Curentul, octombrie 1943 (Anul 16, nr. 5612-5642)

1943-10-01 / nr. 5612

ANUL XVI. No. 5612 8 PAGINI 7 LEI S I s u _ de PAMFIL SEICARU __ B9 Discursul rostit de ministrul de finanțe finlandez, d. Väinö Tanner, leaderul partidului so­cialist, o energică­­personalitate, un om politic de mare autoritate și un economist de valoare, este pe larg comentat în presa ger­mană. Se scoate în deosebit relief desminţirea dată de d. Tanner scornirilor puse în circulaţie, că Finlanda ar fi dispusă să închee pace cu orice preţ, când nici nu poate fi luată măcar în discuţie atâta timp cât independenţa şi siguranţa ţării nu sunt garan­tate. Ca şi în octombrie 1939 punc­tul de vedere finlandez a rămas neschimbat: atunci în luna ce a premers atacul rusesc guvernul de la Helsinki a fixat atitudinea . Finlanda este gata de a discuta cu sinceritate şi a accepta calea concesiilor faţă de Soviete în măsura în care grija de demni­tatea sa­­ naţională o îngădue. Dar unanimitatea poporului, fără nici o deosebire de ideolo­gie politică, de la partizanii miş­cării patriotice şi până la socia­liştii de stânga, erau hotărîţi să se opună la orice acord care ar pune Finlanda sub tutela puter­nicului ei vecin sau care ar pu­tea compromite posibilităţile ei defensive. Şi greutăţile strivitoare ale războiului din 1939—1940, când Finlanda ,singură a înfruntat uriaşul, spre uimirea şi admiraţia planetei, ca şi cei­­doi ani şi mai bine de războiu 1941—1943, cu toate asprele încercări, cu toate dramaticele strâmtorări, n’au schimbat nimic din atitudinea poporului finlandez. Acest popor de ţărani (din 3 milioane 700.000 locuitori numai 17 la sută sunt orăşeni) a căror virtute naţională se numeşte ,,Sisu“, aproape fără echivalent în alta limba, însemnând în ace- Laş timp : semeţ, tenace, energic şi încăpăţânat, adică o voinţă hotărîtă de a nu ceda oricât de uriaşe ar fi obstacolele atunci când a pornit o acţiune. încă de la 1372, când regele Suediei le-a acordat aceleaşi drepturi ca şi suedezilor, ideia de, libertate se confundă cu în­săşi respiraţia poporului finlan­dez. Ţară liberă în care ţăranii n’au cunoscut niciodată iobăgia, chiar după unirea cu Rusia, până la 1906 şi-a păstrat dreptul de a-şi alege Dieta, vechea con­stituţie suedeză menţinându-se în vigoare. Popor de ţărani şi deci de soldaţi, finlandezii reprezen­tau elementele cele mai brave şi mai numeroase din armata lui Gustav Adolf în timpul războiu­lui de 30 de ani. începând de la 1500, de când Rusia îşi manifestă pentru prima oară tendinţele de expansiune spre nord-vest şi până la fai­moasa întâlnire de la Tilsit, în 1808, Finlanda a avut de luptat, de ţinut piept Rusiei. Cu toată rezistenţa eroică­­a finlandezilor (poate ar fi bine să se traducă din poetul I. L. Runeberg „Po­vestirile stegarului Stol“ în care se evocă această luptă de o epică măreţie pentru apărarea liber­tăţii), rezistenţă ce a smuls ad­miraţia ţarului Alexandru, fin­landezii au fost striviţi de nu- i m­ăr. Pacea de la Hamina din 1809, care pecetluia divorţul din­tre Suedia şi Finlanda, după o­­ viaţă comună de 500 de ani, asi­ ’ gura totuşi poporului învins o si­tuaţie excepţională în cadrul Rusiei. Ţarul devenea mare duce al Finlandei şi ţara era legată de imperiu printr-o simplă uniune­­ personală cu Suveranul. For-r m­ând o provincie autonomă în­ Imperiul rusesc, care-i garanta securitatea externă, dar fără să intervină în ■ chestiunile interne, Finlanda avea la Petrograd un ministru secretar de stat şi ţarul era reprezentat printr’un guver­nator general. Pentru a sublinia şi mai bine autonomia Finlandei trebue să amintim că avea o mo­nedă deosebită de rubla rusească, împotriva constituţiei finlandeze au pornit acţiune panslaviştii cari vroiau rusificarea Finlandei. Exponentul acestei acţiuni îm­potriva libertăţii finlandeze era generalul Bobrikov. Dar rezis­tenţa poporului acesta de fana­tici ai libertăţii a învins toate încercările panslaviştilor, spriji­niţi în taină de ţarul Niculae al II-lea. Iată de ce nu se poate con­cepe că Finlanda ar accepta o pace umilitoare azi. Este adevărat că Rusia sovie­tică a fluturat continuu formula unei păci separate, dar n’a uitat să specifice şi cele trei condiţii pe care le impune: germanii să se retragă din Finlanda, regimul actual să fie schimbat cu altul, neagresiv, şi să se accepte unele rectificări teritoriale cerute de securitatea strategică a Rusiei. Să nu pierdem din vedere că Finlanda este o ţară­ de tradiţii democrate şi libertatea fiind principiul de bază al organiza­ţiei politico-sociale. De aceia sunt interesante reacţiile presei finlandeze faţă de aşa zisele propuneri sovietice.. Ziarul „Uusi Suomi“ din 23 Septembrie, scrie: „In asemenea condiţiuni orice discuţie privi­toare la o pace fino-rusă este i­­nutilă. Finlanda a trebuit să facă războiu pentru a-şi apăra existenţa şi viaţa ei naţională şi va trebui să rămână sub arme până la atingerea acestui scop“. Ziarul „Social Demokratii“, oficiosul partidului socialist de­mocrat, adoptă această atitu­dine: „Nu avem nici o siguranţă că această ştire să fie exactă. Dacă totuşi e adevărată, atunci niciodată Finlanda nu va accepta capitularea militară care ar în­semna ocuparea militară ru­sească a Finlandei. Dorinţa Fin­landei de a încheia o pace nu este cu putinţă decât cu condiţia salvării existenţei şi indepen­denţei ei naţionale. In Finlanda nu există în afară de comunişti, nici­­ o persoană care să fie dis­pusă să accepte condiţiile ru­seşti­ interesantă este interpretarea pe care o dă ziarul „Kauppa­­lethi“. Chiar dacă aceste ştiri nu ar fi exacte ol© dau totuşi dovada lipsei de valoare a pac­tului din Atlantic pe care ruşii o desconsideră. Ziarul naţionalist „Ajansuun­ta“ afirmă cu o mândră hotărîre că nu se va găsi nici un finlan­dez care să accepte condiţii ce oferă F­inlandei soarta ţărilor Baltice şi închee: „Ca răspuns la aceste condiţii de pace, poporul finlandez va continua şi mai vi­guros lupta lui pentru viaţa şi libertatea Finlandei Oficiosul partidului agrarian (ţărănesc) „Agrarian Karjala“ scrie: „Iată ce poate aştepta Finlanda de la o pace cu Rusia. Va trebui să fim mult mai pru­denţi de azi înainte în discuţiile ce se fac privitor la pace“. Dar acelaş ton îl au toate zia­rele considerând aceste condi­­ţiuni inacceptabile, în fond fiind doar un balon de încercare pen­tru a vedea care va fi reacţiu­­nea opiniei publice finlandeze. Finlandezii nu au numai un simţ incomparabil al libertăţii, dar şi o memorie viguroasă, îşi amintesc de condiţiile în care s-au desfăşurat tratativele din Octombrie şi Noembrie 1939, de brutalitatea cu care în seara de 28 Noembrîe 1939 Molotov a de­nunţat pactul de neagresiune care trebuia să rămână în vi­goare până la 1944, cu toate că denunţarea era în contradicţie absolută cu stipulările precise ale pactului. Iar în ziua de 30 Noembrîe, la ora 9 dimineaţa, fără nici un avertisment, primele avioane ruseşti au început să svârle bombe asupra oraşelor deschise, artileria să deschidă focul asupra liniilor finlandeze, iar trupele ruseşti să invadeze ţara în mai multe puncte. Nu li se îngădue finlandezilor nici o iluzie în ce priveşte Rusia sovietică, din ce în ce mai ase­muitoare cu Rusia ţarista, a că­rei politică imperialistă o ur­mează cu fidelitate mareşalul Stalin, devenit pentru o mai complectă asemănare şi protec­tor al renaşterii Bisericii orto­doxe ruseşti. De aceia, calmi, hotărâţi, con­centraţi în vijelioasa lor pornire virtutea lor naţională „Sişu până la capăt, oricare ar fi obsta­colele întâlnite, spre a salva unicul bun al popoarelor mici: libertatea. Oricât s’ar părea de paradoxal, dar ideia libertăţii la micile na­ţiuni incendiază fanatismeie, mo­bilizează voinţele înfruntătoare de moarte. Dar acest cult al li­bertăţii milueşte dreptul la viaţă al micilor naţiuni. „Sisu“, semeţ, energic, tenace până la încăpăţânare, poporul finlandez îşi apără blazonul lui de nobleţă: libertatea David nu se închină în faţa lui Goliat­ ­i irm pir­ îmi şi români a dobor­t 4 avioane sovietice care au atacat portul şi oraşul Constanta COMUNICAT In ziua de 28 Septem­brie a. c. la orele 12:55, 6 avioane sovietice de ti­pul O. B. 3, au atacat por­tul şi oraşul Constanţa. Datorită reacţiunii prom­pte şi deosebit de puter­nice a apărării aeriene locale, nu s’au înregistrat pierderi materiale. Artileria A. A româno­germană a doborît 4 a­vioane din cele 6. RAPORTUL piloţilor unui grup român de avioane în picaj Stuka asupra succesului obţinut în bombardarea formaţiunilor de blin­dat® bolşevice. (S.M.C.­Vasilescu). Regele Petru al Iugo­slaviei a sosit la Cairo AMSTERDAM 29 (Rador).­• Cores­pondentul Agenţiei DNR retransmite o ştire a Serviciului Britanic de In­formaţii, după care Regele Petru al Iugoslaviei şi suita sa au sosit la Cai-­­ ro. IN­FORMAŢIE STRÂNSĂ Stu­­kas-uirile româneşti se întorc cu bine dintr’un sbor cu efecte dis­trugătoare asupra bolşevicilor («Mp.p. Sferei. gPffrappi, 2­4 BERLIN, 29. — Bătălia de pe fron­tul răsăritean se găseşte actualmente într’un stadiu care este determinat in esenţă de repercursiunile marei m mişcări de replier germane. Un gi­gantic spaţiu de front de circa 1300 km. întindere, care începe de la pivo­tul nordic al manevrei mişcărilor ger­mane de la Demidov şi ajunge până la coasta Mării de Azov, este integrat şi noua bătălie, care are cu totul alte trăsături, scrutând situaţia în parte a fiecărui sector al acestui front. La Sudul marelui spaţiu de luptă peninsula Crimeea şi capul de pod al Cubanului formează ţelurile strate­gice ale inamicului. Totuşi Crimeea, la fel neatinsă de luptele actuale, formează o importantă poziţie strate­gică care este de mare importanţă în primul rând pentru posibilităţile răz­boiului naval şi comunicaţiile ce le servesc aprovizionarea din Marea Neagră. Anumite simptome vorbesc lămurit despre faptul că Crimeea constituie unul din ţelurile operative, pe care marele stat major sovietic caută să-l realizeze in mod expres prin continuarea ofensivei sale. Insă accesul la Crimeea este barat pentru sovietici pe de o parte de poziţiile ferme germane dintre arcul Niprului şi Marea de Azov, iar pe de altă parte, de poziţia germană din­­Cuban. Con­ducerea sovietică a depus eforturi ex­traordinare în ultimele zile în cele două direcţii, pentru a forţa poziţiile de baraj germane. Se poate vorbi despre o operaţie coordonată sovie­tică, prin care aceştia caută să câş­tige singurul acces de uscat la Cri­meea, limba de pământ de la Perekop, trecând prin poziţiile germane de pe Cuban, apoi peste strâmtoarea Kerci şi dând peste cap barajul german dintre arcul Niprului şi coasta Mării de Azov. In regiunea Cub­anului, trupele ger­­mane, după ce au efectuat o mişcare de repliere, limitată din punct de ve­dere spaţial, care a dus la evacuarea portului Novorosisk şi Anapa, au în­treprins o concentrare de forţe în pe­ninsula Taman din faţa strâ­mtoarei Kerci. Aici, unităţile ger­mano-române dispun, de un teren favorabil care re­prezintă lui a­mestec de ape şi dune, greu accesibile, de puternice poziţii, împotriva cărora sovieticii nu v­or fi o măsură din cauza extrem de de­favorabile ale terenului s­ă-şi în­trebuinţeze armele lor grele, în spe­cial tancurile. Atacul sovietic cu direcţia Crimeea a căpătat din nou proporţiile şi ca­racterul unei tentative de bătălie de străpungere, date cu forţe massate, între Zaporoje şi coasta Mării de Azov, după cum reiese din comuni­catele germane din ultimul timp. Conducerea sovietică a aruncat în luptă considerabile formaţii de­ blin­date şi infanterie, transportate în parte din alte zone ale frontului pen­tru a forţa poziţiile de baraj ger­mane. După lupte extrem de îndâr­jite, încercarea sovieticilor s’a în­­heiat cu un net succes defensiv ger­man. întregul sector al frontului menţionat a rămas staţionar, c­e toată volenţa concentrată a repetatelor tacuri sovietice.­­ Un alt sector deosebit, de caracte- I ristic al marelui front răsăritean îl­­ formează cursul Niprului, dela Zapo- I roje până la gurile Pripetului. Şi aici luptele mobile din zilele precedente s’au încheiat, fără ca totuşi din această circumstanţă să se poată trage concluzii fundamentale asupra unei noui configuraţii definitive a frontului german. Malul vestic al Niprului este foarte ridicat şi povăr­­nit, faţă de malul stâng, oferind apă­rătorilor toate avantajele care rezultă din această conformaţie specială a terenului, în ce priveşte observaţia şi aportul artileriei. Cele mai importante poziţii ale a­­cestui front al Niprului sunt delimi­tate de capetele de pod germane de pe malul răsăritean al Niprului, pe când tactica sovietică urmăreşte ţe­lul de a lichida cu aceste capete de pod prin atacuri neîncetate, şi pentru a pune piciorul pe ţărmul vestic al fluviului. Totuşi inamicul n’a putut trece apa decât cu foarte slabe , for­maţiuni cari nu s’­au putut, desfăşura. Grupele de luptă sovietice trecute dincolo sunt complet izolate, grămă­dite într’un spaţiu strimt şi în faza iwirwvvm y ut ctmi/ru-uuicu» tte y fu­ma ne. D­ in Est a început faza contra atacurilor germane Prin telefon dela cgresiond intui nistru din derlin ” £?* ' /F r IM­­ FRONTUL tre ostașii tras multe CUBAN români cazemate (S.M.P.). bolșevice Vineri 1 Octombrie 1943 director v PAMFIL ŞEICARI REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere TELEFOANE; Redacţia Secretariatul Secretarul gen. Redacţia politică Redacţia sportivă Provine*­­ 3.27.53 3.4086 4.84.40 3.40.88 3.27 5.* ______ 4.89.28 . . Biroul comenzilor, Personalul. Contenciosul Cab. (Ui----, Ad-torul del Cootab. (d d*), A­bon. si public! Expediţia ai Tipografi« Proprietar: „Curentul“ S. A. R, Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor No 174/1938 Taxa poştală plătită In numerar conform adresai direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 ABONAMENTE : In provincie: 1 an 1.700 lei ; 8 luni 900 lei; 3 luni 500 Iei; In Capitală: 1 an 2.000 Iei; 6 luni 1­000 W ; 3 luni 600 lei; Instituțiile particulare si de Stat 8.500 lei anual Franţa sau pasărea Phoenix de GEORGE SBARCEA La început, coborând în Gare de l'Est, ai impresia că Franţa nu s'a tre­zit încă din surpriza letargică a în­frângerii. Vechile străzi ale Parisului sunt pustii, cele mai multe prăvălii închise, casele galbene au storurile lăsate. In după amiaza târzie de Au­gust ,oraşul de pe Sena seamănă cu o cetate moartă. Numai în faţa cine­­matografelor şi­ a cabaretelor de car­tier face lumea coadă. Câteva sute de oameni aşteaptă să le vină rândul la ghişee, să plătească şaptezeci sau chiar o sută de franci pentru un bilet de intrare .Sunt îmbogăţiţii de râs boiu, îmi spune hotelierul cu care am călătorit de la Geneva, norocoşii vre­­milor de prefacere, care au învăţat cu o uluitoare uşurinţă iscusinţa tre­­bunicoasă bursei negre şi negoţului clandestin. Făină, zahăr, untură, toate se pot obţine pe portiţa din dos, pen­tru preţuri la auzul cărora Bucureştii par un paradis al ieftinătăţii. Unde sunt parisienii, îl întreb pe tovarăşul de călătorie, în timp ce coborâm spre staţia unui metro. „ Duminecă după prânz şi majoritatea lor au plecat cu bicicletele, cu trenul sau pe jos, la ţară, să-şi cumpere o găină, un ou, un coş de zarzavat, câteva fructe şi— uneori — când destinul le surâde, chiar un borcănel cu grăsime... Biata Franţă!... Metroul e plin de oameni osteniţi, trişti, singurateci. Unde sunt pitoreştile perechi de altă­dată ale Parisului ? Un mare mutilat, cu ambele braţe retezate, îşi scoate portofelul cu dinţii, din buzunarul de sus al hainei. O tânără, cu sandale de lemn şi pălărie cochetă, franţu­zească, sare de pe bancă, ajutându-1 să-şi plătească biletul. Omul fără mâini are o expresie atât de chinuită în priviri, încât întorc ochii. îmi amin­tesc de articolul citit în tren, în revis­ta „Confluences". Cineva, un scriitor de la Lyon, protestează împotriva cri­ticaştrilor care încearcă să întunece prestigiul marilor figuri ale Franţei. Montaigne şi­­ Pascal, Descartes şi Bergson, Moliére şi Rousseau, Zola şi Rimbaud sunt făcuţi responsabili pen­tru prăbuşirea din 1940. Se caută încă vinovaţii Se aduc încă acuzaţii împo­triva cutărui sau cutărui om politic. Seara, într'o cafenea de pe Rue Vaugirard, îl întâlnesc pe Marius Tftwa P Yj?rTve!»il|­­*rr nfr Mfrriv c ff] lull Pagnol. II recunosc după lavalieră. E­­ tot cea din treizeci şi patru. Dumne­zeule, nouă ani o lavalieră, iată o­­ mamma puaa despre coservanvis-­ mul francez ! ! „Ah, monsieur, nu puteai să stai a­­casă îl întreb dacă dorinţa mea e nedo­­rită. „Suntem prea ocupaţi cu ale noastre, ca să mai avem timp şi de străini..." Marius are dreptate. In ju­rul unei mese, la care se consumă, in loc de cafea, un lichid de culoare in­certă, servit după infinite ,insistente, fără zahăr, fără frişca, fără nimic alt­ceva decât paharul ştirb, cineva ci­teşte o poezie : Je perds le secret de mon propre lang­age... Je ne sais plus ce que parier vetít dir«, Les mots soni devant moi. Collés entre eux, abandonnés, trahis, Millions de pierres inuitiliSableş... O clipă tăcere, apoi Marius sare in­dignat, trântește cu pumnul, în masă, tună, fulgeră împotriva trădătorilor care încearcă să demonetizeze poe­zia, scriind astfel de lamentabile măr­turii de goliciune sufletească Cum, de atâta sunt capabili nouri poeţi ori Franţei? Târziu, ajung între cei de la masa lui Marius. Mai sunt câteva mi­nute până la închidere. Tinerii şop­tesc misterios, vorbesc despre Mau­­rras, despre Contele de Paris, despre răsboiu şi consecinţele lui, despre­­mi­zeria morală a poporului Bastiliei.Încă nici unul nu ştie ce va fi, încă nimeni n'a formulat un ideal precis. Conştiin­ţele se agită însă de pe acum, neas­tâmpărate, dornice de un luminiş, de o soluţie. Cu Marius mai prind ultimul metro. E plin de cei care­­ se întorc de la spectacole. Lume ostenită, mâneci scurte, îmbrăcăminte ponosită. Pe bănci, câţiva grăbiţi au şi început să doarmă. Călătorii se fac că una-i văd. Metroul aleargă duduind. In noaptea Parisului, subt cerul de August, ser­genţii de stradă se salută, fluelând prelung. E ceasul când vieaţa capita­lei se retrage între zidurile vechi, re­spirând atâtea glorioase amintiri. To­tuşi, Marius nu se duce acasă. Unde­va, într-un cartier pe care nu m­i-l spune, la o mansardă, are întâlnire cu alţi cinci iacobini. 11 întreb ce fac în toiul nopţii, într'o cămăruţă cenu­şie, aproape de cer. „Desbaiem soarta­ Franţei..." Târziu, înainte de a adormi în aş­­ternutul jilav al ’totelului Malhe­be mă gândesc la îndepărtata mansarda de subt un acoperiş peticit al Parisu­lui, unde in acest miez de noapte eu zaaur. Tineretul Iraniei se trezeste. Paris, August 1943. CRONICA RĂZBOIULUI —————— de ROMULUS SEIŞANU .­­ Bătălia de pe linia Niprului a intrat într’o nouă fază.­Situaţia din Italia de sud — Pe teatrul de război oriental sunt angajate trei bătălii: una, în spa­riul situat la vest de Smolensk şi Roslavl ; a doua, pe linia Niprului mijlociu şi inferior între Kiev şi sud de Dnipropetrovsk, pe un front de 300 km. şi a treia, în regiunea stepei Nogai între Zaporoje, Meli­topol şi coasta Mării de Azov. Grupul de forţe sovietice din sectorul central, comandat de ge­neralul Sokolowski, a continuat a­­tacurile la nord-vest şi vest de Smolensk şi Roslavl, în direcţiile Vitebsk, Orşa şi Moghilew. Lup­tele se dau la 60-70 km. de ora­şele Vitebsk şi Moghilew, în cursul cărora forţele sovietice au suferit pierderi grele fără să realizeze străpungeri. Pe linia Niprului care pare a fi linia de oprire a armatelor germane, bătălia dintre Kiev şi sud de Dnipropetrowsk, în faza actuală, se caracterizează prin sforţările zadarnice ce le fac tru­pele sovietice de a forţa trecerea fluviului, prin rezistenţa mult spo­rită a celor germane, care îşi men­ţin toate capetele de pod de pe malul stâng şi de unde contra­atacă cu vigoare şi succes. Dacă aceste contra-atacu­ri vor lua amploare mai mare, bătălia de pe linia Niprului, care acuma se limitează în jurul capetelor de pod, va intra într’o altă fază. Fapt este că armatele germane nu­ mai execută mişcări de retragere şi ele manifestă un spirit agresiv mai pronunţat. Bătălia dintre Zaporoje şi Men­­topol a luat proporţii mai mari. Inamicul, care a atacat şi eri cu forţe puternice, în parte proas­pete, a suferit pierderi grele în oameni şi material şi a pierdut te­ren în urma contra-atacurilor tru­pelor germane. In regiunea capu­lui de pod Cuban, redus în spaţiul peninsulei Taman, au fost numai acţiuni de recunoaştere ale inami­cului, fără rezultate favorabile pentru el. * Ca să ne dăm seama mai bine de situaţia actuală militară de pe tea­trul de război din Italia de sud, amintim următoarele fapte : După capitularea necondiţionată a guvernului Badoglio, acceptată în împrejurările cunoscute şi sub forma trecerei armatei italiene în tabăra anglo-americană şi deci cu obligaţiunea de a lupta împotriva fostei aliate a Italiei, Germania, generalul Eisenhower, comandan­­tul-şef al forţelor americane şi bri­tanice din Africa de nord şi Sici­lia, a crezut că ocupaţiunea penin­sulei italiene, din Calabria şi până la trecătorile Alpilor se va face repede şi fără sacrificii, prin de­barcări de trupe simultane în toa­­te porturile de pe coastele mării Ti­­reniane, Adriatice şi Ionice. Căci cine ar fi opus o rezistenţă pe mare şi pe uscat, când flota anglo­­americană domina în Mediterana şi flota italiană trebuia să fie pusă la dispoziţia sa ; iar cele câteva di­vizii germane ce se aflau în Cala­bria sub comanda mareşalului Kes­­selring, nu numai că n’ar fi fost în măsură să opună rezistenţă, dar erau condamnate să fie prinse în cleşte şi nimicite de către unită­ţile armatei a 8-a britanice aflate în Calabria de sud şi de unităţile armatei a 5-a americane, debarca­te în regiunea golfului Salerno, încă din ziua de 9 Septembrie — data anunţării capitulării guver­nului Badoglio — generalul Mont­gomery, comandantul armatei a 3-a britanice, a început să exer­cite o presiune mai tare asupra trupelor germane din Calabria, cu intenţia de a le sfărâma, sau îm­pinge spre nord pe când în zorii aceleiaş zile, două divizii de infan­terie şi una blindată americană şi trei divizii de infanterie britanice din armata a 5-a americană, co­mandată de generalul Clark, înce­puse operaţiunile de debarcare în zona litorală a golfului Salerno, în cinci puncte. Tot atunci se a­­nunţase debarcări de forţe anglo­­americane în zona litorală a gol­fului Napoli, situată la nord de Salerno. După planul iniţial de f Continuare în pun. 17// ~lajivnqje$ ţOKirpatino ^ Vfswcaţa Anasfasjevt/ 7am*î°i« Nejostervik Novo GrigorjjevsRoie < 8elen kaja qa '/jinka _ IjjJankpkra\ sko/i ikavJevka Vasi novka o '/avopav/ovka \0rehov S!cerbaknvkao OHjanc** 1 «»ATM/ meant Gmijevka Şjelozerka ß’vaseLu < Mencekur, i Pokrovka O Karhrhh. Kronsfeld O N.Ivan ovl Novolvanovka 0 Fedorovka terogos/ Oi 'nKopai Vorkt/lak 'kelivata ţpniai 1oJo/cask , , , , Frieoensdorf oqpdnSvka IdetíaíT^leíeield ■z&Astrananka Tihonovka Kalga Eigetsfeldsi Akimovka Ternova REGIUNEA JAP0R0JE-MEUT0P0L Scara Dl.ooo.ooo oWovovasijjevka \nstSnpnovkă ^ - N. Pokrbvkaz,’amoy r. \ MtSTOffi Gmsovka, \mitrovka unajevka I*’­

Next