Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-01-01 / nr. 1

i T Amil al SV-lea Ao. 1 B* ?țjîrlie Abonamentelor IN IAS", pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 6. fr. Pentru Austria, 30 fr.—Italia 40—Franița 46 ESERȚIUNI ȘI RECLAME rendul 60 bani SCOR! LOCALE „ 1 Epistole nefrancate nu se primescu. IJnur. 30 bani.Bas«*«*,mJL * ;Z21BSBSB312ESBSC& C^ES.TrîSSSSSHaHI gBMgWBgEMBa»at CSiajBga»MBffl«MHMS3B383J Wtf*——— o AJL. 35 N& ® £; A. Stut SE B?*Tr^L]»a[ AIBITSEJt PATRONUL piLBI S. 20.000 din Nicodimia 14.000 Prunci uciși de Irod Sf. martiră Anisia Cuv. Melania romană. _ (/•) To teren împrejur fi Sf. Vasile. Păr. Silivestru Papa Romei. Sf. Prof. MaTachia si Mart. Cordie. lasst. Joi l lainiatrrii I .30. FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TU. BA^LASSAN. K*re Joia si Daminica. FNreoinJ.s’il. ABHECiurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri Iad Adam Negociant—commissionnaire Care Toude la Croix Rouge 2. Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la 1. Fillipp Lob Wien Reichsrattsplatz Nr. 2 și la 1). Rudolf Mosc. Sehierstatte Nr. 2. Wien la D. V Hrd,III:a Biur cu centralii de anunciuri Wien, V. Bürgerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la D. Eugen Alicond Londra 81 in Fleet Street E. C Manuscrisele nepublicate s vor arde Unu Ar- 30 buni. JLjehl Rmrilul Soarelui| Apuul Soarmul Sliw NOU | IiUA ! PATRONUL ZILEI Răsăritul Sirelui j Apusul «reni j — , : 1 . 'Jahnal Vik , ' ••*•—= 7 34 4 40 LafSI Dec. ° 9 Duminică B. 1. Ep. Iulian 7 34 4 40 7 34 4 41 la 5 ore dim. î*< 10 Luni Paul Enns 7 34 4 41 7 34 4 42 lumină plină ;-3 11 Marți Erigimus 7 34 4 41 7 34 4 43 ca zăpadă și 12 Mercuri Ernestus 7 34 4 43 7 33 4 44 gem. H 13 Jos Drius 7 33 4 44 7 33 4 45 *3 14 Vineri 1 7 33 4 45 7 33 4 45 15 Sâmbătă 5 __ 7 33 4 45 A VI« Cu sfirșitul anului sfirsindu-se unu însemnații Noi de abonamente la fata nostru. Onor abin persane care se gasescu in acesta categorie suntu rugate a'și re 9nnoi abonamentele D-lor cât mai neintár metu pentru a nu suferi întrerumpere in primirea feei. Administratiune a. săsanĂLEITOARUl iWmujTW U #a R1I1PRI PRIECIIIII 2 Fr. Hurghita de la Sosea Licitatiunea pentru renniarea hergheliei de la Sosea sa amânata pentru diua de 7 Ianuariu 1876. 1 Constantin Georgescu, | " jbk" *• üi_T s Anunță Onor. Publica că să ofer S ră a primi însărcinarea pentru zur c; grăviri de biserici in condițiunele 2 $ cele mai bune in privința artistică c "P și. dupé regulele stilului bisantin, ^ ^ a văndu probe îndestulătore pentru ‘pe lucrările făcute pănă acumu. 2 Asemenea pentru portrete in o ^ ^ ioiu și pentru desenuri de planuri S> > thopografice după tote regulele ar £ 2 pantagiului. ț? s Adresse, in casele I-lui Dimitrie ^p Stănescu, ingineru, las si strada ’ sf. f Andrei. */\pj\t /\m\p cjv\p,ap r-r rnr^s rrjj'rppp s S fi IU (I 18 7 6 (-1 - STIL VECHI Y1UA I "DeCÎTKMVK O I 28 Duminică ti I 29 Luni I 30 Marți I 31 Mercuri ►— 1 Tan. 1 Joi șh ] 2 Vineri __ anulnou. Intr’o îmbrățișare și sărutare vecnică, bătrânul anu 1875 primește pe pruncul anu 1876. Lumea intrigă se bucura și aplaudeza acesta momentană întâlnire și despărțire; un bura ribombă din ambele poluri ale globului, și omul legănatu de dulcele subsuri ale speranței, se pare a arunca hobotului tarei preste fața trecutului, asvârlindu-se in brațele deschise și ademenitare ale viitoriului. . Sublimă și frumósa operațiune în măsurarea și determinarea aceluia ce e necalculabil al timpului,—care eși curatu din suflul lui Dumnezeu! Sublimă și plină de învețementu operațiune, cu care omul, nu filele, ci faptele cele mari și bune trebue a le numera și calcula. Căci ce este viața omului in cartea eternităței ? o singură clipată; eara faptele mărețe ale lui, ale poporelor stau numai înscrise pe fruntea vecurilor, pe care noi primindu-le de moștenire, totu cu acelu dreptu li la samu urmașilor, ca și ii li vor transmite altora ! Aceste fapte numai, arată adevăratele vârste ale omenirei! Dară fie, omul se bucură la totu anul nou, căci în inima sa speră, a trăi, și a trăi totu mult și bine; deși vanele ilusirii și vanele desiderii ale fregilităței ominești, mai multu de câtu adese, îlu trezescu în zecele brațe ale realităței! La ușa bordeiului celui serimaru astăzii se aude : și la mulți și fericiți ani! La căsuța văduvei bolnave încă se aude : și la mulți și fericiți ani! La scările palatului fanfarele urătâ; și la mulți și fericiți ani ! La ușa bisericei cerșitoriul întimpină pe creștin, cu și la mulți și fericiți ani! Copilul muza și părinții sei , și la mulți și fericiți ani ! Bătrânul mcabitu de z ile vechi și ornetese, aude și elu țcându-ise : și la mulți și fericiți ani! Poporul întregii urăta țerei, patriei sale: și la mulți și fericiți ani! O! voi ani mulți și încununați de fericire! fiți urarea cea caldurasa și sincera alu acestui baru, alți CURIERUL Intereselor Generale. Pe care și elu în ziua anului nou 1876 o face prea sîimarilor și bunilor sei abonați. Daca acestu țliaru a pututuecnsista și întră acum in al IV-lea armatu vârstei sale, dbcându-vă asta-ți : ȘI LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI ! Vouă bunilor " VLceni numai ve datorește, voue prin a cărora concurs generos crede a se putea bucura și ele, de mulți și fericiți ani. Bucurați-vă darii de anul nou în dulcele sinu alu familiei vostre, bucurați-vă cu nesfârșire fără bucuria fie generală, pentru familia cea mare, pentru țara întregii; așa, că în eivtusiastaul datinei filei, cu toți se țicem : „și la mulți și fericiți ani o tu Scumpă Românie !” Ecsistența lui Dumnezeu. Cum că D-zeu ecsistă, e unu adevăru pe care ’lu ai cunoscuții încă din copilărie, scumpul meu Teophile; acest adevăr putemu flice se presintă de sine însuși spiritului zeu șii’a trebuit de cât a deschide ochii și de a cugeta un momentu pentru a’lu zări. Tote cele din afară de tine și dinnăuntru teu probază că este un D-zeu. Amu să’ți amintescu probile care te-au convinsu despre acesta. Privesce cerul, ce marelu spectacolu! Cine este acela ce a făcutu acesta boltă nemărginită ? Cine a suspendatu în ea tóte aceste ghijburi strălucitóre, sórele care respândesce pretutindene lumină și căldură, luna și stelele care stralucescu pe uirmamentu în timpul nopței ? Privesce cu ce regularitate aceste stele reîncepu în fie ce fir călătoria loru mărâță. Tóte mișcările loru suntu regulate; ele niciuă dată nu se depărtază din calea ce le-au fostu prescrisă, și acésta ordine frumóse ține de șese mii de ani. Succesiunea nopților și a filelor nici-uă dată n’a fostu întreruptă. De unde pate să vină o regularitate atât de constantă, dacă nu de la uă inteligență infinită și atât de puternică? Plecăți acum privirile asupra pământului: ce de minuni nu descoperi și atte ! Consideră astă mulțime nenumerată, de animale de specii atât de deosebite cu care este populații; acestă varietate infinită de arbori, de plante și le Oaune cu oaie cate <icuperitu, cantitatea prodigiosă a pesciloru ce cuprinde marea în sinul ei: cine póte fi autorul atâtor minuni, dacă nu D-zeu ? Spune-mi, celu mai puternicu, principe, cel mai mare rege din lume, pute-vor ei se facă măcar uă flore, o frundă, unu firu de nisipu? Nu, de sigurii. A le atribui tóte aceste întâmplărei, nu ar fi are culmea estravaganței—a nebuniei?— Cându vedi unu palatu frumoșii, fără a te mai gândi aici, că a fostu unu arhitectu dibaciu care i-a făcutu planul și i-a condusu esecutarea. Vădend un tablou frumosu, nu te îndupești că a fost unu pictor distinsu care a conceput desemnul și a distribuita colorete. Dacă cine-va ți-aru spune că aceste nu sunt decâtu lucrul intemplărei, că petrele edificiului s’au cioplitu și aședatu de sine insuși, că colorete tabloului au venitu din întâmplare a se aranja pe pânză, a se nuanța într’o așa de frumosă ordine și a forma o figură regulată, nu lu a-i considerare ca pe unu smintitu? Cât de nebunu aru fi dară acela ce ar pretinde ca universul s’a formatu de în întâmplare ! Cum întâmplarea n’a fostu in stare să facă vre-o dată un casă, un tablou, și aru fi pututu să facă lumea! In fine, considerate pe tine însuți, scumpul meu Teophile , ai un corpu, și acest corpu este compusa dintr’o mulțime surprinzătorii de resorturi și de organe care suntu puse și așezate intr’o ordine admirabilă. Pretutindene se vede un plan hotăritu, și se cunoște că acela ce le-a făcutu a intrebuințatu, mi^ilócele cele mai nimerite pentru esecuțiunea acestui planu. Bagă de samă la situațiunea ochilor zei, ce ca niște santinele, ocupu locul celu mai înălțații pentru a feri de departe obiectele. Nu este pre destul de vederat că ei au fostu făcuți spre a vedea, precum urechile pentru a aurji, minele pentru a lucra și piciorele pentru a umbla! Cine altuia decâtu D-zeu a pututu face unu așa de frumoșii lucru ! Alice că Natura le-a făcut« este a rosti unu cuventu neînțeles, afară numatu ape, ^i iii natura se înțelege o camă, plină de înțelepciune și de putere și atunci ea este, însuși D-zeu. Dar, nu ai numai corpu, scumpul meu Theofile, ai și suflet: acestu sufletu nu este materie, căci materia nu e capabilă de-a gândi; așadar e unu spiritu și cu tote aceste sufletul este sferinsu unitu cu corpul. Desigur sufletul nu este unit de la sine însu’și cu corpul, acesta uniune s’a făcutu mai înainte de ce el sé se fi gânditu. Unirea acesta este atâtu de intimă că, cându corpul este în stare bună, o dulce bucurie se respândește in sufletu; și de îndată ce corpul se al- FOILETONU loo TMGEMäi PAMSDLDI100 x>lnali. 13S not (Urmare.) — Fórte bine...—Vom aveaă a doua întâlnire spre a studia in liniște detaliile bănesci...—ele se voru regula amicalminte...— Sunteți bogata peste mesură, și nu ve uitați la bani, asta se scie...—Din partea acesta totul va merge ca pe rete...—Remâne chestiunea importantă... chestiunea de căpetenie... chestiunea Desjardins...—Nu uitați, scumpule domn, ea trebue să ruptură imediată și complectă cu demoasele... altu feliu nu facem nimicii...—Ne-am înțeles și întru acesta? Pentru a doua oră Van Artotf avut o mișcare de spaimă și de nedecisiune, dar își aminti negreșita radiosa frumuseță a Dinadei, și repetă cu uă voce surdă : — Da... înțelesu... —■ Din mai bine ’n mai bine!... D-vóstre sunteți barbat! adevărat barbat! Nu ve portă cineva de nasu, sioristi! nu! Și când o se concediați pe vechia strajă, ve rog ? — Mâne... — Pentru ce se lăsați pe mâne ?—Am fi mai bine astă-zli... — Astă-ții fie. — Gândiți-ve că Desjardina are segema! — O s’o audiți furtunându!! — O s’o vedeți plângând cu lacrimi adevărate!! decât numai n’o se’și smulgă perul se scie de ce, vă respund!!—Fi-veți energic și curagios? — Ii voi da diamante și se va duce... — Simte fi sigurii? — Da. — Călătorie bună!!—Voi lucra cu fermitate, și voi ave grijă a ve ține un curent de demarșele mele... Deci, trăiți in pace. Van Artoff părăsi miculu otelu din strada des Saussaies, și domna Angot își frecă manele murmurând: — E vă trebă grasă... Uă lovitură de noi rocu.— Prevădu obstacole, dar ce’mi posa? voi reuși, o voescu, de ar trebui, spre a ajunge la succesu, se’ntrebuințezu miilocele cele mari... După acest scurții monolog, ex-mosa trase cordonulu unui clopoțelu. — Josef—comandă ea valetului—prevendză pe d. Tamerlan că voise ’i vorbescu acuma îndată... Sarriol alergă. — Agen,— îi fuse domna Angot,— sea uă trăsură, mergi, făr’ a perde nici uă minută, in strada Montmartre, la agenția Rocii și Fűmei...— Vedli pe d. Rocii personal și rogă’lu se trecă in astă séra pe aici...— Intreba pe așa numitul Picolet, Stani Picolet, pe care’lu cunosci deja, și însărcineză’lu să se încredințeze dacă, astăzi séu mâne, se va efectua uă ruptură între Van Artoff și domnișora Desjardins...—Voi plăti premiul obicinuit...—Dacă cumva Stani Picolet va fi având mare trebuință de douăzeci de franci avansezai din partea mi .. Trecură două săptămâni. Va fi de ajunșu se dăm lectorilor noștri uă repede privire asupra celoru câteva incidente întâmplate in aceste cincispre dece Iile și relative la Dinah Bluet, la Octav Gavard, la ex-armatorul și la cele doua miserabile, Melania Perdreau și domna văduva de St. Angot. Van Artoff rupsese cu ex-cântăreța. Acesta ruptură îl costa cam scump, dar in sine era liberu, și’i era forte urîtu de libertatea sa, adecă de singurătatea sa. In fiecare zi se duce in stradardes Saussaies, in scopulu de a activa demarșele stăpânei casei care ’i respunde irivariabilu. — Totul merge cât se póte de bine, scumpule domn, dar nu trebue se vrem a dansa mai iute decât viorele... In realitate, totul nu mergej în șable bine după cum o afirma ex-mosa. înțelegerea sa cu Malania Perdreau] era într'adeveri complectă, dar bătrâna în zădar se silia a insufla bietei Dinah principiele abominabilei sale morae.—Ea nu cuteza se vorbască într'unu modu pre daru, de rămă se nu înspăimânte de toia pe nepota sa, și luna fată, în favorea acestei jumătăți de obscuritate se silia a nu Înțelege. De două sau de trei ori pe săptămână mătușa Dinahei merge la micul oțelu a domnei Angot, și ne vom păzi de a repeta lucrurile infame ce se completau în conferințele acestor două tinuri a corupțiunilor parisiene. Octav, clientu asiduu amicei calinele din Strada des Marais, și forte esactu informatu de porturi, din care câteva piese de auru facéu unu agentu vigilenta și neobosita, profita de desele absenței Melaniei Perdreau. Abia acestă din urmâ se instala în omnibusul Madeleinei, și moștenitorul miliónelor răposatului Gavard alerga la Dinali, care acum îlu ascepta cu nerbdara și’lu vedé sosindu cu bucurie. Se iubiau... Seirm cum se desvolt,se amorul în inima virgină a galantului care se crede stricatu... In inima Dinadei, o scimu asemine, acestu simțimentu divinii încenușă prin milă.. Bătrânul de două deci de ani, viețuitorul anemicu pe care l’am rădutu doborîtu de ostenălă și de beție dupuă nópte de orgie, adormitu sau mai bine cusutu pe covorul salonului Reginei Grandchamp, și mica comediană, aruncată de copila prin basard în culisele teatrelor unde crescuse, se iubiau cu celu mai încântătorii, cu celu mai fragedu, cu celu mai castu din tóte amorurile... Parisul, orașul pervertitu, oferă câte uă dată asemene fenomene. In fisicu ca și’n moral Octav devenea de necunoscuți. Abié rupsese cu acea existență pe care el însuși o numia vina odioșii a mieriilor ce petrecu, și deja am fi pututu cineva crede ci unu sânge renumitu și mai bogatu curge ’n vinele sele sărăcite. Pe cându reveniau somnul și apetitul, slăbăciuneie se făcea mai rare. Tusa ce sfâșie, frigurile lente ce minore și consumă dispareu cu excesele a cărora urmare neevitabilă erau. Nervii calmați își recapatau echilibrul. U nuanță puțin rumenă înlocuia paliditatea morbidă a feței... Transfigurarea începe. Dacă corpul se afla în deplină cale de salvare, sufletul se vindeca și mai iute. Anevoie s’aru fi descoperitu vr’uă urmă din acelu cinismu de comandă, din acelu pretențiosu scepticismu de care Octav face paradă cu atâtu de ‘puțin timpii înainte. Junele, ne mai fiindu sub presiunea unei societăți deplorabile, redevenia ceea ce’lu făcuse D-deu, dă ființă bună, fragedă și naivă. Nu mai înțelegâm acele persiflări idiote de altă-dată. Crede în totu ce’i mare, in totu ce'i puru, in totu ce’i generoșii. Ședendu are ’ntregi lângă Dinah, ținendu una din micele séle mâni în manele lui, pe cându suna fata încredetóre ’și vădema frumosul ei capu pe umărul seu, abia dacă câte vădată atinge pe ascunsu uă și viță nebună ce rătăca pe frunte séu uă buclă puțin desfăcută și gura lui nu căuta nici uădată se se apropie ’n modu trădătoru de buzele frargede ce’i zimbrau. Există conrupți, scimți bine, cărora acesta reținere le va pare ridiculă. Părerea loru, mulțumită lui D-deu nu’i a nostru, și rescumpĕrarea prin amor ne pare cu totul adorabilă. Ce viitor visau cei cuci juni? Afirmăm că nu visau nici unul. Dinah Bluet, intr’un mod vag și cu totulu instinctiv, crede că întrevede puncturi negre in apropietele orizonturi a vieței sale și se 'ncerca a nu gândi la ele. Octav se găsia atât de fericit de present, comparându’lu cu esistență din ajma, oricâtu nu se gândea la a doua zii. Elu nu’și ducea nici vădată:—»Silit, fatalmente, Dinah va fi într’uă ții metresa mea!..."'—Lșilice:—„Ne iubim!...“—Atâta era tot... și era de ajuns... Când Melania Perdreau nu eșia pentru a se duce la otelulu din strada des Saussaies, Dinah ne puteadu primi pe Octav, găsia cu tote aceste multloc de a vorbi cu el. Sub protesta de a lucra la rolulu seu din Pianul Bertei se’nchide in odaia sa, scria amicului seu, care’i dăduse adresa din strada Daumirtin, și sora ducându-se la teatru cu mătușa sa, își arunca scrisorile in cutia din strada de Lancry. Aceste scrisori erau lungi, cu uă scriere cam vulgară, cu uă ortografie cam indoelnică, daru încântătore de simplicitate, de candore și de iubire. Cu tote aceste publicul devenia rar la teatrul al cărui nume nu l’am citat. Se grăbiseră repetițiunile unei piese none in care Dinah nu juca, și afișul anunța ultimele representațiuni a Aspasielor. Serele junei fete erau se fie libere. Momentul așceptatu de Melania Perdreau și de D-na Angot se apropia. După ce apăruseră de șepte-spre-dece sau de optu-spre-dece ori pe scenă, sermanele Aspasii, care negreșitu meritau să sirtă mai bună, se stinseseră ’n floarea vârstei, nelăsându altă urmă din trecerea lor decât ună broșură scânteietore unde spiritul scriitorului face să se uite neesperiența dramaturgului. A doua zi, dimineță, bătrâna fata se duse la otelul din strada des Saussaies, se’itórse aprópe ’udată și spuse nepótei séle că diriíctricea agenției matrimoniale le asceptă pe amendoué la prânzu, chiar în acea zi, și că prima repetițiune a Pianului Berthei va ave locu séra.. Dinali primi invitațiunea cu că racoba manifestă care scandalisă multu pe Melania Perdreau. — Pari contrariată, copilo!—striga ea — n’apreciezi tu cum se cuvine onorea ce binevoiesce se ne facă d-na văduva de St. Angot? — Ce potu se’ți răspundu, mătușă?—replică Dinah,—este siguru că acea domna nu ’mi inspiră nici uă simpatie. •—■ Dar pentru ce? —• Nu sciu, n’o iubescu... e ceva mai tare decâtu mine... — Domna de St. Anget are pentru tine multă considerațiune, cuvinte maguistare, laudo».. (Va urma).