Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)

1876-08-05 / nr. 60

2 C­U EIERU­L fi ma dârei in judecată, spre a usa negreșitu de drep­turile instructorilor, luarea de deposiții, punere în prevenții ine érte! N’aim fi cred­utu nici­ o­dată se mer­­gă ,pănă acolo. Ni se spune că s’au găsitu omeni de dreptu în Cameră care se susție o așa enormi­tate, servindu­-Se cu, pre­ care nenorocite și eronate precedente din Europa, petrecute chiar acelea în stări anormale și care nu au fostu mai puținu bla­mate de sclință. Ceva și mai gravu, confrații noș­tri de la „Românul" Poescu a justifica­tă așa de­­cisiune. v­e Mai­oriteiu: Suntemu într’o stare normală sau in stare de revoluțiune ori lovitură de Statu, cându legi nu există ? Dacă suntemu în stare anormală, atunci la ce ’i a mai datu în judecată pe miniștri? Camera se’i fi judecatu și decapitatu. Dar atunci s’o anuncie celu puținu ca se scie lumea la ce să se aștepte. Dacă suntemu într’o stare normală ce însemneză acestu votu care violeză Constituția, faptu ce tocmai Ca­mera, impută celor pe cari’i dă în judecată? Noi credemu că a demonstra acestu adevăr este a pre­supune pré puținu luminați pe lectorii noștri, cu tote acestea fiind­ că o Cameră a făcut’o, s’a cre­­d­utu în dreptu a deveni acusătore și instructóre se’lu discutămu și noi. Să știe de totă lumea cu idee de legi că pune­rea în mișcare a unei acțiuni și instruirea causei suntu două lucruri cu totul distincte. Același per­sona nu se póte întruni. Instrucțiunea e de două feluri prealabilă, care e și secretă și definitivă cu forță probantă care e orală. Cea d’ântăiu servă a pune in posiție pe celu cu dreptu de a da în ju­decată ca să se convingă dacă trebue datu judecă­ții sĕu nu, celu în cestiune și nimicu mai multu, ea nu servă celei­lalte instrucțiuni decât ca simple ransignimente. Odată datu in judecată inculpatul misiunea celor cari au pronunțatu darea în judecată inceteze și în­cepe a tribunalului care are se judece. Elu singuru are dreptul și datoria a reface instrucțiunea și a aduna probele ce i s’ar invoca spre a’și forma con­vingerea și hotărî. Acestea suntu lucruri espresu prevăzute de lege și supuse la sancțiuni pentru ca­zurile ordinare. Câtu pentru acesta nefiindu nici o lege care se deroge de la dreptul comun, a se pro­ceda altfeliu este a se comite o violare a Consti­­tuțiunii care nu permite asemeni derogări ci le pro­bă prin articol espresu. In specie Camera a luatu în conuererație propu­nerea de dare în judecată și a începutu instrucțiu­nea prealabilă prin delegații sei cari ’și au termi­­natu misiunea. Camera în urma raportului înainte de darea în judecată prin analogie (cu tote că în materii penale prin analogie nu se póte procede dar în fine) celu multu atunci totu s’ar mai fi pututu induce în erore a crede, că aru fi avutu dreptul a mai face și alte acte de instrucție și a lua și ore­­care măsuri de asigurare în contra personelor sau averiloru. După ce s’a pronunțatu însă prin darea în judecată, singurul dreptu ce-i dă articolul 101 din Constituțiune ea era desesinată și nu mai pură decât se desvolte și susție asusațiunea prin dele­gați sau procurori, iar instrucțiunea definitivă, pu­blică și orală, să se facă de casațiune. Ce instruc­țiune aru fi aceea după darea în judecată și ce scop aru mai avea ea cându aru trebui să se repete o­­ralu și publicu de casațiune spre a’și forma convin­gerea. Ce credință în justiție aru pute­ave chiar probele ce aru face asemeni instructori ad-hoc și necompetinți ? După ce procedură aru urma Camera ? Cum aru aduce ea martorii ? Cumu le-aru lua jurământul ? Cum aru ști judecătorii de la Casație ce mină au făcutu martorii? Cum’și aru forma ei convingerea? Dar în fine, pentru ce Camera a voitu a’și în­suși acestu dreptu alu Casațiunei ? S’a temutu că Casațiunea va fi parțială ? La ce ’i-a mai datu a­­tunci în judecata ei pe miniștri. Nu vede Camera că prin acestu actu a denotatu pasiune și prin urmare parțialitate și astfel cu cu a­­tâtu mai multu nu aru fi trebuitu nici să’i pară rău că nu ave unu așa dreptu ? Trebuia să se lase Casației să’și facă datoria. Dar votul s’a datu. Ce e de făcutu? Ori Camera să se deszică, ori ministerul să consilieze pe Domnitoru a o disolva și a aduce alta care să repare acastă gravă erore constituțională.—Iată părerea nostră. Cu multă durere furămu nevoiți a constata aceste triste adevăruri dar ce să facemu ne-amu impusu sarcina de a fi imparțiali și cată să voimu adevă­rul ch­iaru cându elu ne-amu frige. DAREA IN JUDECATĂ MINISTERIM­­­tI CATARGistI A­NT X E CORESPONDENȚA SECRETĂ TELEGRAFICĂ. în operațiunile electorale. G Urmare­. Berind 24 Martu 1876. D-lui ministru Lahovari. Permiteți d-le ministre, se ve comunica că conduita procurorelui actuale de Tutova nu este sigură că, la unu casu seriosu aru fi de bună-credință, umblă după popo­­laritate, fiindu­ruditu cu cei mai mari adversari ai gu­vernului, influințatu de ei, caută a lovi în prestigiul gu­vernului. Ve rogu să bine-voiți, d-le ministre, în intere­sul serviciului, ordinei și liniștei, să trămitiți unu altul care veți crede; nanul, transferați pe acesta de rea-cre­­dință. Giurgea. 26 Martie 1876. Nota confidențială d-lui Giurgea, prefect Beriad. Arătați d-lui Iordache Iamandi că Strat, nefiindu în țară, nu póte se­ i de nici unu respunsu la depeșa d-sale. Arătați’mi ce mai aveți de făcutu pentru alegeri și cine suntu candidații cari credeți se aibă majoritate. Ministru. L. Catargi. 21 Martie, 1876. D-lui Lascar Catargi. Posturile ce v’am solicitatu și de care este neaparatu trebuință suntu, d’a se numi advocatu publicu d. Iorgu Cociu, doctor în dreptu, fost jude instructor, persona forte onestă și proprietar. Advocatul publicii actuale d. Toci­­lescu, de­și este destul de onestu și capabile, însă fiindu de peste Milcovu, dorește singur a fi­ permutații în Ro­mânia de dincolo de Milcov. De asemenea ve­rogu a se numi tânărul George Botezu proprietar, doctor în dreptu de la Bruxelles, suptstitutui de procurare în lopul d-lui N. Doicescu, incapabile cu desevârșire, nefiindu în stare nici­­uă­dată d’a lua conclusiuni fără a cade în ridicol. Prefectul C. Teleman, 21 Marty, 1876. Notă confidențială d-lui maior Teleman. Huși ! Regreta că Lascar Rosetti nu primesce. Avem nevoie de senatori cu influință și greutate și totu-d’uădată băr­bați cari se potă vorbi în Senatu, căutați prin urmare candidați­ cu astu­felu de calități. Dacă d-vostră garantați pentru­ personele ce-mi recomendați, eu nu le respingiri" Ministru, L. Catargi, 21 Martiu, 1876. D-lui Lascar Catargi, prim-ministru După înțelegerile ce am avutu cu alegătorii, candidații care se potu alege sunt: Cost. Corbu la coleg. I și Nicu Giuvara la colegiul II desenatori; persone onorabile, din cei mai cu greutate în judeciu, cu ore care instrucțiune, devotați, partidului conservator și mai cu deosebire d-vostră. Ve asigur ca veți fi satisfăcut de conduita lor. Prefectu, Teleman. 27 Martie, 1876. D-lui maior Teleman, prefectu. Huși De vreme ce d-vostră garantați pentru Corbu și Giu­vara, apoi stăruiți a se alege amândoi. < * Ministru, L. Catargi. 27 Martie, 1876. D-lui L. Catargi, primu-ministru. Rogu regulați a se numi George Cociu advocatu pu­blicu; interesul cere numai decâtu ; oposițiunea lucreză cu multă insistență. Iamandi venitu cu Cogălnicenu, și mi-se pare și Grigore Epurenu. Prefectu, Teleman. 27 Martie, 1876. D-lui Lascar Catargi. Rogu trimiteți pe dată pe d. Mitică Catargi; este mare trebuință. Asemenea ve­rogu, daca se póte a da uă de­peșă d-lui Scarlatu Roseti, d’a vota cu noi. Maior, C. Teleman. 7 April, 1876. D-lui maior Teleman. Huși Vorbiți d-vostră din parte’mi d-lui Scarlatu Rosetti, căci eu nu’i potu vorbi și rugații din parte’mi a vota cu noi. Ministru, L. Catargi. 27 Martie, 1876. Notă personală d-lui prefectu de Cahulu. V’am telegrafiatu d’uă săptămână pentru postul de sub­­stitutu la Cahul și n’am primitu nici unu respunsu. Rogu se’m­i daț­ resultatul până mâne. Ministru, Al. Lahovari. 27 Martiu. 1876. D-lui Nicolaide, prefectu de Putna. Rogu răspundeți imediatu în cestiunea cu grafieri ul Cur­ții, ne mai putându lăsa lucrurile în statu-quo. Ministru, Al. Lahovari. 27 Martie, 1876. D-lui Al. Lahovari. Respundu telegramei d-vostră, rugându-ve se bine-voiți a numi grefier la Curte pe George Florescu, actuale gre­ FOILETON MARIA SPANIOLA ** séu VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare). Se ințelege de la sine că în acesta capcană să găseai tot felul de jocuri oprite. Foloasele ce omul nostru trăgea din acestă onestă industrie erau forte mari. Orologiul de la Sf. Isidor bătuse trei ore după amintir. Luna lui Mart din 1836 se apropia de sfârșit;­­luna era liniștită și frumosă, era chiar­­ jiua eșirei Măriei din căminul părintescu. Fratele Patriciu se puse pe un fotoliu lângă biu­­roul seu, prisa și scrise rândurele următore: " «Scumpul meu Tristani, «Te felicitez, precum și pe toți amicii religiunii și șeful seu, Domnul nostru suveran M. S. don Car­los V (Q. I­. G.) de noul triumf dobândit în câmpii de la Esparaguere, unde aț­ măcelărit eroicește, cu ajutorul curagioșilor apărători ai altar­ului și ai tronului, două companii de eretici compuse din tru­pele Christinei și din milițieni. Acest triumf și pur­tarea sublimă a apărătorilor sanctuarului de la Horz, cari au respunsu la sancțiunile lui Mina franc­ma­­sonul ucid­ind pe toți prizonierii lor și aruncăndu-le cadavrele sângerânde la piciorele șefului eretic, au văzut groza în toți liberalii noștr­i. Efectul a fost negreșit același pretutindeni, de­ore­ce in Barce­lona au fost așa de mari tulburări. Sângele eroului nostru O’Donell strigă resburare. Curaj, și se nu dam înapoi din­aintea liniei trasă. Nici o milă pentru acei ce profanează templele și sfâșie pe mi­niștrii altarului! Liberalii nu se mai înțeleg între dânșii; toți vor se fie miniștri pentru a fura ne­pedepsiți. Definirea este in culme... amicii mei și eu știm se o întreținem... nu neglijăm nimic, că­ci se pote trage folos din ori­ce. «Miracolele surorei Patrocina au produs insul­tate escelente, copila ’și a jucat rolul de minune... Nu cu vreu se ine laud... dar sciți câ’i eleva mea... Am învățat’o se’și jupăscă pielea de pe piciore prin mijljlocul unui caustic, și a întrețină ranele prin nisce alifii iritătore. Fiind ca mica religiosă era jună și frumosă, dulcele ei cuvinte inspirau mult interes, și unii omeni credeu în augurele ei ca în cuvintele Evangeliei. Prin acestă sântă amăgire ob­­ținăm pentru causa suveranului nostru nisce așa re­­sultate, în­cât miracolele sântei călugăriță atraseră­­ atențiunea guvernului, care ordona­se se visiteze de facultate, și acesta cualifica ranele virginei nostre de înșelătorie criminală. Prin urmare fu scosă din monastirea Cordilierelor, și condusă într’uă casă particulară, sub privigherea unui ore­care Argu­­mosa, medic celebru: «Veți vede prin acest raport ca nu ne perdem timpul, câ învârtim tote șuruburile, întrebuințăm tote­­ miijilacele, ceea ce, adăogit pe lângă greșalele, ambi­țiunile, nebuniele și defunirea liberalilor, nu póte lipsi de a ne face se obținem un triumf complect. «Situațiunea mea e forte favorabilă, frecventez societatea cea mai înaltă; primele personaje ale curții, între cari și miniștri, imi acordă amiciția lor. Esercitez uă mare fermecare asupra lui Mendiza­­bal, și contribuesc la tóte negh­iobiele lui. Progra­mul seu, mai antei atât de lăudat, a căd­ut deja in cel mai complect discredit. Votul de încredere ce a obținut de la congres nu’i va servi la nimic... Descurajiarea s’a introdus în inima liberalilor. «Cunosceți mai bine de­cât mine evenimentele de la Barcelona și esilările în insulele Canare esecu­­tate pe fregata Artemisd. «Acesta’i escelent, trebue se ținem mult aceste esilări, pentru ca acesta’i măsura cea mai sălbatecă și mai arbitrară, și pentru ca ea împinge la des­­trugerea esaltaților prin moderați. «Simptomele de agitațiune abundă în cortese..." Aici, condeiul călugărului nu mai merge; el se sculă și se apropia de ferestrá pentru a’l îndrepta..., tocmai in momentul când Maria trece pe trotuarul de d’inaintea casei lui. El o vede, și alărgă se tragă cu putere cordonul clopoțelului. Bătrâna megeră se presinta îndată. — Bată-mă,­­zise ea cu uă voce umilită. Călugărul o luă de brașiu, o conduse la gem. 1 și, arătându-i pe Maria cu degetul, striga : — Veți­ acea feto, naltă, brună ? — Care portă uă rochie de colore nohotie ?

Next