Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1876 (Anul 9, Nr. 1-72)

1876-01-14 / nr. 4

ANUL IX. Anunciu foarte Important Sub-semnatul Dr. in medicină chirurgie și mamos am aflat un medicament cu totul sigur contra durerilor de măsele, el este superior tuturor medicamentelor esistente, căci prin aplicarea lui numai o singură dată dispare imediat durerea fără a mai reveni. Spre înlesnirea unor, public suferind, medicamentul se află depus la D. Ulrich Selten unde și-l poate ușor procura și care se află cu locuința in Strada mare casa Selten etajul de sus vis-a-vis de ma­gazia D-lui Pruncu, Caracaș. Carele de consultație se poate avea atăt ziua cat și noaptea la ori­ce timp. Dr. S. Georgescu. Revista Internă. I. S. Domnitorul este acum deplin insănă­­toșit de răceala de care a suferit. Eri, Joi,­­ curent, Măria Sa a eșit pentru prima oară a face o preumblare pe jos. Inalțim­a Sa neputand incă asista in ziua de 6 ianuar la ceremonia religioasă a văn­­țirei ai­lor, a dat înalt ordin ca această ser­bare tradițională să se revărșa­scă intocmai după programul anilor trecuți. Mercuri, 7 ianuarie curent, la carele 2 după amează, D. Hobfickx, consilier­­ de le­­gațiunie, agent diplomatic și consul general al M. S. Regelui Belgi­a, a fost primit la Pa­lat in audiența oficială cu ceremonialul obi­cinuit. D Hoorîckx a avut onoare a­remize S. S. Domnitorului, înconjurat de casa Sa civilă și militară și in prezența D-lui ministru-­pre­­ședinte ad interim la departamentul afaceri­lor străine, scrisorile de crea­ță care­­ a­­credită pe lângă persoana Măriei Sale in c­a­­litate de agent diplom­aic si consul general. Cu același ocasmue, D. Hoorickx a depus in minele Inulțimei Sale și o scrisoare au­tografă a Majestaiei sale regelui Bergdor că­­tre Măria Sa. După audiența oficială, D. Hoorickx a fost recondus la ospețul seu cu cerimonialul care a prezidat la sosire­ i. Urmarea ședinței de la 13 Decemvrie 1875. B. Ministru Instrucțiunei publice. D-lor deputați, Sesiunea de față este p­ntru came­ra aceasta cea de intui sesiune ordinară a legislaturei ei. După înălțimea discuțiunei, la care trebue să o recunosc ca a doua chestiune a D. Boe­­rescu, ați înțeles sper cu toții că discuțiunea aceasta are o însemnătate; ea este hotărâ­toare pentru direcțiunea învățământului pu­blic și va fi o manifestare a modului, cum această cameră, in majoritate, înțelege ca in timpul legislaturii sale, să fie administrată instrucțiunea publică in România. Din acest punct de vedere discuțiunea are o insemnitate specială și pentru pozițiunea guvernului, cel puțin pentru aceea a minis­trului cultelor. Vă rog dar, să nu regretați puținele mo­mente ce se mai iau in continuare­a acestei controverse intre sistemul D-lui Boerescu și sistemul nostru. D-lor deputați, sunt de aceiași părere cu D. Boerescu, că nu se poate nici­odată prin buget schimba o lege; sunt de aceiași pă­rere cu D-sa că nu se poate nici­odată prin arbitru guvernului să se lovească un profe­sor inamovibil.­­ Unde mă deosebesc de D-sa, este insă aci. Eu susțin tocmai că nu se atinge de loc le­gea, că nu se schimbă nici un articol din lege prin propunerea guvernului. Unde me deosebesc al doilea, este aci: eu susțin că din momentul cănd, pentru propunerea gu­vernului se cere consimțimăntul D-voastră, numai poate fi vorba de arbitrul ministerului nu lovirea unui profesor inamovibil, ci de toa­tă garanția sistemului constituțional prin ca­­meră. Regret că D. Boerescu a întrebuințat aci chiar curentul de capriciu ministerial. Nu poate fi capriciu acolo unde va fi vo­tul D-voastră, și fiind­că votul D-voastră ho­­tarești ear nu ministrul, ași întreba pe ad­versarul meu, dacă primește ca cuvintele pe care le-a zis D-sa la adresa guvernului să se substitue la adresa Camerei ? Atunci D-sa am­­ zis ca soarta profesorilor atârnă de la arbitrul și de­­ capriciul reprezentațiunei naționale. Ce p­unește aceasta D. Boerescu? Ar­ trebui să o primească, căci instanța de­cisiva in propunerea mea este tocmai Came­­ra. Profesorii insă nu pot fi de­căt mulțu­miți dacă voi vedea ci soarta lor este pusă in mana cui? in măna chiar reprezentațiu­­nei țetei. * Revin dar la chestiunea legalităței pusă pentru a două oară de D. Boerescu. Iassi. Cercuri 14 Ianuarie 1876, No 4. CURIERUL DE IASSI FOREA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. Inscrțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia: Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anundiurile pentru „Cariera de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rue Druot, 9. Constant­inopole: 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru Curierul de Iași foaea oficială, să fac la D. Eugene Mirand. Constantinopoli v rne de la Banque Ottoman 2. Exemplarul 30 Bani. ___________________________________________________ C­A­LEND­A­RUL S­E­P­T­A­M­A­N­E­I Stil vechiu. Stil nou. ZIU­A. PATRONUL ZILEI. j P.cs. Soar. j Ap. Soar. | Stil vechic. Stil nou. ZIO­A. PATRONUL ZILEI, Ref. Soar. Ap. Soar. Ianuarie. Ianuarie 1 Ore. m.­­ Ore. m. ianuarie Ianuarie. j Ore. m. Ore. m. 11 23 Duminică. | Cuviosul Teodosie. 7 28 4 56 15 27 Joi. Cuv. Pavel Tireul și I. Colib. 7 24 5 2 12 24 Luni. I Martira Tatiana 7 27 4 58 16 28 Vineri. închin. Lanțului Apost. Petru. 7 22 5 3 1? 25 Marți. Martiru Emil și Stra­vnic. 11 7 26 4 59 17 29 Sâmbătă. 1 Cuviosul Anton e. 7 23 5 4 14_______26_______Mercuri._____1 Sf­ uc­și in Sinaia și Rair______ [|­7 25 5 1 18 30 Duminică.________| Păr. Atanasie și Chiril._________ 7 21 5 5 PREȚUL ABONAMENTULUI Iași: Pe un an 12 lei noi; — Pe șase l­uni 6 lei noi; — Pe trei luni 3 lei noi' In districte: se adaugă portul de 2 Ir. 40 bani. Austria: Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci; — Italia, Belgia, Elveția : — Pe șase luni 22 franci. IMUNMURI. Rândul sau locul sau 16 bani. Apare de trei ori pe septămănă DOMINICA, MER­CURI si VINERI, Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. D-lor Deputați, legea instrucțiunei publice —și in privința aceasta remarcați, că D. Boe­rescu ’i dorește modificarea, va să zică simte că este o lacună,—nu prevede numerul ca­tedrelor, și nu prevede nicăiri nici­ numerul persoanelor, cari au să fie insârcinați a pre­da cursurile. Ce zice ea ? Zice că studiile, ce vor fi la universitate, vor fi acestea și că înființarea catedrelor pentru aceste studii se va face prin regulamente ale puterei execu­­tive, după mijloacele țarei. Insă ministerul face regulamente, dar nu este numai in ar­bitrul său, indata ce regulamentele să leagă cu o cerere financiară, cu un vot budgetar al Camerei. Eu, D-lor, răspund la apelul D-lui Boerescu primesc discuțiunea pe tărâmul pe care a pus’o D-sa. Cănd o lege D-lor, fixază ce­va ca principiu și apoi lasă la „meziele țerei“, la mijloacele sale de a se aplica treptat și după împrejurări acel principiu, poate fi ceva mai clar de­căt aceasta ? Principiul este ho­­tărit, este fix ; aplicarea e mobilă după in­­prejurări. Acele împrejurări prin ce mijloa­ce se poate aprecia, cine poate să le apre­cieze ? Să aprecieze pe de o parte guvernul prin regulami­ntele ce i se dă dreptul a le face, le apreciază pe de alta Camera, repre­­zentațiunea națională cu ocaziunea votărei budgetelor, (aplauze) Iată mijloacele legale prin care se poate lăți sau restrânge o ra­mură universitară a instrucțiunei publice la noi. D. B. Boerescu. Nu s’a dat nci o dată de nin­eni legei o a­menea interpretare. 1­. T. Maltesen. Atăt mai rău, D-lor, eu regret că nu sau făcut aceasta după cum nu s’a f­cut multe altele ce trebuea să se facă, eu regret că ast­fel s’a lasat in părisirn in­­vățămăntil public la noi de mai mult timp, și găsesc că este timpul de a se schimbi a­­ceastă șt­ire de lucruri, de a se da odată o direcție sigură politicei invățămăntului, care să fie supusă ju­decătei Camerei și să secțte pe ce bază să da sau nu se dă imredere u­­nui ministru al Cultelor. Știți că mai înainte la noi in țară era o Eforie a școalelor insăm­­nata in îngrijirea învățământului p­blic, un consiliu de vre-o 5 oameni, c­­e înființau si desființau catedre dupe împrejurări, o autoritate care da o di­recțiune instru­țiunei publice in țara noastră. Dupe aceasta la confecționarea t>­gei de față —care preschimba starea de lucruri de mai nainte—, s’a văzut de legiuitor că noi nu e­­ram incă un popor, in care cultura să fie foarte respăndita, un popor cu experiență in cele ce privesc învățământul public ; s’a vă­zut că noi eram un popor care d’abia de vre-o 20 sau 30 de ani incepusă a avea in țara sa lumina științei, și că, ast­fel fiind, nu putem să avem un sistem complect și sigur asupra instrucțiunei publice, nu puteam să introduc prin urmare de o dată o fixitate in instrucțiune—lucru pentru care trebue mult studiu, multă experiență, ceea ce noi nu a­­vem­. Așa­dar legiuitorul cu multă ințelep­­ciune a zis prin legea azi in vigoare ; eu cred că studiile, că cursur­le cari trebue să se predea in facultăți, și cele alte școli pu­blice să fie acestea, dar remăne la mijloa­cele țerei și la chibzuință acelora, pe care ’i insăr­cinez să regulamente­ze legea, de a modifica intr’un sens restrictiv sau ostensiv ceea ce pun eu act ca principiu: remăne ca guvernul țerei, prin regulamente, și corpul Legiuitor prin bugete și compună organiza­rea catedrelor pentru acele studii. Legiui­torul ast­fel a introdus o mobilitate oare­care pe lângă principiul fix cuprins in lege. Și­ bine a fă­ut legiuitorul, căci dacă poate fi permis unui popor ca după mai multe si­lințe, după experiențe nenumărate, să fixeze un sistem de invățămănt public de la care să nu se mai poată depărta un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, aceasta nu poate fi permis unui popor așa de începător in ceea ce privește cultura. Este p­rmis En­­gliterei să fixeze pentru un period de 40 sau 50 de ani un sistem de învățământ pu­blic de la care să nu să depărteze nimeni, este permis Germaniei, este permis Italiei de a face așa pentru că acolo au fost lupte crâncene până să se ajungă la realizarea u­­nui princip, a fost discuțiuni publice timp îndelungat, au fost martiri pentru o ideie de cultură, sau văzut calm­ni murind pe eșafod pentru că au susținut o opiniune de știință, înțeleg fixitatea relativă intr’o asemenea țară in asemenea condițiuni, dar la noi unde nu avem incă nici o experiență in materia a­­ceasta, la noi unde nu s’a întâmplat nimic din care s’au petrecut in acele țări cultivat­e, la noi fixitatea prea mare ar fi un principiu vătămător din toate punctele de vedere, căci el nu ne ar conduce la alt­ceva decât la re­trogradarea Invetamêntului prin retrogradarea profesorilor. Insa o repet, aceasta nu rezultă din ac­tuala lege, legiuitorul ei din contra a lăsat— după ce a prevăzut oare­care studie—a lă­sat, ca după mijloacele țarei și după chib­zuință guvernului să se înființeze și altele sau să se desființeze unele. Acest principiu a fost admis cu multa prudență el este bine­făcător, și nu cred că ar fi in avantagiul in­strucțiunei ca ea să fie înlănțuită intr’un mod prea tare de un personal fix și că țara să nu poată schimba după împrejurări fie cbar bugetare direcțiunea ce ar voi să dea învă­țământului public. Ce poate impedeca pe această Adunare de a hotărî ca ast­fel să ne urmeze iar nu alt­fel ? Cine poate opri pe Cameră de a zice, cănd ast­fel înțelege și legea, că cutare și cutare catedră să fie suprimată? Dv., D-lor deputați, sunteți legiuitori in această mate­rie, suverană de a aprecia și a decide cum credeți că e mai bine. Și cănd legea zice in art. 260, regulamentele date in forma re­gulamentelor de administrațiune publică, vor avea de obiect înființarea „după meziele țe­rei, a catedrelor necesare pentru științele enumerate mai nainte, ea lasă int­nderea nu­mărului profesorilor la aprob­area Camerei și a guvernului. B. B. Boerescu. Și D-v. ’i destituiți? D. ministru de instrucțiune. D-le Boeres­cu sunt mai tânăr de­căt D-v. D. B. Boerescu. De aceia nu aplicați bi­ne legea. D. ministru de instrucțiune. Sunt mai tâ­năr de­căt Dv., nu faceți, vă rog, întreruperi­le Dv. continuă, ca să apar eu mai răbdă­tor de­cât D-r. B. B. Boerescu. Avem­ experiența instruc­țiunei pe care nu o ai D­ta, și vă asigur. D-le M.Fiorescu că de cănd există legea in­strucțiunei, nici unul nu a aplicat această lege așa cum ce­i D-ta. B. ministru de instrucțiune, permiteți D-le, Boerescu, să continuu? (Ilaritate). Așa­dar cantitatea ponte,orilor este disposițiune numai regulamentară și bugetară , și nici că putea fi alt­fel, D-lor, dacă ar veni astă­zi D. Bozian și s’ar oferi, eu l’am­ rugat, la vre­me de a reprimi catedra de drept roman. D-sa nu a primit, eu aș fi cel d’ântăi a va ruga să reînființați ori­ce catedră in budget, pe care ar voi d-sa să o ocupe, fiind­că am încrederea că va fi in folosul învățământului. Trec acum la celalt argument. Inamovibi­litatea unui profesore este dreptul său dupe lege de a nu fi pedepsit cu destituire prin arbitrul ministrului, ci numai după cum am spus și eli, a nu mai putea ocupa in toată viața sa funcțiune in instrucțiunea publică. Dar ceea ce vă propune guvernul prin bu­getul rectificativ nu este nici pedeapsă, nici suspensiune, ci, este numai punerea in dis­ponibilitate, declarare, că nu este după mi­jloacele țărei de trebuință de a mai avea un cutare număr de personal d­ia etic pentru cu­tare știință. Cine insă are o ideie de drep­tul Statului, știe deosebirea totală ce eczistă intre distituire și o asemenea disponibil­tate. Ca să vedeți, că această interpretare e dreaptă, duceți și interpretarea adversarului pana la capăt și veți vedea că această du­cere pană la capăt e­re o ducere ad absur­dum. Profesorii inamovibili nu se pot dis­­t­rui de­cât cu form­­e prevăzute in legea instrucțiunei, adică prin tragere la sorți a cinci dintre dănșii cari se chibzuiască dacă e bine sau rău a se distitui persoana. Apoi, eu vin cu o lege organică și desfi­ințez, d. e. un șir de științe și introduc al­tele. D-voastră discutați. Atunci ar reveni D. Boerescu și ar zice: nici prin legea or­ganică nu se pot atinge persoanele profeso­rilor, căci numai un juriu de 5 profesori trași la sorți se poate pronunța. B. B. Boerescu. Aceasta e alt­ceva, și vom vedea cănd vom discuta acea lege. B. Ministru de culte și instrucțiune pu­blică. Ce scumpă îngrijire pentru interesele personale ale profesorilor! Nu e vorba onorabile adversar, pentru a discuta acum ultimul punt de economia a­­ceasta mică sumă de 21.000 fr. oportunita­tea măsurei propuse este cu totul alt­unde­va. Am avut onoare­a va spune că, de cănd cu sistemul constituț­onal, s’a produs faptul foarte straniu, care ar arăta —dacă s’ar con­tinua— că nu-1 realizăm in adevăratul seu sens, faptul foarte straniu de a vedea că, atunci cănd națiunea a zis că nu mai vrea să fie guvernată in mod despotic, prin prin­cipii și prin boerii vechi, că prin represen­­tanți scoși din sinul poporului ca de atunci de cănd să votează budgetele da cătră re­present­anții ei, și cu sistemul constituțional, tocmai atunci școalele sătești s’au înjumătă­țit din ceea ce erau cănd erau administrate de boeri (aplause); adecă sunt mai puține școale sătești și mai multe facultăți. (aplau­se) Eu cred primejdioasă această direcțiune și este timpul ca odată să se oprească, (a­­plause). In vara aceasta ați votat un credit extra­ordinar cu care să se intinda învățământul rural, și eu am înființat in Septemvrie al a­­cestui an 177 școli noui prin sate. Trebue acum să dați dar acum mijloace pentru În­treținerea acestor școale. După cum știți, este un timp de restringere, este deficit un budget și intr’o astfel de restrângere mare financiară, vroiți să continuăm ca pană acum, vroiți să avem pentru aceeași învățătură, pentru acelaș obiect cate doi profesori și să nu dați mijloace necesarii pentru întreține­rea învățământului de jos? Eu cred, că nu! (aplause). In tot cursul vieței noastre par­lamentare, de câte ori era vorba de școalele din sate, de îmbunătățirea învățătorilor in­feriori și chiar secundari, nu se ridică nici un glas (aplause). Cum venea însă vorba de profesorii de pe la universități și mai cu su­mă pentru facultățile juridice,­glasuri puter­nice se ridicau, nu pentru catedrele de cul­tură națională, (limba romănă nu există nică­­ori ca catedră specială in organisațiunea sis­temului nostru de învățământ), ci pentru ca­tedrele de jurisprudență. In decursul Legislaturei trecute s’a văzut cazul extraordinar cu ocasiunea votărei bu­getului, că, cănd a venit bugetul pentru pro­fesorii primari, pentru profesorii gimnaziilor și ai liceelor, a făcut toți in privirea spori­re! lefilor lor și cum a venit bugetul la pro­fesorii de la Universități, s’a cerut să li se sporească lefurile. S’a respins de Cameră, dar cererea s’a făcut și această cerere era caracteristică Este acum chestiunea aici: vreiți Dv. să se continue aceeași disposițiune bugetară la cheltuelile instrucțiunei publice ea până a­­cum ? Atunci veți respinge propunerea gu­vernului, va fi atunci bine știut, că de­și suntem in greutăți financiare, de­și este vor­ba ca să creăm aceste 177 școale noui ele­mentare pentru care v’am cerut alocațiune in buget, de­și vedem cu toții că este o prea mare preponderența in partea juridică și prea mică in partea ceilaltă, totul se menține ca­tedrele de lux de la facultăți juridice și să suprimă școalele sătești. Atunci voiu ști și eu, ce-mi remăne de făcut. Vă pare însă, pre­cum e convins guvernul că această direcțiune este primejdioasă,— atunci vă rog să primiți alocațiunea pentru școalele rurale așa cum vi s’a propus și să primiți și suprimarea la facultățile juridice. Cu modul acesta țara se va pronunța odată in sistemul constituțional contra luxului cla­sei de sus, care, sub aparența de cultură, este contrarie învățământului in popor, (a­­plause prelungite). D. Președinte al Consiliului. Cred, D-lor deputați, că după lunga discuțiune ce s’a urmat asupra acestei chestiuni nu a remas in spiritul nimănui temerea cum că ceea ce vi se propune de guvern a fi in contra le-­­­gei. Colegul meu de la curte v’a lămurit in destul de bine chestiunea și v’a arătat in modul cel mai clar că acest articol din bu­get nu are câtuși de puțin in vedere a su­prima vre-o catedră, ci numai in loc de doi profesori care pănă acum predau trei ore pe săptămănă, unul are să predea acelaș curs in ș­ase ore pe săptămănă, făcăndu-se cu chipul acesta o economie in buget, care nu aduce cea mai mică desorganisare in vre­ una din facultăți. S’a vorbit, D-lor de inamovibi­litate; dar guvernul nu poate admite acea teorie că, dacă cineva este inamovibile, țara trebue să-l poarte toată viața lui pe spinarea ei (mare ilaritate, aplause). Cănd s’a înfiin­țat Curt­a de Casațiune erau trei secțiuni; ei bine, in urmă s’a redus una și nu s’a fă­cut de loc larmă, pentru acelaș cuvănt, că țara nu era datoare să țină in sarcina ei pe acei membri care făceau parte din secțiunea desființată, (aplause ilaritate). Vă rog dar, D-lor, să închideți discuțiunea și să trecem la vot. Voci, închiderea discuțiunei. Se pune la vot amendamentul D-lui Pas­cal și resultatul scrutinului este cel următor. Votanți..........................98 Majoritate absolută ... 50 Bile albe pentru . . . . 26 Bile negre contra ... 72 B. Vice-Președinte. Adunarea a respins a­­mendamentul D-lui Pascal și prin aceasta a încuviințat articolul din budget. ’Numiri in funcțiuni. D. Dr. G. Iulian a fost profesor de Hygienă și Medicină popu­lară la școala normală din Iași, medic cu­rant la internatele Statului in locul D. Dr. Lefter. D. Saligny inginer ordinar cl. III în­sărcinat cu supravegherea construcțiunelor de material a căilor ferate. D. G. Vame­­șescu conductor de tren la calea ferată Bu­­curești-Giurgiu. D. N. Iordăchescu secretar al comitetului administrașiunei porturilor din județul Mehedinți. D. Enache Berta, șef biu­­r­gul­ui vamal Scoposeni. D. N. Nicolau ma­gaziner la vama de la gara Filaret- D. D. Sinescu prim contabil la casiera Suceava. D. Teodor Maiorescu țiitor de registre la va­ma garei Filaret. D. C. Seulescu ajutor la diviziunea contabilității din Ministerul de Interne. S­a inălțat la farmaciști de gradul al Il-le­ar. G. Călugăreanu și A. Rădulescu. Revista Esterna. Francia Alegerile delegaților municipale au început in Francia,­­știrile telegrafice ale a­­genției Havas a publicat că pănă acum se cunoș­­te resultatul a 40 de Departamente. In 50 de­partamente au eșit conservatorii, in 2 opo­­sițiunea și in 8 alegerile sunt indoelnice. In curend va fi răndul alegerei deputaților și senatorilor pentru care D. Gambeta a făcut o raită prin Franța. Autoritatea militară din Marsilia a impedecat banchetul ce mai mulți orășeni a a voit să dea in onoarea Dl. Gam­­betta. Le journal officiel ne aduce textul proclamațiunei­­ Mareșalului de Mac-Mahon despre care am vorbit in numerile trecute. Credem că vor face plăcere cititorilor noștri de a’l reprodu­ce­r­i in toată întregimea sa. Francesi. „Pentru prima oră de cinci ani sunteți chemați la alegeri generale. Acum cinci ani ați voit ordinea și pacea. Cu prețul celor mai crude sacrificii, trecănd prin cele mai redutabile lovituri, le obțin urăți. „Astăzi voiți tot ordinea și pacea. Sena­torii și deputații ce veți alege vor avea să lucreze ca să manțiă pacea și ordinea, in unire cu Presidentul Republicei. „Trebu să aplicăm impreună, cu sinceri­tate, legile constituționale, la a căror revisiu­­ne am dreptul numai eu până la 1880 După atâtea ag țări, slășu­ri și nenorociri, țara noas­tră are trebuință de liniște și cred, că in­­stituțiunile noastre nu trebuesc a fi revizui­­te pănă nu vor fi practicate cu realitate. „Dară spre a le practica după cum cere mântuirea Franciei, este indispensabile o po­litică conservatoare și cu adevărat liberale, pe care neîncetat mi-am propus a o face să prevaleze. „Spre a susține această politică fac apel la unirea barb­ațil­or care pun ordinei sociale, respectul legilor, devotamentul către patriă, mai presus de amintirile, de aspirațiunile lor, de angajamentele de partid. Ii invit dară a se r­ilia cu toții in j­urul guvernului meu. „Trebue ca, la adăpost de o autoritate tare și respectată­, drepturile sacre care su­­pr­av­ețuesc mai presus de ori­ce schimbări de guverne, și interese le lgitime pe care ori­ce guvern cază să le preteagă, să se afle in deplină s­piran­ță. „Nu trebue numai a desarma pe acei care ar putea să tulbure acea siguranță in pre­sent, ci și a descuragia pe acei care o a­­menință pe viitor prin propagarea doctrine­lor antisociale și a programelor revolu­ționare.­­Francia știe că nici n’am căutat, nici n­’am dorit puterea de care sunt investit, ea poate insă conta că o voiu esercita fără șo­văire, și spre a îndeplini pănă la sine misiu­nea ce mi s’a încredințat, sper că Dumne­zeu mă va adjuta și ca concursul națiunei nu’mi va lipsi. „Presidentul Republicei fracese „ * Maresial 31ac-Mahon „Duce de Magenta „Prin presidentul Republicei „Vice-presidentu­l consiliului „Ministru de interne „L. Buffett ... Germania. Camera Prusiei s­a deschis in 4 curent cu ceremonialul obicinuit. Discursul tronului anunță o­a­r­e de legi importante ci interes, mai cu samă in interior. Minis­trul a prezentat bugetul pe 1876 in suma de 651,488,800 mărci venite și tot atât și cheltueli Banca Imperiului a redus contul pentru 5 %, iar împrumuturile pentru 6 %. Turcia. Anglia este pe cala a adera și dănși la programul proectat de puterile Nor­dului pentru introducerea cum se știe de re­forme in Turcia. Lordul Strafford de Rechif a fost ambasador al Angliei la Constantinopol și cel mai celebru și sincer amic al Turciei a scris o epistolă ziarului „Times” prin care se pronunță energic in favoarea proiectului formulat de puteri și asupra trebuiței de a supra­veghia da aproape Turcia , arătând că numai in sensul acesta s’ar putea înlătura conflictele viitoare in Orient. De asem­nea declarările energice a representanților Aus­triei și Rusiei la Constantinopol a hotărât pe sublima Poartă a primi in principiu pro­­iectul puterilor, se că crede prin acest chip se limpezește toate încurcăturile și evenimen­tele grave ce ar fi putut să se intămple in orient. Serbia S­uperia a dat in judecată pe fos­tul minister Marin­ovi acuzat pentru cheltu­­eli ilegale și a numirilor și înaintări ilegale in funcțiuni. S’a redus cu 17,800 lei chel­tuelile agenției de la Viena și cu 81,600 a celei din București. Curierul Financiar nn No. de la 1 Ia­nuarie trătează chestiunea rescumpără­­rei căilor ferate romăne, el se plănge că ziaristica țerei nu se ocupă de această

Next