Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)
1876-05-16 / nr. 38
Anul al IV-lea Ho. 3. Preciul Abonamentelor IN IAȘI, pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 6. fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 46 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rendul 60 bani SCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole nefranctate nu se primescu. Anu il’r. 30 hani. lassi Ili HiiiiMaâ IO Mai.SÎG. Apare Joia si Duminica. Prețurile Anunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la d Adam Negotiant—commissionnaire Cares Tour de la Croix Rouge 2. Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. Fillipp Löb Wie- Reichsratsplatz Nr. 2 și la D. Rudolf Moi- Sellerstätte Nr. 2. Wien la D. V Jlidlika. Biurou centralu de anunciuri Wien, VI. Bürgerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. O Manuscrisele nepublicate s vor arde Unu Dir- 30 bani. »sag. Jm.«s&nwaL»».«sag. JLm. »H.JL .A.. — IM iaHMF FOREANTERESELOR GENERALE Proprietar și 2 Vd.ministr*ator* TU. BA.LASSA. 1-1 I STIL VECHI PIUA PATRONUL ZILEI I Ref crilul Soareluij Apusul Soarelui _ STIL NOU | ț>lUA | PATRONUL ZILEI I Raiahlil Sa.Im I Apun. | s.re'ui W I ■ ■ ■ ...................... .............................. Patrințeiu 'Z ------=ias— ---------■......... ...■—1------ ° j| 16 Duminică 1 sf. Theodor Sănutul 4 22 7 33 la 20 Main 4 28 Duminică A. G. Ft. Wilhelmi 4 22 7 33 w 17 Luni I Ap. Andronic ’ • 4 21 7 34 ore 22 minu ^ 29 Luni Maximinian 4 21 7 34 >■ 18 fi. Marti sf. Ierom Th. Petre și Dionisie 4 20 7 35 nopte cu plac ^ 30 Marți Ferdinand I 4 20 7 35 19 1 Mercuri sf. Patricie * 4 19 7 36 și vănt. ^ 31 Mercuri Angela 4 19 7 36 1- 20 j Joi Mart. Tholalcu 4 19 7 37 H Tuniu 1 Joi J Grațiana | 4 19 7 37 E-i I 21 I Vineri t sf CONST, și ELENA 4 18 7 38 to 2 Vineri J Erasmu | 4 18 7 38 m | 22 I Sâmbătă ? Sămb. moșilor și M. Vasilescu 4 18 7 38 3 Sâmbătă « Clotilda 3 4 18 I7 38 ..........lirnn:n||I[I|[.—ililHHHM nil. IU» ■B5BMM— S38!2B3Sa^£»SiiZ^^^ _, rTfnnnimiHIIIIII Ill MBBMl^^—WTnW j\y fii nun 11 î i.li i Alegerile generale pentru deputați s’au ficiatu precum urméze: a) . Colegiul I va alege, în ziua trei Iunie viitor, pe deputatul cerut de de art. 62 din Constituțiune; b) . Colegiul al II-lea va alege, în ziua de cinci Iunie, pe deputatul cerut de art. 62 din Constituțiune; c) . Colegiul al III-lea va alege, ziua de șapte Iunie, pe deputații ceruți în de art. 62 din Constituțiune; d) . Colegiul al IV-lea va alege, în zilele de la 29 Mai până la 30 Mai inclusiv, pe delegații ceruți de art. 48 din legea electorală; e) . Delegații aleși de colegiul al IV- lea sunt convocați în ziua de 9 Iunie, spre a alege pe deputatul cerut de art. 63 din Constituțiune. La prânzul de gală datu la Palatu in ziua de 10 Mai, celu ânteiu toastu s’a rădicatu de Inaltu Prea Sănțitul Mitropolitu Primatu. Elu este următorul: Măria Ta. In numele națiunei, ridic acest pahar Domnului și Doamnei Romanilor. Sunt astăzi loc 6 ani când punând piciorul pe pământul nostru, Măria Ta ai făcutu să dispară morii groși cari acopereau orizontul Patriei, și ne-ai dat seninul și pacea. Domnirea Măriei Tale de zece ani este gagiul unei stabilități de mult timp necunoscut în țara nostră Facă Cerul ca, sub Domnia Măriei Tale, România se redobăndescă strămoșasca ei glorie și putere; facă Cerul ca, sub Domnia Măriei Tale, România să’și vază implinindu-se misiunea pe care Pronia ’i-a desemnat’o la gurele Dunărei. In n”nele tuturor treptelor națiunei romane, fără osebire de condițiune și de opiniil b ridic acest pahar pentru prelungirea Domniei Măriei Tale până la adânci bătrânețe. Urez Măriei tale, urez Măriei Sale Doamnei și ilustrei Sale Mamă, sănătate deplină, veselia fiumei, mulțumirea sufletului. Să trăiți Mariele Vostre ani mulți in mijlocul credinciosei Vostre rațiuni. Măria Sa Domnitorul a bine-voit a respunde: Iți mulțumesc înalt Prea Sfinte Părinte pentru urările ce-mi adresezi. Sunt mândru de a vedea împrejurul Meu pe toți bărbații politici cari în curs de zece ani au lucratu împreună cu Mine la întărirea și la desvoltarea țerei. Intr’o țară constituțională trebuel să fie partide cari se află în lupte politice, însă trebue să fie și un gând care unește pe toți, iubirea pentru Patrie. Pe acest tezăm tote partitele ’și potu intinde mana. Să uităm dar astăzi trecutul și tot ce luptele sale au putut avea câteodată de neplăcut, și, privind viitorul cu încredere, să ne unim toți într’o singură strigare: Să trăescă scumpa nostră Românie ! Cu ocazia serbărei de la 10 Mai s’a adresatu următorul ordiuu de ții armatei: Ostași, Din ziua în care România ’Mi încredința destinele sale, preocuparea Mea cea mai vină a fostu organisarea armatei, ale cărei tradițiuni formeză una din marile glorii ale trecutului Nostru. Prin armată, România a pututu străbate lungile periode istorice în cari au dispărutu națiuni, altădată puternice. Vechile nóstre instituțiuni militare sunt astăzi restabilite și organisarea lor solidă va asigura scumpei nóstre Patru viitorul seu. Suntu zece ani de cându urmezu cu o viue satisfacțiune progresele crescânde ce s’au făcutu prin concursul fiecăruia din voi, stăruiți pe acestă cale, numai astfel nu veți respunde la așteptările Țorei, care deja a făcutu atâtea sacrificii spre a găsi în armată garanția naționalităței și drepturilor sale. Ostași. Nu uitați nici odată cuvintele înscrise pe drapelul vostru. Disciplina vostră este celu mai bunu garantu că veți ști a fi totu-d’a-una demni fii ai aceloru Eroi, cărora le datorămu o Patrie. Din parte’Mi. Voiu fi totu-d’a-una acolo unde interesul Țerei ’Mi va însemna locul. Datu la București, la 10 Mai 1876. CAROL. Afară de prefecții a căror numiri leamu publicatu deja, s’au mai numitu : D-nu Chirculescu, fostu prefect, prefecții la județul Rămnicu-Săratu, în locul D-lui Ion Pretor, demisionatu. D. Victor I. Sireteanu, fost președinte, prefect la județul Dorohoi, în locul d-lui Christodulo Cerchez,er nu D. Junel Lățescu după cum din eróre amu aretatu in Nr. precedent). D. Tache Anastasiu, senatoru, prefect la județul Tecuci, în locul D-lui Ursachi, demisionatu. D. G. Protopopescu, prefect la județul Romanați în locul D-lui Gr. Berendei demisionat. CONSILIULU MINIȘTRILOR. •Jurnalu. Consiliulu miniștrilor, în ședința sa de astăzi, 7 Mai, 1876, luându în deliberare referatulu d-lui ministru alu lucrărilor publice, Nr. 5,128, relativii la inconvenientele și relele provenite din aplicarea legei de prestațiuni; Consiliulu, în considerația celor arătate prin acelu referatu, încuviințeză, suptu reserva aprobării Măriei-sele Domnitorului de a se presinta corpurilor legiuitóre, în viitórea sesiune estraordinară, unu proiecta de lege pentru modificarea legei drumurilor și suprimarea cu totulu a filelor de prestațiuni judeciane. Câtu pentru anul cuvinte, în considerație că mai multu de patrusprezece judecie suntu bântuite de flagelulu locustelor și că întréga poporațiune este în mijloculu muncei agricole, d. ministru alu lucrărilor publice va amâna facerea drumurilor, în conformitate cu legea pănă, după contenirea lucrărilor agricole. Disposițiile aici cuprinse se vor aduce la îndeplinire de d. ministru al lucrărilor publice, prin înțelegere cu d. ministru de interne. Miniștrii: M. Kostaki, G. Vernescu, M. Kogalnicanu, I . Bratianu, M. Ferichidi, Slânicenu. No. 1. Referatul d-lui ministru alu agriculturei comerciului și lucrărilor publice către consiliulu de miniștrii. Domnilor miniștrii. S’a afirmatu în destulu și din tóte părțile că agricultura este singura sorginte a bogăției țerei, și adesea ori s’a reproșatu guvernelor că n’au făcutu și nu făcu nimicu pentru cea ce se chiamă încuragiarea agriculturei. Precum sciți, în acestu ordinu de idei suntu doué curente: unii ascuptă totul de la inițiativa guvernului, alții lasă totul în sarcina inițiativei particulare. Nu avemu de discutatu aci care din aceste două sisteme aru fi mai de preferatu, dar cea ce este stabilitu, ca unu ce necontestatu, este ca guvernulu se nu pue pedici activității productive, și că este de datoria sa să rădice tóte obstacolele ce s’aru opune acei activități, și, ca se ne resumămu, vom zice că dacă unu guvernu nu póte face totu binele, celu puținui este datoru a căta, a opri, pe câtu póte, reulu. Nu este de tăgăduitu că emanciparea muncei, proclamată prin reforma legii rurale, a avutu demisiune d’a înmulți forțele producțiunii nóstre agricole, și prin desvoltarea acelor forțe, a rădica și valórea pământului. Asemenea și construirea rețelelor nóstre de căi ferate este menita d’a reda agriculturei sutele de mii de brade ce se întrebuințau la uă muncă neproductivă. Cari dar suntu căușele, trebue se ne întrebămu astăzi, că aceste două mari măsuri, cari aru fi pututu produce uă adevărată și bine-facétóre revoluțiune în starea nostră economica, n’au produsu îndeplinu resultatele ce se asceptau de la ele ? Răspunsul, după mine, este simplu de datu. S’au pusu atâtea sarcini și poveri noue claselor muncitore, încâtu au paralisatu, dacă n’au covârșitu binefacerile ce putea sa producă reforma rurală și stabilirea căilor ferate, cea ce s’a datu cu uă mână, s’a luatu îndăretu cu alta. Uă impaciență legitimă, dar póte nesocotită, a făcutu se îmbrăcișămu de nădată tóte ramurele de îmbunătățire publică, amu împoveratu peste măsură capitalulu muncei, amu paralisatu producțiunea și amu pusu astfelu pedici desvoltării bogăției naționale. N’amu lăsatu timpulu necesaru poporațiunilor nóstre ca să beneficieze de nouile reforme. Și fără a ne da sămă de sarcinele ce se impuneau țărei prin construcțiunea unei rețele de căi ferate atâtu de întinsă, n’amu solutu a pune uă barieră sporirei chiăltuelelor în celelalte servicii ale Statului. Astafelu, producțiunea agricolă se găsesce astăzi paralisată prin mărirea sarcinelor ce o apesă, și prin urmare dacă voimu să’i deschidemu calea desvoltării, trebue să ne gândimu înainte de tóte d’a ’i aduce, pe câtu va fi cu putință, ușurință, și nu trebue să uitămu, domnilor miniștrii, că suntu și împrejurări independinte de noi, cari au rădicatu productelor nóstre agricole avantagiele comerciale de cari se bucurau păn’ acum. Ușiurința de comunicațiune, aplicațiunea tuturoru descoperirilor sciinței în industria agricolă în America pe două parte, rețeua întinsă a căelor ferate în imperiulu Rusiei, a începutu a apăsa și va apasa și mai multu asupra producțiunii nóstre, și guvernulu trebue să aibă de țintă înainte de tóte ca producțiunea se se facă in condițiuni mai eftine și mai îndemânatice decâtu păn’ acum. Nu este loculu aci d’a atinge cestiunile financiare, căci ara fi imprudentu, în starea în care se află finanțele Statului, de a da făgăduințe amăgitore, nici de-a atinge acum legile organisării armatei, cari rămâne de a le studia colegulu nostru de la resbelu ș’a propune măsurile usturătore, atâtu pentru poporațiune câtu și pentru fiscu. Dar legile FOILETONU.___ MARIA SPANIOLA seu VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare). Intr’uă odaie rea erau două paturi acoperite numai cu mindire de paie și separate printr’uă ladă vechiă care cuprinde bagagiul întregei familii. Ele erau ascunse prin nisce perdele de piatră închisă atârnate de plafond cu nisce vizigi puse pe un vechiu bețu de trestie și se scoborau pân’ la patru degete de la podele. Aceste perdele împărțiau odaia în două jumătăți, din care una forma alcovul și și cealaltă salonul, unde se aflau patru scaune și uă mesă de lemn alb. Un mic vas pus pe masă cu câteva flori, două păseluici de ghips, așezate cu simetrie, șese gravure sau portrete, și anume: a lui Riego, Mina, Laci, Empecinado, Torrijos și Manzaneres, și pe lângă aceste,uă oglindă a cărei sticlă era crăpată, uă iconă îmfățoșând pe Christ și un alta care înfățioșa pe Feciora, formau totă podoba locuinței bietului muncitor. Pe unul din minciunile de care am vorbit se culcau cei dci soți cu două fetițe ; celalt era destinat la patru băețăi. Maria’și avea odaia ei aparte. Odaia Măriei era de tot mică, nu încăpe în ea decât un păuișor, un scaun și uă măsuță pe care se vede uă toaletă modestă. In fația acestei odăi era bucătăria, a cărei curățănie contrasta cu sărăcia ustensilelor. Obiectele cele mai precise din casa muncitorului erau u mică cușcă elegantă și un pic frumos canariu, cadou ce tatăl făcuse fiicei sale la fiiua ei. Anselm cel Curagios avea patruzeci și cinci de ani aprope. Taliă frumosă, figură cu tipul spaniol, brun, ochi și per negru, privire espresivă, caracter vesel. El servise în armata liberală, sub un colonel căruia-i scăpase viața la uă întâlnire, și care, voind a recompensa serviciul liberatorului său, îi procură retragerea, lucru ce Anselm doria forte mult de când iubia pe femeea cu care mai tărzuu se căsători. Acest brav colonel plânge de puțin timp perderea unei soții adorate, și păre ca caută în pericole termenul durerei sale sfășietore; la urmă, gândindu-se cât și datora vieții și iubirea fructului fraged ce obținuse din amorul seu, i se păru ca nu pute nicină dată se recompensese îndestul pe vitezul jne soldat care-l scapase de la uă morte sigură, și-i oferi aur în abundență; dar acesta oferire făcu pe soldat se roșască, și, drept orice recompensă, el nu voise primescă decât amiciția șefului seu. «Ei bine dar, îi zise colonelul îmbrățioșându-l, de astăzi, voi se fiu fratele teu... Însură-te și fii mai fericit decât mine... Dar dacă destinul îți va dauă fetă, vreu se fiu cumetrul teu, me aurii? Voi ca ea se se numescu Maria, pentru că acesta-i dulcele nume ce purta socia pe care am iubit'o atât de mult; și de órece nu ceri decât iubirea mea, jur, pe amintirea îngerului ce D-deu mi-a răpit, câ nu voi fi nici vădată ingrat către tine A Atât pentru bravura cu care scăpa pe colonelul seu dintr’un atât de mare pericol cât și pentru multe alte vitejii care’i atraseră și stima și admirațiunea superiorilor săi, Anselm primi’n armată gloriasa poreclă de cel Curagios. Cu tote aceste fapte înalte și laudele ce se făceu despre ele pe fiecare și de toți acei ce erau martori, acest vitez răsboinic nu primi nici uă dată recompensa ce i se datora, pentru câ’n Spania forte rar se recompensese cei bravi. Pe când soldatul își versă sângele, înfruntând cu audacie cele mai mari pericole, gloria sa, lipsurile, constanța, devotamentul, eroismul seu, pier în uitare... El e condemnat la fume... la goliciune!!! Și șeful, care adeseori nu pót enumera alte servicii decât intriga sau josa lingușire, este înconjurat de onoruri și de bogății!!! Anselm n’ambiționa înaintirea’n armată, bate pentru omorul de libertate, și pentru El se a apăra acea libertate și independența patriei sale. Nu pute dar lipsi de a fi un erou, și eroilor consciința lor li e de ajuns. El se retrase la etatea de douăzeci și opt de ani pentru ca femeea pe care o iubia nu consimți a-l lua de barbat decât cu acestă condițiune. Acea femee se numia Luisa, frumuseță jună, blondă rapitore, și fiică a unor părinți săraci dar onești. Anselm era voinic... El se dădu la lucru, și in curând deveni unul din cei mai dibaci pietrari din Madrid. Mai nici-vă dată n’avea lipsă de lucru, și fiind-ca pe fiecare Ți câștiga patru-spre-zece reciți, și Luisa, care era una din cele mai bune cusutorese a epocei sale, alți cinci, aveauă sumă îndestulătore pentru a trăi bine. Maria se născu după zece luni de la acesta virtuosă alianță. Ea veni pe lume frumosă și brună ca tatăl seu; și mai tărziu dobândi tóte grațiele și tóte virtuțile acelei ce-i dăduse viața. Colonelul de care am vorbit mai ’nainte nu’și putu îndeplini afectuosa promisiune . Ziarele anunțase mortea acelui brav militar; cu tote aceste, pentru a-i onora memoria, Anselm dădu fiicei sale numele de Maria. Nașterea acestei copile puse vârf fericirei celor ciuoi soți, dar acestă stare prosperă nu ținu mult. După Maria, Anselm și Luisa avură încă șase copii; și cu cât trebuințele crescau timpii deveniau mai grei. Munca era mai rară, mai ales erna , căci Țilele fiind plătite cu acelaș prețiu în tote anotimpurile, antreprenorii nu credeu decât când sosiau Țilele cele lungi. Acesta era motivul care făce pe Anselm se steie luni întregi fără lucru ; și fiind câtă nenorocire nu vine nici vădată singură, uă bulă grea-i lovi nevesta și spori încă gena sa. Buna Luisă, demna și virtuosa mamă a Măriei, vedând disperarea în care era bărbatul seu, pentru ca nu căpăta destul lucru spre a pute îndestula trebuințele familiei sale, lucra neî ncetat Ți și nopte, cu tote dojenile bărbatului seu care nu voia se consimtă ca ea se se ostenesca atât de mult. Luisa ascunde râul ce face sănătății sale atâta obosială, dar puține luni de uă muncă atât de aspră fură de ajuns pentru a-i aduce uă durere de ochi care o arunca pe patul de durere. Atunci, fu neapărat se se vândă tot ce se găsia în trista locuință pentru a face față cheltuelelor acelei bule crude, care se sfîrși, pentru frageda mumă și fidela soție, prin perderea darului celui mai prețios ce D-zeu pute acorda muritorilor , nenorocita Luisă rămasă orbă. Milostenia era de acum înainte singurul miiloc ce remâne acestei oneste familii; și acest miiloc, pre umilitor pentru inima care nu-i deprinsă a se degrada pân’ la punctul de a cere un bucată de pâne carității publice, îngrozia pe omul care, în șirurile armatei, simțise deșceptându-se în el, vădată cu nobilul seu curagiu, acea mândrie din punct de onore care l’ar fi făcut se prefere mortea înaintea cerșătoriei. Nenorocirile succesive a tristei familii vâneu inima Măriei, care mai cu sumă nu pute suferi situațiunea durerosă a mamei sale adorate. (Va urma),