Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1874 (Anul 7, Nr. 72-141)

1874-12-04 / nr. 131

_­­ ___________________________________________________CALENDARUL SEPT­AMANE­I.__________ ~~ FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN LASST Stil vechiu. Stil nou. D­I­O­A. PATHOROX. DUBI.­­ Res. Soar. Ap. Soar. Stil vechiu. Stil nou. DIOA. | PATRONUL D­­­I SI. Rea. Soar. Ap. Soar. Decemv. Decemv. I Ore. m. Ore. m. Noemv. Decemv. I Ore. m. Ore. m. 1 13 Duminică. Profetul Naum. 7 46 4 14 5 17 Joi. I Cuviosul Sava. 7 47 4 13 2 14 Luni. Profetul Avacum. 7 46 4 14 6 18 Vineri (f) Părintele Nicolae. 7 47 4 13 3 15 Marti. Profetul Sofouie. 7 46 4 14 7 19 Sămbătă. Părintele Amvrosie. 7 47 4 13 4 __________16_______Mercuri.__________ț Martira Varvara. 3_____________ 7 47 4 13 8 20 Duminică. Cuviosul Patapie.____________________7 48 4 12 1i București bazele unei convenții politice­­comerciale. PREȚUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un an 12 lei noi;—Pe șase luni 6 lei noi;—Pe trei luni 3 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci;— Germania: Pe 6 luni 18 franci;—Italia, Belgia, Elveția Pe șase luni 22 franci. Apare de trei ori pe septămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. ANUNCIURI. Rândul san local sen 15 bani. Inserțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se prin­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Planeta:— Pe șase sani 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Curierul de Iași" foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rue Drouot, 9. Exemplarul 40 bani. Revista Interna. Joea trecută, la liga care I. L. Dom­nitorul, in presența d-lor Miniștri, incun­­jurat de casa sa civilă și militară a pri­mit in sala Tronului, cu solemnitatea o­­bicinuită, comisia Camerei deputaților, în­sărcinată să prezinte Măriei Sale adresa spre respuns la discursul Tronului. D. Dim. Ghica, președintele Camerei a ce­tit adresa pe care am publicat-o deja in numerul trecut. I. L. Domnitorul a respuns: Domnule președinte, Domnilor deputați, Nu am putut asculta fără mișcare sim­­țimentele ce, prin adresa d-voastre, Mi le exprimă Adunarea Legislativă. In tot decursul de pană acum al a­­cestei memorabile legislaturi, înțelepciu­nea d-voastre a știut, prin desbaterea in­dependenței a celor mai grele cestiuni, să țină samă de situația țerei și să ajute guvernul Meu in dreapta lor resolvire. Ast­fel armonia intre puterile Statului, pe care o afirmau­ cu atâta tărie, a pro­dus efectele sale salutare. Ea a dat ță­­rei putința de a se ocupa cu spiritul li­niștit de intărirea ei in intru, și a con­tribuit a stabili cu puterile străine rela­­țiuni din ce in ce mai in acord cu drep­turile Statului Romăn. Nu mă indoesc că și in această ultimă sesiune veți fi inspirați de același cuget Și veți continua a da exemplul unui pa­triotism luminat. Sunt fericit că ’mi a fost dat a vedea introducăndu-se in scumpa noastră țară acea stabilitate, fără de care nici un pro­gres nu este cu putință și nemulțumesc din inimă de simțimentele de iubire și fidelitate ce mi le arătați. După recepțiunea oficială înălțimea Sa Doamna, in urma dorinței exprimată de cătră d-nii membri ai comisiunei Came­rei, a bine­voit a’i primi in audiență particulară. In ședința din 28 Noemvrie, senatul a votat, in unanimitate, respunsul seu la cuventul Tronului. Iată cuprinderea lui: Prea înălțate Doamne, Pentru prima oară Senatul, după 4 ani de lucrare in armonie cu guvernul Mă­riei Tale, s’a adunat revicit pe jumătate, conform legei sale fundamentale. Acest fapt însemnat este unul din resultatele principiilor de ordine și stabilitate, in puterea cărora creditul romăn s’a rădi­cat și țara a putut păși cătră un pro­gres real. Senatul este fericit de a afla că rela­­țiunele noastre cu puterile străine sunt mulțămitoare și nu se indoește că gu­vernul Măriei Tale, tare prin sprijinul națiunei, va susține tot­deauna drepturi­le de autonomie ale țărei, bazate pe tractate și pe vechile noastre capitula­­țiuni. Țară vede cu măndrie progresul ce face organizarea noastră militară prin răs­pândirea instrucțiunei și intărirea disci­plinei, și găsește că este bine ca spiri­tul ostășesc să se desvolte căt se va pu­tea mai mult in poporul Romăn, spre a corespunde cu rolul ce România este chie­­mată a avea intre cele­alte state. Senatul ia act de toate proiectele de legi anunciate prin mesagiul Măriei Tale­­și va da tot concursul seu la facirea le­gilor necesarii pentru respăndirea invă­­țăturei in popor, pentru intărirea bise­­ricei și pentru o repede și bună distri­­buțiune a justiției. Aseminea Senatul va examina cu ma­turitate legile care tind la smulțirea și buna întreținere a tuturor căilor de co­­municațiune. Proiectele anunciate prin mesagiul Mă­riei Tale, pentru mine, pentru irigațiune și pentru o sistematică exploatare a pă­durilor care au o influență atât de mare asupra agriculturei, vor atrage serioasa atențiune a Senatului. Țara simte nevoe de a se da o des­­voltare mai întinsă intereselor sale eco­nomice și industriale; prin urmare, învă­țământul trebue să fie îndreptat și in a­­cestă direcțiune prin imulțirea școalelor profesionale și de meserii in proporțiune cu mijloacele noastre financiare. Rădicarea creditului nostru, mersul re­gulat al afacerilor tesaurului public și exactitatea cu care se fac plățile sunt datorite ințelepciunei guvernului Măriei Tale. Senatul constată cu mulțămire bunele resultate obținute prin modificările făcu­te in sesiunea trecută in codul penal, și are deplină convecțiune că și modificările aduse la legea comunală vor produce a­­semenea bune rezultate; ele se vor ocupa cu noule legi relative la administrațiune și justiție. Senatul, care a votat instituirea cre­ditului funciar, ale cărui resultate bine­făcătoare incep a se simți in țară, va discuta cu seriozitate legile relative la înființarea băncilor agricole, și a unei bănci de scumpt și circulațiune, care vor facilita transacțiunile noastre comerciale. Convins că țara nu poate de­căt să câștige, prin întinderea legăturilor sale internaționale, Senatul a văzut cu plăce­re resultatele convențiunilor telegrafe­­poștale făcute pănă astăzi. El se felicită că Guvernul Măriei Tale a luat parte la tractatul poștal internațional indh­cat la Berna intre mai multe State. Senatul se face interpretul națiunei constatând redicarea creditului și a dem­­nităței naționale in fața Europei, și are ferma încredere că sub auspiciile Mări­ei Tale, și cu înțelepciunea guvernului, starea politică și economică a țărei va propăși din zi in zi mai mult. Senatul se simte fericit de a exprima Măriei Tale și cu această ocaziune sen­timentele sale de iubire și devotament. Să trăești Măria Ta! Să trăească Măria Sa Doamna! Adunarea deputaților in ședințele din 27 și 30 Noemvrie, a continuat discuția codului forestier, urmând cu votarea lui pe articole, pănă la titlul IX (in proectX), in care se cuprid dispoziții pentru „des­ființarea sau stărpirea pădurilor particu­larilor“. Aici s’au presentat mai multe amendamente, semănănd ca comisia de­legaților să delibereze asupra modificări­lor de introdus: m­u­ltipret­um Nlir,avnc. u. ma­teiu Drăghiceanu, inginer al școalei de mine din Paris, e numit profesor de sil­vicultură la școala de agricultură și sil­vicultură de la Herestrău, in locul d-lui Cotruoiu, ce nu s’a presentat la post. Prin decret din 23 Noemvrie, sunt numiți: d. Alecu Dimitrescu, actualul di­rect cl. I, la penitenciarul din Păngarați in aceeași calitate la penitenciarul din Iași, in locul d-lui D. Xenopol, încetat din viață; d. loan Mihne, grefier-conta­­bil cl. I, de la penitenc. din Iași, direct cl. III la penitenc. Păngarați. Jurnalele din capitală ne aduc trista știre despre moartea d-lui loan Manu, ex-caimacan și actual senator. D. Manu a reposat in 29 Noemvrie. Adunarea a votat un credit de 3000 de lei pentru înmormântare. „Tagblatt“ din Viena anunță că se pregătesc in acest moment intre Londra Revista Esternă, Berlin, 9 Decemvre. In procesul Contelui d’Arnim, Curtea a statuat a se esclude pu­blicitatea numai pentru cetirea documentelor cari se raportă la politica eclesiastică. Procurorul dă cetire actului de acusațiune și desvoltă că Contele d’Arnim a sustras un mare număr de documente, de foarte mare importanță pentru politica germană și pentru relațiunile cu puterile străine; el clasifică do­cumentele in trei categorii: acelea pe cari Contele d’Arnim le-a restituit in urma re­­clamațiunei Minist.; acele pe care le reține pretinzănd că’i aparțin și acelea pe cari pre­tinde că nu știe unde sunt. Procurorul stabilește caracterul oficial al acestor documente, și constată că scrisorile autografe ale Principelui Bismark n’au fost printre actele reclamate. Impută Contelui d’Arnim oare­cari publicațiuni prin gazete și relațiunile sale cu mai multe ziare. Insistă a susține că Arnim nu a reținut acele docu­mente ca sa se serve cu dânsele in apararea sa, ci spre a le întrebuința pentru noui a­­tacuri contra politicei Imperiului. Apărătorul său Münchei ridicănd obiecțiu­­nea de competință, Curtea declară inadmisi­bilă această obiecțiune și hotărăște a se con­tinua cu cercetarea acusațiunei. In interogatorul său, Contele d’Arnim de­clară că nu este culpabil, menține aserțiunile făcute in timpul instrucțiunii și contestă pu­terea disciplinară a ministerului afacerilor străine asupra ambasadorului pus in disponi­sa amanat pe a doua zi.­erlin. II Decemvrie. In Reichstag s’a discutat budgetul militar. Sporirea aparta­­mentelor ministrului de resbel al Saxoniei cu 1500 mărci s’a respins, cu toată obiecțiunea comisarului federal al Saxoniei. Propunerea comisiunei respective asupra fusiunei budgetelor corpurilor de armată pru­­siane cu budgetul armatei saxone si a adoptat cu 141 voturi, contra 139, de­și Bismark a declarat că propunerea e și formal și mate­­rialminte ne-admisibile. In procesul Arnim, apărătorul Dockhorn susține că secretarul Holstein mărturisise lui Arnim că fusese însărcinat a supraveghia pe Arnim și a raporta despre dânsul la Berlin. Holstein a fost invitat prin telegraf să se in­­fățișeze înaintea tribunalului. Arnim zice că nu poate reproșa personalului ambasadei cea mai mică neglijență știea toată răspunderea asupra lui. Relativ la documentele dispărute, Arnim a mărturisit că este autorul articolu­lui intitulat „Echoul“ din Casetta Coloniei și al epistolei către Doelinger. Relativ la pu­­blicațiunea din ziarul „Pressa“ din Viena re­­fusă de a depune. PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Fălciu. No. 9980. Pe teritorul comunei Sbereae din acest județ, pripășindu-se un cal la trup de mijloc, părul murg deschis, coama in dreap­ta și neagră, coada neagră, țintat in frunte și puține pete albe pe spinare. Se publică pentru inștiințarea proprietarului care cu do­vezi in regulă să se presinte in termenul le­giuit la Primăria menționatei comuni spre al priimi. Prefectura județ. Neamțu, No. 16,705. Sub-prefectul plasei Muntele prin referatu No. 3388, incredințază că pe teritorul comunei Doamna la 4 a. c. s’a pri­pășit duoi juncani, unul in păr porumb pla­van, coarnele nainte albe cu vărfurile negre și spinticată urechea stângă, unul porumb în­chis buhaiu, coarnele înainte negre, și amân­două urechile pe partea din­ afară puțin sco­bite. Se publică aflarea proprietarului aces­tor juncani și presentarea lui cu probe le­gale la sus zisa comună in terminul prescris prin legea poliției rurale. Primarul Municipiului Iași.. Urmând a se da in întreprindere repara­­țiunele și inbunătățirile necesare la Biserica pro numită Curalarii, cari urmează a se efec­tua in prima­veara venitoare, in mărginirea sumei de lei noi 5282 bani 50 prevăzută in diviz și’n comformitatea planului presentat de D. Arhitect comunal cu referatul No. 800. Se deschide concurența Mercuri in 15 Ianu­arie 1875 oarele 12 m. Amatorii de a lua aseminea întreprindere oficiu­la ziua și carele sus indicate cu garan­ția necesară pentru a se face adjudecarea. p. Primar: I. Antoniadi. p. Secretar, Mihailescu. Biuroul III-lea. p. Șef, Popovici. No. 10,240. 1874, Noemvrie 25. In viderea tănguirei D-lui Concesionariu, dreptului de vidanie in oraș, că: mulți din­tre d-nii proprietari de case și chiriași, du­pă ce li s’ar fi curățind latrinele, arată in­­greneri la plata prețului prevăzut prin con­cesiune, recomendăm d-lor cetățeni condiți­­unele concesiunei in questiune, publicate a­­tăt prin foaia oficială No. 83 din 1873, căt și prin placarde, și-i rugăm de-a respunde d. Concesionar sumele ce i se cuvin după cură­țirea latrinelor, supunăndu-se tot­o­dată la curățirea latrinelor, cănd ele sunt pline și in­fectează aerul, căci dispozițiunea este luată in interesul hygienei publice și toți acei ca­re nu se conformă dispozițiunelor și regula­mentelor Comunale, cad sub penalitatea pre­văzută de art. 385 al 10 din cod. penal. p. Primar: I. Antoniadi. Secretar: D. Antonescu. Biuro al II-lea. Șef: Trantomir. No. 10,402. 1874, Noemvrie 30. FOILETON. DON CARLOS, Traducere de Ioan Băducănescu. (Urmare.) Mai doresc incă, adaogi el, ca nici o­dată se nu știe; căci fiind onorat cu încrederea și cu stima sa, poate se vă întrebe din ce îm­prejurare m’ați găsit ne­vrednic de casa d­­voastră, și după ce isprăvi acestea de vor­bit, ieși. Plecarea lui pricinui multă scârbă in cas­tel, și contribui­ancă la sporirea necasurilor Celinei, dar se revenim la scena din parc. Contele Fernando se așeză pe banca unde eram eu, zisă amanta lui Florestan, și’mi luă mana. N’am cutezat se o retrag, căci sora me se uita la mine cu o căutătură aspră, el o simți că tremură.—Sunteți prea mișcată, imi zisă el; tot­o­dată adaogi. Scumpă Ce­­lină, este un an de cănd viețuiesc in speran­ță că veți bine-voi a consimți la cele de pe urmă voințe a­le amicului meu Spinola, la dorința lui don Carlos și a soției sale; res­­pundeți in fine dacă voiți să mă faceți cel mai fericit d­intre oameni. Eu i-am respins cu o statornicie de care mă mir și acum, că nime­nu are dreptul se dispue de măna me; hotarirea ma este și remăne nestrămutată, și cu ori­ce preț nu mă vor pute face a’l lua de soțiu, in fine dacă a avut vre­ o dată ideia despre adevărata de­licateță, nu m’ar fi făcut să sufer obrăzniciile sale. Afară de asta am mai adaogit, uităn­­du-mă la Isabella, nu vă pot ierta tot răul ce mi-a­ți pricinuit. Amăndoi îngălbeniră la aceste cuvinte. De­sigur că el a crezut că știu despre soarta lui Florestan, și nu a îndrăznit se mă întrebe ceia ce voiam se zic. Isabella mă întrebă cu asprime. Eu i-am respuns cu un ton li­niștit : Vai , el mi-a repit amiciția d-voastră a adus durerea in această locuință, și a pro­vocat ieșirea unui om de stimă, care avea dreptul la respectul surorei mele și la ami­ciția soțului ei. Iată căte­va din greșelile sale ce nu se pot repara, și pentru care un senior nobil ar foși ne­incetat. Isabella păru mișcată; ea imi întinsă mâ­na, și eu am scrutat-o cu înfocare, încă te iubesc, imi zisă ea; dar pentru ce tu arăți atâta îndărătnicie contra unei căsătorii ce place la toată familia ?—Sunt prea virtuoasă pentru ca se dau măna pe cănd inima este a altuia.—Florestan s’a părăsit pe bine­făcă­­torii sei intr’un chip laș, cum se nu fii su­părată de viclenia lui?—Pentru că nu cred. —Cu toate acestea e prea sigur că el s’a îm­bucat cu o femeie pentru a se duce la Me­xico, reluă Fernando.—D-voastră m­-ați scris, și vă repet ceea ce v-am spus in această pri­vire : ați putut se vă inșele; dar inima unei amante nu este atăt de crezătoare ca inima unui dușman. Și cine mai știe dacă el nu a fost victima unui complot funest? dacă nu cum­va geme­ni intunerecul unei închisori? Timpul insă va descoperi adevărul și de la dănsul numai voiu aștepta ca se pot dispune de măna mea. Ah! scumpa me Annă, dacă tu ai fi putut vedea in acel moment fața contelui, te-ai fi speriat, ea deveni să ingrozitoare; ochii lui tot­dea­una falși mă făcură se mă in fior. El iși mușca buzele, și cu toate acestea se în­cerca din cănd in cănd se zimbiască una din acele zimbete luătoare in ris, ce părea că vestește dorința de resburare. Vai! dacă aș fi cetit mai de inainte bile­tul, m’aș fi păzit se nu vorbesc ast­fel! Află că infamul Fernando ține in minele sale soar­ta iubitului meu muritor, pentru care aș voi se-mi pot jertfi vieața. Soarele începea se apuc, și atăt recoreala serei căt și vara înaintată ne chema in casă. Contele imi dădu brațul, dar eu luasem pe al surorei mele, i-am mulțumit, și am ajuns la castel fără a vorbi un cuvănt. Cina fu tot atăt de tăcută ca și preum­blarea. La despărțire, sora me imi întinsă din nou mâna; eu i-am dat’o pe a mea; ea mi-o strinaă cu căldură, și am crezut că la­crimile ii întunecau ochii. Contele trecusă in apartamentul ce i’l pregătisă. Tu nu remăi cu mine ? imi zisă sora me. Eu mă grăbeam prea mult ca se cetesc bi­letul, și nu puteam ca se mă supun poftirei sale, ce părea că este foarte prietenoasă. M’am făcut că nu mi e bine; și după ce am im­­brățișat’o am trecut in apartamentul meu. Vai­ tu știi Anna me că de mult am fost lipsită de asemenea favoare, îndată ce am intrat, am inchis ușa cu mul­tă luare aminte, temăndu-mă ca se nu vie Isabella. Pe urmă am deschis biletul. Care fu bu­curia și delirul meu recunoscănd iscălitura lui Florestan­­ încă nu văzusem de­căt acest nume scump, și m’am aruncat la genunchi, ridicăndu’mi mănele la cer, pentru a arata recunoștința me. In fine ochii mei, mai întunecați de la­crimile bucuriei, au cetit următoarele: „Am picat in puterea celui mai ne­suferit d’intre oameni, contele Fernando m’au aruncat in prapastia temnițelor Inchisiției. Dacă vino­vatul acesta este incă in amiciție cu bine­făcătorii mei, prefate că nu știi nimic de soar­ta m­e, căci atunci mi-ai grăbi peirea; con­tele are o mare putere asupra șefului aces­tui tribunal de ucigători. O­ scumpa mie Celinăi dacă vei pute priimi scrisoarea me, poți spera că in curănd voiu fi slobod. A­cela ce’ți va aduce această scrisoare este u­­nul d­intre temnicerii inchisorei. Se nu iei nici o măsură pentru ca se mă scapi, aceas­ta m’ar pierde; căci Fernando dacă va afla că este demascat, m’ar da morței, pentru ca se nu fie tras la giudecată. Fereștete de viclenile lui insinuări; și pen­tru ca se nu pici in puterea lui? cerere ca se te duci la monastirea Santa­ Maria. Una din­tre surorile temnicerului nostru este portă­reasă acolo, și aș pute să te înștiințez tot­dea­una despre mine. Remăi sănătoasă, aibi speranță și curaj. Iți mai repet odată, că da­că vei primi această scrisoare, poți se speri că in curând voiu fi slobod. Te iubesc pentru viață. Florestan. Nu’ți poți închipui căt am fost de despe­rată cănd mă gândeam că dintr’un minut intr’altul, poate se ducă la moarte pe amicul cel mai fraged, pe amantul cel mai iubit. De o sută de ori am cetit această scrisoare, și mai cu samă această frasă: Dacă vei primi această scrisoare, in curând voiu fi slobod. Dar bucuria me era străvită când mi aduceam aminte de cea ce am spus lui Fernando, pe cănd eram in parc. Nu știeam ce se fac pen­tru ca se pot drege această nesocotință din parte’mi, ce pute se se ’i dea a înțelege că aș ști despre soarta lui Florestan. Nu sunt in stare se’ți descriu cum am petrecut noap­tea acea. Tremuram ca nu cumva a doua zi contele să se intoarne la Lisabona. Toată noap­tea nu am închis ochii, și ziua mă găsi la fereastră, vream să mă încredințez dacă nu pleacă vre­o trăsură. Văzind pe Fernando m’am mai liniștit puțin. (Va urma).

Next