Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)
1876-01-13 / nr. 4
Almi flI IV-Éea A'o. 4 I* re ci ni Abon«<>ii,im*i(*«' IN IAS’, pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. fr. fr. Pentru Austria 00 fr.—Italia 40—Franța 46 INSERȚIUNI și RECLAME rtalii 60 bani SC’RI LOCALE „ 1 fr. Epistole nefranctate nu se primeaui. Unu AV, 30 ban!. A*<e«S.an«î ® 81 «an lass?, Joi 15 iei sin* j*iti 1&70. FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator LTI-I. Í"S Í . , \ 7>f. «. m S RMtin 5 ■«»S.'ffln aa® s» ü Ea 31«»®*®.-ÍL b«.'® GETiS g-a>e»gf «t»ga-ga. «a A Apare Joia si Duminica. Preciurile Ai.unciurilor PAGINA T. 50 b. Pag. III 60 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri Iad Adam Negociant—commissionnaire Care Tour de la Croix Rouge 2. ParD. Pentru AUSTRIA .și GERMANIA la ]>. Fillipp Lob Wie- Reichsrabsplatz Nr. 2 și la I. Rudolf Mor Sollerstätte Nr. 2. Wien la D. V Jtrdlia Bilrou centralu de anunciuri Wien, VR Fürgerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. G Manuscrisele nepublicatce s vor arde Unu Jr- 30 bani. BIB ® si BIL l»l l—1 jSF L VECHI J 1*SUR PATRONUL ȘILEI nlieririi Soarelui Apaiul Soarelui STIL NOU | £]UA | PATRONUL ZILEI | Rasaritul Sorelui | Apusul Sore ui w | ■ ■_ .1............— * -----------^ == Lunie nouă c j ' ■ iahnaIííe .......- --------------------------~= ■ [UNK] ■ -=------ ~......... ■ . ■ ........... ................ ^ I i Duminică Cuv. Păr. Theodosiu 7 28 4 56 La 15 Ian. 6. ° 26 Duminică P. B Ep. log. Mat. I 7 28 J 4 56 W I 12 Luni Sf. M. Latiana 7 27 4 58 ore 50 m. fr 24 Luni Timoteiu I 7 27 j 4 55 si 13 Mari Cuv. Păr. Mart. J Ermilui 7 26 4 50 dim cuvent 25 Marți Intorcer. lui Saul 7 26 » 4 50 In Mercuri Cuv. P. P. esti ucis in Sinai si Raiteh. 7 25 4 1 mamă si apoi >> 26 Mercuri Policarp 7 25 | 4 1 i— j i5 j0i Cuv. P. P. Pavel Tibeul 7 24 4 2 geru. și za- H 27 Joi Ian Rod. de aur 7 24 j 4 2 H Iiu Vineri Inch. lined. Ivițu al sf. Apos. Petru. 7 2’» 4 8 padă șp 28 Vineri Carol cel mare 7 21 1 4 3 o» 1 17 Sâmbătă Cuv. Păr. Antonie cel mare. 7 22 4 4 29 Sâmbătă Francisc Sales 7 22 I 44 ANUNCIU FOARTE IMPORTANT!) Sub-semnatul Dr. în medicină, chirurgie și mamos am aflat un medicament cu totul sigur contra durerilor de măsele, el este superioru tutuloru medicamentelor resistente, căci prin aplicarea lui numai o singură dată dispare imediat durerea fără a mai reveni. Spre înlesnirea unor public suferind, medicamentul se află depus la D. Ulrich Selten unde și-l póte ușor procura și care se află cu locuința in Strada mare casa Selten etajul de sus vis-a-vis de magazia Ii lui Pruncu et Caracaș. Carele de consultație se póte avea atăt ziua căt și noptea la ori ce timp. Dr. S. Georgescu. N.B. Fiindcă totu pentru dureri de dinți se vede publicatu unu altu medicamentu care se află in denosiru la D. Selten, farmacia lai Stefan cel Mare* ruginnu pe Onorab. Publica a nu se confunda. Totu odată anunciămu ci pentru sărăci medicamentul nostru se dă gratii. " ama/waaap/ip rjv'jw.pțpjwu'ap jv>j\r I INDUSTRIA NAȚIONALA | I llIGțZIWL I I Mecuiai Moan ? Iassy strada Mare s A primit în deposit de la Fabrica I de Postavu Tărgu Niamțu Cerge Ș diferite calități și colare, Postavu Z surii și casiiu, Cocoru cu cotul de spusu pe rosu, tote de lână curată. s Care se vându cu prețul fabricii Jr muon/wA/wow^ Crisa economica in România Condițiunile de arenduire a moșielor Statului. In numerulu de la 14 Decembre trecutu, amu aratatu atâtu căușele crisei economice din țară, câtu și mijlocele de îndreptarea ei. Amu arétatu, că reulu resultă din lipsa unei aprecieri cu maturitate a societății nóstre în ceea ce privesce cultura pământului, precum și din lipsa unui guvernu patrioticu, care mai cu semn aru ave miijloce pentru înlăturarea lui. Amu arĕtatu dar că unu guvernu românn cu simțăminte bune n’aru fi trebuitu se formuleze condițiuni de arenduire descuragiatóre și nu deobște vătămătore, ci condițiuni cari se îmbunătățescă sortea sătenilor noștrii, de care este strinsu legată sortea societății întregi, precum și aceea a tesaurului public. Ca se se véita că scopul acestui guvernu nu este de-a veni nici în ajutorul societății, nici în acela alu tesaurului publicu, ci cu elu se preocupă numai de interesu personalu, și că ’și dă tote silințele numai pentru a se pute menține la putere, chiar cu dauna societății, prin prelungirea acestei triste stări de lucruri din presiune, vomu pune in vederea cititorilor condițiunile relative la arendarea moșielor Statului; în ele se va vedea unu singur lucru, grija ce are guvernul de alegeri. Elu vede că bandele electorale nu suntu condamnate nu*mai în țară, ci și în străinătate, cunosce că cu aseminea manopere nu se mai póte servi, prin urmare s’a simțitu forțatu a crea alte elemente pentru isbutirea la alegeri, a face din toți arendașii moșielor Statului instrumente servile, puindu-le sarcini grele și lăsându-i se depindă de la întâmplare, adecă de la grația prefectului. Dovadă despre acesta suntu mai cu sema următorele articole din condițiunile de arendarea moșielor Sfatului: siu. La art. 8 se zice: «arendașul va fi despăgubit pentru pementurile luate din posesiunea sea printr’un scădămênt asupra atendlii proporționalu cu întinderea pământurilor cedate,” lucru forte nedreptu, căci uă moșiă, de exemplu cu întinderea de 100O pogóne, din cari 400 suntu productive, éru 600 nu, aru merita, la.. casu d’a se împroprietări însurățeii, uuscă,semântu în proporțiunea celoru 400, éru nu coloru 1000, pentru că însurățeilor se dă pământu productivu, pe care mai cu semă se baseză prețul aréndei unei moșii. In sensul acesta au cerutu arendașii uă modificare, care ții s’a refusatu. Alu 2-lea. La art. 25 se fixeză pentru timpul de înțărcare a respunderii arenzii procentul de 15 ,la sută, nu de 10 ca ’n trecutu ; acesta este ruinător pentru arendași și încuragiătoru pentru cămătari. Alu 3-lea. La art. 33 se zce că, la casa de incendiu, se se depune prețulu acareturilor de către societatea de asigurare la administrațiunea domenuirilor, prețu pe care arendașul nu’lu póte rădica decâtu după reconstruirea cu alți bani a acareturilor distruse de focu. Cu asemenea disposițiuni neîmpăcânduse arendașii, s’a propusu din parte-le ca administrațiunea se îndatoreze pe societatea de asigurare cu repararea răului spre a se evita uă nedreptate patentă, d’a scote alți bani din pungă, atunci cându asigurarea făcută urmeză »a le procura mijlilocele necesarii într’acésta. Dar propunerea s’a refusatu, și resultatul refusului a fostu dantesaurului publicu, fiindu-că asemenea grea îndatorire a trebuit a se tragă după sine diminuarea prețului arendei. Al 4-lea. Câtu pentru asigurarea malurilor de la rîuri și eleștee din art. 70, desiguru nu s’a cugetatu vr’uă îmbunătățire seriosă căci decă s’aru fi cugetatu, nu s’aru fi mărginitu modificarea făcută in urmă la facerea unui chilometru de plantațiune pe totă durata de 10 ani, care la oă lungime de 3—4000 stiijeni apă curgetóre p’uă moșie nu însemneză nimica și nu asigură malurile. Apoi in proporțiunea lungimii unui rîu ce curge p’uă moșie și în proporțiunea prețurilor de arendă, unu chilometu este pentru una pré multu și pentru alta puțin. Ce se va țlce apoi d. Foca, care, luându concesiunea regulării și plutirei pe apa Jiului, a dobânditu dreptul d’a tăia arborii de pe mărginile acestui rîu pentru înlesnirea navigațiunii? Măsura luată dar pentru plantațiuni este ea are consecințe și are vreunu înțelesu generalii? Eu credu că nu, și credu că se asemănă cu proverbul: audu trăgându-se clopotele la biserică, dar nu sciu la leturgie ne chiamă, sau la înmormântare? Audu de plantațiune, dar nu sciu unde și cum se face. Dacă s’aru fi cugetatu seriosu la asigurarea malurilor, s’aru fi gânditu mai ânteiu că asigurarea prin plantațiune nu se póte face la rîuri neregulate, cari prin învârtitul apei în locu formeza maluri perpendiculare, de pe cari se devasteza chiar păduri cu arbori seculari, éru nu vergele, ce se întrebuințază la plantațiuni. Apoi aru fi recunoscuții că pentru plantațiuni se ceru studii și desemnări precise de locurile unde potu aduce asemeni avantagiu, și n’aru fi formulatu vage și neproporționate îndatoriri de plantațiuni. Al 5-lea. In privința esecutării planurilor economice de către arendași, cari, conformu art. 71, depindu de la grația ingeniarilor verificatori de ai Statului, s’a propusu din partea arendașilor unu prețuotărâtu de fie-care pogonu pentru săvârșirea acestei lucrări prin ingeniari orânduiți de guvernu, spre a scăpa de răspundere și spre a evita mulțimea de stăpâni ce li se impunu. Dar propunerea nu s’a primita, și s’a modificatu articolul numai pentru moșiele de munte, unde pădurea aru trece peste jumătate din întinderea moșiei, care se scutesce de scoterea planurilor economice, era la cele de câmpu se menține îndatorirea de planuri economice, cu deosebire numai d’a se produce pe planu conturul pădurilor, fără parchetare. Se mănține clar scopul principal e d’a dispune mereu de acesta clasă după plăcu. Al 6-lea. Din art 84, 86, 87, 88 și 89 nu transpiră decât eru tendința d’a dispune de arendașu, prin dreptul ce’și reservă guvernul d’a’lu scote cându va voi, fără a’lu în cunoșciința despre abaterea sa, fără a’i face vr’uă somațiune, fără nici uă judecată. Al 7-lea. Relativu la art. 90 au propusu arendașii ca, la casa de nerăspunderea arendei, se plătască pentru diferința ce aru resulta din rearenduire procente de 10 la sută treptatu, adecă la epocele de plată a căștiurilor, și moșia să se de-a cu ori-ce prețu la altul, éru se nu’și reserve administrațiunea dreptul d’a o păstra pe sema sa cu scădămentu de 30 la sută, s’a lua pentru acestă diferință procentele plătite înainte pănă la espirarea contractului. Propunerea s’a respinsu, spaimu arendașiloru s’a măritu, și ei s’au și abținutu la licitațiune, căci este imposibile a risca omul atâtu de multu pentru felöse nesigure. D’aci înainte urmeză apoi îndatoriri amenințătore, ale căror consecințe rele se voru simți mai bine la aplicarea lor. Luându dar arendașii cunoscință de conținutul acestoru condițiuni, cari îi obligă a face acareturi pe moșie, a suferi daune nedrepte, la casa d’a se împroprietări însurețeii, a plăti procente de 15 la sută in locu de 10 ca’n trecutu, a reconstrui acareturile distruse de focu cu alți bani, nu cu cei ce li se cuvinu a lua de la societatea de asigurare, îi obligă a asigura malurile riurilor și cesteelor, a ridica planuri economice și’i amenință cu depărtarea din moșie după Ilaca, îi amenință, în casa de depărtare pentru diferință prețului, cu plata procentelor înainte, socotite din diua scoterii lor pănă la espirarea contractului. Pe lingă acestea, neuitându dauna provenită din neisbutirea recoltelor trecute, și recunoscându erarea comisă cu ocasiunea licitațiunii periodului trecutu, in ceea ce privesce prețurile exagerate CALENDARUL] U ßIERULUI ANULU 1876 PRECIUL 2 Fr. FOILETONU__ TRAGEDIILE PARISULUI103 I> uu an Bluet (.Urmare.) — Imi e tom una, domnă... eu nu beu decâtu apă roșită... și adese apă curată... Apă roșită!... apă curată!...— strigi d-na Angot.— A Jeu! scii că’i frumos!...— Sermanul d-tale stomahiu trebue se se afle forte rea !... — Sănătatea mea ’i escelentă, domnă... — Trebue se fie, scumpa mea mâțișoră, alt-mintrele unu astfelu de regim te-aru fi doborâții de multu! Nici ud-dată vinu curata! D-zeulu meu! Și pentru ce acesta?... — Pentru motivul celu mai bun... nu’mi place vinul... — Ințelegu acésta la mătușa d-téle, unde presupunu că nu’i de beutu... Vinu turbure ci litra, iar’ ĭnducéia! vin de cârciumă... a fi! Dar aci e cu totul deosebiții... — Nu’mi place vinul, domnă,— repetă luna feti turnându’și unu pahar mare de apă. D-na Angot nu se ținu de bătută. Fa făcu unu semnu valetului, care lua iute garafa și paharul Dinadiei, mai ’nainte de avea acesta din urmă timpu se bea. — O! nu, frumusa mea iubită,—strigă stăpâna casei desmerdând cu verful degetului obrazul catifelat a vecinei sale.— O! nu!— Nu voi suferi se-mi faci injuria a nu gusta din vinulu meu!— Trebue se te resemnezi, amorașul meu!—Te previne că voi fi cea mai Încăpățînată din noi amândourL. Decidete dar de bună voie și lasă-te. Apoi, întorcendu-se spre servitor, ex-moșa adăogi: — Tosef, dă’mi șipulu cu vin de Ungaria pe care’lu vei găsi colo pe etagerul din mijlilocu. Șipul cerut era de sticlă de Veneția și semănat peste totu cu stele de auru. Conținutul seu scânteia la lumina lampei cu topazele licuificate. Domna Angot împlu pe jumătate unul din paharele Dinahei, și rădicându-l, îl apropiă de buzele junei fete. — Dar, domnă...— începu acesta din urmă. Stăpâna casei o întrerupse, și strigă cu un voce a cărui accentu devenia imperiosu, cu totă blândeța sa de comandă : — Nu se’ncape nici dar, nici dacă, nici colcil... bea !... Dinah véiu bine că unu nou refusu din parte’i avea se iriteze negreșitu pe ospătăresa sa. Ea se decise a asculta, și’și deșertă paharul cu un resemnațiune care se metamorfosă la momenta chiar într’uă surprindere agreabilă. Vinul busuiocut de Ungaria, de care bieta copilă nu’și făcuse pân’ atunci nici un ideie i se pare deliciosu.—Ea simția uă căldură plăcută și vivificătore strecurându-i-se prin vine la fiecare picătură din acelu licuidu generosu. D-na Angot înțelese ceea ce, fisionomia Dinadei esprima atâta de dari. — Ei bine, mâțișoră mea idolatrată,—întrebă ea,— ce ere ji de acesta băutură îngrozitóre ?... Consimți a remigia singură la votul d-tele de temperanță ? — D-zeul meu, domnă, [nu sciamu...— îngână Dinah. — Ei bine ! acum că soii, ai se bei cu noi, ca să bună fetiță ce esci... Și domna Angot împlu păn’ la gură paharul vecinei sele. — Dar, domnă, me temu... — De ce?—Se nu te’mbeți póte puțin !... —Haide, micul meu tesaurul. Se vede bine că n’ai obicinuința meselor îngrijite și a bunei societăți. Iar’ de asta ai sei ca și mine că vinul de Ungaria nu ’mbetă ca și apa.— Cu câtu bea cineva mai multu, cu atâtu mai pute bea, și tocmai pentru acesta a fostu pronumitu Vinul dumelor..— Ș’apoi îți închipuesci că ași vrea se te vedu ca uă penă ?...— Uiți că avemu repetițiune după mesă, și că acesta penă aru strica totul?...— Deci, nici uă primejdie!...—In sănătatea d-tele, amorașul meu!... Aide! hop!... Inghite’mi acesta ’n două timpuri și trei mișcări!... Domna Angot ’și goli paharul cu un tutela de maiestră. Dinah, roșindu, fu silită a’i imita exemplul. Melania Perdreau și Sarriol nu perduse nici uă mișcare din mica scenă ce precedă, și, reflindu resultatul obținutu de stăpâna casei, se uitau unul la altul zimbindu. XI. Din acelu momentu mésa deveni deuă veselie nebună,—celu puțin pentru stăpăna casei Melania Perdreau și Tamerlan-Sarriol. Acești trei miserabili schimbau cuvinte murdare, îngânau refrenuri slobode și aplaudau la mârșăveniiie ce debitau care mai de care, fără a se preocupa de presența Dinadei, care afară de aceste nu putem nici unu chipu lua parte, chiar ca auditare, la scandalosa lor convorbire. Niceau, nu pute,—și o țlicemu cu scopu. intr’adevăr decându, pentru a doua oră, ascultându de injoncțiunile D-nei Angot, își golise paharul, juna făta absorbită de uă sensațiune necunoscută și bizară, se afla, dacă un materialminte celu puțin moralminte, isphtă de condesenii lângă cari șele. Ea simția unu calmu fisicu absolutu, uă plăcere complectă, asemene cu veselia ce resimte unu corpu sdrobitu de ostenelă, cându se repauséze pe perine moi. Spiritul seu plutia într’unu mediu care nu era nici tocmai veghiarea, nici tocmai somnul și pe care nu’lu amu pute defini mai bine decâtu comparându’lu cu starea de alucinațiune îmbetătore ce resultă din hacișui luatu in dosă forte slabă. Visiuni nedistinse, dar graciase, trecéu pe d’inaintea ochilor sei pe jumetate’nchiși;— imagine abia născute, dar seduce tóre și încântătore, formau in juru’i unu rondu ce o separa cu deseverșire de realitate. Printre aceste visiuni imaginea lui Octav a revenit ne’ncetatu. Ea singură era distinctă printre figurele întrevăzute într’uă negură transparentă Hohotele de rîșu, cuvintele zgomotase a celor trei personaje ce ședeu la mesă lângă dânsa, părău că nu potu strebate cercul magicii in care se’nchide, pe cându aujia curat vocea lui Octav murmurăndu la urechia sa cuvinte dulci și fragede. Capul Dinadei se răsima de dosul scaunului ei. Ochii sei aprópe ’nchiși lăsau să se strecore printre frangiul înducitu a genelor sale dă privire langurosă. Buzele’i întredeschise zimbrau, și desveliau astfeliu smalțul orbitorii a dinților sei. In acea atitudine și cu acea espresiune frumuseța Dinadei era atâtu de radiosă încâtu domna Angot, aruncândură privire asupră’i, nu putu reține oă mișcare de admirațiune. — Dar ea a priviți- o !— strigă ea,—visat’a cineva vr’vă dau ceva atâtu de frumosu?... — A!—replici Sarriol,—adevărul este că obiectul e din cele mai bine reușite .... — Și se zici că’i propria mea nepotă.. — murmură Melania Perdreau desvoltându unu legitimi orgoliu. — Cu câtu esaminezu acesta copilă,— relua stăpâna casei— cu atâtu o găsescu admirabilă !...— O! simtu bine că, dac’ași fi barbatu, ași face nebunii pentru densa !...—Esci sigură, mătușă Melanie, că mititica n’are vr’unu amorezată?... — Suntu totu așa de sigură ca și de mine însămi, dacă nu și mai multu...— respinse bătrâna rădicându mâna, făr’ Induoiela pentru a da afirmațiunii sale ceva mai solemnii. — Cum se face asta?...— Căci in fine, la teatru, a trebuitu se fie observată de multă lume. — Da, negreșitu !— strigă Melania Perdreau.— Fluturii nu lipsiau d’a se arde la luminare!... dar eramu acolo!—Veghiamu^B și nópte asupra virtuții germanei iubite !...— A mă potu lăuda că’mi amu îndepliniții datoriele ’n conscință, și acesta ’i ua mângâere, vă asigura... uă forte mare mângăere!... În acelulaomentu timbrul unui orecare tablou-orologiu, care nu era unul din cele mai mici ornamente ale salei de mâncare, bătută jumătate. Domna Angot se uită la prnicul cel mare de pe mica clopotniță a cărei acoperemântu de placă se profila pe unu peisagiu albăstriu. — A ! drace!—murmura ea,—deja nouă ore și jumătate ! — Cum trece timpul in companie veselă ! — Se apropie momentul?—întrebă Sarriol cu jumătate voce plecându-se spre ex-mosa. Acesta din urmă respunse cu același ton: — Van Artof trebue se vie puncta la Zece ore... După ce pronunță aceste cuvinte domna Angot atinse încetu umărul Dinadei. Juna fără tresări ca cineva a cărui toroperă, său mai bine estasu, se’ntrerupe ’n modu brusca. Ea aținti asupra interlocutórei sale și privire care pare a distinge abia obiectele, și buzele ei Îngânară: — Ce mă vreți, domnă? Demna persona ’i lua mâna pe care o simți ai rându.— Dinah repetă întrebarea sa. — Cum te afle, iubita mea?—întrebă exmosa. Juna fără păru a face uă sforțare, violentă spre a’și aduna ideile, și răspunse ' — Mă aflu bine, domnă... — Nu suferi?.. — Nu, nici de cum... — Pari adormită, amorașul meu...—Ce ai? — Capu’mi e greu, dar fără durere...— mi-e somnu... Domna Angot turnă in paharul Dinadiei puțin vina de Ungaria. — Bea acesta, melușelul meu,— Z De ea apoi,—greutatea și somnolența vor trece ’ndată... ca cum te-aru lua cineva cu mâna... — Pentru ce se nu mă lăsați se dormu!.. — Pentru că repetițiunea nostră are se’ncepă acuși și ai trebuință se fi bine trezită. — E justu. (Va urma.)