Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)

1876-09-19 / nr. 73

2__________________________________________ literea în gimnasie și licee se posedă diploma de bacalaureatu și diploma de licență, și concursul a­­tunci se se facă numai asupra materielor catedrei în care să prezintă aspirantele. 2. Sé­ se înființeze cinci inspectori școlari dintre foștii sau actualii profesori, cu diurne, cari se ins­pecteze, câtu se pote de desu, gimnastele și liceele, și se informeze pe ministeriu de starea materială și morală a loru și despre esecutarea cu stricteță a programeloru. 3. D. ministru se îngrijască a lua mesujele cele mai proprie pentru a începe construcțiunea de gim­nasie și licee și a le dota cu tóte materialele nece­sare studiului. IV. — Instrucțiunea superioră, cu tóte că abia e in legănul iei și cu tóte pedicele ce i-s’au pus, tot a datu resultate îndestul de satisfăcătore, probă pen­tru acesta sunt numeroșii profesori de gimnasie și de licee eșiți din facultățile de litere și de șciințe ; cu acesta însă nu voim se­­ licemu, d-le ministru, că ea nu are trebuință de imbunățiri pentru a pute da resultate și mai bune, procurându învățământu­lui secundaru profesori și mai capabili și mai bine preparați pentru acesta carieră. îmbunătățirile ce credeau necesare de făcutu suntu: 1 ° Câtu mai curându să se modifice legea in­­strucțiunei publice în privința ținerei concursuriloru pentru aspiranții la catedrele de gimnasie și licee, după cumu s’a aratatu mai susu la scólele secondare. 2 ° Să se încurajeze studenții facultățiloru de li­tere și de șciințe, dându-se burse la cei silitori. 3 ° Să se complecteze facultățile de șciințe și de litere cu catedrele necesarie, și să se separe unele catedre, pentru ca profesorii, remăindu mai puțin împovărați, să fie obligați a ținea conferințe prac­tice cu elevii. 4 ° Studenții facultățiloru de stiințe și de litere, cari au terminatu cu succesu cursurile acestoru fa­cultăți se fie d’a dreptulu suplinitori ai profesoriloru de la gimnasie și licee în timpulu absenței loru, dân­­duli-se pentru acesta vă diurnă pe timpulu ce vor funcționa, pentru ca cu modul acesta ei să se potă esercita la cariera profesorală. V. — Nu putemu termina, d-le ministru, acestu raportu fără a ve atrage seriasa d-vóstru atențiune și asupra necesității ce este d’a se înființa mai multe scule normale pentru preparațiunea învățătorilor să­tești, precum și asupra înființărei, sau mai bine a transformării sculelor centrale de fete în scule nor­male pentru prepararea institutarelor necesare ins­trucțiunii femeesci. Nu cu mai puțină îngrijire privim lipsa de scule adeverate profesionale, cari se dea țârii meseriașii de cari are atâta nevoiă, pentru acesta credem că înființarea de scule curate de miseriă, fără mari pretențiuni, este uă necesitate imperiosă pe care și d-vostră o simțiți ca și noi, ca și țară întrega. CURIERUL Cronica Externa Se scrie din Berlin la 22 Sept.: Ultima mea scrisóre, în care vă spunem ca situa­­țiunea se agraveze necontenitu, vi s’a părutu pré alarmătore. Sciu de unde vine acésta. D-vostră ce­tiți mai cu semn­­ Hare francese și angrese în ceea ce privesce presa străină, și Franția și Anglia, pen­tru rațiuni de natură diferită, sunt «eminamente pa­cifice.” Eu înse citesc mai multu­­ ziare ruseșci, ger­mane și austriace, și acestea ținu unu altu limbagiu. Amu se v’o probezu la mom­entu că nu suntu singurulu care mă temu de­uă conflagrațiune intre Rusia și Turcia. Gazetta națională, din Berlin, care, după cum scrii, se bucură de reputațiunea de a fi o fie­care judică cu sânge rece conflictul orientalu, scrie în ul­timul seu număru : Guvernul rusu, deși afirmându simțimentele séle pacifice, se prepară pentru even­tualitatea unui nou resbelu cu Turcia. De la Nord la Sud, pe țermurile mărei­ Negre, in Asia, mișca­rea militară e în plină activitate. Forterețele suntu înarmate, trupele espediate spre miazi­ dli a­­genții militari suntu ocupați pretutindeni a aduna aprovisionări.. Aparințele suntu pentru resbel. Agenția Wolf care-i oficiosă, și de­uă prudență și uă reservă ce supără­m­ fie­care­­ li­me­­rarele independente, telegrafiete din Belgrad cu principele Carol al României a ordonat ca recrutarea, care se amânase, să începa îndată. Loyd, din Pestlia anunțiă câ Rusia este în tra­tație cu România relativ la trecerea trupelor ru­sești prin teritoriul seu. Diarului Tageblatt, din Berlin, i se telegrafieze ca în București e mare temere de uă invasiune rusescă. Se telegrafieze din Belgrad Poștei, câ numărul rușilor ce se află în Serbia se urcă la 15,000, câ Tcernaieff voiesce se formeze din acești *omeni­uă brigadă rusască care va fi comandată de ofițeri ruși și va primi de drapelu­l stindardul creștinu” tri­­misu din Moscva unde a fostu damele de distincțiune și a cărui brodatu de câtre valore e ca de 3000 ruble. Acesta brigadă va intra cea ântăiu în focu. Mai multe­­ liare austriace anunciă ca principele moștenitoru al Rusiei a trimisu... regelui (?) Milan uă pușcă magnifică. Pe cându­ozarul, după Moni­torul Universal, din Paris, aru fi trimisu lui Tcer­naieff marea­ cruce a Vulturului Albu, lui Ivomoroff, șefu de statu major, steua S-tef­ana și la alți 40 ofițeri superiori din armata serbă, ordinul S-tului Stanislas. Post primește din Belgrad știrea ca după spusa Rușilor ce vinu mereu acolo, 100,000 de cazaci se află deja la fruntariele române. Proclamarea regelui Serbiei s’a celebratu, după Tageblatt din Viena, in totu regatul. Că mulțime de orașe au făcutu iluminații. Telegrame nenume­­rate sosescu din tóte unghiurile țerei invitându pe principele Milano sancționa pronunciamentul arma­tei. Cele cinci­spre­z­ece reședinți de districte s’au pronunciatu in favorea proclamărei. «Nu mai re­­mâne principelui Milan de câtu de a accepta sau a ^ abdica”, adaoge fota austriacă. Din parte’mi credu ca nu va face greutăți. Pen­tru ce a întreprinsu resbelul dacă nu pentru a de­veni rege ? Și dacă accepteze, adio tratatul de pace. Totul va fi atunci de reînceputu pentru diplomație. Des­pre statu quo ante bellum n’aru mai pute fi vorba. Nota Andrassy, memorandum din Berlin, armisti­­țiul din luna Mai, condițiunile turcesci, contra pro­­­u­punerile comitelui Andrassy și a Angliei, tóte a­­ceste suntu forte aprópe de a cade ’n uitare, a nu mai fi de câtu istorie vechia. Câtu pentru suspensiunea de arme de­­lece­­ file, se sfirșesce mâne. Ce a produsu? Nimicul Pardon! proclamarea regelui Șerbilor. Notați câ inițiativa acestei proclamări a plecatu de la Rușii pe cari Țzarul i-a decoratu. Se­­ zice cu consulii anglosi și austriacii vor părăsi Belgra­dul dacă principele nu se va împotrivi lui Tcerna­­ieff și vor lăsa Serbia la sorta ei. Ce pasă de a­­cesta Șerbilor dacă Rușii rămân cu dânșii ? Ei stiu bine ca nu vor mai pute compta pe Anglia și Aus­­t­­tria în­­ ziua cându Rusia va declara resbel Turciei. Fremdenblatt, din Viena, înștiințeze pe Turci ca dacă nu se vor arăta mai acomodanți, mergu îna­intea unei catastrofe in comparație cu care acea de la Navaria și mersul Rușilor de la Dilbitch­ nu erau de­câtu jucării de copii. Vorbiamu cu corespondintele berlinești a unei din cele mai mari foi din lume, și elu îmi spune ca din informațiunile ce adunase, resulta că dacă princi­pele Milan își va pune corona regală pe capu, unu resbelu între Rusia și Turcia aru deveni neapărat. Ambasadorul austriacu a red­utu a-l ab­a­ieri pe Sultanul și, după uă telegramă din Constantinopole, l’a făcutu se ’nțelegă ca dacă nu va acorda unu armistițiu in regulă, puterile nu vor mai respunde de nimicu. Rușii cari se aflâ’n Berlin beu pentru descepta­­rea rasei slave. Hi­­licu cu nici-uă­ dată ocasia n’a fostu mai favorabilă pentru a elibera pe creștini. Neutralitatea Germaniei nu este asigurată, ceea ce asigură pe acea a Austriei. An­glia ►far’ de aliați, nu póte trimite de­câtu bani Turcilor. Napoleon a dispărutu: «acum s’au nici-vă­ dată!” strigă ei. Generalul Tsernaieff­ a trimis următórea telegramă principelui Milan: Majestăței Séle Regelui, la Belgrad. Amu avutu deja onore a da Majestăței Vóstre informațiuni a­­supra efectului ce proclamațiunea mea a produs în șirurile armatei. A trebuit a se cedez la presiunea trupelor. Colonelul Horvatovici m’a anunciat în sera de 19 că divisiunea sa a proclamat transformarea Serbia în regat și a aclamat pe Majestatea Vostră de Rege. Toți omenii de la ofițerii superiori păn’la simplii soldați, au jurat a lupta până când cel din urmă inimic va fi alungat din țară. Dimitriță, de­ FOILETON MI ARI A SPANIOLA»-* 8ftU VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare.) Nenorocirile causate de trăsuri, care restornă pe pietoni pe pavelele stradelor, sunt atât de dese, în­cât presa periodică a reclamat de nenumărate ori contra acestor abususuri monstruose, dar nici uă măsură nu s’a luat pentru ale evita, și abia dacă trece să­­ fi fâr’ ca vre­uă familie se nu aibă a de­plânge vre­uă catastrofă de acest fel. In momentul de a trece mica piatră a Sântei­ Cruci, calușca marciusei de La Bourbe resturna pe pavea uă bieta femee care țină de mână duci co­pii mici. Aceștia fugiră, dar femeea era orbă, ea că­lu, și fu calcată în piciorele cailor atât de rău ca remase leșinată pe parea... și ca mortă. In acesta nenorocită, lectorul n’a lipsit de a re­­cunosce pe muma Măriei. Câte­va persone carita­bile o cunoscură de pe îmbrăcăminte ca aparține a­­silului St-Bernardin, unde fu îndată transportată a­­prope fara suflet. Nu mai remânea sermanei Luisă de­cât două mi­nute de drum pentru a ajunge la temniță; și când spera ca prezența unui soțiu fraged, de care era lipsită de atâta timp, avea se deie inimei sale un moment de bucurie și se’i re’nsuflețască cura­giul pentru a’și pute suporta suferințele... când se măgulia a auzii chiar din gura bărbatului pe ca­­re’l adora starea unei causă criminale care, după dânsa, nu pute avea un resultat funest, de­ore­ce era sigură de inocența lui Anselm al seu... când nu mai trebuia de­cât uă minută pentru a’și re­­pausa capul pe inima pre iubită... uă nouă neno­rocire, mai grozavă de­cât tóte acele care ch­inuise pân’ atunci pe acesta sântă femee, îi smulge, apró­pe împreună cu vieța, dulcele speranță, scumpele séle ilusiuni! Trântită cu brutalitate, după cum am spus’o, ea că­lu pe pietre, unde fu sdrobită în pi­ciorele iepelor fugetare care duceu... pe cine?... pe propria sa fiică... obiectul cel mai scump al inimei sale... și trebue se atribuim unei minuni a Provi­­denții, ca rădicând’o de jos n’au rădicat un cada­vru. Nenorocita respira incă, dar abia dacă mai dă­­dè alte semne de vidță. I se dădură tóte ajutorurile ce reclama starea sa, dar simptomele erau de des­perat. Bieta orbă nu’și putu căpătă nici vorba nici cunoștința.... fația’i era acoperită de uă pasere mortală. Contrast sfâșietor!... Pe când fiica, într’uă tră­sură elegantă, alerga la serbare, mulțumită și ve­selă... muma, fără viață, pusă pe nișce nășele mi­­serabile, era dusă la asilul de cerșătorie. Acesta catastrofă nu fu observată de nici una din personajele calescei, atât fu de mare repețsiu­­nea cu care vizitiul se departa de acea scenă sfă­­șietore. El apucă pe porta Taledei, pentru a a­­junge la câmpul St-Isidor și a reintra în Madrid prin porta Segoviei, după ordinele ce i se dăduse. In­­ ziua de S­tul Isidor, poporul Madridului, afară de ființele ridicule ce se glorifică de a nu fa­ce parte, se dedau la veselul pelerinagiu a­fântu­lui patron.­­ Istoricii nareze cu Isabela, soția imperatorelui Carol V, fondă, in 1528, pe țermurile Dansanare­­sului, ermitagiul sântului patron al Madridului drept recunoștință pentru redobândirea sănătăței fiului seu Filip. Acel june principe fu într’adever vindecat cu apa unui isvor vecin ce’i dădu bravul om sânt, care atunci era agricultor. In 1724, mard­asul de Valero clădi cu cheltuela sa capela. Tot locul ce sa află între acea capelă și Madrid oferia un tablou de cea mai surprind­etore anima­­țiune. Ar fi d­is cine­va câ íntrega capitală a Spa­niei a plecat in grămadă pentru a se duce se bea din apa care vindeca pe principele don Filip ; ade­­vĕrul este ca se bea mult, dar apa miraculosă era acea din care se bea mai puțin. Vedei tot feliul de echipage și de costumuri, du­­ghenile ambulante cu fripturi, smochine, strafide, prăjituri și bombane se amestecau la colecțiunile de jucării și ocupau împreună ambele părți a aleei ce­lei mari, mii de magazii improvisate, și până și o­­țeluri în câmp liber, procurau mâncări gustase ace­lei mulțimi vesele și zgomotase, și răspundea în de­părtare la grupurile lui Bacchus, unde veselia era ajunsă la gradul cel mai înalt. O­­ sânte Isidore! a trebuit se fii tu pentru ca­ printr’un minune ca și acea a fântânei se faci ca

Next