Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-05-04 / nr. 51

2 CURIERUL TH. BALASSAN. Ragum 12 Mai. Ieri au avut loc solemna luare in posesie de cătră Au­stria a teritorului Spizza. Trupele in­trară fără nici un incident in fortul Sutorina. Autoritățile austriace au fost salutate in numele principelui Nichita de cătră delegatul Muntene­­grului, care ținu o cuvântare poporu­lui, invităndul de a fi credincios nou­lui seu suveran, imparatul Austriei. S’au efectuat remiterea formală și a portului Spizza. O deputațiune a comunei Suzana au rugat pe Austria­­cii de a exprima împăratului senti­mentele de bucurie și credință a po­­porațiunei. Alte deputațiuni de prin alte comune sunt așteptate in acelaș scop. Berlin 12 Mai. Reichstagul au tri­mis proiectul de lege asupra impo­zitului pentru tutunuri, in studiul u­­nei comisiuni speciale. Costantinopol 18 Mai. Poarta au dat ordin lui Aleco-pașa de a merge la Filipopoli spre a ocupa postul de gu­vernator al Rumeliei orientale. Un ofițer francez Vitalis însărcinat de Sultanul cu comanda trupelor din Rumelia, au plecat la Livadia spre a protesta pe lângă Țarul contra ares­­tărei musulmanilor din acea provinție, care refuză de a se inrola in trupele rumehote. Viena 18 Mai. Camera seniorilor a adoptat budgetul pe 1879. D. de Chlmninky ministerul Comerciului al Statului Austriac respunzând unei in­terpelări a anunțat, că negocierile re­lative pentru inch­eiarea unui tratat de comerț cu Serbia va pute fi in­­curănd începute. Viena 13 Mai. Camera represen­­tanților discutănd legea in contra pes­­tei­ bovine a respins propunerea de a se include fruntaria austro-ungară des­pre Romănia pentru introducerea vi­telor. București 1 Mai. Deputațiunea bul­gară va pleca mane­vrin Varna la Livadia, unde va oferi principelui Bab­­­aburg •­l iei. Principele va pleca Duminică la Viena; el va merge succesiv la Paris, Londra, Con­­stantinopol și apoi la Varna. Roma 13 Mai. In alocațiunea pro­nunțată in următorul consistor, Papa constată că s’au ajuns la un aranja­ment in cestiunea catolicilor din O­­rient. Londra 13 Mai. In camera Lorzi­lor marchizul Salisbury, in privința discursului generalului Obretscheff zi­ce, că nu i se pare că acesta ar fi zis că Sultanul ar fi luat vre­un anga­jament oare­care de a nu ocupa nici o dată Balcanii; de altmintrerea nu poate lua acest angajament fără con­simțimântul puterilor semnatare al tractatului de Berlin, dar exercițiul acestui drept pe care îl confere trac­tatul este facultativ, și nu obligator. Sultanul va putea dar să așeze gar­nizoane in Balcani când va crede de cuviință. In Camera comunelor de Bourche respunzănd lui îenchins declară că acțiunea comună a Franției și Angliei in Egipt nu este părăsită. Berlin 13 Mai. Gazeta „Germania de nord“ desminte aserțiunele unor jurnale relative la negocierile dintre Bismark și Wadington șeful grupului centru. Darmstadt 13 Mai. „Gazeta de Darmstadt“ vestește, că țarul a numit pe princepele de Battenberg general și șef al batalionului al 13-lea de vâ­nători, cu care principele a trecut Dunărea. Petersburg 13 Mai. Prințul Battem­­berg a sosit astăzi dimineață in Livadia. Țarul l-a­ numit general maior și șef la batailionul 1Ș de venatori, cu care prin­țul efectuase in 1876 trecerea Dunării. Paris 13 Mai. Dificultățile pentru organizarea prefecturei poliției și reîn­toarcerea oamenilor la­ Paris s’au aplanat. I Ministerial nu va fi modificat și probabil I­i că va pune chestiunea de încredere. Rom­a 13 Mai. Guvernul italian a presentat acum câte­va zile in Cameră un proiect de reformă electorală. Acest pro­iect cuprinde 99 articole inpărțite in 6 titluri. Titlul cel mai important este in­­tăiul care tratează despre condițiunile cea iutii spre a fi alegător. Etatea e fixată la 21 ani. Censul elector­ai e supus la condițiuni foarte complicate, din care ce­m­ai importantă este acea ce stabilește ca basă de apreciare valoarea locativă a ca­sei ocupate de cel interesat pentru sine sau pentru comerciul seu. După acest ar­ticol este alegători ori­ce cetățean a că­rei locuință sau magasin reprezintă un valoare de mai mult de 200 fr. in comu­nele cu mai puțin de 2,500 locuitori. Ta­xa e de 400 fr. pentru cele cu o popu­­lațiune de la 2,500-10,000 , 500 pentru cele cu 50-100 mii locuitori, 600 fr. pen­tru orașele de la 150 mii locuitori in sus. Numărul representanților pentru tot re­gatul e fixat la 508. Se introduce scruti­nul de listă. Toată țara e inpărțită in 131 circumscripțiuni electorale, din cari 38 au drept la cate 5 deputați, 43 la cate 4, 46 la căte 3 și 4 la căte 2. Londra 14 Mai. Membrii Camerei comunelor hotărâse prin vot de a pro­ceda numai decăt la discutarea reso­­luțiunei d-lui Belcoyn, prin care re­­proșază cabinetului Beaconsfield că a abuzat de prerogativele coroanei, dar Northcote a declarat că guvernul este decis să consimtă la amânarea aces­tei discuțiuni. București 14 Mai. Monitorul pu­blică legea asupra responsabilităței ministeriale, IAST, în 3 Mai 1879. Frământările electorale au intrat astăzi in o nouă fază, in acea a ale­gerilor. Toată mișcarea de mai îna­inte, tot zelul, toate intrigile partizane și toate influențările desvoltate in ul­timul restimp au fost menite pentru luptele, ce se vor bate de astăzi în­cepând 12 zile de arăndul. Prima luptă incepu astăzi și măni se va cu­noaște numele victorioșilor. Măni se va ști, că țara merge la urnă, nu cu găndul la chestia evreească, ci cu cel de a se pronunța asupra actualului cabinet, măni se va dovedi, că par­tidele politice din țară au fost atât de egoiste și atât de orbite de dorul guvernării, incăt au pus interesele lor particulare mai presus de cele ge­nerale a românismului, și tot mâni își va lua trup crima, ce capii par­tidelor o comit, că fărăe țara in vâr­­tejul luptelor particulare și că nu i-au dat odihna și voea, să se ocupe cu chestiunea de viață spre a-și pute da votul ad­ver. Greșala e odată fă­cută și in consecință, țara va aluneca cu iuială pe acest povărniș, ce i-au pregătit in aparență oamenii sei de stat, dar in realitate calculațiunile Iz­raeliților. Cine nu-și aduce aminte, cum incă in luna Decemvre, ba chiar in Ianua­rie, toate ziarele din Romănia, ca fi­dele espresiuni a diferitelor partide, erau unanime in sfatul lor, ca la a­­legerile pentru Constituantă să lipsască orice ură și luptă intre partidele po­litice și ca alegătorii impreună cu partidele și capii lor să se înțeleagă cu minte curată și inimă netulburată atăt asupra modului, cum să se re­zolve chestia evreească, cât și asupra candidaților, cari să fie aleși, nu după credințele lor politice, ci după prin­cipiile lor in chestia impămentenirii izraeliților. Țara aproba de bun acest sfat, căci numai astfel Românii ar fi putut stu­dia din toate punctele de vedere mo­dul cel mai salutar pentru românism a soluțiunei chestiei izraelite. Insă ce e bun pentru românism, e­rou și periculos pentru iudaism, și clar izraeliții, aflănd de această hotă­­rire prudentă a Românilor, s’au alar­mat, s’au adunat și s’au sfătuit, ce e de făcut spre a sfarama falanga a­­lexandrină cu care pretențiunile lor erau amenințate de Romăni. Spre a sfarama strânsa unire a Românilor, Jidanii au gâsit mijlocul cel mai bun, de a arunca sămânța de discordie și a redeștepta spiritul și ura de partide între noi. Planul odată conceput se puse imediat în aplicare. Au­țările începură, prin cererea ocultă de a se scăde rublele. Guvernul scăzu rublele, iar țara, deși gemănd sub povara pagubelor neașteptate, tăcu, nevroind a da frâu liber învinovățirilor și disculpărilor, spre a nu tulbura coa­­lițiunea Românilor contra Jidanilor. Șefii Izraeliților însă vedându-și atacul respins, se deciseră a face un altul și mai puternic. Ei, prin bărbații noș­­tri de stat fără ca aceștia să o știe, deschiseră toate rănile de care sufere țara, și­ i le arata în o oglindă clară ca să le vadă mai bine. Acest atac reuși. Țara văzându-și toate rănile, uita timpul neoportun, și infurietă se aruncă in a căuta cine îi le-a prici­nuit. Partidele se inculpară vice-versa, se ciocniră, se loviră și eată-le acuma deși chemate pentru tot alt­ceva, pentru existența românismului, se luptă contra olaltă cu cea mai mare înverșunare pentru ajungerea la putere! Bata unde ne-au adus calculul fina­micianilor, eată cum ei ne-au desbinate. Ei ne-au afitat și ne-au intărtat contra olaltă atăt de tare, incăt mulți din Români privesc mai cu ură asupra Românilor de altă partida, decăt chiar asupra Jidanilor. Ascultați pe conservatorul cum vor­bește de liberalul, cum fracționistul de liberal-moderatul! Cetiți ziarele guvernamentale, cum scriu despre o­­poziție, și foile acestei cum se pro­nunță asupra faptelor guvernului. Noi ne slădim și ne mâncăm, ear Jidană, dibaci de felul lor, își freacă mănile de bucurie, că ne-a făcut să ne ocupăm și să votăm pentru tot altceva, decăt ce era necesar. Romani, mai este timp, deșteptați-va! O sin­gură măngăere însă ne-au mai remas, adică că s’au găsit Romăni, cari au întrecut pe toți pretinșii și adevărații barbați de stat ai noștri și se ocupă serios cu chestia evrească. Iașul are fericirea a poseda unii din ei, din care unul merită a fi imitat in toată Romănia. Acest unul e primarul la­șului, Costică C. Cerchez, carele caută din resputeri să facă ceea­ ce toți cei­lalți au neglijent de a face. El s’a pus să studieze in mod practic ches­tiunea izraelită, pentru care scop­a a convocat pe toți meseriașii și co­mercianții romăni, spre auzi din gura lor proprie chipul și efectele comer­ciului traficat de izraeliți. Pe acest tărâm de studiu trebuia să se pue toți barbați noștri politici, și dacă n’au făcut’o, timpul nu e perdu­t și dlar credem că și alți primari sau prefecți de județe vor urmă exemplului dat de primarul nostru Costică C. Cerchez. Studiați câmpul de barae și armele Jidanilor, precum și modul cum au luat cu asalt posițiunile din măna Ro­mânilor și veți afla, ce precauțiuni sunt de luat contra iudaismului. CRONICA E­XTERNĂ­­ "V Misiunea lui Șuvaloff Despre călătoria contelui Șuvaloff, scrie din Viena corespondentul ziarului „The Times“ : „Deși negocierile îndrumate aice de contele Șuvaloff n’au dus incă la nici un aranj­ament, totuș au rezultatul ceva, de a fi convins pe Cabinetul rus de imposibilitatea, ca Anglia și Aus­tria să consimtă la o prelungire a o­­cupației rusești din Bulgaria și Ru­melia Orientală sub ori­ce formă ar fi.—Toate stăruințele Rusiei in această privință n’au făcut decăt a hrăni mai mult neîncrederea Europei in promi­siunile și declarațiunile, ce dă Rusia că vra să îndeplinească căt mai sincer toate articulele tractatului de Berlin. De cănd cabinetul rus cunoaște pe deplin vederile celui austriac, comu­nicatele din Petersburg nu mai po­menesc oportunitatea de a lăsa o di­viziune rusă pănă la 3 August in­ Filipopol și abia de la această zi a se socoti terminul de evacuare. Ba ce e mai mult, comunicatele asigură cu tot din­adinsul, că toate dispozițiunile sunt deja luate, spre a termina până la 3 August evacuarea. Dacă Rusia a renunțat intr’adevăr la planul ei de a trăgăna evacuarea pănă dincolo de 3 August, apoi aceasta avem a mul­­țimi atitudinei hotărâte a Angliei și Austriei, ba chiar in parte și celei a Germaniei.—Că s’a intămplat astfel e cu atăt mai remarcabil și satisfăcă­tor, cu căt cabinetul rus și chiar con­tele Suvaloff a mers pe sigur, că An­glia și Austria nu se vor opune. Ac­tualitatea insă dovedește contrariul. Chestiunea albaneză ire din ce in ce dimensiuni mai însemnate, cu atăt mai mult, că Italia sprijină pretențiunile autonomiștilor Albanezi.­Grecia de altă parte pregătește contra-mine prin locuitorii greci din Albania. Nepolurile intre Nemți si Boemi Se face acuma mari stăruinți mai ales d­in Viena din partea amicilor guvernului de a îndruma o înțelegere între partida cehă și fracțiunea constituțională din Rei­­chsrab­. Se zice, că Cehii au început a regreta îndelungata lor abstențiune ce și-au im­­pus’o ei înșiși pănă acuma și că n’au o­­cupat de atâta timp locurile lor in par­lamentul austriac. Partizanii guvernului pun totul in mișcare, spre a decide Boe­mii, să reintre în Reichsrath și a se alia astfel cu constituționalii, incât să formeze o partidă puternică, care să susție poli­tica actualului cabinet. Negocierile ur­mează cu mult zel. Dr. Rieger capul par­tidei bătrânilor Boemi se află acuma in Viena și a convenit cu d. Herbst din par­tida constituționalilor, ca de ambele părți »Bade ! Ce ai de vânzare ! »Gâscă, rață, oușoare? »Vin’ aici mă rog ! Te știu, »Că ai poftă de-un rachiu." Te cinstește, te ’nvărtește Pănă capu-ți amețește.­ Și când scapi din mâna lui Para chioară ’n pungă nu-i: C’ai vândut, c’ai cumpărat, Nu te duci nedesbrâcat. Precum la un car de oale O măciucă ’s pre­destul, Așa pune-un sat la cale Jidanul cel nesătul. Acești oameni din natură Dracul știe,­­sunt meniți, Să urască, și cu ură Să fie de toți primiți! Doamne ! Boeri­a-voastră ! Oare adevărat să fie, după cum se aude pe la țară, că au să se facă și Jidanii una cu Românii! Adică să fie și ei de acum înainte, primari, jude­cători, dăscăli la biserică, protopopi ? Halal! N’am ce zice, bine are să mai fie in Țara Românească. Oare să se găsească la noi di­­putați, să facă și una ca aceasta ? Mai știi pă­catul ! Dacă Jidanii au putut să despartă Ma­­rea­ Roșie in două și să treacă prin ea ca pe uscat, atunci să nu ne facem cruce cu stînga, că sunt in stare să treacă și prin Adunarea Românească făcendu-și o punte de aur. — Să am ertare cinstiți boeri! Adică găsiți d-vóstre că s’au dres toate treburile așa de bine in țară, incât numai aceasta rămăsese nepusă la cale ? Ori vorba ceea , pleșuvului ce i lip­sește ? Chitie de mărgăritar! Poftim de vedeți sătenii Cum trăesc ca modoranii 1 Moașă, doctor sau spițer, Nimic n’au, ca vite per! Vin și doctori pe la sate, Ba și domnul procuror, Gând se ’ntâmplă din păcate Să se facă vr’un omor. Avem poduri și șosele stricate, ca vai de ele; Și pe drumurile mari Umblând bande de tâlhari. Mai sunt incă și comune Regulate de minune, Cu tot soiul de primari Duși de nas tot de notari. Apoi biserici stricate Câte vrei găsești prin sate, Tot cu clirici cănd cetesc, Curat par’că slovinesc. Avem incă păn’ și școale Vecinie cu băncile goale, Cu profesori invățați Buni numai de dipotați. Subprefect, jude de pace Meșteri buni, care pot face Stăricica bunișoară Numai știi, din lenușoară. Și ’n obșteasca adunare Se intrec care de care Să vorbească mai frumos. Dar să facă legi pe dos. Unde-o doare, unde-o leagă ? Vorbesc câte-o iarnă ’ntreagă Știi, curat nenea Ion. Să nu zică, că nu i om. Ear străinii tot­dea­una Cum o -ntorc și cum o fac, Că le dăm două drept una, Numai să le fim pe plac. Pe la Dv. pe la orașe se vede căt de colo că este cârmuire, ba încă sdravănă. Aveți la nevoe cu­i să vă jăluiți; dar pe la noi pe la țară, cât e hăui nu zărești fiind picior de prefect, care, dacă nu să ne facă vre-o treabă, batăr să mai sperie slujbașii cei mărunței. Prefectul nu calcă prin sate de­cât cu co­misia ceea, care ne ia copii la oaste sau când îi pălește gustul, să facă vânătoare, puindu-ne pe noi sătenii, să alergăm ca copoii prin pă­duri, după scormolit­epuri. Prefectul cărmue județul, după cum îi spune subprefectul, și sub-prefectul, după cât se indură să-i arete primarul, iar bietul primar, fiind-că nimeni’i spune nimic, nu face nici el nimic. De noi își aduce aminte cârmuirea, când e vorba de sporit dările sau de scăpat țara din vre-o be­lea mare, care vine de la cei ce-o cărmuesc. Bună­oară mai dăună­zi cănd năvălise Turcul asupra țării cu foc, și sabia in mână. Noi, indată cum a poruncit Cârmuirea, in laturi nu ne-am dat, nici la război dosurile n’am bătut, ci am dat pept cu dușmanul peste Dunărea, și mi se pare, că n’am dat țara de rușine. Sus la Grivița pe deal Cine se urca, halal ! Că mergea pintre ghiulele Și o ploae de șrapnele. Multe oase românești, Zac prin văile turcești ! Indărăpt insă, n’am dat, Grivița tot am luat! La Nicopoli, Smărdan, Plevna, Rahova, Vidin, Inc’a mers bietul țăran De-a luptat voinic și in plin. Pentru steag și pentru țară Cănd se cere ajutor, Merge vesel, ca să moară Or și când acest popor! Dar ce m’am pus eu cu d-voastră la cisluit! Vremea trece și domnul subprefect trebue să fie leu paraleu; și zeu, nu­­ doresc de loc să ajung și eu a fi iubit de cârmuire ca boe­­rii cei, care nu votează după cum se cere. Dar și cârmuirea, știu că le scoate mahmurul, poruncindu-ne pe sub mână, să nu ne ducem la lucrul câmpului pe la ei, de­cât, după ce li se scutură binișor grâele pe lanuri. Cine regulat votează După cum s’a poruncit, Cârmuirea priveghiază Să nu fie asuprit. Ear acel, ce la votare, Car’a face cum vrea el, Vai de dânsul ș’a lui stare Sunt jertfite ca un miel. De aceea un cuminte, Nu-și dă’n cap pentru un vot, Votează ce-i dă un minte Ș’apoi face ’n țară tot. Despre mine pot să iasă Precum Stan așa și Bran, Când la nici unul nu-i păsă Că-i de joc bietul țăran! (Inchinându-se) Rămâneți cu bine cinstiți boeri! Eu mă duc repede la primărie, să fac forma Cârmuirii, ca să-și aleagă delegatul cela. Căt despre noi țăranii, știm atât, că partea noastră sub toate ocărmuirile este una și a­­ceeași : bir, batie, închisoare, havalele și câte alte multe belele, curat vorba ceea, capul să fie sănătos, că belele curg gârlă ! Așa proști insă, cum suntem, am priceput și noi cu toate poveștile ce ne spunea d-nul sub-prefect, când ne trimetea cu rechiziții peste Dunărea, că noi sânge am vărsat, cu jidani ne-am înzes­trat, și Basarabia din trupul țării că s’a tă­iat, alipindu-se in loc o bucată de pământ bulgăresc, știi, cum a’i tăea cuiva un picior sănătos, și i-ai pune la loc unul de lemn, care nici­odată nu se lipește de carnea omului, ci­­ tot­dea­una il face să simtă durere, când cearcă­^ a se răzema in el. Pierzând o bucată de tară Deși sânge am vărsat, Se vede că din afară împărații ne-au lăsat. Cap plecat, nime­nu tae Dar nici este prea ferit Să n’ajungă prin noroae Ca să fie tăvălit. Umblând cu căciula ’n mână Pe la uși pe la ’mpărați, Ei ne-au dat una și bună, Ca s’avem jidanii frați. Cel, cari doi epuri umblă De odată a împușca. Tot­deauna i se ’ntămplă Nici pe unul de-a mănca. Ne am hlizit făr’ de sfială Când la Nord, când la Apus, Ș’am mâncat știi o trănteală Vestea ’n lume de s’a dus. La nevoi mari și durere Țara n’are ajutor, De cât in acea putere Ce se află in popor. loan lanovs. Iași, 1879 Martie 29. (Conv. Lit.) S

Next