Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-01-03 / nr. 1
CURII ;~ IAȘI. ințelor va trebui ca studiul literar să fie mai accentat, prin urmare in fiecare clasă și pentru fiecare materie se vor da mai multe oare pe săptămână invățămăntului literar; dacă in contra se va adopta tendința științifică aceeași măsură trebue adoptată. Aș întreba pe autorul sau autorii legii instrucțiunei, despre care este vorba, se spue cum va face ca un singur profesor de litere sau științe să predea una din aceste materii in VI clase, și pe fie-care din ele cel puțin da patru sau cinci ori pa săptămână? Frítt concursul adjunctului prevent la art. 38? dacă aceasta după dispozițiunea legal să pare că are să fie sacrificat înaintea onorari. Camere, și apoi chiar dacă n’ar fi astfel, după remunerând de 200 lei și după art, citat, nu este decăt un fel de repetitor, un subordonat; pentru că nici odată un om de oare care merit (intr’o țară in care chiar cei puțin meritoși au ajuns mai departe decât puteau aspira), nu va voi niciodată să fie tratat mai rău decât un institutor de clasele primare care are 300 lei apartamente, ba încă să fie „sub direcțiunea și ordinile“ unui egal lui.“ Asupra organizărei învățământului religios autorul observă că dispărțirea sa in două părți: seminarii pentru formare de preoți pentru cele rurale tinde la împărțirea clerului in două clase una ignorantă, fanatică și alta cultă, apoi prin autoritatea cea mare dată mitropoliților și episcopilor asupra seminarilor se dă direcțiunea bisericei cu totul in manele clerului călugăr, ceea ce nu este conform nici tradițiilor noastre nici principiilor secolului XIX. Broșura mai conține apoi o critică a modului cum se dobândesc astăzi diplomele de bacalaureat, mai ales prin existența de scoli private pregătitoare ținute de profesori de universitate care sunt și examinători la bacalaureat. Această critică nu mai are temeiu de cănd prin decret domnesc s’a regulat ca profesorii ce vor ținea și scoli private să nu poată lua parte in comisiunea examinatoare. In fine autorul atinge puțin starea deplorabilă a facultăților noastre mai ales de litere, știință și medicină, arătând cu drept cuvent cum in toate țerile din lume „națiunile s’au îngrijit mai ănteiu a satisface necesitățile sociale (prin scoli practice) și apoi a da distincțiuni literare și științifice“. „Facultățile noastre de litere, știința și medicina numera destule catedra, dară lipsa „colilor speciale practice și spiritul esclusiv și rutinar face din ele un focariu de unde esă niște spirite, care nu posedă cel puțin un col amor esclusiv de patrie și devotare intelectuală, care făcea in trecut gloria chiar a instrucțiunei secundare. Astăzi spiritul public, a școlilor in general și a facultăților in parte nu produc decăt idei conduse și desordonate care nu țintesc decăt la un materialism după cum am zis stupid. Dar in loc de a vedea o mișcare, o tendință de o reformă nu distinge pe de-o parte decăt nepăsarea cea mai complectă a spiritului public, fiindcă de la inceput nu a văzut in instituirea facultăților decăt un mijloc a satisface niște dorințe personale, iar pe de alta niște Miniștri din ce in ce mai pasionați, care n’au in vedere decăt partida și susțiitorii lor, și gonind instituții, din cauză ca membri ce o compun împinși de mentențiuni înțelepte voese a imprime o direcțiune spiritelor cultivate spre a le face sondare și a întreține intre ele un raport indirect dar util societăței. Ca organisare dar instrucțiunea superioară nu a corespuns nici necesităților noastre sociale, nici nu a desvoltat cel puțin aplecări spre inaintirea cucunoștințelor literare și științifice ci a prefăcut facultățile in niște cursuri sterile fără nici un scop determinat.“ ȘTIRI DIN VITRU. Publicăm câteva articole din regulamentul poștal decretat prin Monitorul No. 283, care sunt de un interes general, atrăgănd atenția sectorului mai ales asupra articolului 80, pentru ca să nu-și facă nimine aprovisionări mai mari de mărci poștale. Regretăm disposițiunea art. 56 care permit vânzarea de mărci numai oficiului poștal. Aceasta unită cu disposiția art. 80 că îndată ce ministerial scoate tipare noue ce e vechi încetează a mai avea valoare, va ingreuea foarte mult pentru public serviciul poștal. Art. 7. Afară de o cutie de scrisori așezată la intrarea fiecărui oficiu, unde să poată publicul să-și arunce corespondențele in orice timp, se vor fixa cutii de scrisori in piețele și stradele principale cele mai fregventate și in depărtare cât se poate de egal una de alta. Cutiele se vor așaza solid in locurile cele mai expuse la vederea publicului, ingrijinduse ca incuitorile se fie in stare foarte bună. Pe ușa fiecărei cutii se vor indica oarele cănd se ridică scrisorile din transele. Scoaterea scrisorilor din cutii se va face cel mult cu doue oare înainte de plecarea fiecărei curse, combinăndu-se astfel cu distribuirea scrisorilor loca să se facă cel puțin de 3 ori pe zi in orașele principale și de doua ori in cele secundare. Art. 28: închiderea sau sigilarea scrisorilor atât simple cât și recomandate aparține trimițetorilor și aceasta după cum vor crede mai nimerit. Administrațiunea poftelor le lase toată libertatea in această privință , dară declină orice responsabilitate a consecinților ce ar putea resulta din causa unei închideri sau sigilări neîndestulătoare. Art. 30. Adresele atât ale scrisorilor recomandate căt și ale tuturor trimiterilor traduc să fie scrise visibile cu caractere latine și se poarte toate indicațiunile necesarii, adică orașul strada și numărul casei, pentru asigurarea remiterii la destinațiune. In cas contrariu, ori ce consecințe privesc pe trimițetorile care lea neglijent. Numai pentru scrisorile ordinare destinate poste restante, adresele pot fi înlocuite și numai prin cifre sau inițiale. Art. 56. Nu se permite vânzarea de timbre poștale de căt amplocantului însărcinat cu acest serviciu, conform art. 38 din lege. Art. 80. îndată ce se trage din circulațiune vreo emisiune de timbre poștale, spre a se înlocui cu alta, din ziua anunciată prin Monitorul oficiale, timbrele retrase nu mai pot servi pentru francare. Art. 87. Toate oficiurile poștale sunt obligate a primi și efectua abonamente atăt a jurnalele din țară căt și la cele din străinătate, dupe tarifele date de direcțiunea generale. Art. 88. Plata abonamentului se face de odată cu cererea, in monede de aur sau de argint. Serviciul poștale ’și reservă dreptul de a reclama de la abonați prisosul ce i s’au cuvenit prin sporirea prețului abonamentului. Asemenea se obligă a înapoi abonaților prisosul, in cas cănd ar scădea prețul abonamentului. Art. 89. Abonamentele se fac : a) La 1 ianuariu pentru trei luni, o jumătate an și pentru un an ; b) La 1 April numai pentru trei luni; c) La 1 Iuliu pentru trei luni și pentru o jumătate an ; d) La 1 Octomvre numai pentru trei luni. Art. III. Primirea banilor și emiterea mandatelor poștale se efectuează in carele de serviciu numai de cătră preceptorii sau dirigineai oficiilor poștale. Mandatele poștale se tac dintr-o condică cu marcă sigilată și parafată de curtea de compturi. Art. 112. Mandatele poștale trebue se fie investite cu formalitățile următoare : 1. Vor purta numărul curent de ordine, numele casieriei la care urmează a se plăti și numele persoanei către care este a se efectua plata, precum și numele aceleia care a depus banii, toate acestea cu caractere lisibire și curat scrise ; 2. Suma banilor se va înscrie in cifre și in litere fără corecturi sau ștersături ; 3. Ele vor mai purta asemenea iscălitura complectă și lisibile a perceptorului sau dirigintelui împreună cu stampila de zi a oficiului, care se va aplica totodată și pe sumea mandatului. Art. 113. Mandatul investit astfel cu toate formalitățile cerute se eliberează in primirea persoanei ce a depus banii, care singură este in drept a’i expedia destinatorului se va dispune de dânsul in orice mod al voi. Art. 115. In dosul mandatului subscrie primitorul banilor in presența casierului la care se presintează singur pentru aquitarea mandatului. Art. 116. Pentru a se înlesni grabnica aquitare a mandatelor, dirigenții oficiilor, după cererea presentatorelui și in comptul aceslora, vor putea avisa prin telegraf pe casieria asupra căreea s’a emis mandatele. In lut pașul liriginții sunt datori a avisa imediat prin poștă pe casierii asupra cărora a emis mandate mai mare de 300 lei. Art. 120. Oricine poate iuapoca biuroului de origină mandatul poștale și a cere restituirea banilor depuși, dacă vărsarea lor la casierie nu s’a efectuat incă, perzănd insă dreptul taxei de o jumătate la sută cuvenit dostei- In asemenea cas se anulează mandatul după cum se prescrie la art. 101 precedent. In nici un cas oficiile poștale nu se pot face acestă restituire dacă banii s’au vărsat deja la casieria generale; nu se pot preschimba mandatul pe orice nume ar pretinde in condițiunile prevăzute la art. 101 precedent. Art. 121. Obiectele de mesagerii nu vor putea fi admise spre expediare dacă nu vor fi solid împachetate și dacă nu vor îndeplini condițiunile prescrise printre aceste regulament. Art. 122. Cu căt distanța de parcurat este mai mare, greutatea și dimensiunea considerabilă și valoarea importantă cu atăt impachetatea trebue să fie solidă, practică și impermeabile. Valorile in numerariu și ia hărții, bijuteriile și in general obiectele puțin voluminoase dară de mare valoare trebue să fie bine împachetate in hârtie groasă, in pânză, in pele sau mai bine in cutii învelite cu mușama. împachetările cu hârtie sau cu pânze trebue să fie legate cu sfară. Acele cu pănză sau cupele trebue să fie fără cusături. Art. 123. Cănd din causa unei împachetări nesuficiente sau vițtoase un obiect va trebui să fie pus sub o nouă impachetare, cheltuelele cari resultă se vor pune in sarcina destinatarului, incărcăndu-se prin latură. Art. 124. Trimiterile de orice natură trebue se fie pecetluite sau plumbuite. Pentru trimiterile expediate sub formă de grup, pachet, colet, ladă etc. sigilurile trebue să fie așezate pe toate îndoiturile astfel incăt deschiderea să fie imposibil fără a se strica vezi un sigil. Trebue să se observe ca aceleași sigiluri să fie și pe pacheturile ce însoțesc aceste trimiteri pe cari se va nota totodată caracteristica sau literile sigilului. Art. 125. Este cu totul oprit a se întrebuința pentru sigilarea obiectelor de mesagerii, nasturi, degetare, monede antice, chei și altele asemenea cari, după natura lor, nu pot fi considerate ca sigiluri. Art. 127. Pentru interiorul României însoțirea unui obiect de mesagerie printr’im tract sau avis de însoțire este obligatoriu, aceasta insă nu poate nici intr’un cas să dispenseze pe expeditor d’a nu scrie adresa complectă chiar pe obiectul de mesagerie precum se prescrie la articolul precedent. ȘTIRI DIN AFARĂ. FRANȚIA. Știm că in Franța se alese o comisiune de treizeci, însărcinată cu desbaterea și proectarea reformelor constituționale ce sunt a se introduce, și împărțită in doue sub-comisiuni. Aceste sub-comisiuni au terminat desbaterea a doue chestii de multă importanță, și anume, una din comisiuni precum anunțarăa un alt numer, avea de a se pronunța asupra formării unei a doua camere, a unei camere inalte, iar ceealaltă asupra modului in care președintele republicei va avea se participe la desbaterile adunării naționale, o problemă destul de delicată. Resultatul discuțiilor asupra cestiunei dintăiu este positiv, că adecă să se institue o a doua cameră, astfel in cum se pare, vor fi de acum și in Franța doue camere. Insa modul cum să se formeze a doua cameră a rămas a fi hotărit de guvern, avănd comisiunea a se pronunța numai asupra principielor in genere, fără a intra in detaliu. Cealaltă problemă se desleaga astfeliu, ca lucrătoare, ele sunt foarte silitoare, pline cu iubire pentru copiilor, educate cu respect înaintea legilor și a capului cărmuitor, legate una de alta printr’un legămănt social, pacifice, curagioase și modeste in pretențiunele lor; — o clasă de coconași, numiți trântori, compusă din indivizi leneși, grași la corp, egoiști, lingușitori, intriganți, fuduli pănă la externi, fricoși, fără iubire pentru copii lor, pentru statul lor, d'aceea natura nu le a dat nici instrumente de lucru, adecă panorașe și periuță, nici armă, ei nu lucrează, nu iau parte la apararea patriei lor (o viață exemplară de coconași), însa natura le a inzestrat cu o dentațiune mai foarte prin care ei devin mai măncăcioși; in fine, o singură regină, care precum vom crede uneori devine barbară, in genere ănse este blândă și bună. Regina nu lucrează, este iubită și respectată de albinele lucrătoare, căci ea se ocupă serios cu înmulțirea populațiunei statului ei. Regina este singurul individ de sexul femeesc, seamănă in conformațiunea corpului mai mult albinelor lucrătoare decăt trântorilor, este mai mare decăt lucrătoarele, are un corp mai lung, dar aripi mai scurte, are un chimpe mai lung și mai gros, n’are pancrașe nici periuțe, ocupațiunea ei se mărginește in a se fructifica și a oua, a îngriji dar de propagațiunea speciei albinelor. Trântorii represint sexul bărbătesc, ei sunt mari, au aripi lungi,spre a putea sbura mai cu înlesnire in caș cănd un inimic amenință statul) nu au instrumente de lucru, nici ghimpe; ocupațiunea lor este foarte plăcută, adecă a mănca, a bea și a fructifica regina. Populațiunea unui studieu se compune de o singură regină, 600—1000 de trântori și 15,000—20,000 rareori pănă la 30,000 de lucrătoare. Albinele lucrătoare sunt asemenea de sexul femeesc inse organele lor genitale sunt nedesvoltate prin maltratare și nutriment neindestulător in timpul funeței lor. Vermusul lucrătoarelor care vom vedea mai departe că ese din oușorul ouat de regină, nu se deosebește in nimic in cele dintei trei zile, de vermusul regal, da lucrătorii și regina, sunt egali la naștere, insă pe cănd, ouele din care au să se facă lucrătoare prin metamorphasă, sunt îndopate in cellule strămpte, ouele regale sunt plasate in cellule spacioase, pe cănd vermușii lucrătoarelor eșiți din ou sunt nutrite ren, cele regale au manei deosebite și sunt nutrite cu alimente alese.—Dacă transportăm pentru experiență un ou de lucrătoare intr’un palat regal, observăm că prin metamorphosă se transformă in regină nu in lucrătoare, dovadă, că ouele sunt de natură egală și numai educațiunea posterioră decide soarta insectului ce are să se desvolte din el. Numai ouele de trântori sunt deosebite, dintr’un ou de coconași nu poate eși altceva decăt numai un trăntorași. Dar să lăsăm asta la o parte, vom urma la locul cuvenit, să urmărim acuma un roi de albine de la primul seu sbor pănă la sfârșit căci numai astfel ne vom putea forma o idee clară despre viața lor. Regina ese din stubei, ea părăsește vechiul seu lăcaș, vom afla mai târziu causa, și mnconjurată de supușii sei, sboară de -și caut un alt loc, pentru a fonda un stat nou. După un sbor de oare șicare timp, ea se așază împreună cu suita sa pe un arbore sau alt loc. Căteva duzina de lucrătoare se rădic după un mic repaus și caut vr’un copac gol sau altceva bun pentru o locuință, obicinuit insă intervine omul înainte ce pornesc lucrătoarele spioane și le oferă o locuință, destul de spacioasă și comodă. Albinele primesc cu mulțumire această dărnicie, intră bătăind bucuroase in locuința oferită, și după ce sau asigurat că toate sunt in regulă, după ce au făcut plan cum se vor arangia, incepe o activitate vie—lucrătoarele sbor se caute reșină, care o culeg de pe diverși arbori, se interc incarcate și lipesc cu reșină toate bortile, toate crăpăturile studoului, lăsând liberă numai o singură deschizătură, destinată pentru intrare și eșire. Sau cercat cățiva observatori a așeza câte o bucățică de sticlă in păretele stubeului, prin care ar putea observa întâmplările interioare, s’au înșelat insă, căci și această ferestrue au lipit albinele cu reșină, s’au făcut stubee de steclă și s’a văzut că ele au lipit toată surfața internă, s’au făcut in fine ferestrui cu obloane, ca să poată observa din cănd in cănd ce se petrece un studeu, îndată insă ce s’au tras obloni, locuitorii studeului deveneau foarte neliniștiți, lucrătoarele încetau de a lucra, regina se preumbla înfuriată și trântorii se repetau la ferestrae și o întunecau cu trupurile lor. — Le este rușine lumea să vadă că ei nu iau parte la lucru, că duc o viață trândavă peate chiar se tem ca lucrătoarele să nu vadă luminați de o rază de lumină, operațiunele și lenea lor. (Va urma.)