Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-01-01 / nr. 1

=» STIL VICHIM PIUA I _______PATRONUL QIL.EI | R» afinu­l Sorclai | Apomu Sorclai J J j $TP. KOU | pl­ UA ! PATRONU! DU-EI j R I.nl.i S.r.l­, j Apum S»r«l» | * ukHw­n • • x . * i7Ei ^ . <>«K #i> " Iu27 DfC. mUA.K 7 ~ "V? ” ■j*1“ '7|" cm Duminică. 14,0­0 prunci uciși de Irod 7­34 4 41 |;i­i^re a 10 ii Duminică. D. Paul 7 34 4 4! “ 2 ® Luni S-ta Martira Anisia 7 34 ] 4 42­­ U fim [IU * H I Luni. Higin 7 34 4 42 31 Marți. Cuvios» Melania români 7 34 . 4 43 vija nouă­­ 1 12 I Marți. Ernest 7 34 4 43­­> IAMJAH I Mercuri. (f) Sf .Vasile, tăerea împujur 7 34 4 44 cu stoada. £ 13 1 Mercuri Ilariu. 7 34 4 44 ~ Joi- Păr. Silvistru Popa Romei 7 33 4 45 vânt și geru­l 14 1 Joi. Feliciu. 7 33 4 45 v* 3 Vineri. Sf. Pr. Malahia și Sf. Gordie 7 33 4 46 ’ 15­­ Vineri. Mavru. 7 33 4 46 1 Sâmbătă. Adun. 70 Ap. și M. Teoctis. 7 32 4 47 16 Sâmbătă. Marcel AWRJJL MOU ' Și eaiă o mișcare, și eată unu neastâmpăr, și eată unu sbuciumu, și pintre tóte o speranță, ba mai bine <^isu o bucurie cuprinde inima fie-cărui omn, a fie-cărui betrânu, a fie-cărui tânăr, a fia-cărui copil­u. Câte ilustrui dulci, câte aștep­tări sub­­ții ta­re nu aparu și se stre­­coru ca niște umbre purpurii prin sunetul omului; și tote aceste pen­tru ce? pentru d­iua apunerei unui anu vechiu—a trecutului—și sosi­rea unui altul nou—a viitorului.— Anul nou, se crede a fi sórele bine­făcătoriu al vieței nóstre, se­­ pare a fi steua cea dulce și mân­gâi­esfi a unei­­ Jile căzută de obo­­siala muncei ce nu promite repaos. O­ tu bătrâne gârbovita de sar­cina vrâstei, ce -ți anunță anul nou la pragul morței tale ? încă viață, căci de a trăi e bine, dar pate vi­ața cea nesfârșită pe cararea caria rătăcești obosit de atâța ani. Insa fie, anul nou de și mai adaoge la povara din cârca ta, tu tot lu aș­tepți cu mulțumire. O! tu femee cu grații divine și cu sufletul de focu, ce ferește o­­chiul tău celu pătrunzător in pris­­mele anului nou? Adorarea ta ca flare a tinereței, și amoriul zeu duios, ca soție și mamă, fericirea omului! Acasta fericire ansa depinde de candarea inimei tale, de seni­nătatea sufletului tău, care suntu podobe neveștejite ale figurei tale ce te incunjura din lóganu pană la patul celu din urmă și rece. A­­cestu anu nou uneia aduce o rază strălucitóre de lumină, era alteia mea o încrețitură pe luciul celu frumosu al frunței, încă o sbârci­­tură pe crinii și carminii feței. Dară, e viitoriul în care toți avem spe­ranță. O­ tu copile, prunc al vieței,ce veț­i cu nevinovăția ta în Anul Noul Multe... însă puține lucruri : darurile părinților, care cu scrută­rile loru te deprind și te oțelescu pentru lupta cea mare a vieței, pe care o aduce pentru tine fie­care anu nou. Viața e lupta V­ii­toriul e speranță! Dar tu bogățiile ! dar tu saracule ! ce așteptați de la Anul Nou ? Unul grămădiri multe de avuții în auritele palaturi, unde deșărtăciunea e tamâeată de lingușire, dară de de unde și caritatea adesea ori varsă mana sa. Cela­laltu, seraculu, în mucegăitul seu bordeiu așteptă o bucată de pane stropită cu mai pu­țină sudare a muzicei; așteptă aju­torul, mila, caritatea fratelui seu, a omului, pe care Dumnezeu i-a dato de m­ângâere prin rația fie­­căria țlnie, prin sosirea fie­căruia anu. Dar voi stăpât»nitori ai țerilor , ce așteptîm VI Supunerea poporelor! Dar tu poporule ? Iubirea cea pă­­rințecă a Domnitorilor! Fie că acesta iubire pe care o totu așteptați; acestu ain nou s’o aducă în mijlocul vostru, în sinul familiei vostre, în brațele patriei vóstre la a căreia inimă scumpă ca niște fii, ca niște frați se trăim. O ANULE NOU!­Ră ca speran­­țile nóstre se fie o realitate ade­­verată: fă-ni ca tata și fiii se beie din aceași cupă a bucuriei; fa ca Domnitoriul și oporul unul prin altul se fie mari și puternici ; căci numai amorul lor e gloria tronului, e fericirea navi să vascu Biserica Domnului, care o au câș­tigat cu scumpu săngele seu. (Fapt. Apos. 20, 28.) La aceste cuvinte înalt Pre Sânți» La Mitropolitul adâncu mișcat și cu ochii plini de-o umilință duhovniciască și bucurie ceresca respunde . /»si 1 ianuar /874. Duminiă in 25 Dec. la Sânta Mi­tropolie, după cunan uitasemu, urmă una din cele mai sacre și grandióse servicii, consacrata in episcopii a pă­rintelui Arhimandrit Calinic egumenul de la Sf. Spiridon­ Inait pre Sânțitul Mitropolit, Episiopil Suliopan, Epis. Bobulescu și Epis Ieremia au coope­rat la acesta servciu rara bisericescu. Catedrala in spierderea sa divină era și grămădită de creștinii pioși atrași de acesta solemnitate. Dupre finirea serviciului, Inalt jre Sânția Sa primi in palatul mitropolitan gratulările Inal­­tului cleru și a cl ățonilor, pe cându noul consacrat episcop rosti următorele : Inalt Prea Săntite sihiue milostive stăpâne! Buna voință a Inalt Prea Sf. Vostre și a iubitului Nostru Dormitor Carol I, și mai pre­sus de ea, efectu­lu nevăzut al voinței Marelui Păstoriu m’au rădicat asta-ț­i la dem­nitatea Arhieriei, îngrijirea provide șei de mine, voindu ca din frageda vrâs‘" , fiu crescut și educat de Iuțu­ Prea 'VĂ î­n viața spirituală 24 anii est­e cu :"‘putință amintindu’mi iu­r d^uiuiiiü új ,inspirator coemplie a­­postoliei Vostre, a­nu­me cutremura la in­trarea mea în noua carieră. Intru adeveru, dacă după cuvântul Apos­tolului, fie­ care trebue a lucra cu frică pen­tru mântuirea sa propre, cât u de mare trebue se fie frica când e clamatu, a lucra pentru mântuirea altora! Esprimând dară Ind­ic­are Sfinției Vóstre, adânca ma recunostind, pentru solic­itudinea părintească ce ați avu­u tot­deauna pentru mine, și vrea me mulțumire Prea Sânțu­itorii Episcopi, carii au binevoit a participa la ac­tul hirotoniei melle, nă încredințeze cu totă umilința puterii sfințlor și plăcutelor lui D-ileu rugăciunile Vetre, cu al căror aju­tor numai cred, în grea chemare, a putea lua aminte de mine inimi și de turma in­tru care Duhul Sfântu’au pus Episcop, ca Iubite iu Hristos Frate! Este măngăitoriu pentru Noi a vede, că pentru simțimintele de recunoștință de care eș­i inspirat și pentru dragostea ce din co­pilărie ai avut cătră Biserică cultivând ta­lentul ce ți s’a dat spre podoaba ei, I­ <feu a bine­cuvântat astă­z­i aceste calități a Fră­ției Tale, alegându-te prin Smerenia Nostră la marele daru alu Arhieriei­ Ca tot­dea­una și acuma, rugănd pe D-^eu se te întărescă și se te conducă pe calea în care ai intrat, îți recomand, iubite Frate, se te dedai în totul marei îndatoriri a Arhieriei care nu se putea mai bine manifesta decât pri dragoste. Dragostea Zice Apostolulu, neamurilor , îndelungit rabdă, se milostivește, nu pismuește, nu se înalța, nu trupește, nu de­ armă, nu caută a­le sale, nu se mănie, nu grăește reni, nu se bucură de nedreptul, ci se bucură de adevăr. Tote le sufere, toate le crede, la toate nedejde­are, toate le rabdă , dragostea nici odinioară nu cade. *­­* * Mercuri in 25 in Ziua Nașterei Mân­­tuitoriului nostru Iisus Hristos, înalt Pre Sanția Sa Mitropolitul de și puțin indispus, totuși mărirea m­ilei îl făcu a oficia serviciul Sântei Liturgii. După Sânta Evangelie părintele Ieronim­ di­­rectorele Sântei Mitropolii și prof­esor al Seminarului, din amvonl catedralei vorbi cu multă claritate și dogmatică despre umilința Dumnezeu­ omului, ce se fă­ni sclavii pre pământii, numai se mân­tue uémulu omenescu de pacatu. Și acest pacat este superbia omenésca, superbia de creștin care uită pe pro­totipul seu.— Ei bine, e salutarin ca invețetura mântuirei se se audă cât de desu de pe amvonă, in acesta casă a lui Dumnez«». Părintele Ieronim are învățătura bisericei, are stofa de pre­­dicatore și noi așteptăm mult de la precuvioșia sa. sI CRONICA INTERNA Adunarea Deputaților s’a ocupata, in ultimele sale ședinți, cu cercetarea budgetelor rectifica­ti­ve pe anul 1875. B­udgetul total rectificată dă cifra de 95, 911, 796 lei 67 bani la ch­etueli și 93, 679, 656 la venituri, de unda resultă unu deficit de 3, 332, 210 lei 82 bani. camera a decisa că se va o­­cupa după vacanțiile Crăciunului, de mijlocele pentru acoperirea a­cestui deficit­. Senatul in ultimele sé­e­ședinți, a votat legea de împrumut cu ren ă de 5 la sută cu cireș­cari amend un iute ce voru fi supuse votului camerei. Es­­tă testul acestei legi. LEGE Pentru un împrumut de 19,000,000 lei ini rentă de 5 la sută. Art. I. Se autorisă d. ministru finan­cear in a emite titluri de rentă asupra Statului pentru unu împrumut de nouă­­spre­z­ece milióne lei efectivii. Art. II Renta se fixeza la 5 lei pen­tru 100 lei pe anu, plătibilă in dlone termene, la finele fie­cărui semestru, in monetă suuatóre. Titlurile vor fi la purtător în va­lori de rentă de 25, 50, 100, 500 și ÎOOO ii ( Cupónele loru exigibile se vor priimi dreptu numerariu la tóte casele public» pe cursul asi­ei. Art. III. Emisiunea rentel­or se­­ face prin o subscripțiune publică; mi­nimum acestei em­siuni este fixată a 60 lei suba nominal. Art. IV. Pentru stingerea graduală a acestor rente se creeza o casă de «a­­mortisare. Art. V. Fondurile casei de amor­­tisar­e suntu : a). Produsul unei noi venirea da bunuri ale Statului care se vor efectua conform disposițiunilor legii din 1868. FOLETOMU TRAGEDIILE PARISULUI ingot. (Urmare). — Suntu de prima categorie...— Buna domnia nu s’a desceptatu până «7* 1 diminuță, în Z­ori de Ziuă...— Se vede ca nu’i ați pré cruțat dosii fie în fusimne de mac!... — Celu d’ânteiu momentu a fostu duru!...— A țipatu ■ca uă găină căreia­ i se iau puii...— Vroia se ne bată,— Z­oe câ va da focu casui și câ va merge s’aducă pe corni­caru­l.— Amu lăsatu apa se curgă, dar, fiind­câ curge pre multu și asta devenia plicticos, amu aietatu veri­­tabilei guvernant»1 basmaua de mătasă roșie— (un pre frumosu fularu din care gândereu se’mi făcu­tă cravată pentru a eși’n lume!)—l-amu ispira­u cu multă poli­­tesă la ce servia asta, și amu adăogiții ca, deși cu pă­rere de zeu, vomu fi înse nevoiți a ușa de dânsa, dacă nu’și va astupa îndată gura !. .— Acestu simplu avertis­­mentu a fostu de ajunau..— Buna doim­ă nici mai su­fla...— Dacă geme, asta'i în lăuntru...— Ea totu­­ ilânge cându amu plecatu, dar va sfîrși, ceva mai curéndu­sau ceva mai tărz­iu, prin a’și usca ochii, și, când mĕ voiu întorce ’napoi, cine scie dacă nu voiu găsi-o jucându-se cu Limasson, care face bună strajă, vă asigura!...— și, d-vostră, stăpânul meu, sunteți mulțumitu ? — Da.— Totul merge după cum o doriamu... — Atunci, cu atâta mai bine!... Bieta mică domni­­șoră mĕ intereseze, parola mea de onore! Grație ei, scum­pa inocentă, me voiu face rentiera, și rec­unoscința, ve­deți d-vóstre, e una din calitățile mele!... O! amu­ză bună natură­— Gândita-v’nu­ la manca mea? — Da...— Recomandată de tine, voiu ascepta-o bu­curos, dar trebue se o vedu înainte de tate... — Asta’i ușoru...— Dați’mi doue­ Zeci de franci su­­plementu, râu­ră trăsură, alergu la insula Saint-Denis, și aduce pe Rosalia..— Rosalia’i numele ei... Robert clătina din copui. — Vreu se cunoscu casa,— Zise elu,— și se mé a­­sigura ca copilul va fi acolo în aeru curatu.— Ascep­­tă-me punctu la amiazi la bariera Gl­by, voiu fi acolo și voiu avea să trăsură... — Pre bine. Aventurierul Zise se’la conducă răpede în strada Ville­l’Evêque, dejunâ cu D. d’Auberive, alerga apoi la unul din birjarii de pe strada Basse-du-Rampart, Ilise se’i înhame la uă trăsurică ușoră uă bravă remășița de cal englezescu pe care ved­endu’lu cine­va’n grajdu n’or fi datu uă sută de franci, și care, far’ a se sili face șese­lege pe oră.— Acesta dărâmătură eroică se numia bă­trânul Iacob. Trei cuarturi de oră după acesta, Robert și Sarriol sosiau la insula Saint Denis, care’i atâtu de renumită pentru mâncările ei de pesce, fripturile, epurii de moscu și livezile ei înverzite. Sarriol conduse pe companionul seu pari la ușa unei casă josă, clădită pe malul cheiului, care’i îngusta în acestu locu.— Nișce volucuri și uă plasă aninate de z du se uscau la sere. Sarriol striga:— Pescariul și femeia sa eșiră din casă. — Rosalia era uă țerancă de doue-zieci și cinci pâri la doue­z­eci și trei de ani, sdravănă, vióre și aprope frumosă—Ea ținâ’n brațe uă fetiță de două luni ale cărei obraji rotundiori și colarele vii certificau sus es­­celența laptelui mamei sele. Femeia și bărbatul avea u­ fisionomie așa de onestă încâtu Robert se întreba încetișor: — Cum unu blestamatu ca Sarriol póte se aibă așa cunoscinți ?... Pescariul se puse se păziască trăsura, pe cându D. de Lee­ Barn întră în casă și explica Rosaliei scopul vi­­zitei sale.— Suma oferită era uă avere pentru dânsa. După ce consulta pe barbatu-seu,— de formă,— Ro­salia declara ca acceptere. Ea s’angagiă încă,— pentru că indemnitate pecuniară a cărei cifră o fiesă— se’și părăsiască locuința pen­tru câte­va luni și se se stremute’n Paris, dacă acesta ar trebui neapăratu. Totu’i regulatu,— țlise contele,— îmbracă-te și haide de­ ți­nea copilul. Toaleta junei femei, fiind din cele mai simple, nu luă­m multa timpu — Rosalia, forte mândră de u­­­ șa de mare j ouare se puse pe scăunașul d’inainte­a sa­tonului lîngă ! Robert, care mâna calul, și bătrânul Iacob pleca spre­­ Paris cu aceiști mersu de șese­lege pe oră. Domnișora d'Auberive nu pute decât se primiască pe j manca plăcută și cu bună înfâțioșare adusă de Robert,­­ și cu tóte acestea au avu puterea ași ține lacrimile cân­­ I își vei ju copilul lipindu’și buzele avida de sinul Rosa-8­­liei — i se pare ca acesta străină ’i fura celu mai scump­­­i I din drepturile séle, celu mai dulce din privilegiile séle. Fu cu totul altu ceva cându femeia pescariului tre­­­­bui se părăsască casa luându­ cu sine pe micul Andrei, i — Henrieta nu se pute decide a se despărți de densul. —­­ l­a’lu strînge 1u pieptu, îlu acoperi» de sărutări plân­ge ndu și îngănându tóte acele cuvinte fragede pe care instinctul lor îlu învață junelor mume. — Sciți câ’și face multu reu,— murmura moșa la urechia lui Robert. Acesta din urma tăe scurții scena, pré mișcătore și pre prelungită care pute se aibă pentru domnișora d­eli­bi rive con­secinți rele.— Rosalia, după unu semini alu­lui, lua în brațe frageda creatură și eși cu viociune Elin odaie, cu tóte rugămințile Heurietei care repeta fcu suspine : — Nu pleca!... te rogi... oh !... stai... mai stai... XXV. Robert întovărăși pe Rosalia pentru a o instala în- T­uă birjă pe care o adusese Dorotea, eleva și servito­­rea D nei Angot, și care trebuia se ducă pe bancă'na­­ioi la insula Sa­nt-Denis. In momentu cându c și din aleie, ve^u cu mirare să­­ ape de casă, do­uă eleganță rară și lu carcera în ha­­nat­u unu calu englizescu de șase mii franci, oprindu-se ffinaintea casei. Mirarea lui crescu ved­endu scoborându-se din acesta cupe unu omu pe care’lu înteluise de mai multe ori și fo care’lu recunoscu îndată. — Ce dracu caută aici vicontele de Grandlieu ?­­ se întreba elu.— Acestu gentiemiu aspru, care trece drept unu puritanu, se nu fie elu are decât unu vulgaru ipo­criții ?... se fi avendu elu intrigi nebune alu căror des­­rodământu reclama întervențiunea imisei sutr’unu cu­­rsutu, după cum o­rice ieri nebunul de Sarriol, îi va fi venitu fantasia a da nascere la mici cetățeni ?—- E cu neputință,—căci s’aru ascunde mai bine!...- Nu încre­­dințaze cine­va de bună voie așa s­crete livretei sale! Dar încă odată, ce caută aici ?.. Armand de Grandlieu, o scimu, venia se asiste la a­­gonia contesei de Randal... — Mergi de’mi caută unu preotu,— îi d­isese murinda cu câte­va ore mai ’nainte.— Adă’tu cu d-ta... Lasă-me singură cu densul și, după ce va eși de aici, revine­­ lângă mine...— Ideia de a muri abandonată mă înspăi­mântă...—­ Vreiu se fii aici, pentru ca3'rai i­ebidi­o b dopa ce-mi va eși sufletul... Vicontele, după uă absență de mai puțin do­uă oră, alergase se preveneze pe Clotilda câ preotul trebuia se vie îndată, și, legându-se de uă vagă și ultimii spe­ranță, aduce cu dânsul pe unul din cei mai iluștri me­dici din Paris, înainte de a ceda locul ministrului lui Dum­nezeu. Acestu medicu ținti asupra contesei una din acele priviri lungi pe care solința le-a dor­itut cu puterea a­­prope magică de a pătrunde pân’ în cele mai miste­­riose adâncimi a organismului umanu.—-Ii adresa câ­­te-va ’ntrebări și esaminarea lui era sfârșită când preo­tul întră ’n odaie. — Ei bine?—îl­ întreba D. de Grandlieu care își împreună cu densul. Bieta femeie ’și dâ sema de starea ei totu așa de bine ca și mine­ însum­i,— respinse doctorul.— Ea’i per­­dută, perdută cu desăvârșire, și nu «fiu nici unu m­i­­­locu pentru a’i prelungi viața, nici măcar cu câte­v­a ore.— Dir se póte calcula într'unu modu aprópe ma­­tematicu mersul slăbirei progres­­e care o va ucide, și’i ușor prin urmare a deter­mina timpul cât îi mai remâna de trăi tu... — Faceți-o dar, ve rogu...— murmura vicontele. — Bolnăva care vé intereseze sa va stînge fâr’ în­­diud­ela astă­zi puțin după apusul sorelui..—­Nu mai curendu, credu, și numai tărziu, suntu siguru... — Vĕ mulțumescu pentru acesta tristă asigurare...­­veniu trebuință se sciu ficsu... Armand de Grandlieu se sui ârăși in trăsura sa și a se visiteului. — Bulvardul Invalizdlor... la otelul de Maucombe... D ‘r­­onă... Vicontele vroia s’aducă pe bătrânul mare bisu lângă fiica sa.— Elu spera a da murindei bucuria neacceptată de a nu părăsi acesta lime far’ de ertarea și de bine­­cuventarea tatălui ei. D. de Maucombe nu era la otelu, dar trebuia—­cre­de feciorul lui din casă)— Se se intorcă indată. — Voi reveni,— Z‘8e Armand,— și spune marchisuîni că’lu rogu se m’ ascepte.—■ Trebue neapărat se’lu in­­télnescu înainte de a însera... Vicontele întrebuința done are alergându dintr’unu locu într’altul pe unde crede ca va pute găsi pe tatăl Clotildei. Cântările lui fără fară resultatu. 15

Next