Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-12-04 / nr. 93

m sm VRCH' piua hhHh -■ -- . * — -I - «-, - *■■ - ' — NOKMVU1 ° 16 Duminici H 17 Luni ■*- 13 Marți j 19 Mercuri •-I- 20 Joi H - 21 Vineri ca________22_______Sun bată _ PATRONUL DILEI Reierit al Soarelui Apusul Soarelu! Sf Apost. Ev Matei Păr. Grigorie ep. Neoces Mart. Platon și Roman Prof. Avdia­și sf Varlaam Par. Grigorie Diacopolitul (sf) Int. in bis a M. D. Anost­ Filimon 14 15 16 17 18 19 20 44 4 44 4­­ 22 2­1 23 22 22 92 La 17 Noem la 5 ore 35 m. dim. lumină nouă cu vifor­geni și apoi bine. O­h­m 3 Vineri Franz 7 19 4 23 § 4 Sâmbătă Barbara______ 7 20 4 22 | SI JL NOU PIOR­Z PATRONUL ZILEI | Razaritul S rclui | Apum I #re­gi | 28 Duminici F. I. Abel. Suit. 7 14 4 23 29 Luni Saturnius 7 15 4 23 30 Marți Andrian Ap. 7 10 4 23 Dec, 1 Mercuri Fligius 7 jj 4 23 2 Joi Bibiana 7 ig 4 22 ANUNCIURILE PAG1NEI 1. A VIS U La 1 Decembre espirandu unu mare No. de abonamentele ; domnii abonați, cari toescu a primi íóia și pe­ viitoru, suntu invitați a’și re­­n­oi abonamente câtu mai ne’ntâr­­zietu pentru a nu suferi întrerum­­]>ere in primirea taei. Asemine acei din D-lor cari­ul datorescu din tre­­cutu suntu rugați se bine-voiască a ne achita câtu mai curându. Adm­i­n­is­tr­ațiun­ea HERGHELIA DE LA SISCIL Í­omânia Hai» Județul Suceava La 1 oră d(parte de Fcstiuni. In filele de Dec. 1875 se va ține prima licitațiune publică pentru ven­eiie­a Iepilor, harm­as­arii, m­enzi, menzele, «pur sang" din herghelia de cai engle­­zești de la Șosea, și anume: 8 Iepe fátAtóre «pur sang». 3 Minze născute in 1872 în care: «Giseldi» care a câștigat în anul 1875 intăiul prețu, de 3000 f. n. la Iași, și acel de 5000 f. n. la București. 4 Mânze născute în 1873. 1 Mânzu născutu « 2 Mânze născute in 1874 1 Mânzu născutu « 4 Mânze născute în 1875 1 Mânzu născutu « M lI­ABEAU, Harmasaru născutu in 1872, care a câștigatu în 1875 prețul de 5000 f. n. la Iași, și acel de 10,000 f. n. la București. D­UGLAS, Harmasar născut în 1872, care a împărțitu în 1875 premiulu de 2500 1. n. la Iași. «Caii de 3 și 4 ani vor pute alerga la alergările de cai din tomna 1876 de la Iași și de la București”. Deschiderea Sesiunii legislative 1875—1876 Sâmbătă, 15 Novembre, s’a cântată unu Te-Deum la biserica catedrală, din București, în presența I­ D, senatori și deputați, a DD. miniștri și a înaltelor autorități a Statului. După terminarea serviciului divinu au m­ersu in sala șe­dințelor Camerei deputaților unde au luatu locu: C­urtea de casație, în a doua tribună din stânga tronului, lângă tribuna di­plomatică; Curtea de compturi in a doua tribună din drepta tronului; membrii curților de apelu, a tribunalelor de prima instanță și autoritățile administrative și comunale în tribuna oficială din s­ația Tronului. Primele bănci a Camerei din drepta tronului erau ocupate de senatori; de­putații ocupau stânga și centrul. O­ salvă de una sută și unu de tunuri a anun­­ciatu plecarea Domnitorului de la pa­latul princiara. La amiații Măria Sa in­tră in sala ședințelor Camerei deputaților, urmatu de casa sa militară. Domnitorul a fostu primitu la peronii de DD, pre­ședinți ai Senatului și Camerei deputa­­ților împreună cu biurourile și de DD. Miniștri. M­iniștrii luându locu în jurul Măriei Sale și statul-major princiaru în em­i­­cercu, Principele a datu citire urmă­torului Mesagiu : Domniloru Senatori, Domniloru Duputați, A­mu venitu cu cea mai mare plăcere în mițliloculu D-vóstre pentru a deschide sesiunea ordinară a Corpuriloru legiű­tőre. D­upă ce, prin legile și resursele vo­tate in Legislatura trecută, Țara a în­­deplinitu esactu obligațiunile contractate în anii de mai ’nainte și s­a pusu pe calea unei temeinice organisări, este mo­­mentulu venitu de a ne opri cu crea­­țiuni noue și a da poporului timpulu nea­­pă artu trebuinciosu pentru a se folosi de ceea ce a dobândiții. Mai tóté pro­ iectele de legi cari vom­ forma obiectulu desbaterilor D-vóstre în decursulu aces­tei sesiuni, suntu deja depuse pe biroulu Camerei­ Domnilor Deputați. Prima cestiune de care veți avea a vă ocupa este budgetulu rectificativu pen­tru anulu viitura. Cum știți, acestu bud­­getu a iostu votatu cu unu deficitu de 7 milione, a cărui acoperire prin noule resurse rămânea a vi se propune de că­tre ministeri in acesta sesiune. Princi­pala măsură insă, ce v’o propune gu­­vernulu meu, este o energică red­icțiune a cheltuieleloru în tóte ramurele admi­nistrative. Am­ănăndu pentru un­ii tănjiu unele îmbunătățiri, restrângăndu tote ch­el­­tuielile la strictulu necesarii și propu­­nându-vă, pentru neînsemnata sumă ce mai renume, alte mijUode. Guvernulu este in pustiie a vă presenta budgetul anului viitorii echilibratu, fără a impune terei sarcini nouă. A­cesta stare de lucruri o con­statu și v’o anunța cu mulțumire. Ea va contri­bui a întări credituru statului in afară și a da dreptate acelora cari au știutu a despărți desvoltarea economică a Ro­mâniei de vicisitudine’ 1 finanțiare ale altor state, ce nu ne atin­gu intru nimicu. Domnilor Senatori, Domnilor Deputat. R­elațiunile nóstre cu Statele străine suntu din cele mai satisfăcătore. Nego­­cieri suntu pendinte pentru a regula prin noui convențiuni interesele comune și a strânge mai de aprópe legătu; ele ce ne unescu cu puterile garante. Evenimentele ce ,se petrecu în cea­laltă parte a Dunărei nu putemu de­cat a le urmări cu o viuă atențiune. Mul­țumită posițiunei nóstre favorabile, amu fostu pană acum în stare a continua ca­lea pnoinicei reorganisări in lăuntru, care răspunde așa de multa la trebuințe, de­plina și libera desvoltare economică a țărei și înaintarea ei spre posițiunea cei este indicată atâtu prin însemnătate" teritorială, câtu și prin crescendulu pro­­gresu alu poporului, rom ü și pentru viitorii regulatorii politicei Nóstre. Ț­ara urmărește cu interesu desch­iterile D-vóstre, și Eu spera că și in acesta sesiune Corpurile Legiuitóre voru con­tinua în liniște și în armoniă cu Gu­­vernulu Meu îndeplinirea misiunei loru. D­umnezeu se bine-cuvinteze lucrările D-vóstre. Carat. (IJrineze sem­năturile d-lor Miniștri) Rom­ânia si Politica germana in Orientu­­ Juriciare) In 1866, temendu-se d’a nu se renoui aceste încercări, constituanta înscrise in constituțiune unu articol, prin care de­clară curatu și formil că teritoriul Ro­mâniei este inalienabil și că nici odată nu va pute fi colonisata cu popula­­țiuni de rasă străină. In momentul chiar cându unu principe străinu ii era im­pușit, acesta însemna că, dacă țara a fostu silită să se supuie dorinței guver­nului francesu, ea nu înțelegea nici­de­­cum a’și lăsa destinele la caprițiele nou­lui capit alu puterii esecutive. D­ar germanii nu acceptaseră aceste noue măsuri de escludere, pentru a cău­ta alte căi care se-i pot­ duce la sco­purile lor. Ei sciau că in țările de rasă eterogenă, ce aparținu actualminte Aus­triei sau Prasei, ca Boemii, Galiția, Posmnania, Bucovina, celu mai puternicu aginte de germani care un­esc Evreul, E­­breul Ilisu polone­su, care, prin limba, prin educațiunea și instrucțiunea lui,—­­cându o are, nu este in realitate decât unu German de religiune mosaică, ale căruia tote tendințele suntu germane și care nu pote exercita decât sub protec­­țiunea Germaniei și Austriei numerose industrii, diai de cele mai multe ori nu se potu mărturisi și prin care își câș­tigă pânea. Ceea ce a ciatit resultate așa­­ de bune în țările slave și române su­­­­puse străinului, nu pute lipsi de a fi asemenea resultate esceiente și în Ro­mânia liberă. Pe de altă parte, Româ­nia se și obicinuise cu prezența acestora ființe cari începuseră de cât­va timpu a se împrăștia mai alesu in Moldavia, pen­tru a-și exercita aci speculațiunile lor. Prin urmare cu multă ușurință și pe nesimțite, se pute strecura in­ acesta fă­­ră unu numero și mai mare, fără a des­­copti vre­o neliniște. E­vreul presentă încă unu altu avin­­tagiu ca precursoru ai Germanilor. Mij­­locele ce elu intrebui­nțdză pentru a’și câștiga viața, a’și face avere, sunt atât de revoltătore, incâtu pe lângă dânsul speculatorul german pare totu ce cât e mai onestu și mai uma­nu. Acesta din urmă, grațiă comp­eisiunii, pate să se introducă printre populațiuni și să fie prim­itu cu nu pre multă repulsiune. A­fară de acesta, Evreul e mai multu sau mai puținu nomadu. Cându elemen­tul german a devenitu destul de puter­nicu într’o localitate, pentru a se pute ajuta unii pe alții, elu scie fórte bine să se desbăreze de Ebrei, cari de aci înainte ,i-ar aduce numai vătămare. Elu îi împinge mai departe și au chipul a­­cesta își prepară noule căi. Acești s’a și intemplatu in țările de cari vorbirămu mai susu. Acesta este tactica adoptată și pentru România. D­e la 1856, Ebreii cari, in Galiția și Posnania, nu mai erau utili operei de germanizare, fură împinși către frunta­­riele române. Intr’unu spațiu de 15 ani, numărul lor, care odiniară de - abia tre­cea peste 100000, ajunse la îngrijiăto­­rei cifră de 400 pană la 450,000. C­âtu timpu se mărginiră a-și exercita industriele lor în orașe fără a atrage p­oliticesce atențiunea asupra lor, Româ­nii nu se pre îngrijiră. Dar cându în­­fimpându cercul esploatațiunii lor asupra satelor, pe cari le desclară reducând pe țerani la miseriă, începură a invoca cu sgomotu intervenirea autorităților consu­lare germane și austriace in afaceri ce manu­m FOILETONU____ TRAGEDIILE PARISULUI 89 U­nu. parigen parisian­u. (.Urmare.) Portița nu mai era ’n­chisă. Juna femeie putu ajunge ’n apartamentul seu făr' a întâlni pe nimeni. — Ea se desbrăca cu multă greutate căci hainele séle umede i se lipiai de corpu. — Făcu unu pachetu din acestu costumu, atâtu de eleganta nu ajunu in simplicitatea lui, și care nu mai era acum de­câtu uă gramadă de peteci ude. — Ascunse acestu pa­chetu in fundul unei mobile a cărei cheie o lua. — — Trase reverele împinse de ea înainte de plecare, apoi după ce lua aceste precauțiuni, se puse ’n patu și leșină. Femeia sa din casă, întrându in apartamentu pe la orele none, o găsi fără cunoștință. Acesta cameristă, înspăimântată, scose țipete tari, ch­­ema ajutoru, încerca dar în zadar, d’a reînsufleți pe stăpână sa și fini de unde aru fi trebuitu se ’n­­cepă, adecă că trimise s’aducă pe medicul vicontelui. In sera acelei­­ Ide,— cân­d sosi D. de Grandlieu pe care’lu ascentau a doua zli, — nisce friguri îngrozitore consumau pe Germina, și doctorul se temea de uă fluxiu­­ne de peplu a cărei origină nu’și o explica. Finele partu­,a dou­a. PARTEA A TREIA Diuali Binet, I. Filip de Croix-Pieu întrându a doua­ zi dimineață la dânsul, in strada St. Lazar, găsi­tă scrisóre venită prin poștă. On aruncătură de ochi îi fu d’ajunsu pentru a recu­­noște scrisorea de pe adresă. Era aceea a um­rrii »t­is­­tele a­nonime:—elu rupse coperta cu uă grabă febrilă. Fată ce citi. »X. Y. Z cunosce ’n adevĕr forte bine înalta inteli­­gință a d-lui baron spre a admite că’i póte trece unu singuru momentu prin gându d’a prinde de clone ori uă vulpe viciană cu aceeași momelă. „X. Y. Z. scie prin urmare că n’are a se teme de ni­mic, dar încrederea nu se comandă, și cu tote aceste se va păzi. „Dacă înse d. baron, mișcata de intențiunea delicata și generosă de a șterge trecutul, doresce să se cores­pundă cu X. Y. Z. in interesul acestui din urmă, pute a’i scrie sub conertă dublă la adresa D-șoarei Anita, trada de.s Saussaies, Nr.***‘l Coix-Dieu strînse scrisorea cu un suspin de ușurare murmurând : — A respunsu.. Asta’i totu ce voiam, și acum suntu aprópe liniștitu... Am lasatu pe naivul nostru amicu, Octav Gavard, ab­­sorbindu-se cu pasiune in acea muncă importantă ce con­sista in a potrivi rime cam șchioape la nisce linii nere­gulate, — sub prote­stu de literatură, — totulu in onorea Dinahei Bluet, debutanta din Aspasii. După ce sunele produse, cu mare greutate, două­­ leci și patru din aceste linii pe care le lua dreptu versuri, se reciti cu voce tare, nu făcu nici uă dificultate de a’și o mărturisi lui însuși că era organ’satu și că aru fi pu­­tutu, ca și unu altuiu dacă nu mai bine decâtu unu al­tuia, se’și facă calea in cariera litereioru. — Nu, sunt admirabilii,­­leu! și ti am nevoie se ’mi o spună alții!... strigă elu in formă de conclusie. Recopia, cu cea mai fr­um­ósa scrisóre a sa, elucubra­­țiunea sa, lirică pe care avu îngrijire d’a o semna cu tóte literele, compuse unu buchet monstru, asemene cu acele cu care Sergie Aldeonof înăbușia ua­dinioră pe Fanny Lambert la St. Petersburg,—se îndreptă spre tea­tru,—unu comisioner bine plătită, primi misiunea de a duce flori și poesie in loja Dinadei Blues,—și Octav în­suși, încărcații cu alte două buchete de dimensiune mai puțin imposantă pe care o și propunea a le arunca in­genuei, lua posesiunea unei avan­scene de rosu, cu unu bunu cuartu de oră înainte de ridicarea cortinei, și a­­colo, deliciosu apăsat de acea vivificătóre și sântă erup­­țiune care face se bată inimile de douo­ tzeci de ani și pe care n’o cunoscuse păn’ in acea­­ zi, așteptă. Sára fu unu farmecu pentru dânsul și trecu ca ful­Nici una din fu­­­tunele din timnu nu se re’nnoi in sală. Bunul publicu de la representațiunea a doua se păzi de a se arata, ca cehi de la ânteia, iritata, căru­toru, ostilu,a găsi plăcere, se amuză și aplaudă. Dinah Bluet, asigurată de la intrarea ei in scenă de fisionomia bin­e-voitore a spectatorilor, desfășură, încă m­ai bine decâtu in ajunu, seducerile junelui seu talentu mlădiosu, distinsa, atingétoru, și primi­ră adevărată ovaziune. M­ai multe buchete, cu totul desinteresate, se adăogiră pe lângă buchetele amorose a lui Octav Gavard și că­­­lură la piciorele debutantei, care era forte veselă și a­­prope condusă de marele seu succesu. N’aveau nevoie se spunemu că îndată după căderea cortinei, la finele actul din urmă, galantul își părăsi locul și alergă se se pună la strajă, după cum o făcuse deja in săra precedentă, lângă portița de eșire a co­medienilor. — Dac’aru puté fi singură,— se gândia elu.— Ce șan­să !..— T-ași spune îndată că suntu autorul versurilor... —sau nu cunoscu femeile, ceea ce m’aru surprinde muftu, sau au trebuitu se producă asupra ei unu efectu admi­rabilul ..—-Oferu d’a paria doue-­zeci și cinci de lurdori contra a cinci-­leci centime că a petrecutu timpul an­tractelor pentru a le învăța pe de­ rostu...— Va fi flatată de sigurii, bieta mititică, de a face cunoștința unui june atâtu de șicu, avându originalitate și care o adoreze... Șansa, visată de Octav, îi dădu greșit din nenorocire. Cându apăru Dinah Bluet, îfnvălită in largul seu tar­tana, cu ca­pul în camușonul seu de flaue albastră, și du­­cându unu braciu întregit de buchete printre care ga­lantul recunoscu pe celu mai voluminosu din ale sele, mătușa sa, lunga și sunga bătrână, a cărei siluetă amu schițat’o, îi merge ’n urmă. A aborda ne luna teză era imposibilu făr’ a se es­­pune la înhum­ările bătrânei.— Octav nici se ’ncercă și se mulțumi a urma pe cele două femei la distanță, păli’ in momeau­ cându le vețini dispărându in casa cea naltă și urâtă d­e strada Marais-St.-Martin, a cărei portiță se reînchise după dânsele. — Lanriști!—se gândi galantul,— acesta nu mai póte dura astfel cu!...­—trebue numai decâtu se găsescu a­u­mițiilecu dibăcia de a’mi menagia­uă întrevedere cu mi­­dilecu dibaciu de­ a’mi menagia­uă întrevedere cu mi­cuța!.. — Da, chiar de aru trebui se compara singura uă piesă pentru teatrul seu și a’i da rolul celu mai lungu...— Nu trebue se fie tocmai greu de a inventa uă frumosa melodramă...—­suntu siguru că voi avea idei originale și de unu caracteru strașnicii... Cându face cine­va versuri ca a mele, a scrie in presă e chiar nimicu!... Soimu deja, printr’unu cuvântu a lui Octav către Croix-Dieu, că portarul din strada Marais-St-Martin— (a­u portaru de modelul vechiu, după june)—era ac­cesibilii. M­oștenitorul miliónelor răposatului Gavard se’ntorse a doua­(zi spre a dialoga cu acelu funcționari și n’avu nici uă greutate de a’lu pune cu totul la dispos­iunea sa, arucându’i plăcinta de aurii care, dacă trebue se credemu mitologia, îmblân­ lia pe Cerber­ însu­și. Fiu află că nici-vă-dată, dar nici-uă-dată, Dinah Blues nu eșta făr’ de mătușa sa.— Bătrână femeie o Țisoșia la repetiții, se’ntorcé cu densa și o reconducé sora la teatru, de unde amu reflutu c’le duce înapoi. Numai, după terminarea repetițiunilor, devenia, pro­­­babilu că luna féta petrece ’n casă cea mai mare parte din­­ Zile. Pare nu mai puțin probabilii că mătușa, domnișora Melania Perdrean­, negligia din timpu ii timpii funcți­­­­unile sale de câne de pază, fie spre a se duce se faci afară cumperătu­rele indispensabile celui mai umilit me­­nagiu, fie spre a tăia la palavre cu vre­jă vecină. A utiliza aceste absențe de mai multu sau mai puț in lungă durată era lucru elementaru, dar, pentru a profita de densele, trebuia se le cunoscă. Fu convențiu ca Octav se petrecă in tote după ame­nde într'un cafenea din strada Marais, cu totul lipsiți de clientelă elegantă, și portarul se alerge a-i da de Veste îndată ce mătușa Dinadei Bluet va eși. Trecură două­­ file in timpul cărora bătrâna nu puse piciorul afară. Silitu a­vea mulțime de jumătăți de cesce de care cu ci­are, mulțime de păhăruțe de imitațiune de Char­­ treuse verde, și redusa la atingétórea citire a célom trei singure (Bare a stabilimentului: Silele, Rapaci și Tintamarre, lui Octav îi era urâta peste măsură, fi i se pare că simte răsărindu’i peru albu pe ca­mi Cind însera, se consola instala­ndu-se în avanscena de josu închiriată ern pentru totă du­­ata rep­e­entațiumilor Aspasielor, și se cutremura de bucurie cîndu, din bi­tem m­are, dulcea și pura privire a Dinadei Blues îlu a­­tinge în trecutu. (Va urma), gerul.

Next