Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-01-14 / nr. 5
Anul VI la est, Duminica 14 ianuarie 1873. PREȚUL ABONAMENTULUI: Iași: Pe un an 20 lei noi; —Pe șese luni 11 lei noi; —Pe trei luni 6 lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi; —Pe șese luni 13 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci. —Francia: Pe șese luni 26 franci. Apare de TREI ori pe septamana DUMINICĂ, MERCUR și VINERI: Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. No. 5. Insersiuni și reclame: ii Rândul 60 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 bani. CALENDARUL SEPTAMANEI. Stil Stil rjin ! PITROXUT n I 1. t1 ! Răsăritul Apusul Stil Stil t>ioä PITROtYTTT |>sipt | Răsăritul Apusul vech iu. nou. V1 0^ PATROA LI VILE 1. Soarelui. Soarelui. vecii iu. nou. "10A* j 1 ATROMUL Z>ILEI, Soareluii Soarelui. = Ianuarie. Ianuarie. Ore. m. Ore. m~. ianuarie. Ianuarie. ~ si Ore. m. Ore. m. 14 26 Duminică. Sf. Uciși in Sina și Raez. 7 25 & 1 18 30 Joi. I . Păr. Atanasie și Chris. 7 21 5 5 15 27 Luni. C. Pavel tireul și I. Colib. 7 24 5 2 19 31 Vineri. Cuv. Macarie. 7 20 6 6 16 28 Marți. Inc. Lanțului Ap. Petru. 7 22 5 3 20 Fevr. 1 Sâmbătă. + Cuv. Eftimie cel mare. 7 19 5 7 17 ____ 29_______Mercuri.________1 Cuv. Antonie. ______________7 22 5 4 21____________ Duminică._______Cuv. Maxim.__________1 7 18 5 8 Rândul sau locul sen 15 bani. Reforma in instrucția publica. Publicăm expunerea de motive a proiectului de lege, pentru instrucțiunea publică ce are a fi presintat Camerei in această sesiune. Oricine poate vedea după această expunere, că reformele propuse de D. Ministru de instrucțiune, au mai mult un caracter administrativ; in numerile viitoare revenind asupra proiectului însuși, vom analiza dacă acesta e reul cel mai mare de care sufere instrucțiunea la noi, și dacă măsurile prevăzute in noul proiect sunt de natură a duce instrucțiunea noastră pe o cale de prosperare. Iată expunerea: EXPUNERE DE MOTIVE. Legea asupra instrucțiunii publice ce am onoarea va presenta, are de scop a corege defectuositățile legei promulgate in anul 1864. Esperiența a probat că unile din disposițiunile legei actuale sunt cu totul inutile, dar altele puțin practice pentru împrejurările locale ale terii. Modificările cele mai importante ce conține noua lege ce am onoarea va presenta, sunt cele următoare : 1) Sa suprimat consiliul general al instrucțiunii publice, pentru că o asemenea instituțiune, nu numai că in timp de șase ani n’a fost in stare de a produce programele de gimnasii, licee și seminarii, dar incă pune obstacul mersului instrucțiunii și este chiar in detrimentul ei. Atribuțiunile acestui consiliu se poate resuma in doue: a) De a Se aduna in fiecare an și a hotări programele, și b) .De a emite opiniunea sa asupra tuturor cestiunilor cari ar interesa instrucțiunea publică. In ceea ce privește prima atribuțiune, este evident că rolul acestui consiliu nu poate fi de nici o utilitate practică, pe de o parte că fiind organisat din elemente disposate din toate categoriile de invățămănt, majoritatea care decide programele, n’are întreagă cunoștințele necesarii pentru aceasta, lucru neapărat necesar in materie de instrucțiune, dacă trebue ca decisiunile cari se iau să fie totdeauna in cunoștință de causă și bine nimerite; ear despre altă parte că, fără a ține cu tenacitate la stabilitatea programelor, toate modificările ce practica și experiența ar proba că sunt necesarii a se face in interesul progresului, ministru împreună cu consiliu superior, care sunt in contact imediat cu toate scoalele și cu necesitățile lor, sunt in posițiune favorabilă de a cunoaște, atăt defectele programelor căt și ameliorațiunile cerute de proprietatea invățământului. 2) Prin proiectul actual de lege s’a precisat mai bine rolul corpului consultativ, care este pus in administrațiunea instrucțiunei pe lăngă ministru și care se numeșe consiliul superior al instrucțiunei publice. Ministrul nu poate lua nici o deciziune inainainte de a consulta pe acest corp, dar in caz cănd n’ar proba opiniunea consiliului, să fie dator a’și motiva decisiunea sa, ca astfel pe viitor să se inlăture orice neînțelegere asupra limitelor competinței fiecăruia. 3) Seminariile s’au organisat conform cu exigințele țerei. Seminariile de gradul liu sau eparhiali au de scop a da preoți de sate, lucru foarte simțit la noi; tot de odată ei vor fi și învățători rurali. Astfel copii vor primi in frageta lor etate învățătură de la aceia care tot deodată desvoltăndu-le inteligența, sunt mai proprii ale mobila inima, punănd in trănsa germenul religios; iar pe de alta și soarta clerului de jos se va ameliora. Seminariile de gradul al 2-le sau centrale, au de scop de a da preoți prin orașe și pentru demnități clericale inalte. 4) Una din modificările ce se propupune prin presenta lege, este relativ la drepturile și datoriile membrilor corpului didactic. Drepturile lor definindu-se intr’un mod precis, tot de odată s’a determinat și remunerațiunea lor, căci astăzi nu există o justă măsură in privința aceasta, dacă ii vom asimila cu ceilalți funcționari publici, de exemplu cu magistrați și mai cu samă invețătorii rurali sunt prea puțini plătiți. Am crezut că este just a se lua in considerațiune, atăt timpul ce consacră fiecare profesor in implinirea datoriilor sale, căt și importanța cursurilor; că cu căt învățămăntul este mai inalt, cu atăt și sarcina devine mai deficilă; că remunerațiunea învățătorilor in genere fiind supuse fluctuațiunilor budgetare, are de consecință că tocmai aceia care sunt însărcinați cu misiunea cea mai delicată, să fie lipsiți de pacea și liniștea necesarie pentru implinirea funcțiunei lor. De aceea, remunerațiunea învățătorilor rurali s’a crescut mai mult de îndoit, ear in aceea a instituturilor am cătat de a introduce uniformitatea. Dacă in privința profesorilor din gimnasiul superior și a celor de facultăți, care nu au nici o perspectivă de înaintare, am admis de base gradațiunea stabilită in anul 1860 de fosta Eforie a Scoalelor, aceasta n’are de scop de a mări remunerațiunea profesorilor, ci pe de o parte de a face o diferință intre junii profesori abia intrați in cariera profesorială și intre aceia cari au servit 12 și 20 de ani, și care pe lăngă a lor știință au dobândit și o mare experiență, ear pe de alta cu aceasta se aduce și o economie budgetului, nedăndu-se acelor juni profesori de la început, ceea ce poate fi s’ar cuveni după gradele de invățământ ce ocupă. Dar pe căt prin legea de față s’a cătat a se lua garanțiile ca corpul didactic să fie apărat de arbitriar și nedreptăți și a avea o posițiune stabilă, cu atăt s’a luat disposițiuni de a face posibil un control mai serios și o represiune mai eficace in contra acelora care se abat de la sacra lor datorie. Deși legea actuală conține diverse penalități pentru aceia care își au datoriile misiunei lor, insă procedura aplicării lor este atăt de complicată și atăt de neaplicablă, mai cu samă la noi, incăt sa poate zice că acele devin ilustrii. 5) O altă modificare propusă printr’acest proiect de lege este măsura ca profesorii învățământului secundar și aceia de facultăți, să nu poată ocupa altă funcțiune salariată a Statului, decăt cei de intăi după un serviciu de 12 ani ca profesori și cei de al 2-lea după 8 ani. Această măsură este o garanție in contra tentativei junilor profesori de a primi și alte funcțiuni salariate, pentru a-și ameliora posițiunea lor materială, ceea ce le absorbea cea mai mare parte din timp, făcăndu-le imposibile studiul și ocuparea continuă cu obiectul ce au a profesa, lucru neapărat oricăruia profesor care voește să-și împlinească in conștiință misiunea sa. 6) Instrucțiunea privată precăt poate fi favorabilă progresului, cănd este organisată și administrată in sens de a fi folositoare Statului, contribuind pe lăngă scoalele publice la intinderea ideilor și cunoștințelor, pre atăt poate fi funestă aspirațiunelor societății cănd nu este regulată spre a avea de resultat desvoltarea intelectuală, religioasă și morală. Previsiunea in constituțiune a unei legi speciale pentru instrucțiunea privată, cerea neapărat a se lua măsuri spre a da acestei specii de invățămănt direcțiunea cerută de interesul public al țării și a nu devia de la scopul pentru care este admis. Cerănd prin legea de față garanții de capacitate și moralitate de la la persoanele care întreprind deschiderea de școale și internate private, cerând de la aceste institute asimiliarea programelor lor, cu acelea ale scoalelor publice, am crezut fără jignirea libertății instrucțiunei, a asigura drepturile ce are Statul asupra progresului și moralității tinerimei care frecventă asemene școale private. Afară de modificările principale relative aici, s’au mai făcut și alte modificări de o importanță mai secundarie, intrucăt privește obiectele de studiu ale diferitelor școli, esamenele, disciplina sco- FOILETON. ANA DOAMNA, LEGENDA Dedicată Măriei Sale Doamnei. 1. „O veste necrezută in țară s’a lățit. Pe Doamna, Ghirai Mirza Tătarul a răpit Ș’a dispărut in lume pe un zmeu încălecat!“ Frumosa Ana Doamnă e singură in palat. Visind in miezul ernei la blănda primăvară Cănd paseri pribegite se’ntorc voios in țară, Cănd mugurii dau frunză și câmpii dau verdeță, Cind penele se scutură in cuib de dimineață Și florile de rouă sub vânt alb se scutură....... Visa frumoasa Doamnă, cu pruncul ei la sin, Alb flutur zimbind dulce pe un alb și dulce crin..... Deopată Han tătarul răpi și crin și flutur! II. Tăcutul Miez-de-noapte in stele invelu Stă in lunea pudruită cu albă promoroacă, Țintind la luna plină din cerul oțelit . Doi ochi, oglinzi de ghiață, in care luna groacă. Copacii rădic brațe uscate, rugătoare, Și frunți pre cari iarna a pus a ei cunună. Ei par c’așteaptă să vadă rotunda, zece lună, Schimbăndu-se pre cale’i intr’un ferbinte sare. Și printre a lor trunchiuri se vöd albind la stele Poene de zăpadă, bălți lucii cristaline Pe cari trec in taină ușoare nourele Ca umbre luminoase de palide vergine. Totul e alb, fantastic in acest miez-de-nopte, Și lucea pare-un templu in care fără șoapte. Arbori, luceferi, umbre și lună de pe cer Asist la cununia morții cu asprul ger. III. Deodată se trezește pădurea, și resună D’un tropot de copite pe ghiață ropotind, Și’n zare se ivește un cal fugănd, sărind, Urmat de lupi in fugă, ce urlă impreună. E Mirza! e Tătarul purtând pe Ana Doamna Ce strânge lăngă siuu’i copilul rumeior! E mirza care sboară cum sboară ’n aer toamna Unu pai luat de vânturi pe aripele lor. Nebun se duce calul de spaimă spumegând, Cu nările deschise, cu ochii plin de foc, Și lupii după densul alerg, alerg urlând Aproape să’l ajungă, săi sfâșie pe loc. Dar Mirza, Han Tătarul, cu sufletul hainemuncește’n disperare copilul de la sin Și’l spărle in urmă!.... Vaet amar se înalță in luncă, Lupii se opresc, și calul in laturi se aruncă! IV. Căzut e copilașul pe o zăpadă moale, iar lăngă elu, din aer, a luncii nourele S’au coborit in grabă, ca blăndo ăngerele Ascunse ’n haine albe cu lungi și albe poale. Misterioase umbre, vergine dulci și sânte Alăturea cu pruncul s’au pusele de pază, In rond ingenunchete, încinse de o rază. Cu mănile unite ca pentru rugăminte. Și pe împrejur aproape, stau lupii flămânziți Pe copilașul fraged având ochii țintiți, Și clanțeesc sălbatic, dar nu îndrăznesc a trece Prin cercul cel de umbre, nici se indur se plece. Minune !... Iată Doamna!oată duioasa mamă Cu genele in lacrimi, cu brațul plin de sânge! Ea vine, prin lupi trece fără ai baca de samă își ia copilu’n brață, la sin plăngănd il stinge, Și pleacă însoțită d’un înger nevăzut.... V. „O veste necrezută in țară a resbătut: Ghirai c’un fer in peptu’i și fiarelor dat pradă, In lunca argintia, mort zace pe zapadă!“ Frumoasa Ana Doamna se plimb la intr’ordină Ca dânsa înflorită și plină de lumină, Visind in primăvară dulci visuri măngăioase: Dar pintre flori adesa trec năluci fiioroase Și ea vedea atuncea, vedea și car vedea Cum se luptă răpită pe cal, cu Han Tătarul, Cum el smuncindu’i pruncul la fiare’i alvăilea, Cum ea’i străpungea pieptu din fugă cu pumnalul!.... Ș’atunci duios, frenetic, iși seruta pe sin Copilul dulce flutur, culcat pe dulce crin!... Ear îngerii din ceruri, cuprinși de ardoare Veneau ca să sărute frumoasa’i, albă mănă. Căci nu’i nimic mai gingași, și nu- nimic mai tare Ca dragostea de mamă in inima romănă! V. Alecsandri.