Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-12-04 / nr. 93
m sm VRCH' piua hhHh -■ -- . * — -I - «-, - *■■ - ' — NOKMVU1 ° 16 Duminici H 17 Luni ■*- 13 Marți j 19 Mercuri •-I- 20 Joi H - 21 Vineri ca________22_______Sun bată _ PATRONUL DILEI Reierit al Soarelui Apusul Soarelu! Sf Apost. Ev Matei Păr. Grigorie ep. Neoces Mart. Platon și Roman Prof. Avdiași sf Varlaam Par. Grigorie Diacopolitul (sf) Int. in bis a M. D. Anost Filimon 14 15 16 17 18 19 20 44 4 44 4 22 21 23 22 22 92 La 17 Noem la 5 ore 35 m. dim. lumină nouă cu viforgeni și apoi bine. Ohm 3 Vineri Franz 7 19 4 23 § 4 Sâmbătă Barbara______ 7 20 4 22 | SI JL NOU PIORZ PATRONUL ZILEI | Razaritul S rclui | Apum I #regi | 28 Duminici F. I. Abel. Suit. 7 14 4 23 29 Luni Saturnius 7 15 4 23 30 Marți Andrian Ap. 7 10 4 23 Dec, 1 Mercuri Fligius 7 jj 4 23 2 Joi Bibiana 7 ig 4 22 ANUNCIURILE PAG1NEI 1. A VIS U La 1 Decembre espirandu unu mare No. de abonamentele ; domnii abonați, cari toescu a primi íóia și pe viitoru, suntu invitați a’și renoi abonamente câtu mai ne’ntârzietu pentru a nu suferi întrerum]>ere in primirea taei. Asemine acei din D-lor cariul datorescu din trecutu suntu rugați se bine-voiască a ne achita câtu mai curându. Administrațiunea HERGHELIA DE LA SISCIL Íomânia Hai» Județul Suceava La 1 oră d(parte de Fcstiuni. In filele de Dec. 1875 se va ține prima licitațiune publică pentru veneiiea Iepilor, harmasarii, menzi, menzele, «pur sang" din herghelia de cai englezești de la Șosea, și anume: 8 Iepe fátAtóre «pur sang». 3 Minze născute in 1872 în care: «Giseldi» care a câștigat în anul 1875 intăiul prețu, de 3000 f. n. la Iași, și acel de 5000 f. n. la București. 4 Mânze născute în 1873. 1 Mânzu născutu « 2 Mânze născute in 1874 1 Mânzu născutu « 4 Mânze născute în 1875 1 Mânzu născutu « M lIABEAU, Harmasaru născutu in 1872, care a câștigatu în 1875 prețul de 5000 f. n. la Iași, și acel de 10,000 f. n. la București. DUGLAS, Harmasar născut în 1872, care a împărțitu în 1875 premiulu de 2500 1. n. la Iași. «Caii de 3 și 4 ani vor pute alerga la alergările de cai din tomna 1876 de la Iași și de la București”. Deschiderea Sesiunii legislative 1875—1876 Sâmbătă, 15 Novembre, s’a cântată unu Te-Deum la biserica catedrală, din București, în presența I D, senatori și deputați, a DD. miniștri și a înaltelor autorități a Statului. După terminarea serviciului divinu au mersu in sala ședințelor Camerei deputaților unde au luatu locu: Curtea de casație, în a doua tribună din stânga tronului, lângă tribuna diplomatică; Curtea de compturi in a doua tribună din drepta tronului; membrii curților de apelu, a tribunalelor de prima instanță și autoritățile administrative și comunale în tribuna oficială din sația Tronului. Primele bănci a Camerei din drepta tronului erau ocupate de senatori; deputații ocupau stânga și centrul. O salvă de una sută și unu de tunuri a anunciatu plecarea Domnitorului de la palatul princiara. La amiații Măria Sa intră in sala ședințelor Camerei deputaților, urmatu de casa sa militară. Domnitorul a fostu primitu la peronii de DD, președinți ai Senatului și Camerei deputaților împreună cu biurourile și de DD. Miniștri. Miniștrii luându locu în jurul Măriei Sale și statul-major princiaru în emicercu, Principele a datu citire următorului Mesagiu : Domniloru Senatori, Domniloru Duputați, Amu venitu cu cea mai mare plăcere în mițliloculu D-vóstre pentru a deschide sesiunea ordinară a Corpuriloru legiűtőre. După ce, prin legile și resursele votate in Legislatura trecută, Țara a îndeplinitu esactu obligațiunile contractate în anii de mai ’nainte și sa pusu pe calea unei temeinice organisări, este momentulu venitu de a ne opri cu creațiuni noue și a da poporului timpulu neapă artu trebuinciosu pentru a se folosi de ceea ce a dobândiții. Mai tóté pro iectele de legi cari vom forma obiectulu desbaterilor D-vóstre în decursulu acestei sesiuni, suntu deja depuse pe biroulu Camerei Domnilor Deputați. Prima cestiune de care veți avea a vă ocupa este budgetulu rectificativu pentru anulu viitura. Cum știți, acestu budgetu a iostu votatu cu unu deficitu de 7 milione, a cărui acoperire prin noule resurse rămânea a vi se propune de către ministeri in acesta sesiune. Principala măsură insă, ce v’o propune guvernulu meu, este o energică redicțiune a cheltuieleloru în tóte ramurele administrative. Amănăndu pentru unii tănjiu unele îmbunătățiri, restrângăndu tote cheltuielile la strictulu necesarii și propunându-vă, pentru neînsemnata sumă ce mai renume, alte mijUode. Guvernulu este in pustiie a vă presenta budgetul anului viitorii echilibratu, fără a impune terei sarcini nouă. Acesta stare de lucruri o constatu și v’o anunța cu mulțumire. Ea va contribui a întări credituru statului in afară și a da dreptate acelora cari au știutu a despărți desvoltarea economică a României de vicisitudine’ 1 finanțiare ale altor state, ce nu ne atingu intru nimicu. Domnilor Senatori, Domnilor Deputat. Relațiunile nóstre cu Statele străine suntu din cele mai satisfăcătore. Negocieri suntu pendinte pentru a regula prin noui convențiuni interesele comune și a strânge mai de aprópe legătu; ele ce ne unescu cu puterile garante. Evenimentele ce ,se petrecu în cealaltă parte a Dunărei nu putemu decat a le urmări cu o viuă atențiune. Mulțumită posițiunei nóstre favorabile, amu fostu pană acum în stare a continua calea pnoinicei reorganisări in lăuntru, care răspunde așa de multa la trebuințe, deplina și libera desvoltare economică a țărei și înaintarea ei spre posițiunea cei este indicată atâtu prin însemnătate" teritorială, câtu și prin crescendulu progresu alu poporului, rom ü și pentru viitorii regulatorii politicei Nóstre. Țara urmărește cu interesu deschiterile D-vóstre, și Eu spera că și in acesta sesiune Corpurile Legiuitóre voru continua în liniște și în armoniă cu Guvernulu Meu îndeplinirea misiunei loru. Dumnezeu se bine-cuvinteze lucrările D-vóstre. Carat. (IJrineze semnăturile d-lor Miniștri) România si Politica germana in Orientu Juriciare) In 1866, temendu-se d’a nu se renoui aceste încercări, constituanta înscrise in constituțiune unu articol, prin care declară curatu și formil că teritoriul României este inalienabil și că nici odată nu va pute fi colonisata cu populațiuni de rasă străină. In momentul chiar cându unu principe străinu ii era impușit, acesta însemna că, dacă țara a fostu silită să se supuie dorinței guvernului francesu, ea nu înțelegea nicidecum a’și lăsa destinele la caprițiele noului capit alu puterii esecutive. Dar germanii nu acceptaseră aceste noue măsuri de escludere, pentru a căuta alte căi care se-i pot duce la scopurile lor. Ei sciau că in țările de rasă eterogenă, ce aparținu actualminte Austriei sau Prasei, ca Boemii, Galiția, Posmnania, Bucovina, celu mai puternicu aginte de germani care unesc Evreul, Ebreul Ilisu polonesu, care, prin limba, prin educațiunea și instrucțiunea lui,—cându o are, nu este in realitate decât unu German de religiune mosaică, ale căruia tote tendințele suntu germane și care nu pote exercita decât sub protecțiunea Germaniei și Austriei numerose industrii, diai de cele mai multe ori nu se potu mărturisi și prin care își câștigă pânea. Ceea ce a ciatit resultate așa de bune în țările slave și române supuse străinului, nu pute lipsi de a fi asemenea resultate esceiente și în România liberă. Pe de altă parte, România se și obicinuise cu prezența acestora ființe cari începuseră de câtva timpu a se împrăștia mai alesu in Moldavia, pentru a-și exercita aci speculațiunile lor. Prin urmare cu multă ușurință și pe nesimțite, se pute strecura in acesta fără unu numero și mai mare, fără a descopti vreo neliniște. Evreul presentă încă unu altu avintagiu ca precursoru ai Germanilor. Mijlocele ce elu intrebuințdză pentru a’și câștiga viața, a’și face avere, sunt atât de revoltătore, incâtu pe lângă dânsul speculatorul german pare totu ce cât e mai onestu și mai umanu. Acesta din urmă, grațiă compeisiunii, pate să se introducă printre populațiuni și să fie primitu cu nu pre multă repulsiune. Afară de acesta, Evreul e mai multu sau mai puținu nomadu. Cându elementul german a devenitu destul de puternicu într’o localitate, pentru a se pute ajuta unii pe alții, elu scie fórte bine să se desbăreze de Ebrei, cari de aci înainte ,i-ar aduce numai vătămare. Elu îi împinge mai departe și au chipul acesta își prepară noule căi. Acești s’a și intemplatu in țările de cari vorbirămu mai susu. Acesta este tactica adoptată și pentru România. De la 1856, Ebreii cari, in Galiția și Posnania, nu mai erau utili operei de germanizare, fură împinși către fruntariele române. Intr’unu spațiu de 15 ani, numărul lor, care odiniară de - abia trecea peste 100000, ajunse la îngrijiătorei cifră de 400 pană la 450,000. Câtu timpu se mărginiră a-și exercita industriele lor în orașe fără a atrage politicesce atențiunea asupra lor, Românii nu se pre îngrijiră. Dar cându înfimpându cercul esploatațiunii lor asupra satelor, pe cari le desclară reducând pe țerani la miseriă, începură a invoca cu sgomotu intervenirea autorităților consulare germane și austriace in afaceri ce manum FOILETONU____ TRAGEDIILE PARISULUI 89 Unu. parigen parisianu. (.Urmare.) Portița nu mai era ’nchisă. Juna femeie putu ajunge ’n apartamentul seu făr' a întâlni pe nimeni. — Ea se desbrăca cu multă greutate căci hainele séle umede i se lipiai de corpu. — Făcu unu pachetu din acestu costumu, atâtu de eleganta nu ajunu in simplicitatea lui, și care nu mai era acum decâtu uă gramadă de peteci ude. — Ascunse acestu pachetu in fundul unei mobile a cărei cheie o lua. — — Trase reverele împinse de ea înainte de plecare, apoi după ce lua aceste precauțiuni, se puse ’n patu și leșină. Femeia sa din casă, întrându in apartamentu pe la orele none, o găsi fără cunoștință. Acesta cameristă, înspăimântată, scose țipete tari, chema ajutoru, încerca dar în zadar, d’a reînsufleți pe stăpână sa și fini de unde aru fi trebuitu se ’ncepă, adecă că trimise s’aducă pe medicul vicontelui. In sera acelei Ide,— când sosi D. de Grandlieu pe care’lu ascentau a doua zli, — nisce friguri îngrozitore consumau pe Germina, și doctorul se temea de uă fluxiune de peplu a cărei origină nu’și o explica. Finele partu,a doua. PARTEA A TREIA Diuali Binet, I. Filip de Croix-Pieu întrându a doua zi dimineață la dânsul, in strada St. Lazar, găsită scrisóre venită prin poștă. On aruncătură de ochi îi fu d’ajunsu pentru a recunoște scrisorea de pe adresă. Era aceea a umrrii »tistele anonime:—elu rupse coperta cu uă grabă febrilă. Fată ce citi. »X. Y. Z cunosce ’n adevĕr forte bine înalta inteligință a d-lui baron spre a admite că’i póte trece unu singuru momentu prin gându d’a prinde de clone ori uă vulpe viciană cu aceeași momelă. „X. Y. Z. scie prin urmare că n’are a se teme de nimic, dar încrederea nu se comandă, și cu tote aceste se va păzi. „Dacă înse d. baron, mișcata de intențiunea delicata și generosă de a șterge trecutul, doresce să se corespundă cu X. Y. Z. in interesul acestui din urmă, pute a’i scrie sub conertă dublă la adresa D-șoarei Anita, trada de.s Saussaies, Nr.***‘l Coix-Dieu strînse scrisorea cu un suspin de ușurare murmurând : — A respunsu.. Asta’i totu ce voiam, și acum suntu aprópe liniștitu... Am lasatu pe naivul nostru amicu, Octav Gavard, absorbindu-se cu pasiune in acea muncă importantă ce consista in a potrivi rime cam șchioape la nisce linii neregulate, — sub protestu de literatură, — totulu in onorea Dinahei Bluet, debutanta din Aspasii. După ce sunele produse, cu mare greutate, două leci și patru din aceste linii pe care le lua dreptu versuri, se reciti cu voce tare, nu făcu nici uă dificultate de a’și o mărturisi lui însuși că era organ’satu și că aru fi pututu, ca și unu altuiu dacă nu mai bine decâtu unu altuia, se’și facă calea in cariera litereioru. — Nu, sunt admirabilii,leu! și ti am nevoie se ’mi o spună alții!... strigă elu in formă de conclusie. Recopia, cu cea mai frumósa scrisóre a sa, elucubrațiunea sa, lirică pe care avu îngrijire d’a o semna cu tóte literele, compuse unu buchet monstru, asemene cu acele cu care Sergie Aldeonof înăbușia uadinioră pe Fanny Lambert la St. Petersburg,—se îndreptă spre teatru,—unu comisioner bine plătită, primi misiunea de a duce flori și poesie in loja Dinadei Blues,—și Octav însuși, încărcații cu alte două buchete de dimensiune mai puțin imposantă pe care o și propunea a le arunca ingenuei, lua posesiunea unei avanscene de rosu, cu unu bunu cuartu de oră înainte de ridicarea cortinei, și acolo, deliciosu apăsat de acea vivificătóre și sântă erupțiune care face se bată inimile de douo tzeci de ani și pe care n’o cunoscuse păn’ in acea zi, așteptă. Sára fu unu farmecu pentru dânsul și trecu ca fulNici una din futunele din timnu nu se re’nnoi in sală. Bunul publicu de la representațiunea a doua se păzi de a se arata, ca cehi de la ânteia, iritata, cărutoru, ostilu,a găsi plăcere, se amuză și aplaudă. Dinah Bluet, asigurată de la intrarea ei in scenă de fisionomia bine-voitore a spectatorilor, desfășură, încă mai bine decâtu in ajunu, seducerile junelui seu talentu mlădiosu, distinsa, atingétoru, și primiră adevărată ovaziune. Mai multe buchete, cu totul desinteresate, se adăogiră pe lângă buchetele amorose a lui Octav Gavard și călură la piciorele debutantei, care era forte veselă și aprope condusă de marele seu succesu. N’aveau nevoie se spunemu că îndată după căderea cortinei, la finele actul din urmă, galantul își părăsi locul și alergă se se pună la strajă, după cum o făcuse deja in săra precedentă, lângă portița de eșire a comedienilor. — Dac’aru puté fi singură,— se gândia elu.— Ce șansă !..— T-ași spune îndată că suntu autorul versurilor... —sau nu cunoscu femeile, ceea ce m’aru surprinde muftu, sau au trebuitu se producă asupra ei unu efectu admirabilul ..—-Oferu d’a paria doue-zeci și cinci de lurdori contra a cinci-leci centime că a petrecutu timpul antractelor pentru a le învăța pe de rostu...— Va fi flatată de sigurii, bieta mititică, de a face cunoștința unui june atâtu de șicu, avându originalitate și care o adoreze... Șansa, visată de Octav, îi dădu greșit din nenorocire. Cându apăru Dinah Bluet, îfnvălită in largul seu tartana, cu capul în camușonul seu de flaue albastră, și ducându unu braciu întregit de buchete printre care galantul recunoscu pe celu mai voluminosu din ale sele, mătușa sa, lunga și sunga bătrână, a cărei siluetă amu schițat’o, îi merge ’n urmă. A aborda ne luna teză era imposibilu făr’ a se espune la înhumările bătrânei.— Octav nici se ’ncercă și se mulțumi a urma pe cele două femei la distanță, păli’ in momeau cându le vețini dispărându in casa cea naltă și urâtă de strada Marais-St.-Martin, a cărei portiță se reînchise după dânsele. — Lanriști!—se gândi galantul,— acesta nu mai póte dura astfel cu!...—trebue numai decâtu se găsescu aumițiilecu dibăcia de a’mi menagiauă întrevedere cu midilecu dibaciu de a’mi menagiauă întrevedere cu micuța!.. — Da, chiar de aru trebui se compara singura uă piesă pentru teatrul seu și a’i da rolul celu mai lungu...— Nu trebue se fie tocmai greu de a inventa uă frumosa melodramă...—suntu siguru că voi avea idei originale și de unu caracteru strașnicii... Cându face cineva versuri ca a mele, a scrie in presă e chiar nimicu!... Soimu deja, printr’unu cuvântu a lui Octav către Croix-Dieu, că portarul din strada Marais-St-Martin— (au portaru de modelul vechiu, după june)—era accesibilii. Moștenitorul miliónelor răposatului Gavard se’ntorse a doua(zi spre a dialoga cu acelu funcționari și n’avu nici uă greutate de a’lu pune cu totul la disposiunea sa, arucându’i plăcinta de aurii care, dacă trebue se credemu mitologia, îmblân lia pe Cerber însuși. Fiu află că nici-vă-dată, dar nici-uă-dată, Dinah Blues nu eșta făr’ de mătușa sa.— Bătrână femeie o Țisoșia la repetiții, se’ntorcé cu densa și o reconducé sora la teatru, de unde amu reflutu c’le duce înapoi. Numai, după terminarea repetițiunilor, devenia, probabilu că luna féta petrece ’n casă cea mai mare parte din Zile. Pare nu mai puțin probabilii că mătușa, domnișora Melania Perdrean, negligia din timpu ii timpii funcțiunile sale de câne de pază, fie spre a se duce se faci afară cumperăturele indispensabile celui mai umilit menagiu, fie spre a tăia la palavre cu vrejă vecină. A utiliza aceste absențe de mai multu sau mai puț in lungă durată era lucru elementaru, dar, pentru a profita de densele, trebuia se le cunoscă. Fu convențiu ca Octav se petrecă in tote după amende într'un cafenea din strada Marais, cu totul lipsiți de clientelă elegantă, și portarul se alerge a-i da de Veste îndată ce mătușa Dinadei Bluet va eși. Trecură două file in timpul cărora bătrâna nu puse piciorul afară. Silitu avea mulțime de jumătăți de cesce de care cu ciare, mulțime de păhăruțe de imitațiune de Char treuse verde, și redusa la atingétórea citire a célom trei singure (Bare a stabilimentului: Silele, Rapaci și Tintamarre, lui Octav îi era urâta peste măsură, fi i se pare că simte răsărindu’i peru albu pe cami Cind însera, se consola instalandu-se în avanscena de josu închiriată ern pentru totă duata repeentațiumilor Aspasielor, și se cutremura de bucurie cîndu, din bitem mare, dulcea și pura privire a Dinadei Blues îlu atinge în trecutu. (Va urma), gerul.