Curentul, decembrie 1943-ianuarie 1944 (Anul 16, nr. 5673-5710)
1943-12-01 / nr. 5673
ANUL XVI, No. 5673 8 PAGINI 7 UEL Miercuri 1 Decembrie 1943___ Director 27.53 40.88 .4.84.40 10.88 .rttvS 8.27.53 4.89.28 PAMFIL SEICARU REDACTIA SI ADMINISTRATIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANE! ('ale directorulu- Adtorul delegat Contab. st dspo? Abort si pubiten. Expediţia #1 varta Tipografia 6 24.47 5 54.82 3 40 80 3 40.84 4 23.32 4.84.48 4 92.89 Balul.' Hontendoski Proprietar: „Curentul” S. A. R. Tribunalul Ilfov. Registrul 'publicațiilor No. 174 1938 Taxa poștală plătită isr numerat- conform adresei direcției generale P. T. No. 2wpH/1939 ABONAMJOStE ',f*rm• ' In provincie: 1 an 1.780 tei;6 ju mi 900 lei; 3 luni 800 leigp In Capitală: 1 an 2.000 lei; 6 luni 1.100 tei; 6 luni 600 lei; Instituțiile particulare $1 ce Stat 3.500 lei anual zimuil „iiES“ ii EuoLurm pomn eikleze de PAMFIL ŞEICARU Aflăm, prin mijlocirea postului de radio Londra, că ziarul „Times“ din ultimele zile ale lunii Noembrie, a tratat în trei articole de fond problema politicii externe pe care Marea Britanie ar trebui s’o facă. Deci Marea Britanie nu are nncă politica externă aşa cum s’ar cuveni. Neavând posibilitatea să cunoaştem textul celor trei articole ne vom mulţumi şi cu rezumatul făcut de postul de radio Londra, pe care îl redăm aci . Ziarul „Times“ arată că Marea Britanie are un drept indiscutabil la conducerea politicii mondiale. Bineînţeles că pentru realizarea acestui scop, anumite alianţe sunt indispensabile. Nucleul esenţial al acestor alianţe îl formează marile puteri aliate : Marea Britanie, Statele Unite şi Uniunea Sovietelor. Practica a dovedit că o înţelegere completă între aceste puteri este cu neputinţă. In acest nucleu de alianţe, Marea Britanie este chemată să joace un rol conducător, deoarece, deşi forţele acestor puteri sunt egale, Rusiei îi lipseşte încă un sentiment al individualităţii politice, precum şi o rădăcină adâncă a sistemului adevărat democrat, iar Statelor Unite le lipseşte noţiunea desvoltată a capitalismului individual, lipsă care stinghereşte dezvoltarea politicii externe a acestor State în cadrul mondial. Bineînţeles că şi Marea Britanie are de adăugat la aptitudinea sa de a conduce politica mondială, o iniţiativă mult mai mare şi o energie mult mai dezvoltată a întregei naţiuni engleze şi a Commonweath-ului britanic. Pentru conducerea acestei politici mondiale, Marea Britanie va avea nevoe de un organism foarte mult modernizat. Poate că în acest scop ministerul de externe britanic va trebui lărgit considerabil, poate că paralel cu ministerul de externe existent, va fi nevoe să se înfiinţeze încă unul care să se ocupe de diferite probleme şi relaţiuni internaţionale, cele două ministere urmând a fi puse sub conducerea unui singur ministru. In orice caz, chestiunea organizării nu ocupă decât un loc secundar, rolul principal aparţinând problemei dominante. Principiul de bază trebue să fie suveranitatea şi egalitatea tuturor naţiunilor, cu drept absolut de veto. Eşecul politicii britanice în perioada de la 1919 până la 1938 se explică prin faptul că postulatele Marei Britanii nu erau proporţionate cu posibilităţile ei mai ales cele militare. Potenţialul unui Stat, însă, nu depinde numai de forţa lui militară ci şi de unitatea şi energia întregei naţiuni. Aceste fapte vor trebui să fie luate în consideraţie când va fi pusă la ordinea zilei problema teritorială. Marea Britanie trebue să fie foarte prudentă când va avea să hotărască, ce parte va lua în rezolvarea chestiunilor teritoriale, ţinând seamă că esenţialul consistă în proporţionarea postulatelor cu posibilităţile de acţiune şi că rezolvarea chestiunilor complicate depinde nu numai de efectivele forţelor armate, ci şi de unitatea conştiinţei naţionale. Socotim exact rezumatul celor trei articole de fond ale ziarului „Times“, şi dat fiind importanţa ce se atribue acestor articole, atunci când sunt rezumate chiar de postul de radio Londra, suntem îndreptăţiţi să socotim articolele din „Times“ ca o introducere la politica de mâine a Marei Britanii. Va să zică Anglia revendică dreptul incontestabil la conducerea politicii mondiale; este pentru prima oară când Marea Britanie părăseşte postul discret de regisor şi acceptă cu hotărîre răspunderea, afirmând fără nici o reticenţă această ambiţie. Critica insuficienţii de organizare a ministerului de externe britanic, cât şi ■ mărturisirea necesităţii unui al doilea minister de externe care să se ocupe special cu problemele şi relaţiunile internaţionale, putem să le considerăm ca o indicaţie a constrângerii simţite de Marea Britanie de a schimba tradiţionala ei politică de izolare într-o participare activă la viaţa internaţională şi cu totul altfel decât prin registratul din umbră, căutând să opună două mari puteri, să le învrăjbească. Tema pe care o susţine Anglia pentru a obţine o raliere a tuturor micilor naţiuni este afirmată astfel: „Principiul de bază trebue să fie suveranitatea şi egalitatea tuturor naţiunilor, cu un drept absolut de veto“. Cu atât mai ciudate ni se par aceste articole din „Times“ — evident inspirate de guvern — cu cât asistăm la o continuă abdicare a politicii engleze faţă de pretenţiile ruseşti, toate reprezentând o tendinţă de anulare a drepturilor de suveranitate, de libertate a naţiunilor ursite să fie în vecinătatea Rusiei sau pe drumul cotropitoarelor ei tendinţe, întrebarea (să ni se ierte nedumerirea, dar politica Marii Britanii este aşa de întortochiată, că nu se mai pricepe nimic) pe care o punem este: valabilitatea acestui principiu de bază, suveranitatea şi egalitatea tuturor popoarelor, începe după ce Rusia sovietică cotropeşte Finlanda, Ţările Baltice, jumătate din Polonia, Basarabia şi tot ce va imagina ca indispensabil politica de expansiune rusească ? Cu oarecare discreţie, foarte învăluit, ziarul „Times“ ne arată cum va fi politica de mâine a Marii Britanii, prin explicaţia pe care o dă înfrângerii politicei engleze în perioada de la 1919 până la 1938 inclusiv: „postulatele britanice n’au fost proporţionate mai ales cu posibilităţile militare“. Ceea ce este perfect adevărat, dar organizarea posibilităţilor militare implică o schimbare totală a spiritului englez — ostil serviciului militar obligator — o altă concepţie asupra raporturilor dintre individ şi Stat, o modificare substanţială a confortului fiecărui englez. De altfel, ziarul „Times“ o înţelege prea bine, atunci când spune: „potenţialul unui stat depinde nu numai de forţele sale militare ci şi de unitatea şi energia întregei naţiuni“. Nu ştim ce concluzii va fi tras din conferinţa tripartită, fireşte concluzii nemărturisite, dar este infinit probabil că viitorul nu l-a văzut d. Eden aşa de limpede, mai ales în ceea ce priveşte nevralgica problemă teritorială, altfel nu s-ar explica necesitatea unor măsuri de prudenţă militară pentru perioada desbaterii la conferinţa păcii, a problemei frontierelor. Aşa se explică recomandarea desprinsă din articolele ziarului „Times“ şi subliniată de postul de radio Londra. „Aceste fapte trebuesc luate în considerare, când va fi pusă la ordinea zilei problema teritorială. Marea Britanie trebue să fie foarte prudentă în deciziunea chestiunii ce anume parte trebue să ia în rezolvarea chestiunilor teritoriale, ţinând seama că esenţialul este în proporţionarea postulatelor cu posibilităţile şi că rezolvarea tuturor chestiunilor complicate depinde nu numai de efectivele forţelor armate ci şi de unitatea conştiinţei naţionale“. Deci „principiul de bază, suveranitatea şi egalitatea tuturor naţiunilor“, oricât de puternic ar fi conţinutul de dreptate, oricât ne-am încrede în ideia forţă a principiului naţionalităţilor, mai are nevoe şi de o forţă armată care să-l impună. Dar în afară de această prezentare a evoluţiei viitoare a politicii Marii Britanii în problemele internaţionale, este interesantă observaţia critică făcută Statelor-Unite, desigur în raport cu eventualele pretenţii de a prelua conducerea politicii mondiale. „Statelor-Unite le lipseşte o noţiune dezvoltată a capitalismului individual, lipsă care stinghereşte dezvoltarea politicei acestor state în cadrul mondial Mai precis, capitalismul american a degenerat în trusturi, forţe agresive, prin însăşi natura lor. Este într’adevăr surprinzătoare această afirmaţie, indiferent dacă este întemeiată sau nu, fiindcă se face în momentul când Statele Unite manifestă o aşa de activă voinţă de participare la politica mondială, cu pretenţia unui drept indiscutabil la conducerea politicii mondiale. Dar unde începe într-adevăr senzaţionalul articolelor ziarului „Times“ este în critica pe care o aduce Rusiei sovietice în ceea ce priveşte pretenţia de a avea un drept în conducerea politicii mondiale. „Rusiei îi lipseşte incă un sentiment dezvoltat al individualităţii în cadrul libertăţilor politice, precum şi o înrădăcinare adâncă a sistemului adevărat democratic“. Suntem într’adevăr emoţionaţi că ziarul „Times“ descoperă la 1943 ceiaceştia şi afirma în termeni mai mult decât energici în 1939, această regăsire a mentoriei este impresionantă. Numai că eufemismul, această îndulcire a expresiei, nu poate acoperi hidoasa realitate antiumană care se chiamă Rusia sovietică. Individul este ostracizat, persoana umană socotită un atentat împotriva statului sovietic, iar cât priveşte libertatea care condiţionează orice regim democratic, în Rusia ea este inexistentă. Istoria se explică : Rusia nu a cunoscut nici măcar formele rudimentare ale democraţiei, necum să aibă un regim adevărat democrat, fie şi cu rădăcini superficiale. De la tirania ţaristă, trecând printr-o fază de haos şi anarhie, dementă manifestare a libertăţilor îndelung înăbuşite, Rusia a trecut la tirania bolşevică. Admirăm delicateţa cu care ziarul „Times“ aminteşte Rusiei sovietice că a strangulat individualitatea, a batjocorit personalitatea omului, a asasinat toate libertăţile. Dar, oricum, este un semn plin de înţelesuri că se formulează, fie şi în chip aşa de sfios, o condiţie de incompatibilitate a regimului politic din Rusia sovietică cu rolul de stat conducător, îndrumător al politicii mondiale. Să nu minimalizăm deci nici sensul, nici importanţa celor trei articole apărute în ziarul „Times“ şi rezumate în ziua de 28 Noembrie la postul de radio Londra. Prezentarea scrisorilor de acreditare pe lângă M. S. Regele a nouilor miniştri ai Spaniei şi Ungariei In ziua de 29 Noembrie 1943, la ora 11.30 Excelenta Sa Don Manuel Gomez y Garciatie Barzanaliana, Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar al Spaniei la Bucureşti, a fost primit in audienţă oficială, la Palatul Regal, cu ceremonialul obişnuit. Excelenta Sa a avut onoarea a remite MAJESTAŢII SALE REGELUI, în prezenta d-lui ministru Gheorghe Davidescu, Secretar General al ministerului Afacerilor Străine, scrisorile sale de acreditare. După terminarea audienţei oficiale, Excelenţa Sa Don Maniel Gomez y García de Sarzănallana a Fost reconpus la locuinţă cu acelaşi ceremonial ca la sosire. 11. Excelenţa Sa domnul Andor de Hertelendy Trimis Extraordinar ,şi Ministru Plenipotenţiar al Ungariei la Bucureşti, a fost primit in audienţă oficială, la Palatul Regal, cu ceremonialul obişnuit. Excelenţa Sa a avut onoarea a remite MAJESTAŢII SALE RECELUI, în prezenţa d-lui ministru Gheorghe Davidesţiu, Secretar General al ministerului Afacerilor Străine, atât scrisorile sale de acreditare cât şi acelea de rechemare ale predecesorului său E. S. d. Ladislas Nagy de Colanta. După terminarea audienţei oficiale, Excelenţa Sa domnul Andor de Herielendy a fost recondus la locuinţă In ziua de 29 Noembrie 1943, la oraș cu acelaşi ceremonial ca la sosire. I 1 i h\V..xlf H Pii m m r j: ..vo • r lt m:r MMI •Noul ministru al Spaniei la București Bolşevicii tină spre înfiinţarea unui stat sovietic in Mexic MADRID, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei DNR transmite : După cum se anunţă din Buenos Aires, ziarul argentinean PUEBLO publică un articol al unui colaborator al lui Alfonso Junca, în care se spune textual: „Aşa zisa dizolvare a Cominternului nu poate înşela decât pe copiii de şcoală căci această organizaţie continuă să desfăşoare o intensă propagandă. Prin faptul restabilirii relaţiunilor diplomatice dintre Mexic şi URSS, s’au deschis larg porţile ţării bolşevismului a cărnii influenţă merge crescând, demagogia lui servindu-se de toate mijloacele. Dat fiind faptul,că suntem aliaţi, bolşevismul îşi poatedesfăşura în mod liber, activitatea lui in ţara noastră. Război nu este decât un pretext, pentru Moscova. Adevăratul ţel al bolşevicilor este înfiinţarea unui stat sovietic în Mexic. Vom simţi efectele acestui fapt. Trăgătorii de sfori nu vor lăsa să le scape nici o împrejurare. Manifestaţii şi marşuri ale înfometaţilor, reprezentaţii de tot felul, recepţii diplomatice, aşa zise congrese ale victoriei, toate acestea sunt pretexte pentru a se continua agitațiile bolşevice. Terrorist O filială a Kominternului dizolvat GENEVA, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei DNR transmite: Ziarul englez DAILY HERALD explică în modul următor denumirea „Tito" pe care o iau bandele de partizani. „Tito" este o prescurtare pen Contribuţia aviaţiei române în Răsărit p Pp Bombardierele române sunt încărcate cu bombe grele pentru inamic. (S. M. P.) In ziua de 28 Noembrie, grupul de forţe sovietice din stepa Nogai a început o ofensivă puternică împotriva poziţiilor germane şi române din istmul Perekop, — poziţii ce se găsesc în apropiere de linia cunoscută sub numele de ,,meterezurile Tătarilor“, deoarece sub Ţarina Caterina a II-a când trupele ruseşti au încercat să pătrundă în Crimeea, ele s’au izbit de întăriturile ridicate de Tătari la sud de Armiansk, între coasta mării Negre (golful Carchimei) şi malul limanului Sivas, numit şi „marea Putredă“. După o pregătire de artilerie inamicul a atacat cu formaţiuni de infanterie şi blindate sprijinite de aviaţie cu scopul de a străpunge barajul german. Cu toată superioritatea numerică a forţelor sale, inamicul n’a atins barajul căci a fost silit să se retragă spre poziţiile sale, sub focul concentric al tuturor armelor, lăsând pe teren numeroşi morţi. Al doilea atac a fost dat în după amiaza aceleaşi zi cu divizii proaspete, care şi el s’a prăbuşit cu pierderi grele. Pe stânga Niprului, atât în zona capului de pod german dela Nicopol, cât şi în regiunea dela sud-vest de Dnipropetrovsk şi sud-vest de Cremenciug, numeroase atacuri şi contraatacuri au alternat, cu rezultate schimbătoare, în cursul cărora trupele sovietice au pătruns în câteva puncte, unde luptele continuă cu înverşunare. In regiunea de la vest de Kiev operaţiunile ofensive germane se dezvoltă cu succes cu toată rezistenţa îndârjită a forţelor sovietice din grupul de armate al generalului Vatutin, care are misiunea să apere cu orice preţ Kiewul. Alte lupte violente s-au dat şi în celelalte focare de la capul de pod Cerkasi, de pe dreapta Niprului mijlociu, de lângă Corosten (nord vest de Kiew) şi în spaţiul de la vest de Gomei şi în sectorul Berezina, unde o mare bătălie a început în ziua de 28 Noembrie. Inamicul atacă între Nipru şi Berezina cu un grup de forţe puternice şi urmăreşte să angajeze trupele germane în mlaştinele Pripetului. Cu toată presiunea puternică a trupelor sovietice, germanii s’au menţinut pe linia principală de apărare şi contraatacă. In celelalte .. .. ............... .... ■ ..........._____ (Continuare în pag. 7 a) de ROMULUS SEIŞANU Luptele din istmul Perekop şi de pe linia Niprului. Un alt stat a intrat în război: Columbia Un soldat povestea••• de ELIZA MÂRZESCU „Am fost şi eu rănit în luptă. Nu m'a durut. Am simţit doar o lovitură puternică în piept, apoi ceva cald care-mi aluneca de-a lungul sânilor. Pe urmă, nimic... M'am trezit în sala de operaţie. Lume multă în jurul meu. Doctori în halate albe, infirmiere. Rana din piept nu mă chinuia. Numai mâna dreaptă mă ardea, de parcă-mi plimbam degetele prin foc. Medicul kirurg hotărâse să-mi îngrijească palma găurită de-o schije. „Vrei să te adorm?" M'a întrebat cu glas blând. Să mă adoarmă? De ce? M'am năpustit eu oare cu ochii închiși înspre primejdia ce năvălea spre mine, care alerga, nebună, înspre tovarăşii mei? Şi nu am fost tot eu oare acela care am deschis ochii mari, foarte mai, ca să prind bine pe vrăjmaş în mrejele mele, înainte de-a cădea? De ce să mă adoarmă? „Are să te doară foarte tare", mi-a şoptit o soră de caritate. Ei şi? Nu mi-a fost frică de moarte, şi am să mă înspăimânt acum în faţa unei suferinţi? O suferinţă pe care trebuie să o îndur pentru binele meu? „Las’ să mă doară"... „Nu vrei"... mi-a mai spus cineva. „Am întors încet capul şi am privit necunoscutul care a rostit aceste două cuvinte. Era colonelul meu. Cum de nu i-am recunoscut glasul? Răsuna altfel pe câmpiile de bătălie, atunci când dădea comanda unui atac, sau transmitea ordinele urgente. Vorbea acum domol, ca un părinte bun. Îngăduitor. Nu știu ce mi-a venit să-i spun: „Domnule colonel, dacă, într’adevăr, trebuie să mă doară atât de tare, lăsaţi-mă să îmi culc tâmplele pe pieptul dumneavoastră. Nu-mi mai trebueşte nimic. Şi, pentru nimic în lume, nu vreau să ma adoarmă"... Colonelul s’a apropiat de mine, mi-a proptit bine capul de umărul său vânjos, iar medici, toţi, au început să scoată pansamentele de la mână. Nu simţeam nimic. Îmi era cald şi bine. Şeful, meu Îmi mângâia părul, şi-mi şoptea din când în când: „Maci ai puţină răbdare, băiatule... Acuş e gerta"... O străfulgerare. De parcă mi s'a rupt ceva din inima. Simţeam cum izvorăşte sudoarea pe frunte. Apoi, din nou, mi-a fost cald şi bine... Colonelul, meu a plecat diin nou pe front. Eu, am rămas în spital. „După două zile, mi-a venit rândul la schimbatul pansamentului., Doctorul nu prea era mulţumit de rana mea de la mână. Vorbea de infecţie... De tăiat alt deget... De ars carnea putredă... „Nu am vrut nici atunci să mă adoarmă. Unui soldat nu-i place să plece către necunoscut aşa, cu ochii închişi, fără să ştie ce se 'ntâmplă cu el, ce îl aşteaptă. De data aceasta, nu mai era colonelul meu lângă mine. Eram singur. M’am uitat la perna alba pe care trebuia să-mi culc capul, pe cors, nemişcat, trebuia să aştept săgeţile durerii. Am oftat. O voce de femes m-a trezit din gândurile singurătăţii mele. „Vrei să-ţi apeşi capul pe umărul meu? Ai să suferi mai puţin, ştiind că ai un suflet cald alături de dumneata"... (Continuare în pag. 7-a) Ordin de zi pe naţiune Nr 51 din 27 Noembrie 1943 Luând parte la operaţiuni de la începutul campaniei şi până în prezent, unităţile Diviziei 10 Infanterie s-au acoperit de glorie luptând în diferite sectoare ale frontului de răsărit. ODESA, KORPECI, RUSNAJA-OZEREIKA, ADAGUN, KIJEVSKOJE, CUBANUL, CRIMEEA, statornicesc dramul de glorie al faptelor de arme ale acestei Divizii. Luptând contra unor forţe numeroase, în situaţiile schimbătoare şi grele ale câmpurilor de bătălie, ofiţerii, subofiţerii şi trupa acestei brave Divizii au săvârşit fapte de arme al căror răsunet și-a găsit ecou departe peste hotare: Regimentul 33 Infanterie în bătălia de la KORPECI din Februarie 1942, compania căpitan Dabija în lupta eroică dela JUSNAJA-OZEREIKA și la est de PEEEKOP din Noembrie 1943. Pentru faptele de arme, spiritul de tru „Third International Organisation După acelaşi ziar, această organ! _ . ..____ zaţie face parte din komitemul dizol-! s'er^®,âârzenia şi eroismul de care an . I dat dovadă — mai bine de 2 ani — pe îndepărtatele câmpuri de bătălie, se ci-tează prin ordin de zi pe Naţiune, ofiţerii, subofiţerii şi trupa din Divizia 19 Infanterie. Ion Antonescu Mareşal al României Şi Conducătorul Statului Citaţi pe Naţiune Pentru fanta de omenie şi patriotism ce au săvârşit, ocroind părinteşte timp de doi ani şi susţinând momi şi material pe elevii Perce® Arcadie şi Bruja Nicolae, refugiaţi fără părinţi din Bucovina cutropită, D-na Maria Lt. col. Gheorghiu, institutoare şi d. R. col. Gheorghe din Botoşani, se citează ca exemplu de Naţiune. Nr. 14. ANTONESCU MAREŞAL AL ROMÂNIEI ŞI CONDUCĂTORUL STATULUI CRONICA RĂZBOIULUI