Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1876 (Anul 9, Nr. 1-72)

1876-06-11 / nr. 65

pectivă vor fi avănd, ar avea mare interes. Dar considerând neinsemnătatea materialului disponibil, e indoielnic, dacă chiar aceia, care se eșofează mai mult pentru această treabă, au fost pănă acuma vreodată in poziția de a-și da samă cu precizie suficientă de factorii respectivi ce trebuesc considerați. De aceea trebue să abstragem de o cam dată de la o analiza minuțioasă a acestor stări de lucruri, dar șirurile următoare le vom consacra totuși cercetări unor puncte de vedere, de o natură mai generală. Bogăția României in comori naturale și virtualitatea de desvoltare a multor din ramurile producerei sale brute, ar îndreptăți ca atari la concluzia, că cea dintăi bază pentru o industrie națională (adică materii brute și ajutătoare) este. Al doilea considerent esențial pentru desvoltarea unei activități industriale mai mari consistă in ușurința, cu care s’ar pute angaja puterile motorii mecanice trebuitoare in toate împrejurările, barncă la puncte de acelea, care s’ar califica mai cu samă pentru așezări de fabrici. Deși Romănia e petrecută de riurt numeroase, totuși se pare că puteri de apă constante și apte pentru fabrici s’ar putea câștiga numai in măsură foarte mică, căci acele ape au in cea mai mare parte caracterul puhonelor de munte, care primavara și toamna inundează, pe cănd iarna clima României face ca să nu poată fi nici măcar vorba despre întrebuințarea acelor puteri. Pe de altă parte nici nu există un material eftin pentru foc spre a ține in lucru mașinele cu abur. Cu toată esploatarea irositoare a pădurilor, obicinuită aici, totuși lemnele de foc sunt atăt de scumpe la șes, incăt lipsa de lemne constitue o calamitate grea pentru populația saracă in vremea iernei. Cu toate acestea procurarea cărbunilor de pămănt e și mai grea, și mai costisitoare. O dovadă pentru aceasta e intre altele faptul, că drumurile de fier ale României se servesc aproape exclusiv cu lemne de foc. Mai departe e clar, că intr’o țară, in care cu puține escâpții clasa avută, abstrăgănd de la esploatarea agricolă, consumă numai și unde preste tot lipsește incă un simț indeajuns de economie, grămădirea capitaliilor care ar putea fi puse la dispoziția întreprinderilor industriale, nu se poate aștepta. Afară de aceea nu trebue să uităm, că in anii din urmă cerințele bugetului administrației statului s’au urcat însemnat din motive cu totul justificate, și in urmarea acestora puterile contribuabile ale țerei au suferită o tensiune, poate peste marginele proprii ale energiei lor, ceea ce ar rezulta și din împrejurarea, că cele din urmă sării financiare ale guvernului Domnesc, aduse înaintea camerelor, arata restanțe de peste zece milioane franci. Preste tot se pot observa multe semne de sărăcire, la care vor fi contribuit mai cu samă raporturile desavantagioase ale exportului și repetitele recolte rele. In astfel de împrejurări și considerând incă mărimea dobânzii, obicinuite in țară, așa incăt chiar valori publice, asigurate cu hipotecă, cum sunt obligațiile rurale și domeniale aduc detentorilor mai fără nici o grijă și osteneală dobândă de 8 și 10 la sută, trebue să afirmăm ca întreprinderi industriale aici in țară ar trebui să promită o mare și sigură rentabilitate spre a exercita oarecare atragere lasupra capitalelor rare. Cu un cuvănt întreprinderi industriale mai mari ar trebui să lucreze cu capital scump. Apoi mai vine întrebarea ponderoasă de unde și-ar procura întreprinderile industriale, trebuincioasele puteri lucrătoare? Romania nu e binecuvăntată cu o populație deasă: cinci milioane de oameni pe o întindere de 120,973 kilometri pătrați nu ajung nici macar pentru cele mai neaparate munci agricole. Pretutindeni se observă păgubitoarea lipsă de brațe și tocmai lipsa aceasta este răul fundamental de care sufere agricultura in Romania. Proprietari și posesorii au cea mai mare greutate de a găsi numărul trebuincios de muncitori agricoli și e vrednic de însemnat, că pentru munca la țară chiar, se angajează străini. Apoi țeranul românesc prea ține cu trup și cu suflet la ogorul seu și chiar cu perspectiva unui căștig mai mare nu l’ar părăsi, spre a se indeletnici esclusiv cu o activitate industrială. Apoi romanul de starea de jos cu toată inteligența naturală și abilitatea sa, e mai puțin apt pentru o muncă industrială perseverantă, pentru că i lipsește stăruință, iubirea, de muncă și spiritul de întreprindere și pentru că nu-i sufere constituția sa, condiționată prin împrejurări climatice. O dovada mai departe, că romănul n’are simț și gust pentru altă ocupație, decăt pentru cea agricolă, este și aceasta că meșteșugurile de tot soiul, breslele orășenești, ba chiar serviciul cel mai de rănd in case, sunt ocupate mai mult de străini, cari imigrează un mare număr din țările învecinate, dar mai cu samă din Ungaria, îndeosebi din Transilvania. Spre a dejudeca această imigrație ce crește, va ajunge indicarea, că in prezent se află in Romănia și găsesc ocupații in cele mai deosebite ramuri nu mai puțin de 40,000 de supuși ungari. Iar numărul supușilor din celelalte părți ale monarhiei, cari se află aici, nu se poate spune exact, pentru că arătarea evidentă a acestor imigranți, mult mai lățiți decăt cei ungari chiar, e foarte ingreuează prin multe cauze varii. Lipsind școli speciale și ocazie pentru o practică desvoltare teehnică in țară, se’nțelege de sine, că eventualele stabilimente industriale din Romănia n’ar pute să apeleze pentru trebuința lor, decăt la ingineri, mașiniști și contramaiștri străini. Din cele zise se vede insă că și lucrătorul ordinar trebue adus din străinătate și trebue plătit bine. Rezultă deci, că o industrie romănă ce s’ar naște din nou, ar ave de luptat cu scumpe mijloace de gestiune, cu bani scumpi și cu simbrii mari din care care cauză crearea unei industrii de fabrici aici in țară nu pare in succesele ei foarte problematică. Și intr’adevăr incercările făcute păn’acuma in această direcție, au căzut pe deplin, așa incăt toate fabricele, stabilite pănă acuma in Romănia—afară de una—au trebuit să înceteze de a lucra. Se poate admite ca regulă generală, că afară de o industrie casnică, ale cărei producte nu sunt lipsite de interes, nu vor pute prinde rădăcina și nu vor ave un viitor oarecare in Romănia, decăt industrii de acelea, care nu se prea depărtează de gestiunea meseriilor și cari se razema de producția agricolă. Această părere se vede că și predominează in cercurile care stabilesc mesura lucrurilor, așa că la tractările pentru încheierea de convenții comerciale și vamale cu străinătatea s’au arătat înainte de toate tendența de a apăra prin taxe mai urcate industriile a această categorie. Cele mai însemnate intre industriile in cestiune au fost păn acuma fără contestare producerea de făină, spirt și bere. Astfel după M. G. Obedanariu in anul 1860—de cănd nu s’au mai făcut constatări—existau 6771 mori (drept că mici și foarte mici), 1767 velnițe (povarne) și 72 berării. Cele din urmă două ramuri de industrie au favorul unui consum, care se mărește intr’una in țară chiar. Mai puțin însemnată e industria tăbăcăriei (dubălăriei), luminărilor și soponului. In vremea din urmă românii au avut mai cu samă in vedere două ramuri de industrie pănă acum necultivate incă, și anume fabricația de zahar și de hărtie, cari, cum se crede, vor avea o mai mare putere de desvoltare. Ce s’atinge de industria zăharului, speranțele atârnate de ea se’ntemeiază mai cu samă pe esperiența, că nu numai sfeclelor întrebuințate ca notreț #ci și sortei celei mai bune ’i priește foarte bine pământul din cele mai multe districte ale României. Toate încercările făcute cu acest scop au dat un rezultat satisfăcător, căci in sfeclele de calități mai bune sămănate aici s’au găsit 12 păn la 18 procente zahar Un început practic spre introducerea acestei industrii s’au făcut cu constituirea unei societăți anume: „Société anonyme sueriére de Chitilla“ care se află in locul numit și care avănd succes, are de scop de a stabili și in alte puncte rafinerii de zahar. In privința industriei de hărtie insă, nu putem insemna nici cel intăi pas spre introducerea acelui ram de industrie, desi se luase in vedere numai fabricarea de hărtie ordinară. Dar oricare ar fi perspectivele cu care vor debuta industriile numite sau altele ce se vor mai proiecta in viitor, ele vor găsi nu numai grele împrejurări de concurență și gestiune, ci vor trebui să treacă printr-o fază mai scurtă sau mai lungă de experimente costisitoare, pănă ce vor pute se ocupe o posiție economică definitivă. Totuși suntem îndreptățiți de a ne indoi, dacă Romănia va găsi in industrie compensația care o caută față cu desavantaiele, cu care o amenință negoțul său de export. Din contra ni se impune întrebarea: dacă puterile și capitalule, pe care le ar cere industria, n’ar pute să fructifice mai bine, puindu-se in serviciul producerei agricole, ce suferă de lipsa lor, pentru a căpăta grâne românești de o calitate superioară și mai capabile de concurență,—sau să se întrebuințeze la ridicarea culturei vitelor, căci aceasta e capabilă de o desvălire mult mai mare, de cum o are păn acum. Nu putem ignora faptul, că producerea pănei nu trece deja consumația,ceea ce vedem din arătările piețelor europene de grăne. Această disproporție formează in momentul de față o calamitate comună tuturor țerilor, cari exportează grăne intre cari acelea sunt mai rău lovite, a căror resursă principală este exportul de cereale. Intre ele se află și Romănia. Dacă este’n natura mersului lucrurilor ca o asemenea disproporție să se niveleze cu vremea, trebue totuși să ne temem că in urma acestei schimbări pierderea unei regiuni de producție sau a alteia se va arăta persistentă. Este rațional, ca țerile pe cari le amenință un asemene pericol, să se pregătească de a face o schimbare corespunzătoare in economia lor proprie si să cugete la vreme ca să găsească o compenzație pentru oarecare lacune in veniturile lor, lacune cari eventual pot fi inevitabile. Această trebuință, desigur simțită dar incă nu clar exprimată, este mai cu samă temeiul acelei tendințe a României, de a crea o industrie națională. Din cele zise se poate insă conchide, că aceste resurse abia ar ajunge de a da compenzația căutată și că prin urmare trebue a reflecta la alte mijloace, intre cari s’ar arăta ca mai productiv o întindere mai mare și o îmbunătățire a culturei vitelor. gemea de dureri pe țapa, o Crudă barbarie aduse pe fratele seu innainte-i de i se tăie capul. La această vedere, durerea morții fratelui seu adaugându-se la durerea chinurilor sale Resvan se ridică, sări din țapă, întinse brațele cătră dragul seu frate și, intr’această mișcare își dede sufletul!.... Dar să întoarcem mai bine ochi de la această cruntă priveliște ce rescoală numai.... fără de lege aricioasă ce va remănea o pată vecinică de necinste asupra numelui lui Ieremia Movilă care o poronci, și asupra Polonilor care o suferiră fără inprozivire, cu atăt mai mult că Resvan era prinsul lor! In drumul de la Suceava, și pănă astăzi se pomenește: Movila lui Resvan Vodă, locul unde zac oasele viteazului Domn. Astfel de cumplită moarte avu acest barbat care, prin meritul și norocirea sa, se ridicase din pulbere pe tronul țerei sale. Născut țigan, dintr’un neam osindit de veacuri la robie, el se arată, in acele vremi, mai patriot decat cei mai neaoși Moldoveni. Ele incă o dovadă puternică mai mult, că in ochii providenței nu sunt popoare și clase osindite că ea răspăndește de opotrivă indurările sale peste toți oamenii fără deosebire de nație și clase, puind pe fruntea fiecăruia pecetea Dumnezeirei, și declarăndul, cu drepturi deopotrivă cu toată omenirea, la Iot libertate, la virtute și la adevăr ! CURIERUL DE IASSL Noutăți. *** Scrutinului col. III.de deputați. — Argeș, Neculai Dimancea Radu Mihai. — Bacău, Colonelul Dim. Leca, Alecsandru Vilner. — Bolgrad, T. Boldur Lățescu.—Botoșani, D. Miclescu, C. Bobeica, P. Gheorghiade — Brăila, R. S. Cămpiniu, D. Mărgăritescu. — Buzeu, A. Costandinescu.— Cahul, Leonida Stere. — Covurlui, G. P. Mantu, G. Dimitrescu Camarașu, P. Constantin.—Dămbov, Constantin Fusea. —Dolj, Anastasie Stolojan, A. Candiano Popescu, Gh. Pascov.—Falciu, Ioan Mărza.—Gorj, I. Carabatescu.— Ialomița, Ioan Poenariu Bordea.—Ilfov, Dim. Brăteanu, I. C. A. Rosetti, Emil Costinescu, St. Becheanu, Eugen Statescu, G. Serurie.—Iași, George Mârzescu 567 din 585 vot, Vasile Gheorghian 566, Alexandru Gheorghiu 530, Dimitrie Anghel 432.—Ismail, Vasile Ureche. — Mehedinț, M. Gelmedeanu, I. Serendache. —Muscel, Sache Nicolau.— Oltul, Grigorie Vulturescu.—Prahova, T. C. Grigorescu, Teodor Ioan, Radu Patarlageanu.—Putna, N. Voinov, St. Sihleanu, Trifan Boiu.—Roman, N. Ionescu, Leon Eraclide.—Romanați, N. Goran, I. Poroineanu, I. C. Brăteanu.— R. Sarat, Toma Bagdat.—Suceava, Al. Agioglo.— Tecuci, Gheorghe Misail.— Vaslui, Andrei Vizanti 146 din 157 vol.— Resumatul alegerilor col. III, din județele Dorohoi, Neamț Teleorman, Tutova Vâlcea și Vlașca, nu e incă cunoscut. *** Reproducem din Romănul următoarea scrisoare. Domnule Redactare, Supt semnații, retrăgăndu-ne de la redacțiunea Revistei științifice și literare, avem onoare a vă ruga să bine-voiți a publica aceasta in stimabilul d-voastră ziar. Primiți, vă rog, d-nule redactare, împreună cu mulțumirile noastre, asigurarea distinsei considerațiuni ce vă păstrăm. I)r. Măcescu, dr. N, G. Chernbach, dr. Chabudianu, dr. D. Brăndsa. Câți au mai rémas? Diverse. *** Descoperirea unui tablou al lui Rafael. Sa descoperit in Italia, in niște impregurări foarte ciudate, un tablou, o familia lăntă de Rafael. Este cătva timp de cănd unui țaran din Lavagnola (in Liguria) ăi veni in minte sa agațe denaintea uneia din ferestrele lui, la care mai multe geamuri erau sparte, un tablou vechiu, care se afla in podul casei de cănd nici numai ținea minte. D. Disegas, profesor de muzică la Genova, văzu din intămplare acest tablou, plin de praf și mucezală, și-l cumpără cu 70 de fr.; il revăndu apoi unui amator, fl. Petrano, cu 2500 fr. Acesta după ce’l repară, văzu că tabloul care represinta o Săntă Familie, era o lucrare autentică a lui Rafael. Academia din Urbino s’a pronunțat in acelaș sens. Pe cadrul tabloului s’a descoperit armele familiei Rovero, in ale cărei arhhive se menționează despre comanda unui tablou Sânta familie. *** Măsuri de luat. Cu începerea căldurilor, atragem atențiunea onor. Primării rugănd’o ca să ia măsurile cuvenite, și să silească pe jidovi să curățe ogrăzile lor de murdării. Unele strade sunt infectate din cauza miasmelor. Epidemiile ce bănuie adese ori orașul nostru, provin in mare parte din necurățenia jidovilor.—Vom cita, spre exemplu, strada și stradela Universității, stradela Nemțască,—Tărgul Cucului,—strada de Sus, Târgul de Jos,—Sf. Vinere, ș. a. ș. a. *** Murdărie. Ne-am permis in mai multe rânduri a atrage atențiunea locului competent asupra necurățeniilor, ce jidovii aruncă pe strade, și am văzut cu satisfacțiune, că s’a luat măsuri in această privire. — Astăzi vom denunța incă un fapt: Stradela Nemțască intrece cu mult in necurățenie pe alte strade.— Suntem siguri ca și aicea se vor lua măsuri severe pentru îndreptarea răului. —Musica in grădina primăriei. Duminica trecută a căntat musica in grădina primăriei.—Noul Capelmaistru D. Beranek, recrutând mai mulți muzicanți, a format o orchestră bunișoară, care nu se lasă de dorit. — S’au esecutat mai multe bucăți frumoase, dar indrăsnim a zice că ele fiind din operete, și orchestra nefiind incă la înălțimea ei, a fost puțin primite de public. Invităm dar pe D. Beranek, de a esecuta mai multe bucăți naționale, cari, credem noi vor fi mai bine primite de public. După căt aflăm, musica va continua a cănta regulat de două ori pe săptămână: Joea și Duminica, de la oarele 8-11 seara. L. U. G. CRONICA AGRICOLA. Puține Staruri in Europa sunt Înzestrate cu mai mare dărnicie ca Spania pentru o producere agricolă varieată și avută, clima favorabilă pentru toate culturile, pământul nudeobște bogat, populațiune inteligentă; și cu toate aceste Spania figurează intre Staturile care produc mai puțin. In adevăr, după datele cele mai proaspete, in Engptera pogonul produce, cifră medie, 35 bănuți de grău la pogon; in Olanda 32; in Belgica 26; in Norvegia 15 ; iară in Spaniei numai 14 bănuți. Și care să fie cuventul acestei inferiorități ? Nici unul altul după cum ni arată deputatul Perruelas, decăt starea de inapoere a agriculturii. Acest onorabil deputat nu s’a sfiit a face pe colegii săi din parlament și pe agricultorii spanioli să -și poartă ilusiunile despre nesfârșita fertilitate a pământului național. Că este gras, sau a fost gras pământul in Spania nu este indocată; insă fiindcă toate au un sfârșit in lumea aceasta, era firesc ca și pământul spaniol cultivat fără socotință, să peartă o dată mare parte din fertilitatea sa. Fiecare recoltă anuală ia din pămănt o parte din elementele sale de fertilitate; prin urare dacă agricultorul nu mai vine in ajutorul naturei să mai ingrașe pământul sau să-l imbunătățască prin alte mijloace, este foarte firesc ca să sărăcească, și in așa grad că Spania numai produce de ajuns ca să poată îndestula trebuințele locuitorilor și este nevoită a alerga la importațiune de grăne străine. După cele din urmă date de la 1860-1870 leu trebuit să se importe 5,036,399 quintale metrice de grău pentru a îndeplini lipsa de cereale, adecă 503,439,900 kilograme de grăne. Această stare de lucruri a îngrijit cu drept curent pe unul din deputații Congresului care a atras bagarea de seamă a guvernului asupra acestei lipse de grău intr’o țară care ar trebui să esporteze in cătățimi mari, încă un exemplu despre resultatul fatal la care duce o agricultură care nu caută decăt a produce sări fcind pământul, după cum bunăoară fac cei mai mulți dintre agricultorii noștri. Nu se mută oare lumea și la noi despre împuținarea relativă a producerei grăului; despre prea marea scădere in greutatea bobului deoarece sunt grăne care trag numai 58 libre; și, cu toate acestea lucru nu este de mirare, nici greu de înțeles. Ce este mai firesc decăt să se golească un sac sau pungă din care iei neîncetat fără să mai pui la loc? Asemenea este și cu pămăntul. Cum să nu sărăcească cănd este arat de ani ne* precurmat, fără să resufle și semănat cu grău sau rapiță ? Sărăcesc fiindcă este firesc lucru ca să sărăcească. In loc de a ne mai mira suspinând după vestita rodnicie a terenului să ne deprindem a lucra cum se cuvine pământul , să’i dăm înapoi aceea ce’i luăm sau ingrășăndu’l sau lăsăndu’l să resufle căți-va ■ ani pentru a’și redobândi aceea ce a perdut. Altfel să nu ne mirăm dacă intr’o zi ne vom pomeni că nu mai producem grău de ajuns pentru trebuințele noastre. (Economia rurală). Buletin Comercial. Cursurile curente din piața lașului in ziua de 8 Iunie „ » vițel . „ 100------„ „ mascur................................. — — „ „ miel . ... „ 50— 30 Grăsime de vacă . . . . „ 160— — „ „ mascur . • • • »------------Păinea, franzelă . . . . „ 80— 60 „ nemțască . . . . „ 40------„ de sacară . . • • „ 40------» semnă......................................... 55------„ de rând . . . . „ 80— — Făină de popușoi . . . . „ 18— 15 Lumănări de seu . . . „ 200-----„ stearin fundul . . . „ 140— 75 Unt proaspăt.......................................... 300------Lapte dulce de vacă . . . „ 20-----Brânză de vacă . . . . „ 47-----„ de oaie . . . . . „ 60------Unt-de lemn......................................... 400—276 Oloiu de cânepă . . . • „ ------Sopon prost......................................... 150—331 ANUNCIURL r.--------------------------------------------?) ADVOCATUL Grigorie M. Buiucliu Licențiat in Drept fost Procuror General la Curtea de Apel din Ias si locuește in strada Păcurari, casele Arhip, vis a-vis de strada Carp. Carele de consultațiune de la 9 12 dimineața, și de la 6 pănă la 9 sara. (163 12). ______________________ Auf iei Hi wird znm Wintergätner und zu andern Gärtner arbeiten eia tüchtiger uad veriässliche- Gärtner gesucht. Auskunft bei den Herrn IbyFréres Jassy. LapaiinaleiiewiaßiiiDcmii unde sunt florării de iarnă și de conservare livadă de copaci altoiți și grădină de verdețuri ce cere cu inceperea lunei Octomvrie anul curent un grădinar. Informații se pot lua la magazia fraților Ibu in Iași__________(1703) " 15 I BlilOC» RĂFUsT A eșit de subt tipar ODYSSEA LUI OMER traducere in proză in limba română de D-nul I. Caragiani, profesor la Universitatea de Iași prețul un exemplar in octava mare este de opt franci, și se vinde numai la cei care se abonează și pentru ILIADA, care va apăre in curând Ambele volumuri, abonații le vor avea cu 12 Franci. De vânzare la autor strada Carol vis a-vis de otel Binder.