Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-04-08 / nr. 40

2 IAȘI, 7 Aprilie 1879. și. Suntem in primăvară, și fie­care acest anotimp e cel mai peri­■i­­os pentru pacea europeană, căci ■ iminațiuneai lui se incep mai in­totdeauna conflicte și rezboae. par­tea de Balcanilor și cele a Alpilor uca in curând un rol, ce va merita toată atențiunea Europei. Atât in Balcani cât și in Alpi lupta se va încinse pentru unitatea națio­nală. Deoparte Bulgarii deveniți liberi se vor cobori din creerii Balcanilor spre a răpi Rumelia Orientală din mările înaltei Porți și a se uni cu frații lor, iar de alta, voluntarii înfocați a bătrânului general Garibaldi se vor urca pe cărunții Alpi, ca de acolo să incingă lupta contra Austriacilor pen­tru eliberarea provinciilor italiane de sub jugul străin. Aceasta pare a fi probabilitatea cea mai mare pentru viitorul apropiat. La Balcani, Rusia va sprijini pe Bulgarii, iar pe stulienți din Alpi poate că un aliat a Rusiei. Dar și in alte locuri lucrurile nu vor lua o desfășurare pacinică, și tru­pele engleze vor varia pentru civili­zație sângele lor și pe țărmurile Mă­rii Mediterane. Ca in totdeauna așa ne-am crezut și de astă dată datori­a aviza pe ce­titorii noștri despre aceste probabili­tăți a­le viitorului apropiat. CURIERUL TH.­BALASSAN Constantinopol 18 April. Poarta a trimis zece batailioane ca corp de ob­servație la fruntaria Egipetului. Pu­terile aprobează această măsura. Londra 18 April. Parlamentul en­glez și a reinceput ori ședințele sale. In camera comunelor, Northcote confirmă știrea ca guvernul a primit de la­ Sultan o comunicațiune in pri­vința afacerilor Egipetului. El anunță că convorbirile continuă cu guvernul francez care e tot atăt de interesat în chestiune ca și Anglia. In privința Rumeliei orientale, Nor­thcote declară că negocierile pentru ocuparea mixtă nu sunt încă rupte, dar că atențiunea guvernului e pen­tru moment îndreptată în altă parte. După aceasta, să începe discuțiunea asupra moțiunei d-lui Cartwrigt, care desaprobă atitudinea observată de ca­binetul Beaconsfield în privința Gre­ciei și declară că rectificarea frunta­riilor grecești pe baza indicată de pro­tocolul 13 din Berlie e necesară li­­niștei Orientului. Northcote recunoaște că e de cea mai înaltă insemnatate pentru liniștea Orientului și pentru interesul imperiu­lui otoman ca să se statornicască hotarul între Turcia și Grecia. El adauge că negocierile continuă în această pri­vință și că guvernul speră că ele vor isbuti. In caz de neisbîndă va fi tot­­dea­una timp de a ridica chestiunea de mijlocire a Europei și guvernul re­ginei­­ va fi gata de a participa la această mediațiune. Northcote termină zicând că el speră că d. Cartwrigt va fi satisfăcut cu declarațiunea guvernului și că își va retrage moțiunea. Punăndu-se la vot, moțiunea a fost respinsă cu 163 contra 147 voturi. Jurilor la instrucțiunea orală s-a ivit oa­re­cari contraziceri cu cele ce au depus mai înainte la instrucțiunea scrisă, ce a avut loc acum un an in urmă, apoi trebue să menționăm, că mărturii au fost niște oameni simpli, seraci, cari se decon­certau prin întrebări încurcate și neînțe­lese pentru dânșii (despre întrebări încur­cate s’a înch­eet proces-verbal de către procuror) și că dacă jidanii acuzați cari păreau a fi rupți și sărăci, au putut cu miile lor să urnească din loc la o depăr­tare de mii de verste, un luceafăr din ca­pitală, cum este apărătorul Alexandroff, apoi se poate presupune și existența pre­­siunei lor asupra depunerilor unor mar­­tori despre cari circulă versiuni aici. Convingerea oamenilor civilizați despre a­ceia, că in religiunea ebraică nu ar esista vr’o dogmă d’a se ave sănge creștin pen­tru sărbătorile Paștelor a servit apărărei de baza principală. Dar ar fi fost de a­­juns acuzațiunei să probeze, că nimeni nu considera această procedură religioasă ca o dogmă generală a religiunei ebraice, ci ca atare fapte de omoruri se fac numai de către sectanți, și atunci acuzațiunea a­­dusă evreilor n’ar fi fost o invențiune ig­norantă, cum a plăcut apărărei d’a o cali­fica. Existența sectei Hasside, despre care a scris fostul rabin monahal Neofit, este recunoscută oficialmente. In Sad­hem­ sunt trei case de rugăciuni și nu există nici un rabin ci numai hahami. Apărătorii s’au a­­tins de proceduri religioase d’ale sectan­ților numai superficialmente, ușor, ca se nu le treacă cu totul în tăcere, dar în mod principal respingeau existența însuși procedurei religioase d’a se ave sănge creș­tin pentru paștele evreesc. Convingerea generală a locuitorilor din Calais este ca in lupta procesuală spre a se pute obține o dreaptă judecată trebue forțe egale *). Iar in fapt lucrul a eșit, că procurorul nu și-au menținut rolul, chiar la începutul a­­cuzărei s’a agitat, s’a deconcertat, începu a repeți și in fine se simți indispus Șe­dința s’a suspendat pentru a doua zi, când apăru intr’un rol veșted și scurt, substi­tutul de procuror, care nu era preparat în­­ proces. Apărătorul Alexandroff, in mod ghidaci lasa la o parte din depunerile marturilor toate cuvintele și împrejurările, cari incul­pau pe acuzați și zidi sofisme artificiale pe acele date, cari trebuia să serve in a­­vantagiul acuzațiunei. Ca un bun scruta­tor al sentimentelor, el a flatat pe jude­cători, pe urmă in mod ghidaci i-au mai înspăimântat, mai departe străluci prin un plan al zidirei gotice, și provoca o in­dignare in tatăl copilei omorâte pentru motiv, că el s’a constituit ca partea civi­lă. Dar dacă ați fi văzut pe acest bătrân, sarac și nenorocit părinte! Dacă dv. ve veți închipui că la un sarac și simplu ța­­ran, foametea și lipsa pot fi mai puter­nice decât o durere morală pentru perde­­rea unui copil, atunci dv. veți erta pe a­­cest sarac părinte pentru că el a dorit, cel puțin materialmente să recompenseze saraca sa familie pentru perderea ce a simțit. D-nul Alexandroff, discutând cestiunea în detaliu, simți de­sigur în adâncul ini­­mei sale, că el în multe n’a avut dreptate; și această recunoaștere l’au iritat intr’atâ încăt începu a offensa mărturii. Și pănă întratât se perdu, încăt la prima dată președintele l’au rugat să nu se ocupe cu personalități, și a doua ora ca el să se mărginească în cestiune. Pe o proastă și modestă indigenă el a numit’o seignoră. Pe unul din marturi l’au numit cavalier servant al damelor din Saciheri. De unde scoase aceste informațiuni representantele strălucitor al advocăturei ? In dosar nu există asemine date. Pentru un observator rece, aceasta este clar, că aceste ofense erau ca probe ale slăbiciunei însuși apa­­rărei. Un alt apărător Dl. Copernic pe unii i-au mirat prin discursul seu, ce era plin prin expunerea faptelor cronologice, literare și istorice, pe care el își zidi apa­­rarea sa, respingând prejudiții, de o credință proastă despre luarea singelui creștin de cătră jidani. Toate aceste au fost produs în zadar pentru acel motiv, ca această procedură religioasă, cum este zis mai sus de mine, se consideră ca al sectei, și de aceia este misterioasă și es­­cepțională dar nu generală. Ce se atinge de cei doi advocați locali; unul dintre dînșii a remmd­at de la apa­­rare, ne mai având ce adaugi, iar altul s’a mărginit prin un scurt discurs fără importanță. Causa a perdut mult pentru motivul că planul localităței a fost făcut nu de cătră un specialist, și care să fi știut această cestiune, despre care s’a atras atenție de cătră procurore, și de asemine pentru motiv că mărturii depu­neau in limba gruzină, din care cauză depunerile lor perdeau mult din forță, nefiind exactă traducțiunea. După ce s’a cetit sentința, s’a auzit aplauzele jidanilor, cari ședeau pe băncile din urmă, și s’a transmis și grămăzi de jidani ce ședeau pe stradă. Substitutul de Procurore cum este știut au apelat contra acestei sentinți de achitare. *) O deputăție de muzulmani din Rumelia Orientală pleacă la Londra, Paris, Viena, Roma și la Berlin spre a se plânge con­tra maltratărilor și persecuțiunilor ce au a suferi de la Bulgari. Muzulmanii cer protecție, căci la din contra vor căuta să se apere ei insîși. Delegații albaneji, cari trecând prin Roma au mers la Paris, cer, ca Albania să remăe sau toată la Turcia sau să fie toată cedată cătră Grecia. Criminalul care se impușcase asupra Ța­rului, se numește Alexandru Solowieff, după cum arată știrile din urmă, e de 30 ani, blond, era institutor in Toropez din Guvernamentul Plescan și persistă in a nu da nici un respuns la interogatoriele, ce îi se fac. Citim vn La deforma de la 11 April: „Camerele ronăne au aprobat și la a treia citire, cu aeiași însemnată majori­tate, proiectul ere stabilește revizuirea Constituțiunii; apoi Camerele s’au disol­­vat și, in timp de doue luni, se va pro­­cede la alegeri ș la întrunirea Constitu­antei. «Noi ne-am manifestat in mai multe rânduri simpatiei pentru frații noștri Ro­mâni și ferma s credere in guvernul și in Camerele din București, că se vor gră­bi de a corespunie la votul Europei, fă­când să dispară din legile fundamentale ori ce neegalitat intre diversele religiuni prefesate in Romănia. „Că speranței noastre n’au fost za­­ r) N. R. Tot acea parte a chestiunei de după cu­lise explică împrejurarea ca tatăl copilei omorâte, care s’a constituit ca parte civilă, nu a putut se’și găsască nici un apărător în tot corpul advocaților ruși din Calais. De­sigur, că cauza negăsirei apă­rătorului părței civile, s’a simțit foarte tare de că­tre acei evrei cari au plătit sute de mii avocaților A­­lexandroff etc. *) N. R. Este bine a cunoaște că acest proces s’a tratat nu de Curtea fraților, căci în acele locali­tăți nu exista întrodsă încă această instituțiune (vezi art. 13 din decenul de la 1868 relativ aplica­­țiunei instrucțiunei (iminale în Caucas) ci de cătră Tribunalul jud. Cuta, și acum fiind făcut apel de procurore procesul uneare să se cerceteze de către Curtea de Apel din Tiflis. CRONICA EXTERN­Ă. Procesul­­ de la Cutais Ziarul „Novoe Vremia” din Peters­burg 9 Aprilie a. c. conține următoarea corespondență specială din Cutais . Procesul jidanilor, cari erau inculpați că au răpit pe copila creștina Sarra Mad­­zebadze și care se pertractă înaintea Tri­bunalului jud. Cutais, s-a terminat. Tribu­nalul a achitat pe jidani, dar nu i-a achitat conștiința acelor, cari au asistat la inte­rogatorul martorilor, la concluziunile de acuzațiune a­le Procurorului și la apara­­rea a trei advocați ; nu-i vor achita și a­­cei, cari au trăit in apropiere de locul un­de s’a comis crima, și cei, cărora li este cunoscută partea de după ciclisse a a­­cestei chestiuni. Dacă in depunerile mar­i Zemlia i Volnosti. Ziarul „Koel­ische Zeitung“ pri­mește următoarea corespondență: Petersburg in April. Mișcarea revoluționară de acuma din Rusia își are începutul incă din anul cănd Țarul Nicolai s’a urcat pe tron, căci în 1825 era pentru întăia odată că in Rusia se ridicară voci, care fățiș reclamară o constituție și cercară chiar cu forță a o capata. Energicul Țar insă înfrâna aceas­tă mișcare. Cu toata mâna lui de fer, spi­ritele tot serbeau, dar această ferbere re­­nase in tăcere. Abia sub sceptrul mai blând a lui Alexandru, agitația îndrăzni să-și redice iarăș capul. De la 1863 mai ales cănd s’au desrobit țaranii, mișcarea crescu timp de 15 ani din zi in zi­le ne­simțite in o formă nehotărită, pănă cănd anul trecut 1878 apăru dinaintea lumei sub o formă determinată, îndrăzneață și gro­zavă. Pe atunci se împrăștiază prin toate orașele Rusiei europene scrieri revoluțio­nar­e, no­i oi­zavi p și sancțio­narii cei mai nalți, că ieu mită, că’s bar­bari și avizi, reclamară ca toți aceștii să fie îndepărtați din apropierea Țarului, sau amenințară cu moartea. Socialiștii ruși de­clarară chiar de la început, că nu vor fa­ce nici un zeu Țarului dar că vor sparge fie tu bine sau cu forță camarila curții, acel val, ce desparte pe monarh de po­por. S’a cerut apoi constituția, desființa­rea cabinetului secret a împăratului ade­că secția III a poliției secrete, desființa­rea pedepsei de banie in temnițe, mai bu­nă trătare a arestaților politici, reforme in justiție și modificări in procedura in­chizitorială a poliției secrete. S’a publicat apoi lista persoanelor anume, a căror în­depărtare din serviciul statului s’a cerut de popor, erau vr’o 200 inși. La urmă ziceau socialiștii: De vreme ce nu putem ajunge nimica pe calea legală, fiindcă in Rusia nu domnește Țarul ci camarila cur­ții, apoi dacă nu ni se vor împlini dorin­țele noastre, vom fi siliți ca de acuma i­­nainte să impușcim, să injunghiem și să omoram pănă când camarila va fi nimi­cită și cererile noastre vor fi realizate”, Secția III era distinată să cadă ea cea intăi. Cabinetul secret a împăratului era considerat ca o instituție in afară de le­ge și dar imposibil a pute fi trasă la res­­ponsabilitate, ca o­ deriziune a spiritului din secolul actual. (Va urma), dar nice o dovedesc, atitudinea și solicitu­dinea guvernului și a Camerelor și im­punătoarea majoritate care, votând revi­zuirea Constituțiunii, a șters deja intr’un mod implicit din codicele statului ori­ce urmă a vecinelor privilegii religioase și a injustiției sociale. Și acum nu lipsește de cât formalita­tea întrunirii Constituantei pentru a da un deplin efect deliberării Parlamentului din București. După disposițiunile și obi­ceiurile in vigoare, nu vor trece mai mult de doue luni, dar chiar de acum ne e permis, ba suntem chiar datori, de a ne felicita despre noua victorie repurtată de principiele civilisațiunii in Romănia, și a ne felicita împreună cu acea țară, care chiar in imprejurările de față, s’a arătat demnă de o soartă mai bună și de cele mai inalte destinate. II Diritto publică o corespondință din București, care, după ce descrie scenele de barbaria săvârșite de poporațiunea is­­raelitâ din Iași, cu ocaziunea inmormân­­dării rabinului Schor, incheiă ast­fel: «Nu voi face lungi comentarie. Vă voi spune numai că, după părerea străinilor europeni cari se găsesc in mijlocul nos­tru, intr’o țară puțin netolerantă și ai că­reia locuitori n’ar avea caracter atât de blând ca Romănii, poporațiunea ar fi a­­juns, intr’o asemenea împrejurare, la cine știe ce violențe in contra Evreilor, «Romănii au arătat insă intr’un mod strălucit că sunt poporațiunea cea mai tolerantă*. CRONICA LOCALĂ *** (Te-Deum). Astăzi Duminică 8 A­­prilie fiind ziua aniversară a nașterei și alegerei Alteței Sale Regale Carol I, se va celebra la Mitropolia de aice un Te-Deum laudamus. Serviciul se va săvârși de înalt Pr. Sf. Sa Mitropolitul inconjurat fiind de întregul seu cler. Pe lângă doi prefecți și autoritățile noastre civile și militare credem că vor lua parte și toți representanții puterilor străine Asemenea ne așteptăm a vedea pe lânga ar­mata ce va fi compusă din mai multe corpuri­­ și un numeros public, iar in tot intervalul ceremoniei se vor da numeroase salve de tu­nuri urmate de sunetul clopotelor. După să­vârșirea Te-Deumului D. Prefect de județ Radu Mihai va primi felicitările obicinuite in Sala Palatului Administrativ. *** (T­e-D­e­u­m). Vineri in 6 a curentei s’a­­ celebrat la catedrala Mitropoliei in Te-Deum j pentru scaparea vieței M. S. Imperatorul Ru­­­­siei de odiosul atentat indreptat contra M. S. Serviciul divin s’a celebrat de I P. Mitro­politul. Da această ceremonie au luat parte pe lângă autoritățile civile și militare dar in genere și toți representanții puterilor străine precum și cel Otoman. Terminăndu-se acest serviciu de Consul Rus in numele M. S. îm­păratului au primit multe felicitări de bucurie din partea tututror representanților străini și autorităților Române. (Prima întrunire electorală). Eli­sara avu loc o întrunire publică in sala Primăriei la care D-ni deputați din Iași au dat sama de activitatea lor in Cameră. Un public­ numeros era față și asculta cu mare interes discuțiile. (Oborul Mitropoliei). Guver­nul nostru intreține d­oruri de muzica vocală pe la bisericele cele mai principale, cu scop de a inlocui căutările noastre orientale, care in adevăr ne plac nouă și celor ce mai au in cultul lor asemenea cântări, precum Grecii, Armenii, iar occidentalilor precum Germanii, Francezii, Austriacii, Italienii, Belgienii, Rușii, etc. etc. aceste cântări sunt prea grele de suportat, de aceea pentru sărbători și sărbări mari Ministerul intreține d­ar plătit cu un salar destul de considerabil, care in asemine cazuri inlocuește psaltichia. Ei bine, tocmai in ziua de 6 a curentei s’a celebrat un Te- Deum pentru salvarea vieții M. S. Imperato­­rului tuturor Rusiilor, când biserica Mitro­poliei era plină mai mult de străini repre­­sentanți a puterilor precum și autoritățile lo­cale și militare, tocmai acum ch­orul n’au cău­tat, care ar fi cauza, nu știm, știm însă că înalt Prea­sfințitul Mitropolitul Iosef cu tot clerul a celebrat serviciul divin, prin urmare absența d­orului nu poate fi din altă cauză de­cât din neglijența. *** (Bibliografie). Zilele aceste­a eșit de sub presă «Privire scurtă asupra istoriei­­ Bisericei Romănă­ ortodoxă atăt din Romănia liberă căt și cele­lalte provincii române din Austria“ compusă de dl. E. Golubinsky pro­fesor la Universitatea din Moscva, și tradusă de dl. I. Carrcicoveanu advocat din Iași. Au­torul la început tratează pe scurt istoria po­litică a statului nostru, după acea pe larg începutul cristianismului in țerile romane, fun­­dațiunea cathedrelor mitropolitane și episco­pale, seria mitropoliților, faptele lor mai prin­cipale, istoria literaturei noastre bisericești, persecuțiunile esercitate de cătră Cneați asu­pra ortodoxilor, și în genere de toate ce s’ar raporta la Biserica romană. Uvragiul este foarte important pentru noi, din toate punc­tele de vedere, mai ales ca prin el se repro­duce fapte și documente ce sunt necunoscute și pentru prima oară eșite la lumină, cule­gând autorul informațiunile sale și de prin documentele conservate prin arhivele străine. Este lăudat ca foarte precios atăt de savan­tul nostru Prelat Melhisedek Episcop de Ro­man, căt și de S. S. Genadie Enacean, prin scrierile lor. Recomandăm acest­uvragiu d-lor Profesori, in special celor de istoria națională, tuturor membrilor clerului și in genere ori­cărui român spre a pute cunoaște ceea ce scriu și străinii asupra istoriei noastre națio­nale și bisericești.—Prețul este numai 2 l­i. Se află de vânzare la librăriile d-lui Dimitr­i Daniil etc. din Iași. *** (A­v­i­s). Din cauza lipsei de spații am fost siliți a amâna pentru numărul viitor publicarea respunsului dat de d-nul D. Gheor­­ghiu la cele apărute in Ștafeta No. 75. VULPOIUL ASPIRANT LA DEPUTĂȚIE (Fabulă). Un vulpoi odată, in minte’i venise Deputat să fie, căci ’și ’nchipuise Că din astă slujbă, ușor poate fi: ♦­Arendaș la țară, ș’a tot jumuli Găsculiți grase, găini, puișori. Cazuri ce se’ntămplă, cam adese­ori. Cu-ai sei se ’ntălnește, planu’și povestește Dar nu spune scopul, ce ’n sine hrănește Ci se spune numai, ales daca’ș fi. Ori de ce napaste, v’aș pute feri Se fiți toți in slujbe, pot se mijlocesc De vroiți și pensii, ve făgăduesc. Frazele adună-ți, răspund intr’un glas, Nu’ți mai bate capul poți chiar să te lași Domnule Vulpoi, căci azi nu se cară Niște proști ca tine, cum erau odată Ce cu duh ca paea, ca epurii blânzi, Și dacă se poate și ceva flămânzi Să rădice mâna, cănd îi semnu dat Și apoi se meargă drept la demăncat, Sau d’acii ca calu­cela, de muști suparat ^ Ce tot dă din cap ori la ce’i chemat. Despre carte multă nici nu’i de vorbit, Nu’i pacat de timp, in zadar pierdut Vulpoiul atunce, ese rușinat, Și nu mai vroește a fi deputat. Fabula aceasta dă mult de’nțeles Pentru­ acei cu sagua, servili mai ales, Cum și pentru-aceea, ce deputați vor Cu­minte de oaie, rău vor fetei lor. Iar lui chir Vulpoi [îi spunem și noi, Mâța, cănd n’ajunge carnea spânzurată Tot­deauna zice, că’i prea afumată. Lascar Stavri. Inserțiuni si Reclame Domnule Bedaetore! Un neguțitor din Neamț vine a den­unța opiniunei publice, căt și parchetului pe niște indivizi, cari nu se­ ocupă de alta, de­căt sub diferite pretexte să despuce oamenii, și cănd nu reușește se ocupă cu intrigi, denunțări în­chipuite și mărturii false. Acești indivizi sunt Oțel Raf și Haim Raf. Ei l-au ales și pe el de jertfă căci de aproape 10 ani îl persecută cu fel de fel de intrigi. L’au denunțat pe la au­torități pentru niște fapte închipuite de dănșii și lipsite de realitate. Ba ce e mai mult, caută să’l inculpe de niște fapte sevărșite de aici. Astfel de pildă îi se fură lui Ioan Martin un cal. Oțel Raț aleargă degrabă la păgubaș și-i promite 7 galb. dacă va invinovăți pe acel neguțitor de acest furt și îl va trage în ju­­­decată. Ioan Martin se invoește și face după placul lui Uțel Raț. Procesul se face, dar— Cartea de apel secț. 1, negăsind nici o bă­­nuială contra acelui negustor îl achită. Ioan Martin ceruse apoi lui Uțel Raf cei 7 galb, promiși, Uțel însă îi le refuză, pentru care apoi Martin l’a tras în judecată. Vă amintesc deocamdată numai acest exem­­plu despre intrigile mărșave a lui Uțel Raf, dar va’și pute umple toată foaea Dr. cu des­crierea sărbătăniilor comise de acest individ, carele deși era condemnat la 3 luni închisoare corecțională totul caută să stee in strânsă prietenie cu niște agenți polițienești. Negus­torul din Neamț e Șulăm Rozembaum, carele avuse a vndura și o altă denunțare lipsită de temei și provenită din partea lui Matei Raț, căci deși denunțarea a fost anonimă, apoi totuș se știe că el e autorul de vreme ce s’a lău­dat că va face o asemine denunțare. Șulăm Rozembaum avuse o servitoare. In urma unei scrisori din Iași venită de la fratele acestei, servitoarea trebui să plece la Iași. Șulăm Ro­zenbaum o duse până la Pașcani, de unde a trimes’o cu trenul la Iași. Matei Raf, însă aflăm­ de plecarea servitoarei, respăndi zgo­motul, că Șulem a omorăt’o după ce ar fi siluit’o. Tot astfel era și denunțarea. La in­strucție însă, fata venise în persoană la Pea­­tră și desminți formal dinaintea autorităților conținutul denunțării, ba ce e mai mult, făcu chiar o reclamație contra lui Mates Raț pen­­tru că el a deflorat’o. Fată dar și un exemplu; despre Mates Raț fratele lui Uțel. Ar fi de prisos a mai enumera altele. E vădit și toți cunosc clica acestora, cari nu se sfiesc a face ori­ ce intrigi și fapte mărșave. Imoralitatea lor e proverbială, și cred că autoritățile res­pective ar trebui să îndrepte atențiunea lor asupr­a acestor șarlatani spre a le da o me­ritată pedeapsă, pentru ca ei să nu mai în­drăznească a neliniști oameni pacinici și ono­­rabi­l. Demansez car pe acești șarlatani disprețului public și cred că și d-nii agenți polițienești se vor feri de prieteșugul criminalilor. LEGE Pentru numirea profesorilor la gimnasie, licee și școale profesionale. (Urmare) Art. 14. Catedra de economie politică și dreptul administrativ se va da prin concurs trecut intre licențiații sau doctorii de la fa­cultățile de drept, înaintea unui juriu de 3 profesori eșiți la sorți dintre profesorii facul­­tății de drept cea mai apropiată de școala unde s’a produs vacanța. Programa concursului se va face de consi­liul permanent, in înțelegere cu decanul fa­­cultăței de drept din București, și se va pu­­­blica in foile oficiale cu cel puțin trei luni pline înaintea zilei fixate pentru concura.—

Next