Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-05-16 / nr. 43

guvernului. Pentru a ve proba ca acesta 'i așa, ve vom cita între alte mii de facte anu imprimații a unei foi polonese „ Gazeta Narodowa“ și anume pasagiul din Nr. 61, de la 18 Mart anul curenții in care redactorele responsabilii trateze pe Imperatorile tuturor Russielor in nisce termini pe care n’amu cuteza nici odată a’i repeta. Cu tóte aceste cei duoi imperatori s’au dau dovedi de cea mai mare amiciție și totuși nici unei autorități nu’i a trecutu prin minte se supere pentru acesta pe redactarele Jurnalului* Imperatorele Rusiei se pune mai presusu de aceste nimicuri, și înțelege fórte bine câ trebue se se lese pe nemulțumiți ași versa veninul. Chiar guvernul prusianu care’i despotismul personificații sub masca civilisaținei, care char acum de curendu a pususe se tracă in registele tiniuitei de reprezentantele popurului prusianu. Deputatul Iacob , fiindu ca vobise ca e mu liberu in camere, nu vrea se caute certă deputatului Haselmann care mai in septemanile trecute, vorbindu de libertatia pressei, a numi tu pe guvernul seu iu publica „ Guvernu de sânge și de ferii. Credeți-ne ca înjositórea nostra adulațiune pentru puterile străine nu le vomu opri de a lucra in interesele lor politice contra guvernului românu, cându va veni timpul. Ne vom sfarma far’ ași aminti de aceste servile lingușiri. Uitați-ve puțin și vedeți cum sunteți tratați in fara satirică „ Der Flehn (Puricele), cum sunteți de batjocoriți!! Am putea cine va face unu volumu întreg dacă ar vrea se analiseze tote inovațiunile vostre din codicele penalti, dar nu vreim a a—nuia pe lectorii noștri. Ceea ce am disapăn’ aici este de ajuns pentru a lumina pe bunul nostru Principe aspra opinii mei poporului românii apropo de restricțiunile libertății presei. Mai zicernu încă odată, Poporul român contezeze intențiiunile generose a fesului seu. Acesta August Ales își va aminti ca a fost chămat la Tronu pentru a face fericirea României, a’i desvolta cultura, tivuliile și libertățile. Vom încheia cu acesta , ca Alteța Sa Regală Principele Carol al Romăniei, n’are altu mult locu de a se reabilita in opiniunea națiunei pe care este estimata a o guverna, de câta propunéndu chiar in actuala sesiune estraordinară a oameniloru responsabilitatea Miniștrilor. E timpii — e timpii de a’i pune sub control și tribunalul națiunei — trebue ca națiunea se seie că nu Principele, ci de ușii sunt causa turor releloru ce s’au făcutu. Ș’apoi, nu’i are mai bine a domni în pace și a lăsa se guverneze miniștrii responsabili de faptele loru !! CURIERULU Luni, 6 Main curenții, le orele 11% dimineță, M. S. Domnitorul, in mare ținută de general, a intorsu visita A. S. Principelui Serbiei, la Palatul din capitala. Marți, 7 Main curenții, la orele 9 dimineți, A. S. Principele Serbiei, însoțiiți de D. colonel Al. Zefcari, intr’un trăsură domnescă ă la Daumour, escortată de escadronul de gendarmi, și urmatu de E. S. D. Marinovici și D-nii oficiăli șerbi din suita Sa, a porniții la poligonul de artileria de pe platoulu Cotrocenilor, unde a încălecații, și însoțit de D. general Florescu, ministru de resbel, urmatu de D-nii ofițeri șerbi din suita Sa și de domnii ofițeri superiori români a cărora trupe nu se aflau în front, a asista la manevra ce s'a esecutat pe acel platou de diferite detașamente din trupele garnisonei, sub comanda D. general comandant adin termin al divisiunii a II-a tritoriale. A. S. Principele Serbiei, după manevră, a întrunitu la Palatul din capitală, la dejun, pe D-nu general Florescu, ministru secretar de Statu la departamentul de resbel, pe D. generalii comandanții ad-interim alui divisiunii II teritoriale, pe D. inspectorii general alu serviciului sanitarii al armatei, pe D-nii adjutanți ai M. S. Domnitorului și pe D. prefectu alui poliției capitalei. E. S. D. I. Marinovici împreună cu personele din suita Alteței Sale au luat parte la dejumi. In sera acelei zlle, A. S. Principele Serbiei a intrunitu la unu prâmziu de gală pe Inaltu Prea Sănția Sa Mitropolitul Primații, președinte alu Senatului, pe D. principe Dimitrie Ghika, președinte alu Adunări deputațiloru, pe toți D-nii agenți și consuli generali acreditați pe lângă persona M. S. Domnitorului și pe D. A. Sturza, agent diplomaticii alu României lângă Curtea din Bolgradu E. S D. I. Marinovici, prim-ministru alu Serbiei, D. B. Boerescu, ministru alu afacerilor străine, D. mareșal alu Curții și personele din suita A. S. Principelui Serbiei au luatu parte la acestu prându. Séra, la orele 9. A. S. Principele Milan, însociit de E. S. D. I. Marinovici, a mersu la Palatul de la Cotroceni, unde au luatu ceaiul împreună cu M. M. N. Domnul și Domna. Vineri, 10 Mari curenții, ziua aniversară a suitei pe tron a Măriei Sale Domnitorului, s’a oficiat, la orele 11 dimineța, in biserica sântei metropolă, un Te-Deum de către Eminența Sa Mitropolitul Primat, incongiurata de înaltul cler, Dată fiind D-nii miniștri, membrii înaltelor curți de casațiune și de corupturi, șefii diferitelor corpuri de armată, consiliul municipale, înalții funcționari ai Statului și unu numeroșu publicu. Din causa doliului Curții, nu s’a făcut vreoă altă serbare. Președinta consiliului miniștrilor. La ocasiunea zilei de 10 Maii curent, care este a 8-a aniversară a sunrei de tron a Măriei Sale Carol I, numerose mărturisiri de iubire și devotament fiind adresate Măriei Sale din tote părțile țarei Măria Sa a bine-voita însărcinație D. ministru-președinte să esprime atăt clerului și tuturor autorităților Statului cum și cetățeniloru români cele mai vici ale Sale mulțumiri. Mercuri, 8 Maii curent, M. S. Domnitorul a mersu dimineța la Palatul din capitală, unde a dejunat împreună cu A. S. Principele Serbiei. La acest dejun au luat parte E. S. D. I. Marinovici, D. C. C. Filipescu, agent diplomatic lângă curtea din Sant-Petersburg, D. A. Sturza, agent diplomatic lângă curtea din Belgrad, și mai multe alte notabilități. A. S. Principele Serbiei, pe lsorele 2 după iniecți, insocitit de colonel Al. Zefcari, a pornit in trăsura domnască, escortată de un detașament de gendarmi și a mers de a visitat manufactura regiei monopolului tutunurilor și, făcând uă preumblare pe bulevardele estemore, s’a intors in urmă prin șoșaua Kiselef in capitală. A. S Principele Serbiei, in acea sara, a prânzit la Palatul de la Cotroceni împreună cu M. M. L. L. Domnul și Domna. Jom. 9 Main curent, A. S. Principele Serbiei a pornit din capitală spre a face renatóre la moșia Maia din județul Ilfov, de unde va merge apoi spre a visita proprietatea Sa Manasia din județul Ialomița. M. S. Domnitorul, la orele 10V4 dimineța, a venit la Palatul din capitală și a luat dejunul împreună cu A. S. Principele Milan Obrenovici. A. S. Principele Serbiei, la ora 1 după Jimiji, a pornit de la Palatul din capitală, in trăsura domnescă de gală, avem la stânga Sa pe domnu Lascar Catargi, ministru - președinte, și a fost condus péne la bariera Moșilor cu același ceremonial care a presidat la intrarea Sa in capitală, cortegiul fiindu precedat de D. prefect al poliției capitalei și de escadronul de gendarmi și urmat de un escadron de roșiori. E S. D. I. Marinovici, insocutit de D. R. Boerescu, ministru secretarii de Stat la departamentul de externe, personele din suita A. S. Principelui Serbiei precum și D-nii oficiali români atașați pe lângă persona Sa, in trăsuri ale Curții, închid cu cortegiul. La bariera Moșilor, A. S. Principele Serbiei suindu-se în poștalionul Curții, având la stânga Sa pe D. colonel Al. Zercari, precedat de D. prefect al județului Ilfov, și escortat de un detașament din regimentul al 111-lea de călărași, s’a îndreptat spre Maia. E. S. D. I. Marinovici împreună cu personele suitei urmau pe A S. Principele Milan. Marți, la 7 curent, s’au esecutat manevre pe platoul Cotroceni, in onarea M. S. Domnitorului Serbiei Milan Ubrenovici IV. Trupele erau așezate in trei linii : întâia linie era formată de elevii șculei militare, batalionul de vânători, regimentele I, III și VI de linie, I batalion din dorobanții de Vlașca și batalionul de geniu. A doua liniă se compunea de ânteiul regiment de roșiori, de bateria călărață, de trei baterii pedestre, din al 11-lea regiment de artileria și de călărașii de Ilfov. A treia liniă era compusă de ambulanțele divisionare. După trecerea in revistă a trupelor de câtre M. S. Domnitorul Serbiei, de cari a fost întâmpinat cu aclamațiunile cele mai entusiaste, s’au inceputu manevrele. Un avangardă, compusă de bateria călărâță și done escadrone de roșiori, fu trimisă cu recunoscerea vrășmașului. La orecare distanță, avangarda se opreșce, deschide mai multe focuri, și sub protecțiunea unui atac executat de cele done escadrone de roșiori, se retrage, în góna cailor, ca să se așeie in baterie in linia celell alte artilerii, care acoperii totu frontul infanteriei. După uă canonadă de câteva minute, vânătorii se risipiră in tiralioriferă artileria, despărțindu-se prin centru, se duse in galop să ocupe done position la drepta și la stânga, ca să încrucișeze înainte focuri împreună cu infanteria. Lanțul de vânători, vădată desmascat de artileria, deschise focurile și inaintă urmat de intrega liniă de infanteria, formată in colone de compania. Ca la doue kilometre linia se opresce, tiraliori se aruncă prin intervalele companiilor și se deschide un foc general pe patru rânduri. După acesta se dă ordinul de atac și trupele se aflineaza cu baionetele înainte și cu strigăte de Ura! După atacul infanteriei, cavaleria năvălește după flancurile infanteriei, și ia iugana pe vrășmaș și ordine risipită.După aceste mișcări, se formă rolurii generale, și trupele defilară înaintea M. S. Domnitorului Serbiei, având in capul lor pe generalul de divisie Ion Emanoil Florescu, ministru de resbel, care prezintă armata in numele Domnitorului Nostru. După defilare, șefii de corpuri fiind adunați in giurul M. S Principelui Milan, M. S bine-voi a le adresa următórele cuvinte : Domnilor, a Sunt fórte fericit de primirea ce am intempinat in Romania, primire a cărei aducere aminte ’Mi va fi totde’una forte plăcută. Recunoscu cu plăcere ca revista la care am asistat va avea cel mai bariu loc a printre suveniriie Mele, în adeverir ea’mi a procurat ocasia de a vedea, și a constata progresul pe care viteza armată română 'la gfi versit, sub guvernul luminat și patriotic alu Alteței Séle Serenisime Principelui Carol I. Tráescu Principele Carol I! Tráescu armata română! Acete cuvinte au fost primite cu urările cele mai entusiaste din partea generărilor și șefilor de corpu. Camera Deputaților a lucrat si câteva mile in secțiuni. In ședința de la 11 Mai. Se citesce samariul ședinței precedinte și s’aprobă. D. ministru de finance citesce mesagiul prin care se înaintază Camerei proiectul de lege relativ la organisarea vamelor. D. ministru de lucrări publice, citesce mesagrele prin care se ïnainteza Camerei: 1. Un proiect de lege relativ la esploatarea liniei ferate Iași-Prut, și. 2 Un proiect de lege relativ la modificarea art. 3 al. II din concesiunea liniei ferate Roman-Iași, general Florescu, ministru de resbel, citesce mesagiul prin care se tradue Camerei proiectul de lege pentru cheltuirea a 120 mii ftind din suma de 320 mii prevenută pentru construcții mea militară. Voci. La secțiuni de urgență. I. președinte pune la vot tramberea de urgență la secțiuni și se primește. ‘ Ședința publică se suspendă pentru mă. D. L.SC rr Catargiu, președintele consiliului, propune a se ține și mânerul, numită ședință publică. D. Al. Cornea, propune a se ținea ședință de done ori pe iii. D. Agarici propune și d-sa a se ține ședință de la 11 ore diminieață petre sera la 6. Se pune la vot propunerea d-lui preșidinte al consiliului, și nu întruneșce majmitatea. Adunarea trece apoi în secțiuni. Ședința publică se anunță pe luni. •intea vechiului seu locotenentu, D. de Villebrais ’lu recunoscu. — O ! strigă elu cu uă furie turbată, d-ta, celu pugin, ucide-me! Și'și scóse sabia. Bella-Rosa pusese deja mâna pe a sea, când I. de Naucrais ’lu apucă de bragiu. — Domnule Grinedal, îi țbse elu. Majestatea Sa nu’ți a datu ută sabie de ofigeriu pentru a o mânji. Sabia lui Bella-Rosa, pe jumătate scosă, reintră in tren, și toți ofigerii eșiră încetișorii. D. de Villebrais, remasu singuru, se poticni; scăpa sabia din mână, un sudare înghețată îi udă templele și că au rosit. Uă oră după acesta scenă, sergentul La Deroute intra in casinu cu aerul unui omu care are u misiune delicată de îndeplinita. De la cea d'âuteiu aruncătură de ochi zări pe D. de Villebrais se^ându pe unu scaunu, cu cotele răslrnate de uă masă și cu capul cn mâni, palidu, tristu, perdutu. Sabia’i era încă rosu. Luminările fusese luate și un singură lampă de feru atârnată de podele lumina sa la cea întinsă a cărei unghiuri se înecau in întunerecu. La Deroute făcu trei pași înainte, și,scoțându-și palăria, se înclină ușoru. — D. de Villebrais ? Ilise elu. D. de Villebrais tresări ca unu omu pe care’lu trezesci deodată dintr’unu somnu adâncu. Elu își ridică capul amețițit de turburea neputinciosă ș de umilință, și uitânduse unu minutu la La Deroute la luminele roșietice a lampei, îlu recunoscu. — O !lise elu, îmi aduci uă cartă de duelu? — Nu, domnule, ve aducu unu ordinu. — Unu ordinu ! — Și domnii ofițeri din regimentu m’au alesu pe mine pentru a vi lu comunica. — Pe tine obrasnicule ! Și D. de Villebrais, într'unu accesu de mânie nebună, sări pe sabia sa, și apucând’o de vârfu ridică mănunchiul asupra capului lui La Deroute ; dar La Deroute dându-se înapoi, scose de la brâu unu pistolu și ’lu îndreptă spre D- de Villebrais. — Se ne înțelegemu curatu, domnule‘, iuse elu cu acelu aeru naivu pe care’lu avea în totu de’una; nu mai sunteți ofițerul meu, v’o jura dar că dacă veți face unu pasa, că dacă nue veți atinge numai, ve ’mpuscu. D. de Villebrais își aruncă sabia de păretele sulei cu atâta putere încâtu se rupse în doue. — Domnule, relua sergentul punendu’și erăși pistolul în brâu, sunteți preveniții din partea domniloru ofițeri ai regimentului în care ați servitu ca locotenenta, că dacă veți cuteza se ve presentați mâne la cuartieru sau la paradă, voru fi siliți se ve bată cu latul săbiei în fața armatei. Toți m’au însărcinatu se ve comunicu aceași condemnațiune. Prin urmare sunteți somați se plecați la minutu, afară numai dacă nu vreiu se suferiu acesta și apoi se fiu trimisu în temniță sub prevențiunea crimei de asasinitu. Amur jisu. La Deroute își puse pălăria, mai dându’i și unu pumnu de-asupra, și eși. D. de Villebrais nu se mișcă din locu. Elu era ca un omu lovitu de trăsnetu. Așadar cupa umiliațiunei și a rușinei fusese depărtată pe capul lui pân’ la cea de pe urmă picătură. Elu stătură oră în tăcere și cutremurându-se din capu păn’ în tălpi, apoi se sculă mai palidu decât unu cadavru și cu ochii în sânge, își scose epoletele și le aruncă departe, tâe cu unu cuțitu cusuturile de firu de pe haina sa, rupse cocarda albă de la pălărie și o călca ’n piciore, strânse de josu partea săbiei la care era mănunchiul, o puse în tecă și se depărta. După uă oră, unu omu calare eșia din lagăru. Cându ajunse la unu délu își opri calul și se întorse spre liniile pe care le părăsia. Mii de flăcări Incén în depărtare, unde suna necontenita stregătul sentinelelor. D. de Villebrais,— căci era elu, — își dădu mantaua la uă parte, și stându în picioire pe sălile șelei contemplă orașul de resbelu unde flutura drapelul Frangiei. Mâna lui se ridică unu minutu spre ceriu alu cărui teribile blestemuri pare că le chinună. Unu de pe urmă strigătu eși de pe buzele lui care se cutremurau de ură. Resbunare f țlise eru. Și îndreptându-și calul spre fruntariile Belgiei, dispăru un întunerecu. La trei legi înainte lucéu cele d’ântei focuri a liniilor inimice. Opritu de sentinelele spaniole D. de Villebrais ceru de la ofițerul care comenda postul se’la conducă lângă generalii. După unu minutu, D de Villebrais, compusu chiar de ofițeriu, sosia la cortul ducelui de Castel-Rodrigo, guvernatorul Belgiei pentru regele Spaniei. Ducele Castel-Rodrigo șede lîngă o masă plină de cărți și de planuri geografice. Mai mulți adnotanți, încălțați cu botfori cu spori, dinmeu în unghiurile cortului. — Ce mai este ? striga ducele la vitetul ce făcură sentinelele purtându arma. — Ve aducu, domnule generalii, unu străinu, unu militari, care doresce se re vorbescă, respinse ofițerul. Ducele se uită la D. de Villebrais. — Sunteți Francesu, domnule, îi slise elu. —- Da, domnule generalu. — De unde veniți ? — De colo din vale ! iuise locotenentul aretându cu degetul lagărul francesu. — Din lagărul francesu strigă ducele. — Da, domnule generalu. — Și ce vroiu ? — Vinu se oferii sabia și bragiul meu. — Aițise ducele cu unu gestu în care era totu pe atâta mirare pe câtu și disprețiu. Adecă, reluâ elu după uă mică tăcere, că vii ca desertoru ? — Viu ca omu care vrea se se resbune. — J’ré bine, domnule. Așadar aveți să insultă gravă de pedepsitu ? — Priviți I strigă D. de Villebrais tragênduși sabia din tecă, amu luptu acésta sabie dar voiu pune unu altu feru lu acestu mănunchiu, și voiu lovi pe acei cari m’au lovitu. — Așa dar póte compta cineva pe d-ta? — Póte compta pe mine dacă’mi va acorda ceea ce ceru. — Ce ve trebue ? — Câțiva omeni otărîți și dreptul de a’i duce pretutindeni pe unde ași vrei, zțua și noptea, — Și veți avea, și veți avea și libera trecere. — Atunci suntu ala d-vostră. Ducele de Castel-Rodrigo lua unu condeiu de pe masă, scrise câteva cuvinte și o dădu locotenentului. — Ba ca ordinul, domnule , acum respundeți ; dar gândiți-ve bine că precâtu de ușoru amu consimțiții la ceea ce'mi ați cerutu, totu pe atâtu de ușoru voiu pune se ve spânzure dacă m'ați înșăla. — Atunci n’amu nimicit de temulu, vorbiți. — Regele Ludovicu XIV sosit la elu la Charleroi ? Va sosi mâni în lagăru. — Are elu gându se lase malurile Sambrei și se trecă înainte? — Se crede că armata va părăsi lagărul seu și va năvăli în țările spaniole, pe care are ordinu a le cuceri. — Avemu acolo cetățile Donai, Mons, Tournai, Maubeuge, Quesuoy. — Aceste cetăți vor ține trei țicle și vor fi luate. —- Domnule, țlise ducele, uitați că vorbiți guvernatorului provinciei ? — Nu uita nimicu, me întrebați și respundu. — Dacă credeți așa de multu în succesul armatelor francese, ce ați venitu se căutați între noi"? — V’amu spus’o , resbunarea. — Bine, domnule, retrageți-ve ; cându voia avea trebuință de serviciile d-vóstre ve voiu 5 • preveni. După ce au eșuu, de Villebrais se întorse către ofițeriul care’lu însoția. — Aveți, domnule, îi z ise elu, în vreunu regimentu alu armatei, omeni de acei cari nu dau îndărăptu dinaintea nici unei întreprinderi și sciu a risca totul în speranța unei bune recompense ? — Avemu din nenorocire pre mulți omeni de aceștia. Cauți soldați și găsesci bandiți. — Veți bine voi, domnule, se mă conduceți la cuartierul lor ? — Ei sunt acolo după dughena ceea, și servescu în corpul D-lui duce d’Ascot. Oficerul grăbi pasul. — Baca, domnule, iuse elu oprindu-se, și cu degetul îi aretă unu șiru de corturi unde, cu tóte că noptea era înaintată se audia un vuetu confusu de cântece și de țipete. (Va urma).