Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)

1876-07-04 / nr. 51

f i Anul al IV-lea No. 51. Preciul abonamentelor VI -I A SSI, pe an. 20 fr.—pe semestru 10.—Pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 24 fr.—pe semes. 12.—Pe trim. 6 fr. STRĂINĂTATE....................40 fr. INSERT. și RECLAME, rândul 60 b­­OCIRI LOCALE , 1 fr. Epistole ne­francate nu se primescu. Unu Mr. 30 bani. IASSI, Duminică 4 Iulie 1871i­ecare Joia și Duminica Prectul Anunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag­ In­ 30 b. Pasr­ IV 20 b. Pentru FRANCIA , se primesc anun­­ciuri la D. Adam negociant-commissi­­onnaire Careffour de la Croix Rouge 2 Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. Fillip Löb Wie-Reichsrashsplata Nr. 2 și la D. Rudolf Moses Sollerstatte Nr. 2 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 în Fleet Street E. C. Manuscriptele nepublicate se vor­ arde. FOAIA INTERESELOR GENERALE. PROPBIETAR SI REDACTOR TH.BÄLÄSSÄN. Unu j¥r. 30 bani. Eedactiunea si A.dm.h­*istratiunea se află la­ TIpogrAfia TU­RA­L^SS^U __________________________________________________________________CALENDARUL SE­P­T­EM ANEI- --------------------------------------------------------------------------------------------­STIL VECI PIUA ! PATRONUL PILEI xrrorr rT ~ —?——--------------------— ——~—-- ■ •­­•--v.- -­ iulie. ” Li.l - PATRONUL PILEI Răs. Soar. Apusul Sor. 5 Luni 1 Iu­ia An.!îei al­ lfc01nul Patrar din urmă. La 4 1 ® Duminică A. 6 Mai . 7 6 Marți Our! Par! SisÓ^cel mare“ A” ^ Iulie 9 ore 15 min. dim. . k’g1.. • i*.*íf«80l­ 4 9i 7 40 8 Jo“1 SL MMMttCí Sopie§1 ^ Th0“a C ° timp ploi °* * vânt 09* «J focuri Aurela 1 33 l 39 9 Vineri Sf. Ierom Pangratiui 01 . • 5le.. . . 4 5k 7 <1­­* _12_“Ü__«>■““» ■’ - Sa» sv­a.­..________1 a­­ s 4 Domnilor abonați, O datorie de consciință de mie forte plăcută se face ca prin or­ganul acestui diar. CURIERUL foca intereselor generale se va arăt adân­­cele nmlțemiri și sincera recu­­noscință ce am cătră Domniile-vos­­tre, pentru tot concursul ce mi-ați dat. Acestă gratitudine o fac și că­tră acei a­ni, carii cu penele lor mi-au onorat paginile acestui diar modest. Crescut de mic în tipografie, în acesta oficină mare de lumină și cultură a poporului, am­­ zis, bine și frumos este a mânca pânea vie­ții prin mijlocul acestei munci; și am muncit duprecum­ cunoșteți, și cu internimil sprijin al l|-vóstre, și tot­ odată cu ajutoriul lui iluamed­iu, astă­zi am ajus a fi de sine pro­prietarii al unei tipografii înzes­trată, cu o mașină none de rota­­țiu­ne, sistema cea mai nouă din Viena, cum și cu un asortimentu tipografic de litere complecții. Nu m­e pot felicita mai antei pe mine pentru o asemene reușită, întru cât simțesc imperiósa datorie cătră dv. pe care cu vie plăcere o și împli­nesc mu­lțumindu-ne. Sunt patru ani de când erau acest diar, și sem­ că dacă în tipărirea lui a lăsat mult de dorit, îngăduința D-vóstre a fost cu atâta mai mare, și sub acesta scut bine­cuvântat pot acuma se ve­ric: „V’am dat un diar reu impri­mații, de­și forte regulat; ve voiu da un diar bine imprima­tu și tot așa de regulații; formatul de mai ’nainte l’am mărit cu o a treia parte, prețul înse remâne acel vech­iu neurcat.” Redacțiunea se va îngriji a da publicitatei cât mai curând, tot ce e mai important din cele din nă­­untrul terei, precum și cele de din afară, din lume. Fostul zeram, apoi administrator, directorii, antreprenor și astă­zi proprietar tipograf, din nou mulțumindu-ve, vé salută din inimă, și se recomandă bunei voințe cu care ma­i favoratu­­l T­EODOR ISALASSAN. Zorile și amurgul unei dile. A trecut Mann, luna florile care încânta privirile și îmbalsama aerul c<u profumul lor; a urmatu Iuniu, luna cu prinosele fructelor, sesonulu cel frumos al iudelor, și România vitrâgă ș’a deschis grădinile sale dintr’un ca­păt la altul al țerei, și copii ri copile și juni și june de pe băncile seolelor, ale acestor grădini pururea inverdite, au espus rudele lor; și părinți și cetățeni mai mult sau mai puțin au alergat sa’și bucure inima, se'și desfăteze sufletul privindu’și dragii copilași. Ce serbă­tore iMreță­ ce spectacol bogat de atâtea spe­ranțe, în care viitorul națiune­ s’arată cu zo­rile­ unei fericiri pe ceriul patriei nóstre! Sa­lutare vouă scolelor, salutare voue învețe ceilor bucn­st al învățământului,­­ mumei și progre­sului pregătitor de mărirea Viitorului nostru! Mai două septemâni și mai bine sau ținut epsilmenil­e și în ac­­stelle Mă, îngrijire nu se vedea întipărită pe fețele școlarilor, câtă preocupare, câtă silință, câtă labore nan um­plut de sudare frunțile ce aveu în curând a fi împodobite cu cununi de merit! Și au sosit dilele de împărțirea premiilor, și aceste d­ile în adever­suri dile de serbă­­tori, dile de o bucurie generală; fiii și părin­ții, cetățenii și cetatea cea mare, România, s­a îmbrăcat în strae de serbătoare; straiele s’au vâjUit cu trierate de mulțimea copiilor și co­pilelor, unii cu străițile cele­ mai curate, al­tele în rochițele lor albe cu­ e șarpe de dife­rite colore, o grădină întregă, și un mosaic de tot ce­l mai fraged și candid din genul omenesc, se mișca navitând ș­i grupându-se în localurile, în templurile unde petrecuse un an de studiu, și unde avea a fi răsplătite de mama patriei Salele de împărțire a premiilor împo­dobite, restrângau și ele aerul lor de serbă­tore asupra tinerimei; verduță și flori, festene și medalione simbolice adorn au murii, în a cărora mijloc s’au strigat rând pe rând meritul și s’a încununat fruntea. Era silința la carte ce se remunera prin premiu de cărți și cununi; era silința la lucrul de mână al fetelor care se remunera prin articule relative la el; era lucrul seotelor de măestrii care se remunera prin instrumente necesarii acestei munci o­­neste. Și nici odată și nici într’un spectacul, ca în sala de premii cununa de verduță și flori nu s’a vâslut și nici că se pote mai bine vide stând și mai frumos împodobind fruntea junimei, tâm­pla cea candidă ca și sufletul și inima ei. Fan­farele la chemarea meritului salutau acest nume c’m întreitu strigătu sgomotosu; ochii mulțimei se alintau cu lăcomie asupra copi­lului sau copilei, junelui sau junei, și inima nimănui nu bătea mai tare de­cât acea a pă­rinților, a cărora drage ființe se premieau. O inimă înse mai mare, o inimă mai duiosă, dară nevedută bătea cu mai mare căldură, cu mai mare foc; acesta de­și nevâdută era pretu­­­tindenea în aceste zlile, căci era inima pa­triei nóstre! Și am priviții și eu acestă sărbătore, căci mai ’nainte asistasem la misteriile ei, la esa­­menile generale a­le unei școli ce se făcu­seră, și bucuria și speranța pare că mi-a a­­daogit încă dile de viață. Am privit ființile aceste inocente, acest vis de tinereță a omu­lui alergând pe calea vieței în viitorul necu­noscut, dară cred că cursa lui va fi cu mult mai um 0ră, când e condusă de facla învețe­­mântu­lui și educațiunei; și în inimă me-am d,-». F­ericirea ta o scumpă patrie este lumina­­rea fiilor tei! Mărirea ta o națiune, este amorul cel sacru și virtutea civică ce va avea pentru tine poporul tem Rece scule primare de băeți. 8 scule primare de foto, g gimnasii de băeți. 2 gimnasii de (* 1 . n A------ 1 .„'i* lütt?.­­ ÜIA70«, vim uterb­iui boliii­uii, i. cuuia tehnică de mașini agricole, 1 scolă de mese­rii a comunei, 1 scolă militară, tote aceste scoli publice, apoi 2 mari internate. Institut academic, Liceul nou și mai multe pensi­onate de băeți și fete din municipiul nostru au dat contingenta lor la splendarea serbărir ii care se făcu în diferite localități și dile, tote dile frumóse, tóte dile pline de mângâere și dulce speranțe. Scala centrală în care s’a distribuitii pre­miile pentru tóte scólele de fete în 80 Iuniu, pe lângă serbarea­­ lilei presenta și o adeva­­rată desposițiune a lucrului de mână de pe la tóte sculele primare și secondare de fete; nu­merul bucăților de diferit lucru ajungea la 1000, presentând o varietate bogată și alesă de tot ce depinde de mâna și gustul acestui sens în trebuințele casnice. D-na Maori direc­­tora stabilimentului central prin îngrijirea sa probată, și au atras none simpatii din partea publicului. Le eșim, se trecem din acestă grădină unde profumul florilor nu îmbată viața, se eșim cu npilțemire, dar în­cotro ni vom îndrepta pa­șii fi.. Colo pe cazarea vieței. Și fliea încă nu trecusă și sub impresiu­­nile cele mari a­le sărbătorei, su­fletulu căta un cercai mai larg, un orizont mai spațios și liber spre a respira aerul bucuriei de care era atât de plin. Alergăm­ la un amic și cu el ne îndrumărămu spre partea de amețit a orașului; am trecut bariera și suflăm costa pitorască a dalului Gălăței; o Domne ce fru­­museță! ce panoramă! ce tablou fermecătoriu se desfășură naintea ochilor noștri: era lașul tăbărât și parea ca genunchet naintea nostre, era politia pe care­ o lăsasăm obosită de sărbătore,

Next