Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-01-03 / nr. 1

CURII­­­ ;~ IAȘI. ințelor va trebui ca studiul literar să fie mai accentat, prin urmare in fie­care clasă și pentru fie­care materie se vor da mai multe oare pe săptămână invățămăntului li­terar; dacă in contra se va adopta tendința științifică aceeași măsură trebue adoptată. Aș întreba pe autorul sau autorii legii in­­strucțiunei, despre care este vorba, se spue cum va face ca un singur profesor de litere sau științe să predea una din aceste materii in VI clase, și pe fie-care din ele cel puțin da patru sau cinci ori pa săptămână? Frítt concursul adjunctului prevent la art. 38? dacă aceasta după dispozițiunea legal să pare că are să fie sacrificat înaintea onorari. Camere, și apoi chiar dacă n’ar fi astfel, după remunerând de 200 lei și după art, citat, nu este decăt un fel de repetitor, un subordonat; pentru­ că nici odată un om de oare­ care merit (intr’o țară in care chiar cei puțin meritoși au ajuns mai departe decât puteau aspira), nu va voi nici­odată să fie tratat mai rău decât un institutor de clasele primare care are 300 lei apartamente, ba încă să fie „sub direcțiunea și ordinile“ unui egal lui.“ Asupra organizărei învățământului re­ligios autorul observă că dispărțirea sa in două părți: seminarii pentru forma­re de preoți pentru cele rurale tinde la împărțirea clerului in două clase una ig­norantă, fanatică și alta cultă, apoi prin autoritatea cea mare dată mitropoliților și episcopilor asupra seminarilor se dă direcțiunea bisericei cu totul in manele clerului călugăr, ceea ce nu este conform nici tradițiilor noastre nici principiilor secolului XIX. Broșura mai conține apoi o critică a modului cum se dobândesc astăzi diplo­mele de bacalaureat, mai ales prin exis­tența de scoli private pregătitoare ținute de profesori de universitate care sunt și examinători la bacalaureat. Această critică nu mai are temeiu de cănd prin decret domnesc s’a regulat ca profesorii ce vor ținea și scoli private să nu poa­tă lua parte in comisiunea examinatoare. In fine autorul atinge puțin starea de­plorabilă a facultăților noastre mai ales de litere, știință și medicină, arătând cu drept cuvent cum in toate țerile din lu­me „națiunile s’au îngrijit mai ănteiu a satisface necesitățile sociale (prin scoli practice) și apoi a da distincțiuni lite­rare și științifice“. „Facultățile noastre de litere, știința și medicina numera destule catedra, dară lipsa „colilor speciale practice și spiritul esclusiv și rutinar face din ele un focariu de unde esă niște spirite, care nu posedă cel puțin un col amor esclusiv de patrie și de­vo­tare intelectuală, care făcea in trecut gloria chiar a instrucțiunei secundare. Astăzi spiritul pu­blic, a școlilor in general și a facultăților in parte nu produc decăt idei conduse și desordonate care nu țintesc decăt la un ma­terialism după cum am zis stupid. Dar in loc de a vedea o mișcare, o tendință de o reformă nu distinge pe de-o parte decăt ne­păsarea cea mai complectă a spiritului pu­blic, fiind­că de la inceput nu a văzut in instituirea facultăților decăt un mijloc a sa­tisface niște dorințe personale, iar pe de alta niște Miniștri din ce in ce mai pasio­nați, care n’au in vedere decăt partida și susțiitorii lor, și gonind instituții, din cauză ca membri ce o compun împinși de m­en­­tențiuni înțelepte voese a imprime o direc­țiune spiritelor cultivate spre a le face so­ndare și a întreține intre ele un raport in­direct dar util societăței. Ca organisare dar instrucțiunea superioară nu a corespuns nici necesităților noastre sociale, nici nu a des­­voltat cel puțin aplecări spre inaintirea cu­­cunoștințelor literare și științifice ci a pre­­făcut facultățile in niște cursuri sterile fără nici un scop determinat.“ ȘTIRI DIN VITRU. Publicăm câte­va articole din regulamen­tul poștal decretat prin Monitorul No. 283, care sunt de un interes general, atrăgănd atenția sectorului mai ales asupra articolu­lui 80, pentru ca să nu-și facă nimine a­­provisionări mai mari de mărci poștale. R­e­­gretăm disposițiunea art. 56 care permi­t vânzarea de mărci numai oficiului poștal. Aceasta unită cu disposiția art. 80 că înda­tă ce ministerial scoate tipare noue ce­ e vechi încetează a mai avea valoare, va in­­greuea foarte mult pentru public servici­ul poștal. Art. 7. Afară de o cutie de scrisori așe­zată la intrarea fie­cărui oficiu, unde să poa­tă publicul să-și arunce corespondențele in ori­ce timp, se vor fixa cutii de scrisori in piețele și stradele principale cele mai fre­­gventate și in depărtare cât se poate de e­­gal una de alta. Cutiele se vor așaza so­lid in locurile cele mai expuse la vederea publicului, ingrijinduse ca incuitorile se fie in stare foarte bună. Pe ușa fie­cărei cutii se vor indica oarele cănd se ridică scrisori­le din transele. Scoaterea scrisorilor din cutii se va face cel mult cu doue oare înainte de plecarea fie­cărei curse, combinăndu-se ast­fel cu dis­tribuirea scrisorilor loca să se facă cel pu­țin de 3 ori pe zi in orașele principale și de doua ori in cele secundare. Art. 28: închiderea sau sigilarea scriso­rilor atât simple cât și recomandate apar­ține trimițetorilor și aceasta după cum vor crede mai nimerit. Administrațiunea pof­telor le lase toată libertatea in această pri­vință , dară declină ori­ce respons­abilitat­e a consecinților ce ar putea resulta din cau­sa unei închideri sau sigilări neîndestulătoare. Art. 30. Adresele atât ale scrisorilor re­comandate căt și ale tuturor trimiterilor tra­duc să fie scrise visibile cu caractere latine și se poarte toate indicațiunile necesarii, a­­dică­­ orașul strada și numărul casei, pentru asigurarea remiterii la destinațiune. In cas contrariu, ori ce consecințe privesc pe trimițetorile care lea neglijent. Numai pentru scrisorile ordinare destinate poste­ restante, adresele pot fi înlocuite și nu­mai prin cifre sau inițiale. Art. 56. Nu se permite vânzarea de tim­bre poștale de căt amplocantului însărcinat cu acest serviciu, conform art. 38 din lege. Art. 80. îndată ce se trage din circulaț­i­­une vre­o emisiune de timbre poștale, spre a se înlocui cu alta, din ziua anunciată prin Monitorul oficiale, timbrele retrase nu mai pot servi pentru francare. Art. 87. Toate oficiurile poștale sunt obli­gate a primi și efectua abonamente atăt a jurnalele din țară căt și la cele din străi­nătate, dupe tarifele date de direcțiunea ge­nerale. Art. 88. Plata abonamentului se face de odată cu cererea, in monede de aur sau de argint. Serviciul poștale ’și reservă dreptul de a reclama de la abonați prisosul ce i s’au cu­venit prin sporirea prețului abonamentului. Asemenea se obligă a înapoi abonaților prisosul, in cas cănd ar scădea prețul abo­namentului. Art. 89. Abonamentele se fac : a) La 1 ianuariu pentru trei luni, o ju­mătate an și pentru un an ; b) La 1 April numai pentru trei luni; c) La 1 Iuliu pentru trei luni și pentru o jumătate an ; d) La 1 Octomvre numai pentru trei luni. Art. III. Primirea banilor și emiterea mandatelor poștale se efectuează in carele de serviciu numai de cătră preceptorii sau dirigineai oficiilor poștale. Mandatele poștale se tac dintr-o condică cu marcă sigilată și parafată de curtea de compturi. Art. 112. Mandatele poștale trebue se fie investite cu formalitățile următoare : 1. Vor purta numărul curent de ordine, numele casieriei la care urmează a se plăti și numele persoanei către care este a se e­­fectua plata, precum și numele aceleia care a depus banii, toate acestea cu caractere lisibire și curat scrise ; 2. Suma banilor se va înscrie in cifre și in litere fără corecturi sau ștersături ; 3. Ele vor mai purta asemenea iscălitura complectă și lisibile a perceptorului sau di­rigintelui împreună cu stampila de zi a o­­ficiului, care se va aplica tot­o­dată și pe sumea mandatului. Art. 113. Mandatul investit ast­fel cu toa­te formalitățile cerute se eliberează in pri­mirea persoanei ce a depus banii, care sin­gură este in drept a’i expedia destinatoru­­lui se v­a dispune de dânsul in ori­ce mod al voi. Art. 115. In dosul mandatului subscrie primitorul banilor in presența casierului la care se presintează singur pentru aquitarea mandatului. Art. 116. Pentru a se înlesni grabnica a­­quitare a mandatelor, dirigenții oficiilor, du­pă cererea presentatorelui și in comptul a­­ceslora, vor putea avisa prin telegraf pe ca­sieria asupra căreea s’a emis mandatele. In lut pașul­­ lir­iginții sunt datori a avisa imediat prin poștă pe casierii asupra căro­ra a emis mandate mai mare de 300 lei. Art. 120. Ori­cine poate iuapoca biurou­­lui de origină mandatul poștale și a cere restituirea banilor depuși, dacă vărsarea lor la casierie nu s’a efectuat incă, perzănd in­să dreptul taxei de o jumătate la sută cu­venit dostei- In asemenea cas se anulează mandatul după cum se prescrie la art. 101 precedent. In nici un cas oficiile poștale nu se pot face acestă restituire dacă banii s’au văr­­sat deja la casieria generale; nu se pot pres­chimba mandatul pe ori­ce nume ar pretin­de in condițiunile prevăzute la art. 101 pre­cedent. Art. 121. Obiectele de mesagerii nu vor putea fi admise spre expediare dacă nu vor fi solid împachetate și dacă nu vor îndepli­ni condițiunile prescrise printre aceste regu­lament. Art. 122. Cu căt distanța de parcurat es­­te mai mare, greutatea și dimensiunea con­siderabilă și valoarea importantă cu atăt impachetatea trebue să fie solidă, practică și impermeabile. Valorile in numerariu și ia hărții, bijute­riile și in general obiectele puțin volumi­noase dară de mare valoare trebue să fie bine împachetate in hârtie groasă, in pânză, in pele sau mai bine in cutii învelite cu mușama. împachetările cu hârtie sau cu pânze tre­bue să fie legate cu sfară. Acele cu pănză sau cu­pele trebue să fie fără cusături. Art. 123. Cănd din causa unei împache­tări nesuficiente sau vițtoase un obiect va trebui să fie pus sub o nouă impachetare, cheltuelele cari resultă se vor pune in sar­cina destinatarului, incărcăndu-se prin latură. Art. 124. Trimiterile de ori­ce natură tre­bue se fie pecetluite sau plumbuite. Pentru trimiterile expediate sub formă de grup, pachet, colet, ladă etc. sigilurile tre­bue să fie așezate pe toate îndoiturile ast­­fel in­căt deschiderea să fie imposibil fără a se strica vezi un sigil. Trebue să se observe ca aceleași sigiluri să fie și pe pacheturile ce însoțesc aceste trimiteri pe cari se va nota tot­odată ca­racteristica sau literile sigilului. Art. 125. Este cu totul oprit a se între­buința pentru sigilarea obiectelor de mesa­gerii, nasturi, degetare, monede antice, chei și altele asemenea cari, după natura lor, nu pot fi considerate ca sigiluri. Art. 127. Pentru interiorul României în­soțirea unui obiect de mesagerie printr’im tract sau avis de însoțire este obligatoriu, aceasta insă nu poate nici intr’un cas să dispenseze pe expeditor d’a nu scrie adresa complectă chiar pe obiectul de mesagerie precum se prescrie la articolul precedent. ȘTIRI DIN AFARĂ. FRANȚI­A. Știm că in Franța se alese o comisiune de trei­zeci, însărcinată cu desbaterea și proectarea reformelor constituționale ce sunt a se­­ introdu­ce, și împărțită in doue sub-co­­misiuni. Aceste sub-comisiuni au terminat desbaterea a doue chestii de multă impor­tanță, și anume, una din comisiuni precum anunțarăa un alt numer, avea de a se pro­nunța asupra formării unei a doua camere, a unei camere inalte, iar ceealaltă asupra modului in care președintele republicei va avea se participe la desbaterile adunării na­ționale, o problemă destul de delicată. Re­­sultatul discuțiilor asupra cestiunei dintăiu este positiv, că adecă să se institue o a doua cameră, astfel in cum se pare, vor fi de acum și in Franța doue camere. Insa modul cum să se formeze a doua cameră a rămas a fi hotărit de guvern, avănd co­­misiunea a se pronunța numai asupra prin­­cipielor in genere, fără a intra in detaliu. Cealaltă problemă se desleaga astfeliu, ca lucrătoare, ele sunt foarte silitoare, pline cu iubire pentru copiilor, educate cu res­pect înaintea legilor și a capului cărmuitor, legate una de alta printr’un legămănt soci­al, pacifice, curagioase și modeste in pre­­tențiunele lor; — o clasă de coconași, numiți trântori, compusă din indivizi leneși, grași la corp, egoiști, lingușitori, intriganți, fuduli pănă la externi, fricoși, fără iubire pentru copii lor, pentru statul lor, d'aceea natura nu le a dat nici instrumente de lucru, ade­că panorașe și periuță, nici armă, ei nu lu­crează, nu iau parte la apararea patriei lor (o viață exemplară de coconași), însa natu­ra le a inzestrat cu o dentațiune mai foarte prin care ei devin mai măncăcioși; in fine, o singură regină, care precum vom crede une­ori devine barbară, in genere ănse este blândă și bună. Regina nu lucrează, este iubită și respectată de albinele lucrătoare, căci ea se ocupă serios cu înmulțirea po­­pulațiunei statului ei. Regina este singurul individ de sexul fe­­meesc, seamănă in conformațiunea corpului mai mult albinelor lucrătoare de­căt trân­torilor, este mai mare decăt lucrătoarele, are un corp mai lung, dar aripi mai scurte, are un chimpe mai lung și mai gros, n’are pancrașe nici periuțe, ocupațiunea ei se măr­ginește in a se fructifica și a oua, a îngriji dar de propagațiunea speciei albinelor. Trântorii represint sexul bărbătesc, ei sunt mari, au aripi lungi,­­spre a putea sbura mai cu înlesnire in caș cănd un inimic a­­menință statul) nu au instrumente de lucru, nici ghimpe; ocupațiunea lor este foarte plă­cută, adecă a mănca, a bea și a fructifica regina. Populațiunea unui studieu se compune de o singură regină, 600—1000 de trântori și 15,000—20,000 rare­ori pănă la 30,000 de lucrătoare. Albinele lucrătoare sunt asemenea de sexul femeesc inse organele lor genitale sunt ne­­desvoltate prin maltratare și nutriment ne­­indestulător in timpul funeței lor. Vermusul lucrătoarelor care vom vedea mai departe că ese din oușorul ouat de regină, nu se deosebește in nimic in cele dintei trei zile, de vermusul regal, da lucră­­torii și regina, sunt egali la naștere, insă pe cănd, ouele din care au să se facă lu­crătoare prin metamorphasă, sunt îndopate in cellule strămpte, ouele regale sunt pla­sate in cellule spacioase, pe cănd vermușii lucrătoarelor eșiți din ou sunt nutrite ren, cele regale au manei deosebite și sunt nu­trite cu alimente alese.—Dacă transportăm pentru experiență un ou de lucrătoare in­­tr’un palat regal, observăm că prin meta­­morphosă se transformă in regină nu in lu­crătoare, dovadă, că ouele sunt de natură egală și numai educațiunea posterioră de­cide soarta insectului ce are să se desvolte din el. Numai ouele de trântori sunt deo­sebite, dintr’un ou de coconași nu poate eși alt­ce­va decăt numai un trăntorași. Dar să lăsăm asta la o parte, vom urma la locul cuvenit, să urmărim acuma un roi de albine de la primul seu sbor pănă la sfârșit căci numai astfel ne vom putea for­ma o idee clară despre viața lor. Regina ese din stubei, ea părăsește ve­chiul seu lăcaș, vom afla mai târziu causa, și mnconjurată de supușii sei, sboară de -și caut un alt loc, pentru a fonda un stat nou. După un sbor de oare și­care timp, ea se așază împreună cu suita sa pe un arbore sau alt loc. Căte­va duzina de lucrătoare se rădic după un mic repaus și caut vr’un copac gol sau alt­ce­va bun pentru o locu­ință, obicinuit insă intervine omul înainte ce pornesc lucrătoarele spioane și le oferă o locuință, destul de spacioasă și comodă. Albinele primesc cu mulțumire această dărnicie, intră bătăind bucuroase in locuința oferită, și după ce sau asigurat că toate sunt in regulă, după ce au făcut plan cum se vor arangia, incepe o activitate vie­—lu­crătoarele sbor se caute reșină, care o cu­leg de pe diverși arbori, se interc incarcate și lipesc cu reșină toate bortile, toate cră­păturile studoului, lăsând liberă­­ numai o singură deschizătură, destinată pentru in­trare și eșire. Sau cercat căți­va observatori a așeza câte o bucățică de sticlă in păre­­tele stubeului, prin care ar putea observa întâmplările interioare, s’au înșelat insă, căci și această ferestrue au lipit albinele cu re­­șină, s’au făcut stubee de steclă și s’a vă­zut că ele au lipit toată surfața internă, s’au făcut in fine ferestrui cu obloane, ca să poată observa din cănd in cănd ce se petrece un studeu, îndată insă ce s’au tras obloni, locuitorii studeului deveneau foarte neliniștiți, lucrătoarele încetau de a lucra, regina se preumbla înfuriată și trântorii se repetau la ferestrae și o întunecau cu tru­purile lor. — Le este rușine lumea să vadă că ei nu iau parte la lucru, că duc o viață trândavă peate chiar se tem ca lucrătoarele să nu vadă luminați de o rază de lumină, operațiunele și lenea lor. (Va urma.)

Next