Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-01-01 / nr. 1
=» STIL VICHIM PIUA I _______PATRONUL QIL.EI | R» afinul Sorclai | Apomu Sorclai J J j $TP. KOU | pl UA ! PATRONU! DU-EI j R I.nl.i S.r.l, j Apum S»r«l» | * ukHwn • • x . * i7Ei ^ . <>«K #i> " Iu27 DfC. mUA.K 7 ~ "V? ” ■j*1“ '7|" cm Duminică. 14,00 prunci uciși de Irod 734 4 41 |;ii^re a 10 ii Duminică. D. Paul 7 34 4 4! “ 2 ® Luni S-ta Martira Anisia 7 34 ] 4 42 U fim [IU * H I Luni. Higin 7 34 4 42 31 Marți. Cuvios» Melania români 7 34 . 4 43 vija nouă 1 12 I Marți. Ernest 7 34 4 43> IAMJAH I Mercuri. (f) Sf .Vasile, tăerea împujur 7 34 4 44 cu stoada. £ 13 1 Mercuri Ilariu. 7 34 4 44 ~ Joi- Păr. Silvistru Popa Romei 7 33 4 45 vânt și gerul 14 1 Joi. Feliciu. 7 33 4 45 v* 3 Vineri. Sf. Pr. Malahia și Sf. Gordie 7 33 4 46 ’ 15 Vineri. Mavru. 7 33 4 46 1 Sâmbătă. Adun. 70 Ap. și M. Teoctis. 7 32 4 47 16 Sâmbătă. Marcel AWRJJL MOU ' Și eaiă o mișcare, și eată unu neastâmpăr, și eată unu sbuciumu, și pintre tóte o speranță, ba mai bine <^isu o bucurie cuprinde inima fie-cărui omn, a fie-cărui betrânu, a fie-cărui tânăr, a fia-cărui copilu. Câte ilustrui dulci, câte așteptări subții tare nu aparu și se strecoru ca niște umbre purpurii prin sunetul omului; și tote aceste pentru ce? pentru diua apunerei unui anu vechiu—a trecutului—și sosirea unui altul nou—a viitorului.— Anul nou, se crede a fi sórele binefăcătoriu al vieței nóstre, se pare a fi steua cea dulce și mângâiesfi a unei Jile căzută de obosiala muncei ce nu promite repaos. O tu bătrâne gârbovita de sarcina vrâstei, ce -ți anunță anul nou la pragul morței tale ? încă viață, căci de a trăi e bine, dar pate viața cea nesfârșită pe cararea caria rătăcești obosit de atâța ani. Insa fie, anul nou de și mai adaoge la povara din cârca ta, tu tot lu aștepți cu mulțumire. O! tu femee cu grații divine și cu sufletul de focu, ce ferește ochiul tău celu pătrunzător in prismele anului nou? Adorarea ta ca flare a tinereței, și amoriul zeu duios, ca soție și mamă, fericirea omului! Acasta fericire ansa depinde de candarea inimei tale, de seninătatea sufletului tău, care suntu podobe neveștejite ale figurei tale ce te incunjura din lóganu pană la patul celu din urmă și rece. Acestu anu nou uneia aduce o rază strălucitóre de lumină, era alteia mea o încrețitură pe luciul celu frumosu al frunței, încă o sbârcitură pe crinii și carminii feței. Dară, e viitoriul în care toți avem speranță. O tu copile, prunc al vieței,ce veți cu nevinovăția ta în Anul Noul Multe... însă puține lucruri : darurile părinților, care cu scrutările loru te deprind și te oțelescu pentru lupta cea mare a vieței, pe care o aduce pentru tine fiecare anu nou. Viața e lupta Viitoriul e speranță! Dar tu bogățiile ! dar tu saracule ! ce așteptați de la Anul Nou ? Unul grămădiri multe de avuții în auritele palaturi, unde deșărtăciunea e tamâeată de lingușire, dară de de unde și caritatea adesea ori varsă mana sa. Celalaltu, seraculu, în mucegăitul seu bordeiu așteptă o bucată de pane stropită cu mai puțină sudare a muzicei; așteptă ajutorul, mila, caritatea fratelui seu, a omului, pe care Dumnezeu i-a dato de mângâere prin rația fiecăria țlnie, prin sosirea fiecăruia anu. Dar voi stăpât»nitori ai țerilor , ce așteptîm VI Supunerea poporelor! Dar tu poporule ? Iubirea cea părințecă a Domnitorilor! Fie că acesta iubire pe care o totu așteptați; acestu ain nou s’o aducă în mijlocul vostru, în sinul familiei vostre, în brațele patriei vóstre la a căreia inimă scumpă ca niște fii, ca niște frați se trăim. O ANULE NOU!Ră ca speranțile nóstre se fie o realitate adeverată: fă-ni ca tata și fiii se beie din aceași cupă a bucuriei; fa ca Domnitoriul și oporul unul prin altul se fie mari și puternici ; căci numai amorul lor e gloria tronului, e fericirea navi să vascu Biserica Domnului, care o au câștigat cu scumpu săngele seu. (Fapt. Apos. 20, 28.) La aceste cuvinte înalt Pre Sânți» La Mitropolitul adâncu mișcat și cu ochii plini de-o umilință duhovniciască și bucurie ceresca respunde . /»si 1 ianuar /874. Duminiă in 25 Dec. la Sânta Mitropolie, după cunan uitasemu, urmă una din cele mai sacre și grandióse servicii, consacrata in episcopii a părintelui Arhimandrit Calinic egumenul de la Sf. Spiridon Inait pre Sânțitul Mitropolit, Episiopil Suliopan, Epis. Bobulescu și Epis Ieremia au cooperat la acesta servciu rara bisericescu. Catedrala in spierderea sa divină era și grămădită de creștinii pioși atrași de acesta solemnitate. Dupre finirea serviciului, Inalt jre Sânția Sa primi in palatul mitropolitan gratulările Inaltului cleru și a cl ățonilor, pe cându noul consacrat episcop rosti următorele : Inalt Prea Săntite sihiue milostive stăpâne! Buna voință a Inalt Prea Sf. Vostre și a iubitului Nostru Dormitor Carol I, și mai presus de ea, efectulu nevăzut al voinței Marelui Păstoriu m’au rădicat asta-ți la demnitatea Arhieriei, îngrijirea provide șei de mine, voindu ca din frageda vrâs‘" , fiu crescut și educat de Iuțu Prea 'VĂ în viața spirituală 24 anii este cu :"‘putință amintindu’mi iur d^uiuiiiü új ,inspirator coemplie apostoliei Vostre, anume cutremura la intrarea mea în noua carieră. Intru adeveru, dacă după cuvântul Apostolului, fie care trebue a lucra cu frică pentru mântuirea sa propre, cât u de mare trebue se fie frica când e clamatu, a lucra pentru mântuirea altora! Esprimând dară Indicare Sfinției Vóstre, adânca ma recunostind, pentru solicitudinea părintească ce ați avuu totdeauna pentru mine, și vrea me mulțumire Prea Sânțuitorii Episcopi, carii au binevoit a participa la actul hirotoniei melle, nă încredințeze cu totă umilința puterii sfințlor și plăcutelor lui D-ileu rugăciunile Vetre, cu al căror ajutor numai cred, în grea chemare, a putea lua aminte de mine inimi și de turma intru care Duhul Sfântu’au pus Episcop, ca Iubite iu Hristos Frate! Este măngăitoriu pentru Noi a vede, că pentru simțimintele de recunoștință de care eși inspirat și pentru dragostea ce din copilărie ai avut cătră Biserică cultivând talentul ce ți s’a dat spre podoaba ei, I <feu a binecuvântat astăzi aceste calități a Frăției Tale, alegându-te prin Smerenia Nostră la marele daru alu Arhieriei Ca totdeauna și acuma, rugănd pe D-^eu se te întărescă și se te conducă pe calea în care ai intrat, îți recomand, iubite Frate, se te dedai în totul marei îndatoriri a Arhieriei care nu se putea mai bine manifesta decât pri dragoste. Dragostea Zice Apostolulu, neamurilor , îndelungit rabdă, se milostivește, nu pismuește, nu se înalța, nu trupește, nu de armă, nu caută ale sale, nu se mănie, nu grăește reni, nu se bucură de nedreptul, ci se bucură de adevăr. Tote le sufere, toate le crede, la toate nedejdeare, toate le rabdă , dragostea nici odinioară nu cade. ** * Mercuri in 25 in Ziua Nașterei Mântuitoriului nostru Iisus Hristos, înalt Pre Sanția Sa Mitropolitul de și puțin indispus, totuși mărirea milei îl făcu a oficia serviciul Sântei Liturgii. După Sânta Evangelie părintele Ieronim directorele Sântei Mitropolii și profesor al Seminarului, din amvonl catedralei vorbi cu multă claritate și dogmatică despre umilința Dumnezeu omului, ce se făni sclavii pre pământii, numai se mântue uémulu omenescu de pacatu. Și acest pacat este superbia omenésca, superbia de creștin care uită pe prototipul seu.— Ei bine, e salutarin ca invețetura mântuirei se se audă cât de desu de pe amvonă, in acesta casă a lui Dumnez«». Părintele Ieronim are învățătura bisericei, are stofa de predicatore și noi așteptăm mult de la precuvioșia sa. sI CRONICA INTERNA Adunarea Deputaților s’a ocupata, in ultimele sale ședinți, cu cercetarea budgetelor rectificative pe anul 1875. Budgetul total rectificată dă cifra de 95, 911, 796 lei 67 bani la chetueli și 93, 679, 656 la venituri, de unda resultă unu deficit de 3, 332, 210 lei 82 bani. camera a decisa că se va ocupa după vacanțiile Crăciunului, de mijlocele pentru acoperirea acestui deficit. Senatul in ultimele séeședinți, a votat legea de împrumut cu ren ă de 5 la sută cu cireșcari amend un iute ce voru fi supuse votului camerei. Estă testul acestei legi. LEGE Pentru un împrumut de 19,000,000 lei ini rentă de 5 la sută. Art. I. Se autorisă d. ministru financear in a emite titluri de rentă asupra Statului pentru unu împrumut de nouăsprezece milióne lei efectivii. Art. II Renta se fixeza la 5 lei pentru 100 lei pe anu, plătibilă in dlone termene, la finele fiecărui semestru, in monetă suuatóre. Titlurile vor fi la purtător în valori de rentă de 25, 50, 100, 500 și ÎOOO ii ( Cupónele loru exigibile se vor priimi dreptu numerariu la tóte casele public» pe cursul asiei. Art. III. Emisiunea rentelor se face prin o subscripțiune publică; minimum acestei emsiuni este fixată a 60 lei suba nominal. Art. IV. Pentru stingerea graduală a acestor rente se creeza o casă de «amortisare. Art. V. Fondurile casei de amortisare suntu : a). Produsul unei noi venirea da bunuri ale Statului care se vor efectua conform disposițiunilor legii din 1868. FOLETOMU TRAGEDIILE PARISULUI ingot. (Urmare). — Suntu de prima categorie...— Buna domnia nu s’a desceptatu până «7* 1 diminuță, în Zori de Ziuă...— Se vede ca nu’i ați pré cruțat dosii fie în fusimne de mac!... — Celu d’ânteiu momentu a fostu duru!...— A țipatu ■ca uă găină căreia i se iau puii...— Vroia se ne bată,— Zoe câ va da focu casui și câ va merge s’aducă pe cornicarul.— Amu lăsatu apa se curgă, dar, fiindcâ curge pre multu și asta devenia plicticos, amu aietatu veritabilei guvernant»1 basmaua de mătasă roșie— (un pre frumosu fularu din care gândereu se’mi făcută cravată pentru a eși’n lume!)—l-amu ispirau cu multă politesă la ce servia asta, și amu adăogiții ca, deși cu părere de zeu, vomu fi înse nevoiți a ușa de dânsa, dacă nu’și va astupa îndată gura !. .— Acestu simplu avertismentu a fostu de ajunau..— Buna doimă nici mai sufla...— Dacă geme, asta'i în lăuntru...— Ea totu ilânge cându amu plecatu, dar va sfîrși, ceva mai curéndusau ceva mai tărziu, prin a’și usca ochii, și, când mĕ voiu întorce ’napoi, cine scie dacă nu voiu găsi-o jucându-se cu Limasson, care face bună strajă, vă asigura!...— și, d-vostră, stăpânul meu, sunteți mulțumitu ? — Da.— Totul merge după cum o doriamu... — Atunci, cu atâta mai bine!... Bieta mică domnișoră mĕ intereseze, parola mea de onore! Grație ei, scumpa inocentă, me voiu face rentiera, și recunoscința, vedeți d-vóstre, e una din calitățile mele!... O! amuză bună natură— Gândita-v’nu la manca mea? — Da...— Recomandată de tine, voiu ascepta-o bucuros, dar trebue se o vedu înainte de tate... — Asta’i ușoru...— Dați’mi doue Zeci de franci suplementu, râură trăsură, alergu la insula Saint-Denis, și aduce pe Rosalia..— Rosalia’i numele ei... Robert clătina din copui. — Vreu se cunoscu casa,— Zise elu,— și se mé asigura ca copilul va fi acolo în aeru curatu.— Asceptă-me punctu la amiazi la bariera Glby, voiu fi acolo și voiu avea să trăsură... — Pre bine. Aventurierul Zise se’la conducă răpede în strada Villel’Evêque, dejunâ cu D. d’Auberive, alerga apoi la unul din birjarii de pe strada Basse-du-Rampart, Ilise se’i înhame la uă trăsurică ușoră uă bravă remășița de cal englezescu pe care vedendu’lu cineva’n grajdu n’or fi datu uă sută de franci, și care, far’ a se sili face șeselege pe oră.— Acesta dărâmătură eroică se numia bătrânul Iacob. Trei cuarturi de oră după acesta, Robert și Sarriol sosiau la insula Saint Denis, care’i atâtu de renumită pentru mâncările ei de pesce, fripturile, epurii de moscu și livezile ei înverzite. Sarriol conduse pe companionul seu pari la ușa unei casă josă, clădită pe malul cheiului, care’i îngusta în acestu locu.— Nișce volucuri și uă plasă aninate de z du se uscau la sere. Sarriol striga:— Pescariul și femeia sa eșiră din casă. — Rosalia era uă țerancă de doue-zieci și cinci pâri la douezeci și trei de ani, sdravănă, vióre și aprope frumosă—Ea ținâ’n brațe uă fetiță de două luni ale cărei obraji rotundiori și colarele vii certificau sus escelența laptelui mamei sele. Femeia și bărbatul avea u fisionomie așa de onestă încâtu Robert se întreba încetișor: — Cum unu blestamatu ca Sarriol póte se aibă așa cunoscinți ?... Pescariul se puse se păziască trăsura, pe cându D. de Lee Barn întră în casă și explica Rosaliei scopul vizitei sale.— Suma oferită era uă avere pentru dânsa. După ce consulta pe barbatu-seu,— de formă,— Rosalia declara ca acceptere. Ea s’angagiă încă,— pentru că indemnitate pecuniară a cărei cifră o fiesă— se’și părăsiască locuința pentru câteva luni și se se stremute’n Paris, dacă acesta ar trebui neapăratu. Totu’i regulatu,— țlise contele,— îmbracă-te și haide de ținea copilul. Toaleta junei femei, fiind din cele mai simple, nu luăm multa timpu — Rosalia, forte mândră de u șa de mare j ouare se puse pe scăunașul d’inaintea satonului lîngă ! Robert, care mâna calul, și bătrânul Iacob pleca spre Paris cu aceiști mersu de șeselege pe oră. Domnișora d'Auberive nu pute decât se primiască pe j manca plăcută și cu bună înfâțioșare adusă de Robert, și cu tóte acestea au avu puterea ași ține lacrimile cân I își vei ju copilul lipindu’și buzele avida de sinul Rosa-8liei — i se pare ca acesta străină ’i fura celu mai scumpi I din drepturile séle, celu mai dulce din privilegiile séle. Fu cu totul altu ceva cându femeia pescariului trebui se părăsască casa luându cu sine pe micul Andrei, i — Henrieta nu se pute decide a se despărți de densul. — la’lu strînge 1u pieptu, îlu acoperi» de sărutări plânge ndu și îngănându tóte acele cuvinte fragede pe care instinctul lor îlu învață junelor mume. — Sciți câ’și face multu reu,— murmura moșa la urechia lui Robert. Acesta din urma tăe scurții scena, pré mișcătore și pre prelungită care pute se aibă pentru domnișora delibi rive consecinți rele.— Rosalia, după unu semini alului, lua în brațe frageda creatură și eși cu viociune Elin odaie, cu tóte rugămințile Heurietei care repeta fcu suspine : — Nu pleca!... te rogi... oh !... stai... mai stai... XXV. Robert întovărăși pe Rosalia pentru a o instala în- Tuă birjă pe care o adusese Dorotea, eleva și servitorea D nei Angot, și care trebuia se ducă pe bancă'naioi la insula Sant-Denis. In momentu cându c și din aleie, ve^u cu mirare să ape de casă, două eleganță rară și lu carcera în hanatu unu calu englizescu de șase mii franci, oprindu-se ffinaintea casei. Mirarea lui crescu vedendu scoborându-se din acesta cupe unu omu pe care’lu înteluise de mai multe ori și fo care’lu recunoscu îndată. — Ce dracu caută aici vicontele de Grandlieu ? se întreba elu.— Acestu gentiemiu aspru, care trece drept unu puritanu, se nu fie elu are decât unu vulgaru ipocriții ?... se fi avendu elu intrigi nebune alu căror desrodământu reclama întervențiunea imisei sutr’unu cursutu, după cum orice ieri nebunul de Sarriol, îi va fi venitu fantasia a da nascere la mici cetățeni ?—- E cu neputință,—căci s’aru ascunde mai bine!...- Nu încredințaze cineva de bună voie așa screte livretei sale! Dar încă odată, ce caută aici ?.. Armand de Grandlieu, o scimu, venia se asiste la agonia contesei de Randal... — Mergi de’mi caută unu preotu,— îi disese murinda cu câteva ore mai ’nainte.— Adă’tu cu d-ta... Lasă-me singură cu densul și, după ce va eși de aici, revine lângă mine...— Ideia de a muri abandonată mă înspăimântă...— Vreiu se fii aici, pentru ca3'rai iebidio b dopa ce-mi va eși sufletul... Vicontele, după uă absență de mai puțin două oră, alergase se preveneze pe Clotilda câ preotul trebuia se vie îndată, și, legându-se de uă vagă și ultimii speranță, aduce cu dânsul pe unul din cei mai iluștri medici din Paris, înainte de a ceda locul ministrului lui Dumnezeu. Acestu medicu ținti asupra contesei una din acele priviri lungi pe care solința le-a doritut cu puterea aprope magică de a pătrunde pân’ în cele mai misteriose adâncimi a organismului umanu.—-Ii adresa câte-va ’ntrebări și esaminarea lui era sfârșită când preotul întră ’n odaie. — Ei bine?—îl întreba D. de Grandlieu care își împreună cu densul. Bieta femeie ’și dâ sema de starea ei totu așa de bine ca și mine însumi,— respinse doctorul.— Ea’i perdută, perdută cu desăvârșire, și nu «fiu nici unu milocu pentru a’i prelungi viața, nici măcar cu câteva ore.— Dir se póte calcula într'unu modu aprópe matematicu mersul slăbirei progrese care o va ucide, și’i ușor prin urmare a determina timpul cât îi mai remâna de trăi tu... — Faceți-o dar, ve rogu...— murmura vicontele. — Bolnăva care vé intereseze sa va stînge fâr’ îndiudela astăzi puțin după apusul sorelui..—Nu mai curendu, credu, și numai tărziu, suntu siguru... — Vĕ mulțumescu pentru acesta tristă asigurare...veniu trebuință se sciu ficsu... Armand de Grandlieu se sui ârăși in trăsura sa și a se visiteului. — Bulvardul Invalizdlor... la otelul de Maucombe... D ‘ronă... Vicontele vroia s’aducă pe bătrânul mare bisu lângă fiica sa.— Elu spera a da murindei bucuria neacceptată de a nu părăsi acesta lime far’ de ertarea și de binecuventarea tatălui ei. D. de Maucombe nu era la otelu, dar trebuia—crede feciorul lui din casă)— Se se intorcă indată. — Voi reveni,— Z‘8e Armand,— și spune marchisuîni că’lu rogu se m’ ascepte.—■ Trebue neapărat se’lu intélnescu înainte de a însera... Vicontele întrebuința done are alergându dintr’unu locu într’altul pe unde crede ca va pute găsi pe tatăl Clotildei. Cântările lui fără fară resultatu. 15