Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-05-04 / nr. 34

Anul al 111-lea Ar. 34 Prin ciurile‘ ibounintintelor IN IAȘI pe an 20 fr.— Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. IL IN DISTRICTE pe an 24 fr.— Pe sera. .12 fr. Pe trim. 6 fr. Pentru Austria 30 fr. — Unir t 40—Franța 40 INSERTUlNI ȘI RECLAME rondul 60 bani SCI UI LOCALE - 1 fr. Epistole nefrancate nu se primescu. Unu r. k O buni IKKddt.»dt:£.'va mtes» ssm. lass DuminiC'â 4 al ai 19Î5 FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar si Administrator TJEt. BALASSAN AtImii Misft Braf S.'Wi Mes» im. .3 -ta«tu 43 ia.~eîsg?ț.ir*’ s^ai.a. -a~. bl.ss.trbl. ss 2-a”-a? s-. n-s. iwi M3 a STL VECHI I PIUA____|_ PATRONUL. tpILEI_______| Flasarilul Sorelui | Apusul Sorelui | ------ ~* ■ ~ ~ ~ urni srnv este MnV I La 9 Main =c 4 Duminică. Sta. Mart. Pelagia I 4 32 7 20 la 6 ore 4 0 ia 5 Luni. Sta. Mart. Irina 4 31 7 21 mn. sera lu a 6 Marți. Sf. Iov. cel dreptu 4 30 7 22 mină plină < a! — '7 'Mercuri. Sf. Mart. Acacia 4 29 |7 23 trnpu senium 5 Maiu 8 Joi. t S. A. și Ev. Ion Teologu 4 28 |7 24 s calda, 1 1- 9 Vineri Proc. lsaia 4 27 | 7 -25 10 Sâmbătă Sf. Ap. Simion Serb. Națională. 14 26 17 26 1t-î TIL NOU PIUANIU 16 17 18 19 20 21 22 Apare Joia si Duminica I*reci /%i»Unciur*Horn PAGINA 150 b Pag. 11130 b 1>> g IV.20b. Pentru FRANCIA, se prime seunminemri și reclime la I>. EUGENE CRAINE me D robot 0 Prw ’Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. PHIL P* <-stOR Wun Reichszeulisplaz Nr. 2 și In I>. RUipliLF MOSE, Seilerstiitte Nr. 2 Wi»ii. Pentru ANGLIA la I. EUGEN: MICGUD Londra 61 'u Fleet Street. E. C. Manuscrisele ne publicate se vom arde Anul 7r. 30 bani ISemsfimmm. im JLsasMsy* Duminică Luni Marți Mereuri Joi Vineri Sâmbătă PATRONUL PILEI ! Resaritul Sinelui | Apusul Sershsi " ~<JM 5ií, "«'«a ~M68=‘ Sassjansiiea .72anu. 4 32 7 20 Troitia 4 31 7 21 Felx 4 30 7 22 1 Quart Zelestin 4 29 7 23 bemliard 4 28 7 24 1 Helena 4 27 I 7 25 , 1 Inba M. 4 26 * 7 26 Rapirea Bucovinei. Unu fioru rece, dă durere sfășietdre se resimte in aceste momente lugubre prin totu corpul națiunii române , din Ponta in Carpati, din Tibiscu in Delta Dudării. Sicofanții odioși înșirați in cârduri de sălbateci s’au pusu a serba astăzi pe pământul românescu, la lumina factelor modernei civilisațiuni, sabalul saului, 8aturnalele impure, in memoria traficului de țeri și popóre, in memoria alegrului asasinatu din anul 1775, Aprile 25. S’a serbatu ieri in Cernăuți și Sucéva răpirea frumósei Bucovine, lucefăru intre radiósele steluțe române. Insulta și profanațiunea sfruntată din partea celui mai fruntașu dușmanii, din partea răpitorului, dându-ne măgura pentru disprețul moralei și alu dreptului ultragiatu, ne dă in același timpui măsura pentru legitima indignatiune la poporul despoiații și răstignitu, măsura pentru oprobriul civilității. Este adesen resimțimântul victimei pusă faciă’n fadă cu calâul in purpură !... Acelu resimțimântu desceptat la sberătul orgieloru balcanante, prin surlele festinului destrematu, ne spune că doliul nostru, întrunirea noistră nu este unu simplu respinsu la uă provocare necivilă, ultragiatare și implă, dar că ■ este efectul unei dureri ce se dilată, se moștenesce, se transmite din generațiune in generațiune prin eclipul munților, prin mugetul bătrânului Istru, prin gemetele duiose și cadențate ale rîtrilor nóstre clasice, cari străbat tóte țările, tóte câmpiele române din patru unghiuri. Acelu resimtimentu primitu la sinul maternii nu se va perde câtu va fi Mobilia hotaru intre Moldova și Bucovina, Carpati intre România liberă și ț érile lui Menumorut, Claudiu și Gelit. Prin răpirea sacrilege a Bucovinei ni s’a profanați până și sântul mormântu alu marelui Ștefan, Domnul nebiruiții, atletul creștinătății, vitézul viteziloru. Adunați aici," noi nu vom mai chrama urgia cerului nici asupra precupețului fanariote, dragomanului trădător, și nici asupra imperiului mozaicu, detractorul, hidosul simbolic alu fățărniciei, gârbovit sub greutatea fărădelegilor din toți timpii, împovoratu de maledicțiunea, popórelor spoliate și asasinate , dar vom aduce omagiele nóstre suferințelor omagiose ce le indura sora română Bucovina, și care astăzi, indignată de hidosa sfruntare, ne cere unu cuventu de mângăiare! fiica de împărați răstignită, scăldată în sudare de sânge, purtându corona martirului, ne cere se urcă cu Calvarul pentru a spune lumii față cu caluii săi că este înjunghiată prin trădare, dar că va renasce ca Sfinxul din propria-i cenușă ! Ce a fostu pentru noi Bucovina, care era însemnătatea ei pentru lăcomia vecinilor, ne spune insuși Carnitz, cancelarul propiósei maiestăți creștine din casa Habsburgo-Lotingilor Mari» Teresia de tristă memoriă. „Prin Bucovina luăm in mânele nóstre chilia Moldovei,“ plcea meșterulu Kaunitz la 7 Fevr. 1775, Potemkin, favoritul Katerinei, ordonase cam totu pe același timpu a se pune pe porțile cetății Cherson „sentința de marte pentru Crimea, de visa moscovită cuprinsă in laconica inscripțiune : „acesta care conduce la Bizantin.“ Uă trecutóre prin inima Moldovei cerea și Austria la ’nceputu, după cum ne cere și astăzi unu micu drumulețu ; dér acelu drumulețu înghite plaiuri, cătune, districte întregi ; chilia lui Kaunitz, deschiz éndu in largu porțile Moldovei, conducea la gurele Dunării , visul secularii, visul de auru alu nesațiului nemțescu ! Lugubra pateră austriacă, leșinată pasere cu două capete furișindu-se prin acele porți, și-a ’nfiptu ghiarele in pântecele sacrului nostru pamêuiu. Pentru noi Bucovina— poreclită astfelu de puterea de tractare— era cea mai frumósa petră din coróna Moldovei, din coróna celui mai strălucitu Domnu românu, a marelui Stefan, gloria istoriei române. La 1699, Porta otomană respundea solilor poloni, cari veniseră la congresul din Carlovitz a cere Moldova pe sema Iagelonilor, „cum că era Moldovei nu pate să le o dea a le filor podană, fiindcă este volnică și Turcilor este închinată, éra nu cu sabia luată După 78 de ani, aceași Sublimă Portă amăgită și uluită deintrigănții lași și coiumpători, de venalii cei înalți demnitari fanarioți, uitându ceaa ce a fost respinsu Pololoniru la 1699, subscrie mișelescul actu de cea mai sfruntată și criminală despoiare, și, consacrând furtul, primi a se face complicea turpitudinii austriace ; din acelu momentu asasinatul s’a consumatu, in disprețul tuturoru legiloru moralei publice și private, eligindu-se jaful de țări și traficul de popore in principiu de dreptu publica aluginților. Grație acestui principiu monstru Moldova a fost sfâșiată pentru simpla greșală, căci era slăbită prin regimul bei— loru din blasfemitul Fanam, déru cu atâtu mai bogată in districte, sate și monastiri bune de furata ! Grație acelui furtu impudicii, Moldova pordu 178 mile pătrate de pamântu stremoșescu, 4 M târguri mari, 250 sate cuă poporațiune de 75 mii Români : ținutul Cernăuților, jumătate din ținutul Sucéca cu vechia și falnica capilă a Moldovei, Câmpii Slungu cu administrațiunea sa republicană, monastirile Putna, Sucevitza, Salica, Voronețul și alte atâtea locașuri sfinte, rădicate și înzestrate de vechii, vitejii și nemuritorii noștrii domni, s’au smulsu de la finul mamei. A... piua de 25 Aprile și 25 Fevruarie vă fi pentru Români in vecinicie uă Z’ de jale, uă Z* reai căci in acea Zi poporul românu s’a vezut despoiații de acele sfinte locașuri, scumpe sodore, locuri de mărire stemoșescă, locuri înrodite cu sângele eroilor străbuni. Astăzi tânăra victimă geme lănțuită, întinsă pe unu patu de spini, și noi să ne prosternăm vre in umilință, înclinând fruntea la secularii noștrii dușmani?! nu! nu! am comite crima de ies-maiestate națională. Le ascultăm versul ei duiosu ce se adresă la noi prin gura unui savantu poetu român. „Ca captivul în prinseră „Ea înclină fruntea 'n doru, „Cum se ’nclină mândra flore „Supt profundul picioru. * „Frați iubiți, dragi sorióre, „Prin flacăre de amoru, „Dați’mi vechia mea splendore, „Rupeți lanțul case sboru.“ Care a fostu sacrificiul de sânge, victoriele armelor austriace, ca se fie meritatură recompensă atâtu de bogată? Istoria Habsburgicói este săracă de lavre culese pe câmpul de luptă, săracă in monumente și trofee de vitejie, dar cu atâtu mai bogată in isbândele traficului de țări și popare, bogată in resultatul viclenielor diplomației sale corumpature. Intre gloriasele monumente istorice strălucesce asasinatul vitezului Mihai și al nemuritorului Grigorie Ghika. Proiectul austro-german de sugrumarea și spoliațiunea poporului român dateza din timpii cei mai vechi. Imperatorele Iosif, surnumitu celei mare ’și propusese a face unitatea Germaniei pe socotela gintei latine de la apusu și răsăriții, oferindu princisiorior germani țările române de la Dunărea de josu, provincii italice, părți din castele Franciei și ale Spaniei in schimbul pentru cătunele nemțesci ce se reclama cetare’e habsburgii in ideia unității germane. Prețul care s’a datu pentru răpirea Bucovinei a fostu : „Unu cuțitu cu petre scumpe oferitu lui Reis Effendi, câte-va bacșișuri in bani date dragomanului Moruz și agilelor turcesci.“ Acesta este memorbila victorie care o serbeza marele statu militar al Habsburgo-Lotringiloru, imperiul austromaghiar atât de bine-voitor Românilor. S’a pututu face, domnii mei, acésta precupeție umilitóre pentru precupeți ca și pentru victime, căci marele Ștefanui, Decebalul românu —care in atâtea rânduri a sfărmatu puterea Tătarilor, Ungurilor, Turcilor și Leșilor, ingenunchindu pe Matei Corvin, regele agilor, pe Baiazet Fulgerul, recucerind Podolia și Pocuția și puind stăpânirea pe șesurile Bugiagului,—era coborîtu in mormântu și Moldova devenită prada luptelor intestine, patrimoniul Fanarioților, nu mai era falnica, vitéza Moldovă de odinióra. Bucovina, sora doiósa, scumpa cósta ruptă din frumosul corpu alu Moldovei, ne chiamă de unu secul a i rupe lanțul, a’i da vechia ei splendóre și, neprimindu unu glasu de mângăiare, se resemnéza asceptându timpi mai striciți. Multe și sacre datorii de plătire poporul românu ! Mari răul de vindecații! Unu fiu alu Bucoviei, învățatul istoriografu românu A. Russo, facéndu unu studiu comparativu asupra marilor domni Românul Ștefan-celu-mare și Dacicul Decebalu, conchide prin următórea replesiune : „După 11 secule, Stefanu a rădicatu spada sângerósu, care ciipusi din mâna lui Decebalu , cine va fi chiămat se rădice spada purtată cu atâta gloria de Stefanu-Celu-mare, și... când?a Vigurósu ’ntrebare și gingașă ’n același timpu, ea denotă că’n vinele fiilor Români s'a pastratu sângele vitejilor Români. Cu bastarzii noștri vechi și noui in frunte, conduși de cei ce au lucatu și lucréza mereu la decadința nóstrá, mărindu urele și divisiunile intre frații d’unu sânge, c’unu patriotism!! vagu FOILETONU TRAGEDIILE PARISULUI «« Unu parisenii parisianu. (Urmare) E siguru câ cea mai mică lojă se vinde fără tocmela, ■ douezeci și cinci de luidon în agenții și câ nu se pute căpăta cu mai puțin de patruzeci de franci unu scaunu din fotoliele orchestrei !... Germina, de la căsătoria ei, citise cu unu forte mare interesu mai multe romane a autorului dramei.— Ea doria cu viociune se asiste la una din aceste solemnități dramatice pe care nu le cunosc, încă și care adună într unu teatru unu așa de mare numeru de celebrități, și cu două zile înainte de ânteia representație vorbi de acesta dorință înaintea lui George, pe cându posa. — Ei bine, dar,— strigâ P. de Grandlieu.— voiu aveauă lojă.. mi se pare ca asta’i ușorii... — Tocmai asta te'așală, vărul meu.— Zise Treian, e pre tărziu... — Esci siguru de acesta?... — Absolut aminte...— M’amu dusu ierise’mi iau unu fotoliu de orchestră opritu pentru mine de optu zile... —Afară de acestu fotoliu nu era nimicit... dar nimica... — Cu tote aceste nu se vace—replică vicontele—ca uă dorință formulată de Germina nu va fi fostu satisfăcută...— Vrei se-mi dai, iărul meu, unu condeiu, cernelu și hârtie ?... Armand de Grandlieu cunoscé pe autorul Aspasielor... Elu îi scrise: Două ore după acésta primi cu unu cuvéntu încântătoru, propria lojă a scriitorului. XXXVII. în fie-care dimineța D. de Croix*Dieu vedé pe George Trejan, și nu lipsia nici uă dată de a întreba cu de-amănuntul ceea ce se zisese în atelierul seu în ședința din ajunu. Aflându incidentul relativ la lojă, și căpătându astfel cu siguranță că vicontele și soția sa vom asista la ântăia representație a Aspasielor, baronul își frecă manele, se’ntorse acasă, consultă unu cornetu micu plinuu cu surese și informații mi de tóte natura, formulate întruă scriere ieroglifică pe care mimai elu o pute ’zițelege. Se duse apoi la cuartierul latinii și se scoborî din trăsură la ușa unei cafenele cu aparență bună situată aprópe de Odeon.—Cafeneua Borgia. Acesta cafene forte frecventată séra de către junimea din cuartalu, era în acesta momentu aprópe pustiu. Vă damă între doué etăți, cu ofată pretențiosu și dată cu artă dormită lângă comptuaru. Vr’să tiece fete, din care unele erau frumóse, și celelalte aveu celu puțin frumuseța dracului, ședendu pe divanuri în pase pline de abandonu, citiau dareîe stablimentului sau își dădea în cărți cu jocuri vechi de pichetu. Ele purtau costume de Italiene de la teatru, cu profusiune de bucle false și colane cu petre mari de stecla. Aceste Milanese de Batignolles, aceste Venețiane de Montmartre, aceste Romane de Montrouge, înlocuiau pe clasicii băieți cu vestă rotundă și peștelci albe, și Servian consumatorilor boekuri și peliade, absinturi și zimbete. In cuasi singurătatea unei a doua sale, uă Neapolitană fuma a lene ț gara unui studentu ascultându madrigalurile lui.— Uă alta face cu artă absintul unui sublocotenentu care’i cuprinsese talia cu pămânâ... Moravurile verstei de auru ! Croix-Dieu era unu bărbatu cu înfățioșarea înaltă, și nefiindu tocmai june, unu omu seriosu. Pe gemuri se vede d’inaintea ușei cupeua sa bine ținută, calul seu de sânge și visiteul seu James, tot atâtu de corectu și nu mai puțin importantu decâtu unu membru din camera înaltă. Tóte aceste paréu a constitui unu clientu escepțional.. Intrarea lui făcu sensațiune. Demoaselele cafenelei, părăsindu-și jurnalele, reușitele, și chiar pe studentu și pe sub-locotenentu, se grămădiră în jurul lui Baronul se onoră cu unu zimbetu, se apropia decomptuar, salută pe dama sulemenită și’s țlise: — Dacă nu me’nșelu, domnă, numerați printre obicinuiții d-vóstre pe unu gentleman anume căpitanul Grisolles... — Da, domnule... — Căpitanul aicei în acestu momentu, ve roga ? — Nu vine nici vă dată decâtu sora. — Ce este cu putință se-mi dați adresa lui ? — Nu, domnule, dar adresați-vă la Leocadia... — Leocadia?— repetă Croix Dieu. — Una din aceste dame...— Leocadie, servesce pe domnul... Că fată frumósa, care fără altă pregătire aru fi pututu figura în Muza lui Bortie, făcută reveranță și întrebă : * — Ce trebue se servescu domnului ? — Ce vei vroi, domnișoră... — Chartreuse ver le, atunci... ceea ce’mi place mai multu... Croix-Dieu se puse într’unu unghiu «Iu cafenelei. Domnișoră Leocadia aduse pe uă tabla năbuteică de Chartreuse și două păhăruțe, se instala fără ceremonie lângă baronii, umplu cele două pahare, se ciocni ușoru unul de altul, deșertă pe alu seu de dușcă clipindu dintr -un ochiu, pocni din limbă și Z 3e . — Dar ce întrebați pe D-na despre căpitanul Grisolles ? — Adresa lui numai...— o cunosci ?... — Acesta betică!.. — da o cunoscu...— ce vreți cu căpitanul Grisolles ? — Amu a’i propune oă afacere. — Un afacere bună ?...— Uă afacere unde suntu de căstigatu bini ? — Natura Înainte.— Far’ de asta naru fi bună...— Zice baronul ridendu. — Și nici unu pericolu ?... — Cum înțelegeți acesta ?... — Drace sciți... Grifelles e imprudenți...— Pentru unu da, pentru unu da, își atrage neplăcere... — S’a luatu deja de clanțu cu comisarul...— chiar ieri !icem.— „Păzește-te... într’un zior se te prindă...“— Elu ’mi-a zisu în nasu...— Ai dacă’luatu cunosce lumea cum îi cunoscu eu!...— suntu omeni cari ’și închpueseu că’i uă canalie, unu omu de nimicu ...— Ei bine, domnule, nicide-cum!.. gândiți-ve !... unu ex-ofițeriu de ordonanță a lui Garibaldi .... — Te asiguru, domnișdră, că n’are a se teme de nimicu cu mine...— Nu’lu voiu compromite nici într’unu chipu ..— replică baronul. — Aveți aerul unui omu șic... desiguru d-vostră nu sunteți din ai poliiei... (lisa Leocadia ;— amu se vă dau adresa...— Duceți vă în bulevardul St. M;chel, Nr. 127. nu întrebați nimicu pe portaru și suiți-ve la rândul alu șeselea Veți vedea fația scârii uă ușă cenușie, pe acea usa uä banda de hârtie lipită cu buline, și pe acea bandă aceste cuvinte scrise cu mâna: Sala de «rusie... — Bateți încetișoru de patru ori, una după alta, dacă Grisolleș va fi acasă, vă va descinde. — Vă mulțumescu multu domnișoră... — Nu vă beți chartreasa ? — Nu... Atunci mi-o adjudecu.. e păcatu a o lăsa se se perdă... Și domnișoră Leocadia deșertă alu duoilea păharuțu cum deșertase pe celu ântăiu.boix-Dieu ’i puse ’n mână uă piesă de Zecii franci. — Unu francu cinci-Zeci de plată...— Z se ea — ducu se v’aducu restul .. — Păstreze totu, domnișoră, te rogu.— restul e pentru informațiune. Baronul părăsi cafeneua Borgia, și câteva minute după acesta urca numerósele etige a casei de pe bulvardul St. Michel arătată de Leocadia. La alți șeselea vățu în laclă’i ușa cenușie și banda de hârtie ilustrată cu cuvintele : Sala de arme. Elu bătu încetișoru de patru ori trecură una sau două secunde, apoi ușa se deschise și unu barbatujune încâ se dădu ’a lături spre a lăsa pe vsitatoru se tracă facându’i salutul molitaru. Odaia în care întră baronul și care constituia totă locuința căpitanului Grisoltes, încerca se’și justifice titlul de sala de arme prin florete, misce și plastrane atârnate de păreți, dar oferia dimensiuni atâtu de’nguste încatu duoi adversari cari aru fi combătută între păreții sei, nu s’aru fi pututu depărta mai multu decâtu cu patru pași. Uă canapea patu forte în desordine, așezată lângă unu părete, mai micșura încă spațiul liberu. Unica ferestră n’avea perdele. Se vede pe sobă, ca în chipu de orologiu, unu micu bustu a Republicei purtându boneta frigiană zugrăvită stacoșu.— La drepta acestui bustu uă butescă de rachiu cuafată cu unu paharu ordinara, unu vasu de tutunu știrbatu și pipe mari. La stânga unu lighinuu, uă garafă, unu briciu, câteva alte obiecte de toaletă, șipușore de parfumuri și uă cutie cu pulbere de orezu. (Va urma).