fi nevoit să-şi precizeze gândurile. O eroare de tact politic te urmăreşte cu consecinţele ei tot timpul. Abel Bonnard definea succesul prin această formulă : „adevăratul realism este să ai totdeauna ceasul exact“, or, d. Churchill a avut ceasul înainte când s-a grăbit să ofere Rusiei sovietice o alianţă fără a aştepta să-i fie cerută, atunci când armatele ruseşti primiseră în 1941 prima lovitură germană. Tot din discursul d-lui Churchill se desprind unele mari îngrijorări ce a strămuta centrul atenţiei militare anglo-americane în Extremul Orient: „Avem cea mai mare grijă ca să dăm ajutorul cel mai grabnic pentru China şi pentru a asigura pe deplin securitatea scumpelor şi iubitelor noastre Australia şi Noua Guinee“. In partea finală a discursului, d. Churchill a declarat „că nimic şi nimeni nu ne va sili pe noi să nu întrebuinţăm această armă (adică a aviaţiei de bombardament) până la capitularea fără condiţiuni a adversarilor noştri. Dimpotrivă, vom întrebuinţa această armă, combinată şi cu alte metode, pe o scară mereu crescândă”. Această declaraţie, aşa de brutală, este o indicaţie precisă că accentul speranţelor cade pe efectul moral şi politic al bombardamentului oraşelor germane şi italiene, decât pe siguranţa operaţiilor militare de debarcare în Europa. Discursul Preşedintelui Inonu reafirmă voinţa Turciei de a rămâne neutră: „In faza actuală a războiului mondial, noi continuăm să avem, ca şi în trecut, drept ţel, menţinerea păcii în ţară. Suntem gata şi hotărâţi să asigurăm securitatea şi apărarea ţării“. O problemă îndeosebi de interesantă o ridică Preşedintele Inonu, cu o lucidă adâncire a traseului proces al acestui războiu şi a consecinţelor lui. Cităm: „Nimeni nu poate să prevadă când şi în ce mod se va termina marea calamitate mondială. Este foarte greu să se prevadă nu numai înainte de terminarea războiului, dar chiar şi după sfârşitul războiului, noile probleme ce interesează existenţa naţională. Va trece o lungă perioadă mai înainte ca naţiunile să poată duce, alături una de alta, o viaţă liniştită, în cadrul existenţei lor naţionale, aceasta neputându-se realiza decât după aplanarea dezbinărilor ce separă actualmente omenirea. Naţiunile bine intenţionate, având nervii solizi, ţinând seama de toate aceste posibilităţi, vor putea să salveze. Noi suntem absolut convinşi că poporul turc face parte din aceste ultime naţiuni”. Siguranţa cu care vorbeşte preşedintele Inonu se reazimă pe voinţa poporului turc, asupra căruia nu poate acţiona o propagandă străină ca să-l smulgă din linia intereselor naţionale. Turcia vrea să-şi păstreze forţele intacte pentru perioada de după războiu, întrevăzută pe drept aşa de sbuciumată, cu greu popoarele regăsindu-şi echilibrul moral şi social. Realismul politicei turceşti contrastează cu atâtea iluzii ce au precipitat popoarele în acest războiu „marea calamitate mondială”, cum l-a definit așa de cuprinzător președintele Inonu. Comandantul unui glorios submarin italian la postul său de veghe KizkiMl ntruilar se di penin invazie ? Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 9. — Corespondenţii londonezi ai ziarelor neutre constată cu unanimitate că tema invaziei a atins în Anglia un punct cultmiiuant, care nu mai poate fi întrecut. In aşteptarea invaziei domneşte o tensiune insuportabilă, fiind date toate instrucţiunile în această privinţă, aşa încât maşina invazionistă poate fi pusă în mişcare în orce moment. Lumen a început să se întrebe de ce n’a pornit încă marele atac, după ce campania nord-africană s’a terminat de o lună. Această nerăbdare luat deja proporţii aşa de mairi, încât radio şi presa încearcă s’o domolească, prevenind pe toţi de vederi optimiste cu privire la întâmplările viitorului apropiat. Invazia este un joc de hazard şi nimeni să nu-şi facă speranţe, cari nu se vor îndeplini poate. In legătură cu aceasta, corespondenţii neutri sunt de părere că războiul nervilor n’a fost niciodată mânuit atât de rafinat de aliaţi, ca în zilele acestea. Dacă aceste discuţii britanice asupra invaziei simt considerate ca o acţiune a războiului nervilor, premergătoare întâmplărilor militare, atunci cercurile berlineze sunt dispuse, conform, ştirilor din Londra, la constatarea că acest războiu al nervilor are un efect nedorit, asupra poporului britanic, căci în Germania nu se sinchiseşte nimeni de el, precum o poate observa oricine. Reacţia germană, cu privire la anunţările invazioniste britanice atât de asidue, poate fi redată în modul cel mai nimerit, printr’un pasaj din ultimul discurs al ministrului propagandei, care a constatat scurt şi precis: armata germană e gata să primească vizita invazionistă! Intr’adevăr, armata germană a luat toate măsurile pentru a respinge, oricând şi oriunde, o invazie. Aceasta e şi cauza principală de ce opinia publică germană diferă în ţinuta ei de neliniştea bolnăvicioasă a populaţiei engleze, nepreocupându-se de marea ghicitoare, când, unde şi în ce formă se va produce faimoasa invazie. Poporul german are deplină încredere în conducerea militară a Reichului, care se pricepe şi la puternica organizare defensivă, tot atât de bine ca şi la surprinzătoarele lovituri ofensive. S’i făcut tot posibilul ca coastele Europei să fie cât se poate de bine apărate. Se poate spune, în concluzie, că poporul german şi conducerea sa militară a trecut cu bine războiul nervilor, în chestia invaziei, şi că forţele Germaniei sunt gata să transfer, de orice încercare de invazie într'o victorie răsunătoare a armelor germane. CRONICA RĂZBOIULUI de ROMULUS SEIŞANU Ofensiva angio-americană împotriva insulelor italiene dincanalul Siciliei. — Războiul submarin. Forţele sovietice pe care le-a angajat generalul Maslenikov în a treia sa acţiune ofensivă împotriva capului de pod Cuban, au fost compuse din 13 divizii şi trei brigăzi de infanterie, şase formaţiuni blindate şi numeroase escadre aeriene. Cu toată superioritatea numerică a acestor forţe, în raport cu cele germano-române, generalul Maslenikov n’a putut atinge obiectivele urmărite nici într’un sector al capului de pod Cuban. In cursul luptelor din ultimele două săptămâni — după comunicatul de eri al marelui cartier german — pier,dariile inamicului au fost severe, atât în morţi şi răniţi, cât şi în material: 100 de tancuri distruse şi 350 de avioane doborâte. Ofensiva combinată aero-navală angro-americană în canalul Siciliei, s-a concentrat împotriva celor trei insule mici italiene : Pantellaria, Linosa şi Lampedusa, —, situate între coasta orientală a Tunisiei şi insulele Sicilia şi Malta. Pantellaria, care are o suprafaţă de 83 km. p. prin poziţia sa geografică, prin funcţiunea ce o îndeplineşte de post întărit de observaţie în zona centrală a canalului Siciliei, ca şi prin bazele aeriene şi de submarine ce le posedă, prezintă o valoare strategică. Insula aceasta dispune şi de lucrări fortificate de-a lungul coastelor sale, aşa că accesul său de pe mare, nu este atât de uşor pentru detaşamentele anglo-americane ce ar încerca o debarcare. Ca să poată zdruncina moralul garnizoanei italiene şi distruge fortificaţiile şi instalaţiile bazelor de submarine şi avioane, formaţiuni puternice aeriene anglo-americane au bombardat continuu de la 9 Mai încoace insula Pantellaria, totalizând până cri 140 de atacuri. In acelaş interval de timp forţele navale anglo-americane concentrate în canalul Siciliei au bombardat şi ele de patru ori acest prim obiectiv insular mediteraneean. Mica garnizoană italiană din insula Lampedusa, după ce a nimicit primele detaşamente inamice ce au debarcat, continuă încă rezistenţa. Ea a lăsat fără răspuns cererea de predare ce i-a adresat-o prin mesagii aeriene generalul Spaatz, comandantul forţelor anglo-americane din sectorul Mediteraniei centrale. De 48 de ore mica insulă Lampedusa este împresurată de vase de război britanice. Ceea ce urmăresc însă anglo-americanii prin ofensiva lor împotriva celor trei insule — Pantellaria, Linosa şi Lampedusa — este stăpânirea canalului Siciliei, care pentru forţele lor navale se aseamănă cu nişte furci caudine ale Mediteranei. Ministerul aerului britanic a publicat un studiu asupra posibilităţilor de apărare aeriană a Italiei, din care reese că aceste posibilităţi ar fi reduse în cazul unor atacuri aeriene concentrice împotriva porturilor, industriilor şi liniilor sale de comunicaţii; dar, totuşi se aşteaptă din partea aviaţiei sale o apărare energică pentru apărarea patriei. Aviaţia italiană colaborează însă în spaţiul Mediteranei şi al Africei de nord, cu cea germană şi ele dispun de baze bine situate în insulele Sardinia, Sicilia și în Italia peninsulară. In cursul numeroaselor atacuri aeriene ce le-au dat în ultimul timp |Continuare în pag. Vii) Puternice cutremure de pământ înregistrate la Institutul meteorologic din Jena BERLIN, 9 (Rador). La institutul meteorologic din Ioana s-a înregistrat Marţi la ora 21,56 (ora Europei centrale) un puternic cutremur de pământ al cărui epicentru se găseşte la circa 10.500 km. Miercuri, la ora 4,19, s’a înregistrat un al doilea cutremur de pământ, având acelaşi epicentru. In timp ce mişcările sismice ale celui de al doilea cutremur de pământ continuau, la ora 5,22 s’a produs un alt cutremur de pământ Din înregistrările făcute de diferite staţiuni meteorologice reese că epicentul acestor cutremure se găsește, după toate probabilitățile, spre periferia Asiei Orientale. Ministrul şi consulul Spaniei la Ankara transferaţi în Finlanda ANKARA 9 (Rador). — Corespondentul agenţiei * ŞTEFANI transmite ■următoarele. Ministrul şi consulul Spaniei la Ankara au fost transferaţi în Finlanda. Consulul general al Spaniei la Istanbul a asumat funcţiunea de însărcinat cu afaceri. Accident într'o mină GENEVA, 8 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. R. transmite: După o informaţie apărută în ziarul AFRICAN WORLD din Dundee (Natal), 26 minieri indigeni au căzut victimele unei emanaţi de grizu în mina North® aidi din Natal. Doi mineri europeni şi peste 60 de indigeni serat daţi lipsă, întrucât sistemul de ventilare al minei nu funcţionează, aproape că nu mai sumit speranţe de a salva minerii ce lipsesc. de reconstrucţie în Mi recucerite in Carelia HELSINKI, 9. (Rador). — Un grup de înalţi reprezentanţi ai guvernului, din care fac parte primul ministru Linkomies, miniştrii de interne, agricultură, finanţe, comunicaţii, precum şi alte înalte personalităţi,, se află într’o călătorie de studii prin Carelia, pentru a-şi da seama la faţa locului de situaţia prezentă în teritoriilor rece cucerite. După o vizită la Viipuri, călătoria a fost continuată spre est cu popasuri în mai multe localităţi. La Bjoerkoe, înalţii demnitari s-au ocupat de problema instalaţiilor, portuare, care în acest moment este de o extremă importanţă şi cere o rezolvare grabnică. A urmat apoi o vizită la Muurila, Kaukajaervi, la vestitul câmp de bătălie din războiul de iarnă Summa şi în alte părţi. Această călătorie circulară a luat sfârşit la Viipuri, unde primul ministru a declarat într’o cuvântare că, alaturi de sarcinile războiului, opera de reconstrucție în teritoriile recucerite este una dintre cele mai importante probleme ale țării. Redacţia Vineri 11 Director: REDACŢIA ST e 1945 ŞEICARU Distraţia Strada B Nr. 6 TELEFO 3.27.53 Osbi,..dist.actă gglui 6.24.46 Secretariatul 3.40.86 A’d^Wul ^delegat 5.54.82 Secretând gen. 4.84.40 CoBjfcgb.si'fltepoz. 3.40.80 Redacţia politică 3.40.88 Abonaşi publicit. 3.40.84 Redacţia sportivă 3.27.53 Expediţia şi vânz. 4.23.33 Provincia 4.89.28 Tipografia 4.84.44 Biroul comenzilor Personalul Contenciosul 4.92.18 Proprietar: „Curentul" S. A. R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicaţiilor No. 174/1938 Taxa poştală plătită în numerar conform adresei direcţiei generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abonamente: 1 an 1700 lei; 8 luni 900 lei; 8 luni 500 lei; Instituţiile particulare şi de Stat 3500 lei anual. Pentru Capitală: 1 an 2000 tel: 8 luni 1000 lei; 3 luni 600 lei Deseneri num am ------------------ de E. ROŞCA-MĂLIN _ O mână de magistraţi ardeleni au început în primăvara aceasta o acţiune viguroasă de clarificare a situaţiei juridice a averii ţăranului din provincia de peste Carpaţi prin transformarea cărţilor funciare vechi datând de acum 50-60 ani în altele noi cari să cuprindă actuala stare a proprietăţii. In strădania paznicilor legilor, pornită din imboldul conducătorilor actuali ai Cadastrului în fruntea căruia munceşte cu mult suflet magistratul C. Pastia, trebue să vedem o nouă latură a luptei de a asigura petecul de pământ al ţăranului pentru care a îndurat toate asupririle şi de care nu l-a putut despărţi nici greutatea de plumb a veacurilor pline de suferinţă. Intr'adevăr, vremurile noi" ne-au surprins, nu numai în Ardeal ci şi în alte părţi ale ţării, cu o proprietate neconsolidată din punct de vedere juridic, în urma schimbării cu repercusiuni istorice a reformei agrare. Răsturnarea proporţiilor dintre proprietatea mare şi cea mică, intervenţia Statului în domeniul agriculturei particulare pentru a proteja începuturile noului fel de exploatare a pământului, precum şi grija de a dota pe ţăran cu uneltele necesare exploatării, nu ne-au îngăduit până acum câţiva ani să procedăm la măsurile ce se impuneau pentru stabilirea siguranţei juridice a proprietăţii româneşti. La aceste motive se mai adaugă în Ardeal unul local. Se ştie anume că imediat după revoluţia din 1848, autorităţile de atunci au ordonat odată cu ştergerea iobăgiei şi refacerea tuturor vechilor urbarii — registre în cariera trecută averea fiecărui proprietar — din întreaga Transilvanie. Măsura s'a luat sub absolutism şi s'a pus în aplicare printr'o ordonanţă din 1853. Pe baza acelei ordonanţe s'au întocmit protocoalele (registrele) funduare, iar după doi ani coaiele funduare — un fel de foi volante pe cari era trecută averea proprietarului şi sarcina ei. In teritoriile fostelor regimente de graniţă: Năsăud, Făgăraş, Secuime şi Banat, rămăseseră în vigoare un fel de cărţi funciare complectate în cari inducerile erau după sistemul comuniunii casnice. Ulterior, prin 1885 şi 1886, guvernele de atunci au venit cu măsuri legale prin cari se dispuneau refacerea tuturor celor trei sisteme de evidenţiere a averii — adică transformarea protocoalelor, a coaielor funduare şi ale celor din regiunile foste militarizate — in coaie definitive de carte funduară, ceiace nu s'a împlinit decât în foarte mică măsură. Situaţia aceasta am moştenit-o în 1918. Datorită faptului că transformarea generală nu a avut încă loc, suntem în situaţia că nu mai corespunde inscripţia din cartea funduară cu cea de fapt. De aici necesitatea lucrărilor ce au început. • In Muntenia şi Moldova, până aproape la începutul veacului trecut nici nu se cunoştea înscrierea dreptului de proprietate undeva, de aceia când călătorul C. Golescu descopere la Voiena o condică „pentru fiecare om", cu toate moşiile hotărâte geometriceşte şi întărite de stăpânire, îi apare aceasta drept o soluţie salvatoare pentru limpezirea proprietăţii de (Continuare în png- V-a) maiorii români câzuti in răsărit adaugă lespede grea de zidire la femeiia Patriei şi a Pompei noiii O nouă pagină din istoria războiului nostru sfânt îşi deschide astăzi, măreţia, în faţa sufletelor româneşti. O pagină grea de jertă, de eroic şi de sublim, înaintea căreia, întregul neam, îşi pleacă inima şi genunchii ca în faţa scripturilor din zilele marilor praznice. Din aurul slovelor ei, se desprind aureolate, chipurile celor chemaţi să încrusteze cele dintâi slove de foc în cartea începută pentru hronic de ev nou. E o pagină nouă, străbătută de fiorul divinităţii, în care un lung şir de viteji maiori români şi-au înscris pentru totdeauna gloria şi măreţia sacrificiului, aşa cum au făcut generalii lor, colonelii şi locotenenţii coloneii, dăruiţi cu aceeaşi cerească seninătate biruinţa româneşti. Căci alături de ei, maiorii români căzuţi în luptele din Răsărit, formează un mănunchi de ctitori pentru orânduirile viitorului. Ca şi ei au pornit în ceasul în care limbile iadului roşu începeau să sângereze coastele Apusului, hotărâţi să stăvilească cu viaţa şi cu sufletul pârajolul. Ca şi ei au murit, neclintiţi în faţa puhoaielor revărsate ca un potop din înceţoşatele stepe, pământul tuturor vrăjmăşiilor şi cotropirilor seminţiilor barbare. Au sărit toţi, îndată, umăr lângă umăr, soldaţii şi comandanţii, cu toată dârzenia strămoşească răscolită în piept. Şi-au pornit, unii lângă alţii, fără osebire, cum a pornit dea lungul veacurilor întregul Neam românesc să lupte şi să învingă ."... Răsăritul, peste care hătie biruinţa românească, stă mărturie dreaptă pururi de vitejia şi bărbăţia luptătorilor noştri. Jertfa lor, peste care creşte crez şi lume nouă, înalţă slăvitor imnul unui popor brav, ridicat ca întotdeuva, mai semeţ, mai aprig, din furtunile care nu l-au putut nicicând îndoi. Jertfa maiorilor români adaugă lespede grea de zidire la temelia Patriei şi a Europei noui. In faţa ei, Neamul îşi înclină fruntea, plecându-şi sufletul să primească harul şi lumina pentru drumul nou deschis spre zările unui strălucit viitor. Stau înşirate, în fila istoriei, numele bravilor maiori, jertfiţi pentru dreptate şi civilizaţie. Sunt câţiva numai, din rândurile celor căzuţi, o parte din mucenicii neamului. Dumitrescu Cristofor Iordan Emil. Savin Ioan Marinescu Constantin Ionescu I. Dumitru Iomnescu Alexandru Rujan Nicolae Dăscălescu Vasile Fudula Luca Florescu Constantin Gerigan Constantin Popescu St. Nicolae Verulescu C. Constantin Petrovici P. Dumitru Paulon Giuseppe Stoenescu Constantin Kocoş Ştefănescu Gheorghe Antonescu Vasile Meţeanu Nicolae Popescu Damian Fidea Balada Irimia Asmarandei Nicolae Conabie Ştefan Dragomir Nicolae Popa Gheorghe Mustaţă Gheorghe Petruţă Constantin Cristescu Ilie Stoian C. Constantin Stănescu I. Ştefan Chiappele Alexandru. Carp Ignat Lt. Cdor Dudea Gheorghe Popescu Tiberiu Galeş Ioan Damian Gheorghe Pârvu Spiru Dobrescu N. Gheorghe Filipescu Gheorghe Pop Remus Ceacu Al. Deacu Himen Modest Maxim Gheorghe Trandafirescu D. F. Grigoraş N. Gheorghe Koenig Carol András Popescu M. Ion, medic Dintre ei, mulţi sunt decoraţi cu ordinul Mihai Viteazul, pentru fapte glorioase de arme şi avansaţi în grad post mortem. Sacrificiul lor grăeşte ca semne mari, lumii întregi. El reprezintă totala abnegaţie şi dăruirea pentru zidirea nouilor temelii europene. Un general german, comandant al fortificaţiilor armatei, inspectând coasta canalului Mânecii. (Ph Wb.)